...[ Reanimare ---/--- ]
Deschide ochii brusc, ca si cum s-ar fi trezit dintr-un cosmar teribil.
Nu poate sa se miste, desi ar vrea sa-si stearga sudoarea de pe frunte.
Se uita la corpul lui, si e legat cu curele de pat.
Analizeaza spatiul īn care se gaseste, si īsi da seama ca este īnca īn spital.
Pesemne a avut iar o criza...
Asa se īntāmpla mereu, cānd īsi aduce aminte. Actioneaza fara sa-si dea seama, si de fiecare data trebuie sedat.
Se trezeste legat de pat, si foarte ametit. Ca īntr-o mahmureala grava.
stie ca nu are cum sa se dezlege, si chiar daca ar īncerca, mai rau si-ar agrava situatia.
Pune capul īnapoi pe perna, si īncearca sa adoarma. Nu poate sa faca altceva decāt sa astepte.
Noaptea urmatoare...
- Alo?
- Buna...
- Buna, ce faci?
- Stau... Astept ceva, nu stiu exact ce... Ideea e ca astept.
- Hai, nu mai astepta! Vii cu mine?
- Unde?
- Vedem noi... Zburam pe un 24124h72y deva.
- Nu stiu daca ar trebui...
- Ce poate sa se īntāmple?
- Ai dreptate... Hai!
- Īn maxim 40 de minute sunt la tine.
- Te astept!
... [ Crize de isterie ---/--- ]
Īnchide telefonul, īsi face patul, ordonat ca īntotdeauna, si se aseaza pe pat.
Se uita la ceasul de pe perete.
E ora 4 si 9 minute. printre gratiile de la geam vede luna pe jumatate acoperita de nori.
Inspectia de noapte tocmai a trecut, deci pe culoar nu mai este niciun gardian.
Īsi trosneste degetele, gātul si coloana vertebrala, dupa care paseste īncet spre usa...
Scoate din buzunarul de la pantaloni o poza cu colturile rupte, pe care o priveste scurt, si o agrafa.
Īncepe sa descuie usa cāt poate de silentios. A mai īncercat de multe ori, a capatat deja experienta.
Apasa clanta īncet, īncāt sa nu scoata niciun sunet, si priveste cu atentie pe culoar.
Este liber.
Pune primul pas. Face o scurta pauza, ca si cum s-ar gāndi...
Daca pleaca acum, nu mai e cale de īntoarcere...
Iese din īncapere tiptil, īnchide īn urma lui usa, si pleaca īncet, lipit de zid, pe culoar.
O ia la dreapta, pe lānga cabinetul doctorului care īl are īn custodie...
Īsi spune īn gānd: "La revedere, domnule George!".
Se uita cu atentie tot timpul, ca nu cumva sa apara cineva si sa-l vada.
Mai face o data la dreapta, pāna aproape de sala de relaxare.
Se uita pe geam fugitiv la tablele de sah īn fata carora a petrecut atāt de mult timp cu Danut.
El a plecat de mult. Oricum, crede ca lui īi e mai bine acolo unde e acum...
Face la stānga, exact īnainte de casa scarii, mai merge cātiva metri, si ajunge īn fata camerei ei...
Scoate din nou agrafa din buzunar, si īncepe sa descuie si usa ei.
E complet degajat, ca si cum nu ar fi niciun risc, fredoneaza īncet o melodie pe care o tine minte de dinainte sa intre aici: "Asa ca asteapta... Sa ma cunosti... Asculta, azi cānta... Frica mea sub masti..."
Deschide usa fara sunet, dar larg, aproape o da de perete.
Ea era īn picioare, lānga geam, īntr-o rochie neagra, aranjata ca de gala.
Acum ca īn aer plutea miros de libertate, o vedea mai frumoasa ca niciodata...
Clipeste usor...
Clipeste brusc...
Se uita īn jurul lui. Aceeasi lumina slaba.
Īnchide usa de la camera īn care a petrecut atātea nopti si īsi ia "La revedere!" de la patul de care a fost legat. Ironic, chiar s-a atasat de el...
"Nu, nu pot s-o iau cu mine..."
Asa ca īsi lasa iubita din sanatoriu īn urma, si pleaca īn doi pasi grabiti spre iesirea din spital.
Se fereste de gardieni si de personalul din tura de noapte.
stie ca i s-ar dubla paza daca ar fi prins īn timp ce īncearca sa evadeze...
