Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele p 737u2024h lutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.
Odata
aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat
aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma
au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de
scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se
stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia
(durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata
care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita 
"pluta rapida" iar
in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi
"pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta
arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga
serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula,
acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca
acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat
momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza
proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca
asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus
a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel
corp.
Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata.
In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da
rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit),
in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0
(cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat
de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea
rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei.
Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei)
dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de
peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate
reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi
pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? 
Aici intervine maiestria
fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata
constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage,
dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu
vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia
finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate
in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe
culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.
Dupa
cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice:
o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura
o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei
determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage, asa
incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul nostru, semisfera
de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz
recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de
eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele
doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei
(exceptand 
antena) trebuie sa fie de
cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig).
Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din
contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.
Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri.
Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de
apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu
colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa
in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in
timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %,
restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul
scufundarii, in vederea autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod
echidistant.
|
