Anatomia ciprinidelor
Morfologia externa
Forma corpului este fusiforma si bilateral simetrica comprimata
Unele specii au corpul înalt : crapul, sângerul, novacul, carasul iar altele au corpul relativ cilindric: cosasul si linul. La ciprinidele bentonice (crap, lin) suprafata ventrala este usor convexa la speciile pelagice suprafata ventrala este puternic carenata
Corpul este constituit din patru parti: cap, trunchi, coada si înotatoare.
Capul reprezinta la crapul adult 21,5 – 27,5 % din 222c27c lungimea corpului iar la puii în vara I pâna la 35 %. Forma capului la ciprinide este oarecum aceeasi: masiv, usor turtit dorso – ventral, cu ochii situati în jumatatea anterioara, gura terminala , protractila la crap, buze puternice, opercule mari si arcuri branhiale dezvoltate. Crapul prezinta doua perechi de mustati.
Trunchiul este puternic, musculos si acoperit cu solzi. Exceptie fac unele rase de crap la care învelisul de solzi este foarte redus (Galitia) sau lipseste complet (Ainsgrund). În lungul corpului, pe partile laterale, se situeaza un organ senzorial , linia laterala.
Coada este o continuare a trunchiului, contine numai schelet si musculatura dezvoltata. Portiunea relativ cilindrica, situata în urma marginii posterioare a înotatoarei anale se numeste peduncul caudal. Linia laterala se situeaza si în zona caudala.
Înotatoarele sunt organele locomotoare ale pestilor, sunt constituite dintr-un schelet exterior (radiile) si o membrana. Înotatoarele se împart în pare: pectorale si ventrale si impare: dorsala, anala, caudala.
Tegumentul este constituit din epiderma si derma.
Epiderma consta din 10 – 30 straturi de celule spiteliale din care o parte formeaza stratul generator si celelalte, stratul protector (mucusul).
Derma este constituita din trei straturi succesive. În derma sunt situate celulele pigmentare.
Solzii la ciprinide sunt elasmoizi de tip cicloid, dispusi în linii oblice, situati sub sau în epiderma. Numarul solzilor este variabil de la o specie la alta si reprezinta un important indicator de determinare a speciei, rasei sau varietatii careia îi apartine exemplarul studiat. La acelasi individ, numarul de solzi este acelasi pe tot parcursul vietii, solzul înregistrând cresteri permanente, mai intense sau mai reduse functie de metabolismul momentului.
Organizarea interna
Scheletul este format din craniu, coloana vertebrala, coastele, osicule intramusculare, scheletul înotatoarelor impare, scheletul înotatoarelor pare (centuri) si scheletul înotatoarei libere (radii)
Musculatura este dezvoltata în special în zona trunchiului sub denumirea de muschi laterali (dorsali si ventrali) completati de muschiul rosu si muschii carenali. La ciprinide sunt bine dezvoltati muschii înotatoarelor, ochilor, arcurilor mandibulare si arcurilor branhiale.
Sistemul nervos este format din sistemul nervos central: creier, si maduva spinarii si sistemul nervos periferic: nervii si sistemul nervos simpatic.
Creierul pestilor este compartimentat în 5 vezicule, fiecare specializata în controlul anumitor functii: telencefalul (creierul anterior), diencefalul (creierul intermediar), mezencefalul (creierul mijlociu ), metencefalul (creierul mic) si mielencefalul (bulbul rotidian ). Ciprinidele în general si crapul, în special prezinta o dezvoltare pronuntata a bulbilor olfactivi, a lobilor optici, a lobului facial (datorita prezentei mustatilor), a tuberculilor acustici si lobilor pneumogastrici.
Organele de simt
Organele olfactive sunt reprezentate de doua perechi de fosete olfactive cu pereti interiori plisati formati din celule olfactive .
Organele gustative sunt reprezentate de muguri gustative dispusi pe mustati, buze si cavitatea bucala.
Urechea. Pestii au numai ureche interna. La ciprinide ea este în legatura directa cu vezica înotatoare printr-un sir de 4 oscioare(aparatul WEBER ).
Linia laterala percepe foarte fin modificarile nivelului apei, directia si viteza curentilor de apa.
Ochiul are o structura asemanatoare ochiului vertebratelor si se caracterizeaza printr-un cristalin bombat, aproape sferic. Lipsesc pleoapele mobile si glandele lacrimale.
Aparatul digestiv.
Aparatul digestiv este format din gura, cavitatea bucofaringiana , esofag, intestin mijlociu, intestin terminal , anus si este completat cu glandele anexe.
Gura este terminala si la unele specii protractila (crap) formata din buze mari, groase si puternice.
Cavitatea bucofaringiana prezinta o limba rudimentara formata dintr-o îngrosare a epiteliului si dinti. Dintii pot fi masticatori si faringieni (la crap, cosas, caras, lin) sau filtratori ( sânger, novac).
Esofagul se prezinta sub forma unui tub scurt, cu peretii formati din muschi striati, flexibili.
