Acipenser stellatus stellatus (Pallas, 1771) - Pastruga
D 40 - 54, A 24 - 29, scuturi dorsale 11 - 14, scuturi laterale 30 - 36, scuturi ventrale 9 - 14.
Corp alungit, subtire.
Capul este mic, prevazut cu un bot în forma de rostru, foarte lung, latit, turtit dorso - ventral si curbat la extremitatea anterioara. Gura este inferioara, transversala, dreapta, protractila, relativ mica si nu are dinti. Buza anterioara 353e48d este întreaga, dar buza posterioara este întrerupta la mijloc. Mustatile sunt rotunde, nefranjurate, plasate mai aproape de gura decât de mijlocul rostrului, dar nu ating buza anterioara 353e48d . Ochii sunt mici si plasati lateral. Operculele nu închid complet cavitatea branhiala.
Trunchiul prezinta 5 siruri de scuturi: unul dorsal, doua laterale si doua ventrale. Primul scut dorsal este mai mare decât al doilea. Scuturile laterale sunt rombice si cu marginile crestate. Pielea este acoperita cu scutele mici, stelate si cu scutele pectinate.
Dorsala este amplasata în treimea posterioara a corpului, învecinata cu pedunculul caudal care este suplu si usor comprimata lateral. Înotatoarea caudala este heterocerca.
Scheletul este cartilaginos, cu exceptia craniului care prezinta componente osificate.
Culoarea este cafenie - închisa sau cenusie - închisa, uneori neagra în partea dorsala, flancurile sunt mai deschise, iar partea ventrala este galben - alburie. Scuturile sunt evident albe, sidefii.
Dimensiunile obisnuite sunt de 0,8 - 0,9 m si 4 - 6 kg la finele pubertatii, 1,0 - 1,2 m si 6 - 8 kg la maturitate dar, foarte rar, sunt capturate si exemplare de 1,7 - 2,1 m si 25 - 30 kg.
Pastruga este o specie marina anadroma. Traieste în mare, în zona platoului continental la adâncimi de 20 - 30 m si face migratii frecvente la vârste tinere, în special în cautarea hranei spre orizonturile superficiale, spre tarm sau chiar în zona de varsare a fluviilor. Se hraneste, în mod obisnuit, cu crustacee, moluste, dar si pesti mici. Ierneaza la adâncimi de 80 - 100 m si, în aceasta perioada, se hraneste foarte putin sau chiar deloc.
Maturitatea sexuala este atinsa la vârsta de 7 - 9 ani de catre masculi si 9 - 12 ani de catre femele. Exemplarele mature se reproduc la intervale de 4 - 8 ani.
Migratia reproducatorilor în Dunare, în vederea reproducerii, are loc în perioada august - octombrie si martie - mai.
Reproducerea are loc în zone cu adâncimea de 4 - 6 m, substrat format din roci si pietris si viteza curentului apei de 0,5 - 1,5 m / sec. Perioada de reproducere este mai - iunie, la temperatura apei de 17 - 23 ș C.
Imediat dupa depunerea pontelor, reproducatorii migreaza rapid spre mare, cu pauze rare si scurte destinate hranirii în zone abundente în hrana.
Prolificitatea femelelor este de 20.000 - 362.000 boabe de icra cu diametrul de 2,2 - 2,5 mm (Manea, 1969, mentioneaza prolificitatea de 80.000 - 180.000 icre la femele cu greutatea de 10 - 20 kg). Icrele au forma ovoida si adera la substrat.
Incubatia icrelor fecundate dureaza 100 de ore la temperatura apei de 19,8 ș C si 50 de ore la 23 ș C.
Alevinii se hranesc cu zooplancton, iar puii cu larve de insecte, crustacee si moluste.
Puii migreaza în cea mai mare parte spre gurile Dunarii pâna în luna septembrie - octombrie, dar o parte dintre ei ramân în Dunare, mai ales în zona Deltei, chiar pâna la 2 ani. Manea (1969) face presupuneri ca ar putea exista si o forma biologica "sedentara", dulcicola.
Lungimea medie este de 33 - 37 cm în primul an, 57 - 63 cm la 2 ani, 72 - 76 cm la 3 ani, 80 - 87 cm la 4 ani, 87 - 94 cm la 5 ani si 104 - 112 cm la 8 ani.
Importanta economica a fost mare în trecut datorita calitatii carnii si a caviarului, dar mai ales datorita capturilor mari: 30 - 70 tone/ an în perioada 1900 - 1940, 0,5 - 12,6 tone/ an în perioada 1950 - 1960. În prezent, cantitatile pescuite sunt foarte mici (491 - 5810 kg, cu o medie de 2103 kg / an în perioada 1993 - 2000, numai în arealul RBDD) si marea majoritate a exemplarelor pescuite sunt la prima reproducere.
Se impune, în mod absolut obligatoriu, interzicerea pescuitului industrial pe o perioada de cel putin 10 ani în vederea salvarii speciei.
|
