Trenul dragostei - Costica Montaniard

Îmi amintesc era-ntr-o vara

O dimineata, o zi banala

Intr-o gara

Erai grabita spre peron 545e45f

si asteptai sa urci pe scara

În vagon.

Ţin minte ca te-am ajutat sa urci

Rucsacul ti l-am luat

si ai zâmbit

L-am luat ca pe un compliment

Din nou când în compartiment

Ne-am re-ntâlnit.

R: Când peste ani, ne vom întreba

Daca nu greseam, oare cum era?

Eram poate si-acum, poate pe-acelasi drum

Poate-mpreuna eram amândoi.

Atunci pentru noi n-a existat cedeaza

Acum e târziu, acum nu mai conteaza

Ca-ai fost devina tu, sau poate numai eu

Sau trenul care alt traseu.

Te-am întrebat: "Mergi la Predeal"

Priveai ca un copil pe geam

N-ai auzit

Pe culoar geamul coborât

Iar parul iti adia în vânt

Lung despletit

Te-am întrebat de mergi cu noi

Mai este un loc pentru amândoi

Dar ai tacut

si în cântece de chitara

Amândoi în aceeasi gara

Am coborât