Sus pe culmea unui munte
Sus pe culmea unui munte, ceru-i plin de stele,
si stau în loc mi-ascund în umbra, casa mândrii mele,
Sus pe culmea unui munte, ceru-i plin de stele,
si stau în loc mi-ascund în umbra, casa mândrii mele,
De trei zile aceeasi cale, bate calatorul,
Cine n-a iubit pe lume, nu stie ce-i dorul;
Ca mi-a fost prea lunga calea, de-un dusman ursita,
Am gasit lumina stinsa, poarta doborâta,
Ca mi-a fost prea lunga calea, de-un dusman ursita,
Am gasit lumina stinsa, poarta doborâta,
Am stat o clipa sa ascult, ce vuiet si ce soapte,
si de-odata mi-a soptit, o pasare de noapte;
Mergeam întins de-un dor nebun, pe frunzele cararii,
Eram spre noapte disperat, de dorul sarutarii,
Mergeam întins de-un dor nebun, pe frunzele cararii,
Eram spre noapte disperat, de dorul sarutarii,
Într-un târziu când am ajuns, cântau în sat cocosii,
Iar norii de la rasarit, erau spre asfintit,
Acum e noapte si târziu si luna mi-e departe,
Ma-ntorc acasa obosit si mândra mi-e departe.
|
