Cteno

Cteno

   Cteno este singurul crap fitofag , de interes competitional , pentru pescarii de crap din tara noastra . Multe din baltile pe care pescuim au mai mult cteno decit crap romanesc si de aceea am considerat interesant un articol dedicat anumitor particularitati ale pescuitului la cteno . Alta denumire sub care cteno mai este cunoscut este cea de amur . Englezii il denumesc "grass carp" .
   Cteno ajunge la maturitate ( poate trai peste 20 ani ) la greutati de 40-50 kg ( chiar si mai mult ) si se deosebeste evident de crapul romanesc prin forma sa mult alungita si aplatizata lateral precum si prin culoarea generala a corpului foarte deschisa . Cteno consuma cu placere mari cantitati de plante acvatice , alge si plancton vegetal . De fapt aceasta particularitate a modului sau de hranire l-a impus in baltile din Europa , cteno fiind un excelent sanitar al baltilor invadate de stuf , vegetatie acvatica , matasea broastei , etc . Practic nu exista balta , gestionata de un piscicultor serios si priceput care sa nu aiba cantitati moderat - mari din acest peste . In plus ritmul de crestere al cteno este foarte bun , peste cel al crapului romanesc . Amurul exploateaza superior o parte din potentialul trofic al baltilor si devine in acest fel un generator de cistiguri substa 747x2316h ntiale pentru piscicultori .
   Dupa ce am facut cunostiinta cu cteno , sa vedem ce avem de facut ca sa-l si capturam in cursul partidelor noastre de pescuit . Cteno este un peste foarte suspicios , greu de prins , care maninca numai intr-o anumita parte a zilei , atunci cind temperatura apei se situeaza intre anumite limite ( care depind de clima din zona ) , etc . Nu il prea putem pacali decit rareori cu boilies de fructe , la porumb , griu , etc . Maninca cind si ce are chef ...... ce sa mai discutam , cteno e un peste "ciufut" .
   Exista citeva recomandari pe care le pot face , in vederea imbunatatirii sanselor noastre de a agata un cteno . Incepem cu o banalitate , dar care in cazul de fata este foarte importanta ! Incepem partida de pescuit cu un studiu al baltii , in vederea depistarii zonelor cu vegetatie acvatica bogata . Nu putem sa pescuim cteno pe vreo intinsura cu fund tare si fara vegetatie . Cautam pajistile subacvatice , pline de ierburi , cautam zonele de confluenta cu stufarisul sau cu papura , covoarele de nuferi , etc . In plus observind apa , vom remarca dese sarituri la suprafata apei a acestor pesti . Ei isi desconspira destul de frecvent prezenta si putem sa remarcam in mod eficient locurile bune de pe balta , acolo unde densitatea de cteno ni se pare promitatoare . Cu o pereche de ochelari polarizati vom avea surpriza de a-i vedea patrulind pe linga malurile pline de vegetatie sau la buza stufului . Odata ales locul vom face si un studiu al acestuia cu markerul si plumbul cautator . Va recomandam Weed Markerul de la Fox , proiectat special pentru a fi folosit in locuri cu vegetatie densa .
   Din punct de vedere al momelilor si nadei , nu spun nici un secret ca amurul va fi atras mereu de boiliesuri cu arome de fructe si de particule ca porumbul , griul , tiger nuts , mazare , fasole , etc . O alta nada , mai putin folosita de pescarii de competitie , dar frecvent utilizata de marea masa a pescarilor din tara noastra , este mamaliga . Sub forma de bomba , babaros , patratica , cocolos , etc mamaliga este "vinovata" de multe capturi frumoase de cteno . Un pat de nada compus din porumb , mazare dulce fiarta si griu , plus niste pellete CSL este in majoritatea cazurilor suficient pentru a atrage cteno pe zona unde pescuim . Daca adaugam peste nada si o aroma cu miros puternic de fructe , lucrurile stau si mai bine . Deseori cteno intra la monturile cu 3-4 boabe de porumb si o bucata de spuma flotanta . Asta nu inseamna ca nu putem prinde cteno si la boilies . O alta nada interesanta este siragul de boabe de griu , legate cu un fir textil foarte subtire ( practic cusute ) , sirag care se leaga sub carlig . Cind nimic nu merge , incercati si un carcalete din porumb , mazare si griu , pe un rig foarte fin si mai lung decit in mod normal ( de cca 7 cm ) . Pot apare surprize care sa va salveze ziua de pescuit .
   Monturile nu sunt diferite fata de cele cu care pescuim in mod normal. Poate o mai mare finete in executarea acestora va diminua suspiciozitatea caracteristica amurului . Recomand folosirea unor carlige mai mici decit in mod normal . Asta , deoarece dimensiunea particulelor folosite este destul de mica si un carlig mare nu poate fii mereu ascuns in spatele momelii .
   In general , cind un cteno mare umbla la monturile noastre vom semnala citeva lovituri usoare in lanseta . E bina sa tinem swingerele sau hangerele sus , pentru ca in general cteno "lasa fir" . Un piuit de senzor ne arata ca e cazul sa intepam . Dupa intepare , urmeaza 2 faze al drillului care au facut renume acestui peste . In prima faza cteno vine spre mal relativ usor , oricum mai usor decit crapul romanesc , dar odata simtit malul sau plasa minciogului , incepe nebunia ! Asigurati-va intotdeauna ca , aproape de mal , frina mulinetei Dvs este setata corect - iar corect la cteno inseamna moale . Ideea este ca acest peste va fi nemilos cu sculele Dvs si este bine sa fiti pregatit sa-i dati fir cit vrea , fara sa solicite echipamentul . Nu de multe ori acesta cedeaza sub actiunea unui cteno batrin , chiar sub ochii Dvs , la mal . Manipulati minciogul cu blindete , dar ferm , o sa aveti sanse mai multe de a vedea cteno pe mal . Nu depozitati acesti pesti in saci ( chiar si textili ) pentru cantarire . Cteno este deosebit de sensibil la depozitare in saci sau juvelnice si in proportie de aproape 100 % - un cteno tinut in sac timp de 1-2 ore , va muri . Chemati arbitrii imediat - indiferent de ora - si veti avea satisfactia eliberarii acestui peste in deplina siguranta .

   Pescarii de competitie trebuie sa ia in serios acest peste - pentru ca nu putine sunt baltile pe care se organizeaza competitii si care au populatii serioase de cteno , perfect punctabile in clasament . Exemplul cel mai concludent si poate cel mai cunoscut este Lacul Sarulesti - loc in care la Cupa Mondiala 2004 , diferenta a fost facuta tocmai de cteno .
   In concluzie , o specie de crap greu de prins , mofturos si cu toane , cu un drill riscant , dar cu greutati corporale peste medie si cu o densitate corespunzatoare in majoritatea baltilor .

Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire.

Alte particularitati

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.

Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (zonele cu namol) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala.

Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

Principalele specii de crap intalnite in tara noastra. Particularitati.

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

Crapul salbatic - traieste in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.

Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

Fitofag Novac

lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).