Veritasaga - Povesti triste
In,
ochii ei te uiti mereu desi nu vezi cat ii este in fiecare zi de greu,
Dar ea lupta, micuta si corupta, inca de acum, copilaria ei este scrum,
Iar mama e doar un concept pierdut in fum...
Tatal: e frica de zi de zi, ce-i umple mica imparatie,
De aceea se tot uita spre cer si intreaba:
"Oare cu ce ti-am gresit eu tie?"
Desi vie...ea a uitat de mult cum e la joaca,
Cand cunosti doar durerea oare ce sa-ti mai placa,
Si aude in fiecare seara aceeasi placa obsesiva,
Aceeasi discutie ce deriva, in acte sadice ...
Daca te uiti bine ai zice, ca a trait deja doua vieti,
Doar un moment in pielea ei, ar fi de ajuns sa ingheti...
Definitiv, si sa regreti ca traiesti aceasta...
Nu-i trai... si ea spera inca in Rai,
Intr-un loc unde sa ai, de unde s-o iei de la capat,
Dar vai: iar vine clipa... e tarziu, si el revine acasa,
Banii s-au dus, frigideru e gol iar pe masa:
Doar sticle goale, iar el striga sparge si rupe tot in cale,
Si e trist... toate necazurile tale sunt nimic fata de ce simte
In ce sa mai crezi daca nu poti sa crezi in propriul parinte?
Si vad...
Inca o pasare isi pierde avantul,Si vad...
Inca,... un sacrificiu uda pamantul,Si vad...
Inca un suflet distrus, oprit... Si vad...
Inca o speranta a murit, Si vad...
Inca un demon prinde puteri...Si vad...
Inca un inger vrea sa uite de el...Si vad...
Inca o zi de
Inca o pedeapsa neaplicata...Si vad...
Inca o lupta dusa...Si vad...
Inca o lupta castigata...Si vad...
Inca o pata...Si vad...
Inca o actiune uitata...Si vad...
Refren (4X):
Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]
Povesti triste...
Am intalnit-o intr-o seara in metrou,
Si m-a facut sa simt un fior, ..wow..
O fetita singura intr-o lume nesigura si fara nici un erou,
Am intrebat-o ce-i cu ea,
Si m-a privit in ochi cu bagare de seama,
Incercand sa-si dea seama ce-nseamna, intrebarea mea,
Si daca nu cumva, ar fi mai bine sa nu raspunda la ea...
Si s-a oprit din a aluneca, stergandu-si lacrimile cu maneca,
Spunandu-mi ca n-are nimic,
De parca n-aveam dreptul sa-i stiu suferinta...
Mi-a spus ca e doar suparata un pic.
Dar albastrul din ochii ei mi-a picurat in suflet si m-a facut sa ma simt
mic...
(Si atunci am inteles c-o doare)
M-am asezat langa ea si-am intrebat-o unde vrea sa coboare,
Dar m-a privit fara sa spuna ceva...
Iar eu as fi vrut sa-i spun:
"Fetitzo, daca tu ai fi fost Eva, am trai si acum intr-o lume pura"
Iar in loc i-am spus "N-ar trebui sa fii acasa?", si m-a privit cu
ura...
Am inteles ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie
Tocmai acolo unde sufletul ar trebui sa stie, ce-i linistea...
Dar in mintea ei in locul unui camin cald era doar o casa pustie,
Iar culoarea copilariei era cenusie...
Tinea in mana poza unui om in varsta si era gata s-o sfasie,
Sperand ca o data cu ea o sa distruga si acea fasie...
Din viatza ei, care o face sa-si doreasca sa nu se fi nascut,Iar lacrimile ei
ardeau mult prea mult,
Mai mult decat puteam eu sa indur,
Si ma zdruncina urletul ei tacut...
Iar atunci cand am plecat
Mi-am dorit doar sa pot s-o las fara trecut,
Si as salva-o...
As cumpara o aripa de inger...
Si as elibera-o...
Refren (4X):
Povesti triste...
Fac oameni nepasatori sa insiste...
In propria nepasare...
Si victimele cine le ajuta oare?
[Si victimele cine le ajuta oare?]
Povesti triste...
Vieti in etern se..
Pierd mereu si dispar...
Nu inteleg ce sa fac ..
Ca sa par ca imi pasa si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti in sus, dar eziti...
Vieti [in etern],
Mereu dispar ...
Nu inteleg ce sa fac ca sa par ca...
Imi pasa, si parca,
Daca vreau sa te-ajut, nu-mi permiti...
As vrea sa privesti si tu in sus, dar eziti
Si...
Vieti [in etern],
Sa pierd mereu...
As vrea sa te-ajut...
Nu ma lasï...
Mď-e greu...
|
