ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
RĂNITUL DINTRE LINII
D.Botez
C G7
Ce plumb ma leaga de pamânt
Ce greu mi-e trupul si ce frânt
Ce liniste-i în jur acum
Mi-e viata numai ca un fum.
Îmi cad pe fata fulgi de nea
Ca pe un bulgar de mormânt
si nu-i nici ploaie si nici vânt
Ce rece e pe fata mea.
De unde-n gura atât cobalt ?
Ce mult as vrea sa-mi fie cald
Sa nu se-auda nici un tun
Ce-nalt e cerul si ce bun.
Toate-s aproape si departe
si parca-s leganat de ape
Cu ochii în eternitate
Ce stranie singuratate.
Iar ninge tare si mi-e frig
As vrea sa ma ridic sa strig
Cine-i alaturi si ma cheama,
mama...
|