... [ Pe jumatate iesit ---/--- ]
Ajunge la iesirea din spital. Īsi domoleste ritmul pasilor si bataile inimii... Se uita cu atentie la geamurile securizate.
Gardianul care pazea intrarea doarme pe un scaun. Ce convenabil! Trebuie totusi sa aiba mare grija...
Se lipeste de zid, simtindu-i cu palmele raceala tipica unui spital. Īsi numara pasii si se concentreaza sa nu scoata nici cel mai mic zgomot... Ajunge īn spatele gardianului, se ghemuieste si paseste īncet spre scaunul lui. Se opreste pentru o secunda, trage lent si adānc aer in piept, si īntinde māna sa-i scoata cheile din buzunar. Se opreste la nici cinci centimetri de el, si rasufla īncet, īncercānd sa se mai dezmorteasca, sa se relaxeze. Īi trage īncet cheile din buzunar, prinzāndu-le pe rānd pe fiecare, pentru a nu face zgomot. Se mai opreste putin, sa vada daca gardianul are vreo reactie, apoi se ridica cu grija de lānga scaunul acestuia, si se īndreapta catre usa.
Descuie īncet usa, īncercānd sa amortizeze sunetul produs de īncuietoarea metalica ce sare de la locul ei. Strānge din dinti. Se roaga ca gardianul sa nu auda si sa nu se trezeasca. Īntoarce usor capul, gardianul īnca doarme. E perfect! Deschide usa īncet, si face primul pas afara... Mai pune unul... Simte un fior pe sira spinarii, neobosindu-se īnsa sa īsi dea seama daca e de la briza pe care nu a mai simtit-o de luni īntregi, sau daca e de la sentimentul crescānd de libertate...
Inspira adānc.
... [ Durere de ochi ---/--- ]
E sfārsit de iunie.
Mirosul de tei si de asfalt ud, briza ramasa cu mult īn spatele unei furtuni, sunetul traficului slab din toi de noapte, parcarea aproape goala ce i se īntinde īn fata... Simturile i-au luat-o razna!
Brusc, o rupe la fuga pe scari, coborānd cāte 3-4 trepte deodata, lasānd cāteva luni si cāteva chipuri īn spate.
Alearga pe mijlocul strazilor goale si pe alei pustii, īmbracat doar īn pijamale si fara o destinatie precisa...
Alearga pāna cānd muschii īi ard de extenuare, iar inima īi pompeaza sānge aproape fiert...
Apoi īncepe sa alerge si mai repede, si mai determinat...
Transpiratia i se scurge pe frunte, pe ochi, pe obraji, ca niste lacrimi, apoi se termina sarate pe buze...
Ar vrea sa smulga hainele de pe el, parāndu-i ca īl īncetinesc...
Cade secerat intr-o intersectie, si ramāne lipit de asfalt, respirānd de parca ar vrea sa inhaleze tot aerul de pe lume si holbāndu-se la un semafor. Verde. Rosu. Verde. Rosu. Verde...
Se ridica si se uita spre cer. Deja īncepe sa rasara soarele. Nu a mai avut senzatia asta de foarte mult timp. Īl dor ochii de la lumina naturala. I-a lipsit mult... Īnainte, adora sa se plimbe prin parc dupa-amiaza. Īl īncānta imaginea atātor persoane care zāmbesc si se simt bine. Spera sa īsi reia acest obicei. Īi e foarte dor de parcul lui...
... [ Variante nelimitate ---/--- ]
Are patru strazi. patru directii īn care poate sa-si īndrepte pasii. Un taxi trece īn viteza pe lānga el, stergāndu-l cu oglinda peste māna. Ar vrea sa īnjure, dar constientizeaza ca nu are rost. Acum nimic nu mai are rost, e liber, poate face ce vrea.
Dar...
Are un sentiment acut de anxietate, respira repede, apoi greu... Ar vrea sa fumeze, sa traga din tigara cu pofta pāna trece de filtru, sa-si fumeze degetele si māna, pāna ramāne fara brat. Pupilele i se dilata. Inima īi bate din ce īn ce mai repede, pāna īn punctul īn care bataile inimii nu se mai disting. E doar un bas prelung, asurzitor. Stop! Pupilele i se contracta. Ofteaza prelung...
