Verita Saga nu se asculta, se simte

Verita Saga nu se asculta, se simte

Verita Saga nu se'asculta, se simte... (x4)

Drumul ne crestea sub picioare

pe masura ce faceam pasi

iar cand sufletul primea de mancare,

inapoi nu ne'am 10110n133k lasat trasi,

si daca v'ati simtit atrasi

de ceea ce'am avut de spus,

inseamna ca v'am fost alaturi cand ati preferat sa stati retrasi,

in camera, privind in sus, asteptand raspunsuri

care n'au fost trimise, sau n'au ajuns

la neajunsuri

si s'ar parea ca ne'a ajuns.

chiar daca

impreuna am descoperit taine,

acum cuvintele'mi sunt

precum valize'n care nu mai intra haine,

iar eu ma'mbrac in sentimente.

ceea ce simt e scris pe mine,

ca tatuaje permanente,

si daca stii cine sunt, e pentru ca e la vedere.

si inainte sa'ti spun "la revedere",

vreau sa'mi promiti acum, pe picior de plecare, ca

n'o sa omiti sa'ti traiesti viata.

ne datorezi macar o incercare

urmeaza "Adio".

nu plange, nimeni nu moare.

pentru jivago, praetor, si dribbler,

sa va cunoasca a fost o onoare.

Refren:

Stii si tu ca ne vantura vantul

dupa cum vrea

uneori nu simt pamantul

sub talpa mea

si'atunci mi'aduc aminte(iar)

c'am invatat sa simt fara cuvinte...

Verita Saga nu se'asculta, se simte...(x4)

Si spune'mi ce vrei

sa mai auzi de la acesti trei

oameni pe care i'ai numit zei

in ziua cand ti'au fost aproape doar ei...

soptindu'ti in casti ca

dincolo de masti ne

ascundem prea des

sufletul ranit.

si minte cel ce spune ca n'a simtit

nimic din ce'am cantat.

inca n'am aflat

daca putem schimba

lumea,

dar vom incerca

la un moment dat.

si tu,

si eu,

pe'aceeasi frecventa mereu

incercand din greu

sa exprimam

ce simtim

desi deseori ne aflam

incapabili, instabili sau

mai bine zis handicapati emotional...

am incercat sa exprimam ce'am perceput mental

si'atunci o lume noua si'a deschis portile si

unindu'ne fortele

ti'am inchis ochii

pentru a privi prin ai nostri

si

ai vazut

ingeri si monstri,

lumea asa cum

ai vrea tu s'o stii, dar nu e inca

impreuna am facut

sunete si cuvinte sa planga,

asa cum am stiut mai bine.

ne'am golit buzunarele,

dar am lasat in urma ceva suflete pline

acum e randul altora sa'si puna aripile si sa duca

mai departe totul

v'am lasat

armele, jocurile, si potul

plus o bucata de pamant si'o floare...

e numai vina voastra daca moare.

sau a noastra, c'am sadit'o si crescut'o se pare...

Stii si tu ca ne vantura vantul

dupa cum vrea,

Uneori nu simt pamantul

sub talpa mea,

si'atunci mi'aduc aminte

ca am invatat sa simt fara cuvinte...