Intestinul este la partea anterioara mai larg pentru a îndeplini si rolul de stomac. Lungimea intestinului este variabila functie de specie: crapul are un intestin de 2,5 – 3 ori mai lung decât corpul. Linul are un intestin scurt si cu pereti foarte musculosi care servesc si la triturarea hranei.
Glandele anexe aparatului digestiv sunt ficatul , pancreasul si splina.
Ficatul este bine dezvoltat format din 2 sau 3 lobi .Bila produsa de ficat este ,,drenata” spre vezica biliara prin canalul hepatic si apoi în intestin prin canalul coledoc. Bila are rolul de a disocia lipidele si glucidele. Ficatul mai are rolul de a depozita grasimi.
Pancreasul este difuz si are rolul de a produce fermenti, enzime (tripsina, lipaza, si amilaza) si insulina. Fermentii si enzimele au rol în digestia albuminelor, lipidelor si glucidelor iar insulina regleaza functia glicogenetica a ficatului.
Splina are rol hematopoietic dar functiunile ei au fost putin studiate .
Aparatul respirator consta din branhii situate pe patru arcuri branhiale. Arcurile branhiale au forma semilunara si sunt prevazute pe fata interioara cu spini branhiali care la ciprinidele planctonofage formeza un filtru fin si eficient în retinerea planctonului iar la speciile bentonofage formeaza un filtru mai rar care protejeaza branhiile împotriva firelor de nisip sau altor corpuri dure de mici dimensiuni.
Branhiile sunt formate din lame (foita) branhiale al caror numar difera de la o specie la alta fiind statistic constant în cadrul speciei. De ex. crapul are 2160 lame branhiale pe fiecare arc branhial si acestea însumeaza o suprafata de 0,6 m2.
Arcurile branhiale sunt strabatute de doua vase sanguine mari.
Aparatul circulator este constituit din inima, artere, vene si vase capilare.
Inima are o constitutie primitiva, reprezentata de o dilatare a vasului sanguin principal si este formata din doua compartimente: auriculul si ventriculul, separate de valvule care asigura sensul unic fluxului sanguin. Marimea inimii este variabila functie de specie: la crap, inima, reprezinta 1,11 – 1,23 ‰ din greutatea corpului.
Arterele si venele sunt vase sanguine cu pereti elastici si au rolul de a transporta în organism sângele oxigenat si substantele hranitoare ale celulelor si respectiv sângele încarcat cu produsi catabolici.
Capilarele sunt reprezentate de o retea dezvoltata de vase sanguine foarte fine, cu pereti subtiri si transparenti.
Glandele endocrine nu sunt bine individualizate morfologic cu exceptia hipofizei care are multiple roluri: în crestere, în adaptare cromatica, comportament, maturitate sexuala.
Aparatul excretor este format din doi rinichi amplasati în partea dorsala, doua canale urinifere (canale Wolf), vezica urinara si papila urogenitala. Dupa PORTIER, pestii de apa dulce secreta zilnic o cantitate de urina de 100 – 300 cm3 pe 1 kg greutate corporala.
Aparatul genital este alcatuit din glande genitale (gonade) : ovare la femele si testicule (lapti) la masculi. Elementele sexuale sunt ovulele (icrele) la femele si spermatozoizii (laptii) la masculi. Ovulul este o celula sferica formata din membrana, nucleu, protoplasma si vitelus. Membrana este prevazuta cu un por, având forma de pâlnie, numit micropil, pe unde patrunde spermatozoidul pentru fecundatie.Spermatozoidul este o celula formata din membrana, nucleu si protoplasma. Membrana are o formatie posterioara sub forma unui flagel care constituie organul locomotor al spermatozoidului. Dezvoltarea gonadelor de la stadiul juvenil la maturitate si pe parcursul fiecarui an dupa începerea ciclurilor anuale de reproducere, cunoastem mai multe stadii:
Stadiul 0 : gonadele lipsesc cu desavârsire
Stadiul I : gonadele apar sub forma unor fire subtiri. Sexul nu poate fi diferentiat.
Stadiul II : gonadele sunt mai dezvoltate. Sexul poate fi recunoscut. Boabele de icre sunt mici.
Stadiul III: gonadele sunt bine formate. Daca sectionam ovarul, icrele sunt lipite si nu cad.
Daca sectionam testiculul, sectiunea ramâne relativ rigida.
Stadiul IV: gonadele sunt complet dezvoltate. Daca sectionam ovarul, icrele cad usor. Daca sectionam testiculul, laptii curg.
Stadiul V : gonadele sunt în stadiul de curgere libera sau stimulata usor.
Stadiul VI: Ovarele sunt pliate si contin putine icre. Testiculele sunt pline cu plasma si sânge.
Ciclul se reia de la stadiul II.
Prolificitatea defineste numarul boabelor de icra depuse de o femela si se exprima ca prolificitate totala (absoluta) (numarul total de icre depus de o femela) sau prolificitate relativa (numarul boabelor de icra raportat la 1 kg greutate corporala)
La aceeasi femela prolificitatea este variabila, functie de vârsta si conditiile de viata.
|