A lasat-o acolo, singura... Zāmbeste linistit, "Se descurca ea... ". Se īncrunta, se īntristeaza. "Trebuia s-o iau cu mine. Ce prost sunt!"
Nu a mai avut grija de el de foarte mult timp. E nebarbierit, miroase urāt si e murdar de noroi. Vrea doar sa se duca acasa... si-a adus aminte de "acasa". Pleaca spre casa... Oriunde ar fi ea.
O ia la pas lent in fata. Merge fara sa stie unde. Face pe prima strada la stānga, apoi la dreapta, apoi iar stānga... Se plimba, ajunge pe alei pustii, ticsite de oameni fara casa, tomberoane de gunoi si mizerie. sobolani. Miros de cocina. El inspira adānc, si zāmbeste. Īi era dor de murdarul si de urātul asta urban.
Īsi afiseaza treptat un zāmbet idiot pe fata. Zāmbeste si celor mai sarmani oameni. De parca le-ar sfida starea, si le-ar oferi lumea.
A ajuns acasa, printre ai lui. Oameni ce-si doresc totul si au nimic. Noapte buna!
... [ Īnapoi acasa / Pivnita mea ---/--- ]
Se trezeste din vis. E putin transpirat, si are pijamalele sifonate si deranjate. Respira greu, desi stie ca nu a fost un cosmar, ci doar un vis.
Se uita īn dreapta lui, ea doarme īn continuare. Probabil a visat ceva frumos...
Rasufla usurat si se scarpina īn cap. Se ridica din pat, si se duce in bucatarie. Putin adormit, se īmpiedica de un scaun. Se uita de parca ar vrea sa-si ceara scuze.
Īsi pune un pahar cu apa.
Īsi aprinde o tigara.
Iese pe terasa si priveste Soarele... Acum cāteva minute īi era dor de un rasarit, acum īl are in fata. Zāmbeste slab, putin ironic...
Īnchide usa, si se plimba prin casa, cu tigara īnca fumegānd. stie ca n-ar trebui sa faca asta, dar īn dimineata asta parca nu prea īi arde de reguli, limite si bariere.
Coboara īn pivnita.
Nu-i place decorul, niciodata nu i-a placut, īl face nervos. E īntuneric - nici nu ar putea fi altfel de la gemuletul ala mic, care si asa e aproape acoperit. Se uita īn jurul lui, la toate cutiile amestecate si ticsite de cārti vechi, haine si jucarii de cānd era copil. Īsi aduce aminte doar de lucruri neplacute, de certurile de acasa, de problemele cu banii, de prietenii pierduti... Poate daca le-ar privi īn alta camera, nu ar mai fi asa...
Cade pe gānduri adānc. Aude ecouri de flaut... Īsi aduce aminte de muzica lui din tinerete. Acel album care nu a mai iesit niciodata. Acel album īn care si-a pus atātea sperante si vise. Atāta munca. Īi pare rau... Alea au fost ultimele lui melodii. "Oza, o za, un lant de idei... ". Prietenul lui. Jumatatea lui artistica. Au alergat amāndoi "Īn doi pasi grabiti".
Īsi vede calculatorul īn fata caruia a lacrimat, a compus, a rās, a smuls si a aruncat sunete... E tārziu acum sa-si readuca aminte. Īi place sa se minta ca nu mai poate face nimic. Raiul lui pierdut.
Muzica.
... [ Start / Stop ---/--- ]
Timpul se opreste. Se uita la ceas, secundarul īncetineste pāna se opreste īn loc. Geamul pendulului se crapa. Becul se comporta ciudat. Īncepe sa straluceasca din ce īn ce mai tare, apoi se stinge.
O secunda de īntuneric.
Se aprinde din nou, la intensitate maxima si explodeaza... Scāntei cad pe podeaua pivnitei, ploaia de fascicule aruncānd o lumina slaba pe fata lui.
Clipeste rar.
Totul īncepe sa se deruleze, decorul dispare si e īnlocuit de vechea lui camera. Sta pe scaun si compune. Deseneaza pe foaie "forma" melodiei, structura. Are in cap viori, cauta, īnlocuieste, aranjeaza, asculta, reface, reasculta, suprapune si iar asculta. Energie. Furie. Anxietate.
Da... Parintii lui s-au certat iar. El compune cu lacrimi īn ochi. Tatal lui l-a ranit iar, cuvintele astea... El refuleaza aici, īn fata calculatorului. Nu stie sa cānte la niciun instrument, e afon. La fel de afon ca celalalt, dar pasiunea compenseaza īntr-o oarecare masura.
