TRENUL DRAGOSTEI

TRENUL DRAGOSTEI

Muzica si text    DAVID CONSTANTIN  1997

mi amintesc, era-ntr-o vara

O dimineata,o zi banala

Într-o gara.

Erai grabita spre peron

si asteptai sa urci pe scara

  În vagon

Ţin minte ca te-am ajutat

Sa urci ruxacul ti l-am luat

  si ai zâmbit

L-am luat ca pe-un compliment

Din nou,când în compartiment,

  Ne-am reîntâlnit

Te-am întrebat,mergi la Predeal

Priveai ca un copil pe geam

  N-ai auzit

Pe culoar,geamul coborât

Iar paru-ti adia în vînt

  Lung, despletit

Te-am întrebat de mergi cu noi

Mai este un loc,pentru-amîndoi

  Dar ai tacut

si în cîntece de chitara,

Amîndoi în aceeasi gara

  Am coborât

Paream un cuplu fericit

Iar verile ni le-am dorit

  Fara sfârsit

Credeam ca dragostea va fi

Un tren ce nu se va opri

  La infinit

si ne simteam tot mai aproape

si ne-o doream eternitate

Dragostea

si ne doream o gara a noastra

O gara ce sa-nsemne acasa

  El si ea

Îmi amintesc zâmbetul sters

Nu a fost greu, am înteles

  Ca s-a sfârsit

si pentru o clipa am crezut

Ca pot tristetea sa-mi ascund

si am zâmbit

De atunci în fiecare vara

Astept doar un peron, o gara

  Doar un tren

Un tren ce dragostea îl cere

Un tren ce are-ntârziere

An de an

Când peste ani, ne vom întreba

Daca nu greseam, oare cum era

Eram poate si-acum

Poate pe-acelasi drum

Poate-împreuna, eram amîndoi

Atunci pentru noi, n-a existat cedeaza

Acum e târziu, acum nu mai conteaza

C-ai fost de vina tu

Sau poate numai eu

Sau trenul care are, alt traseu