Timisoara
Text: Mircea Florian, Nicolae Covaci
Dus e spre apus cel haiduc,
Noaptea nu-l mirosi dusmanul.
Cu pantaloni strâmti,
Pleata pe umeri,
Urcã-n tramvai hatmanul.
Pe unde o fi
Galben canarul?
Drumul e ascuns, ceturi verzi,
Zboarã prin vâlvãtãi sãrmanul.
Zici c-au trecut ani, dusi am fost,
Iatã azi ne-am întors acasã.
Gipsy si golani, fãrã ani,
Mama ne-asteaptã cu flori pe masã.
Pe unde o fi
Ceata voioasã?
Sta mama-n privdor,
Singurã, tristã,
Tata-i plecat de-acasã...
Nu pot sã cred,
Suntem în Timisoara,
In orasu-n care ne-am nãscut, în
Vremuri ce-au trecut.
Veniti cu noi,
Tineri din Timisoara,
Sã cântãm si sã ne bucurãm,
Jalea s-o uitãm.
Vai ce bine, vai ce bine,
Timisoara, Timisoara,
Sunt acasã, sunt cu tine,
Timisoara, Timisoara, hei...
Fug înspre apus, hoti de rai,
Cautã si-ai sã le afli hramul.
Trec falnicul drum, plin de fum,
Mugur de fluier rãsunã anul,
Pe unde o fi
Fata pãdure?
Drumul e ascuns, pe cãrãri
Foc si fum are sã îndure.
Veniti cu noi
Tineri din Timisoara,
S-arãtam cã fruntea-i în Banat
Tãrii-n lung si lat.
Veniti cu noi
Tineri din toatã tara,
Sã cântam si sã ne bucurãm,
Jalea s-o uitãm.
Veniti cu noi... Timisoara!
