Din secretele plutelor de pescuit
Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi 444r1719e urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.
Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.
Un model simplificat, dar destul de precis, este
prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii
a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.
Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate
reduce la doua figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul
acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic
situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice
atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie
de gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta
va fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O
forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport
mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.
Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu
ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra
carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul
plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o
viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul
atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe
fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata.
Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre
suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai
grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si
deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o
lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa
carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam
inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala
este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca.
Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp
intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale
si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot
incurca intre ei formand uneori noduri.
Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.
Neagu Petre - aprilie 2002
|
