ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
"Veritasaga - Nu se asculta, se simte"
Download in format text
veritasaga nu se'asculta, se simte... (x4)
Jivago:
Drumul ne crestea sub picioare
pe masura ce faceam pasi
iar cand sufletul primea de m 111r1719b ancare,
inapoi nu ne'am lasat trasi,
si daca v'ati simtit atrasi
de ceea ce'am avut de spus,
inseamna ca v'am fost alaturi cand ati preferat sa stati retrasi,
in camera, privind in sus, asteptand raspunsuri
care n'au fost trimise, sau n'au ajuns
la neajunsuri
si s'ar parea ca ne'a ajuns.
chiar daca
impreuna am descoperit taine,
acum cuvintele'mi sunt
precum valize'n care nu mai intra haine,
iar eu ma'mbrac in sentimente.
ceea ce simt e scris pe mine,
ca tatuaje permanente,
si daca stii cine sunt, e pentru ca e la vedere.
si inainte sa'ti spun "la revedere",
vreau sa'mi promiti acum, pe picior de plecare, ca
n'o sa omiti sa'ti traiesti viata.
ne datorezi macar o incercare
urmeaza "Adio".
nu plange, nimeni nu moare.
pentru jivago, praetor, si dribbler,
sa va cunoasca a fost o onoare.
Refren:
Stii si tu ca ne vantura vantul
dupa cum vrea
uneori nu simt pamantul
sub talpa mea
si'atunci mi'aduc aminte(iar)
c'am invatat sa simt fara cuvinte...
Veritasaga nu se'asculta, se simte...(x4)
Praetor:
Si spune'mi ce vrei
sa mai auzi de la acesti trei
oameni pe care i'ai numit zei
in ziua cand ti'au fost aproape doar ei...
soptindu'ti in casti ca
dincolo de masti ne
ascundem prea des
sufletul ranit.
si minte cel ce spune ca n'a simtit
nimic din ce'am cantat.
inca n'am aflat
daca putem schimba
lumea,
dar vom incerca
la un moment dat.
si tu,
si eu,
pe'aceeasi frecventa mereu
incercand din greu
sa exprimam
ce simtim
desi deseori ne aflam
incapabili, instabili sau
mai bine zis handicapati emotional...
am incercat sa exprimam ce'am perceput mental
si'atunci o lume noua si'a deschis portile si
unindu'ne fortele
ti'am inchis ochii
pentru a privi prin ai nostri
si
ai vazut
ingeri si monstri,
lumea asa cum
ai vrea tu s'o stii, dar nu e inca
impreuna am facut
sunete si cuvinte sa planga,
asa cum am stiut mai bine.
ne'am golit buzunarele,
dar am lasat in urma ceva suflete pline
acum e randul altora sa'si puna aripile si sa duca
mai departe totul
v'am lasat
armele, jocurile, si potul
plus o bucata de pamant si'o floare...
e numai vina voastra daca moare.
sau a noastra, c'am sadit'o si crescut'o se pare...
Stii si tu ca ne vantura vantul
dupa cum vrea,
Uneori nu simt pamantul
sub talpa mea,
si'atunci mi'aduc aminte
ca am invatat sa simt fara cuvīnte...
|