TREI SFERTURI IN CER de Adrian Paunescu

TREI SFERTURI ĪN CER de Adrian Paunescu

Īn oamenii de pe aici,

E Dumnezeu, pesemne,

Cānd ei, prin curti, cu pasii mici,

Aduc īn casa lemne.

si e o liniste de rai

Īn gestul lor de-o viata,

Īn care dau nutret la cai

si oile-si rasfata.

Dar mai ales, īn tot ce fac,

E semn ca nu li-i frica,

Un suflet clar, din trup opac

La ceruri se ridica.

O capra si-a zdrobit un corn,

Sarind pe usa sparta,

Desenul fumului din horn

E opera de arta.

si-n toate sipcile din gard,

Un clopot mai tresare,

Cānd vreascurile-n brate ard

Cu mistica ardoare.

Ninsorile nici nu mai cad,

Īn viscoliri, cu vaer,

Scānteietorul lor rasad

Pluteste blānd, īn aer.

Respire-n toate un mister,

Ce satul īl īndruma,

Trei sferturi sa se afle-n cer

si doar un sfert, īn huma.

si nu se stie, sunt tarani,

Sau īngeri sunt, pesemne,

Cei care, de atātia ani,

Aduc īn casa lemne.

si, uneori, la focul mic,

Din casa lor sarmana,

Iisus, īnduiosat un pic,

Coboara din icoana.

si sufla-n focul lor mereu,

Sporindu-le nadejdea,

Sa-i fie cald lui Dumnezeu,

Aflat īn toti acestia.