Zmeul de hirtie

Zmeul de hîrtie

Radu Pietrean

Mîini de copil tacut si trist

Fara sa stie cine sînt

Mi-au dat aripilor de vî 18218l111s nt

si-acum surîde caci exist

Sa-i port tristetea printre nori

Zburînd sa-l fac sa mai zîmbeasca

Plapînda fiinta omeneasca

Cu mine te invit sa zbori

Peste paduri si peste nori

Peste misterele din zari

Peste aceasta lume rea

Ce n-anteles tristetea ta

Sa calarim pe curcubeu

Doar tu si eu

si nu-l mai încapea cîmpia

De fericit ca zmeul zboara

si trase-ngrijorat de sfoara

Sa nu-i ia vîntul jucaria

Dar vai, subtire fir de ata

te rupi, lasîndu-ma stingher

Copilul trist privi spre cer

Cu lacrimi siroind pe fata

Dar vremea fiind acum tîrzie

El adormi pe-un cîmp de flori

si se visa zburînd prin nori

Doar el si zmeul de hîrtie

Iar eu ratacitor fragil

Cu coada-mi fluturînd în noapte

Printre suspine, printre soapte

Ma-ntorc în visuri de copil