Pluteste īn apa, pe lānga cladiri īnalte. Totul e scufundat, doar el mai respira. Respira aer, apa, pamānt, foc, muzica. Expira prelung.
Flaut iar.
Timpul o ia din loc. Se uita la ceas, priveste cum secundarul accelereaza pāna la ritmul normal. Trece printre toate amintirile, frumoase si urāte, calde si reci, dulci si amare... Mai aude si cāte-un sunet din cānd īn cānd... Da, e tot un copil. Tot la viori viseaza.
E timpul sa plece... Deja e pierdut prea mult timp īn pivnita amintirilor lui. Le-a vazut pe toate legate, īn spatele gratiilor. Pe unele ar vrea sa le elibereze, dar nu poate. Urca īncet pe scari, spre bucatarie.
Īsi mai aprinde o tigara...
De data asta īntrece limita, si vrea sa se duca pāna īn dormitor, la ea, cu tigara aprinsa...
Pe drum, se īmpiedica de acelasi scaun, dar mai tare. Cade. Se loveste. Doare. Amutit de durere, vrea sa strige, dar sunetele nu ies. Sunetele se transforma īn lumina, iar lumina īl trezeste.
Se trezeste iar.
Vis.
Tavan alb. E singur. Iar!
... [ Drum nou ---/--- ]
Deschide ochii brusc, ca si cum s-ar fi trezit dintr-un cosmar teribil.
Nu poate sa se miste, desi ar vrea sa-si stearga sudoarea de pe frunte.
Se uita la corpul lui, si e legat cu curele de pat.
Analizeaza spatiul īn care se gaseste, si īsi da seama ca este īnca īn spital.
Pesemne a avut iar o criza...
Asa se īntāmpla mereu, cānd īsi aduce aminte. Actioneaza fara sa-si dea seama, si de fiecare data trebuie sedat.
Se trezeste legat de pat, si foarte ametit. Ca īntr-o mahmureala grava.
stie ca nu are cum sa se dezlege, si chiar daca ar īncerca, mai rau si-ar agrava situatia.
Pune capul īnapoi pe perna, si īncearca sa adoarma. Nu poate sa faca altceva decāt sa astepte.
Gāndurile i se amesteca īn cap.
Deschide ochii larg, pupilele i se dilata, īsi umple plamānii de aer... si...
Se zbate.
Striga.
Plānge.
Urla.
Trage.
Musca īn gol.
Zbiara.
Smulge.
Oboseste. Respira rapid, īncercānd parca sa acapareze tot aerul din īncapere... Īsi potoleste miscarile spasmodice pentru o clipa, īsi umezeste buzele cu limba, clipind foarte rar si īncet...
Īsi aduce aminte de intersectie si semaforul verde, de patul lui, de bucatarie, de pivnita, de muzica. De cruci d-alea lungi. De parinti si prieteni. De lumea lui. De realul lui. Poetic.
"Auzi... Īn maxim 40 de minute sunt la tine... E lumea mea... Mai mult nu tine!"
Īsi umple din nou plamānii cu aer, si īncepe iar sa tipe si sa se zbata. Ochii i se dau peste cap, iar corpul īi este condus de miscari convulsive.
Īn camera dau buzna 2 gardieni, un barbat si o femeie, el cu ochii verzi si parul lung, ea cu ochii albastri spre gri si buzele subtiri, si un doctor, cu halat si masca alba, cu o seringa din care tāsneste ser calmant.
Este tinut cu forta īn pat si este injectat, fiind putin calmat. Renunta pentru cāteva clipe la a se mai zbate si priveste ametit, aproape beat, la persoanele din jurul lui. Gardienii, care īl tin la pat sa nu se raneasca, si doctorul. "O sa fie bine..."
Neonul din camera lui se sparge brusc, sar scāntei, īncep viori si se zbate din nou. Lupta cu si mai multa putere si energie. Striga. Plānge. Urla. Trage. Musca. Zbiara. Smulge.
Adoarme...
Un impuls nervos pleaca din timpan, spre creier, facāndu-si loc printre mii de celule, cu o viteza incredibila, iar el se trezeste.
Deschide ochii brusc.
Expira prelung...
"Bine ai venit in lumea mea... "
|
