Tot pe drum
Do,Fa,Sol
Sunt iarasi plecat nici nu stiu unde merg,
Ma cheama un munte spre care alerg,
Un munte pe care nu stiu a-l numi,
Dar care sunt sigur ca-l voi cuceri.
R:Caci am plecat de-acasa, din copilarie,
Calarind vagoane în sens interzis,
Iolari, controlorul sus, fara sa ma stie jos,
Mi-a cerut lumescul cailor permis.
Satul sunt de blocuri, de tristul oras,
De gari si de trenuri, de veselul nas,
Mi-am luat un rucsac, un stilou si-un caiet,
Ţigari si chitara ce cânta încet.
Oriunde ma duc am prieteni destui,
Îi vad, îi salut si o pornesc iar hai-hui,
Nu-mi trebuie mult, ma multumesc cu putin,
O coaja de pâine si-un butoi cu vin.
Stârnesc o iubire si-o las cu regret,
M-avânt într-o alta si gestul repet,
Ma cheama iar drumul spre necunoscut,
Când cred c-am sfârsit o iau de la început.
Dar stiu c-o sa vina si-o tainica zi,
Sa am si eu casa, nevasta, copii,
Dar chiar si atunci în raft de-oi vedea,
Iar mersul de tren, din nou voi pleca.
|
