Timisoara
Text: Mircea Florian, Nicolae Covaci
Dus e spre apus cel haiduc,
Noaptea nu-l mirosi dusmanul.
Cu pantaloni strâmti,
Pleata pe umeri,
Urcă-n tramvai hatmanul.
Pe unde o fi
Galben canarul?
Drumul e ascuns, ceturi verzi,
Zboară prin vâlvătăi sărmanul.
Zici c-au trecut ani, dusi am fost,
Iată azi ne-am întors acasă.
Gipsy si golani, fără ani,
Mama ne-asteaptă cu flori pe masă.
Pe unde o fi
Ceata voioasă?
Sta mama-n privdor,
Singură, tristă,
Tata-i plecat de-acasă...
Nu pot să cred,
Suntem în Timisoara,
In orasu-n care ne-am născut, în
Vremuri ce-au trecut.
Veniti cu noi,
Tineri din Timisoara,
Să cântăm si să ne bucurăm,
Jalea s-o uităm.
Vai ce bine, vai ce bine,
Timisoara, Timisoara,
Sunt acasă, sunt cu tine,
Timisoara, Timisoara, hei...
Fug înspre apus, hoti de rai,
Caută si-ai să le afli hramul.
Trec falnicul drum, plin de fum,
Mugur de fluier răsună anul,
Pe unde o fi
Fata pădure?
Drumul e ascuns, pe cărări
Foc si fum are să îndure.
Veniti cu noi
Tineri din Timisoara,
S-arătam că fruntea-i în Banat
Tării-n lung si lat.
Veniti cu noi
Tineri din toată tara,
Să cântam si să ne bucurăm,
Jalea s-o uităm.
Veniti cu noi... Timisoara!
