Grafitul in revolutia pescuitului sportiv
Poate cea mai importanta descoperire sau mai bine zis inovatie in domeniul pescuitului sportiv este introducerea fibrelor de grafit sau carbon. Adoptarea grafitului a generat, in anii '80, o adevarata explozie pe piata sculelor de pescuit sportiv. Numai asa ne putem explica astazi oferta de lansete si vergi din grafit de-a dreptul ametitoare, cu care fiecare fabricant incearca sa ne prinda pe noi, pescarii. De la cele mai ieftine, din grafit compozit si pana la cele mai scumpe lansete din grafit ultra-high modulus, toate (ne vom referi numai la pescuitul lansat cu naluci - lure fishing - spinning si casting) au ceva in comun: fibrele de grafit din care sunt construite.
Observati, va rog, ca vorbim despre grafit si nu despre carbon. In mintea multora s-a "intepenit" sintagma, oarecum improprie, de "lansete din carbon". Partial corect, din punct de vedere chimic. In primul rand, carbonul este un element chimic care se gaseste in forma elementara in structura diamantului, carbunelui si bineinteles, a grafitului. Grafitul este, pe de alta parte, structurat pe un sistem de cristale hexagonale de carbon natural aproape pur. De asemenea, exista doua procese oarecum diferite in urma carora se obtin cele doua tipuri de fibre - carbon si grafit. Insasi "arhitectura" fibrei de grafit o recomanda pentru constructia lansetelelor, datorita structurii cristaline mult mai ordonate decat cea a carbonului. Fibrele de grafit au o concentratie aproape maxima de carbon pur (peste 99%), in timp ce fibrele de carbon contin carbon pur in proportie de 93-95%, insa vom reveni asupra acestui subiect ceva mai tarziu.
In Europa, s-a impus denumirea de "carbon", poate pentru ca suna mult mai bine decat banalul "grafit", pe care toata lumea il asociaza, la prima strigare, cu mina din creioane sau poate pentru ca lansetele chiar sunt construite din fibre de carbon. Desi in acest caz, Tom Kirkman, editorul revistei Rodmaker Magazine din SUA, a specificat ca denumirea corecta este cea de "grafit". Daca o sa observati, unii producatori folosesc ambele denumiri pe lansetele lor - "carbon-graphite".
Pe piata americana, formata din peste 40 milioane de pescari, veti putea observa ca toti producatorii de lansete folosesc numai denumirea "grafit". La americani, piata a ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare, dovedind o maturitate care se regaseste in relatia producator-cumparator de la informatii, calitatea produselor si pana la garantia pe viata acordata in cazul lansetelor de top. Si noi vom folosi in continuare denumirea corecta, si anume cea de "grafit" - nu de alta, insa nu avem cum sa contrazicem americanii, producatorii celor mai performante lansete din lume.
Sa revenim la grafit si la caracteristicile acestuia. Pe scurt, ce caracteristici ale blank-ului (varga propriu-zisa, de forma conica, tubulara sau plina, pe care se monteaza componentele lansetei - inele, manere, madrina) diferentiaza o lanseta de alta si care sunt cele mai importante specificatii de care trebuie sa tinem seama atunci cand alegem o lanseta. Despre cele mai cunoscute si mai importante caracteristici ale lansetei s-au mai scris destule articole (mai mult despre actiune si putere), insa vom reveni cu amanunte folositoare pe marginea acestora - clasa de putere, puterea de aruncare, actiunea, rezistenta firului, si ca un sumum al tuturor acestora, specializarea.
Ca in orice studiu, pentru a intelege conceptele avansate, trebuie sa incepem cu inceputul, deci cu bazele.
Pentru inceput, sa trecem in revista denumirile referitoare la partile componente si caracteristicile unei lansete:
- blank-ul se formeaza dintr-o folie de grafit subtire, asemanatoare unei panze (materialul pre-impregnat, alcatuit din fibre de grafit amestecate cu rasina, si cunoscut sub denumirea de prepreg), de cele mai mult ori de forma triunghiulara, care se impregneaza la randu-i cu o rasina speciala si se ruleaza sub presiune, in jurul unei mandrine din otel (asemanatoare unei antene telescopice - o comparatie plastica dar destul de inexacta). Mandrina are dimensiuni precis determinate, cu marje micronice de eroare; este circulara in sectiune si are o conicitate calculata de la un cap la altul. Conicitate pe care o imprumuta si blank-ului astfel rezultat, care dupa impregnare cu rasina sufera un tratament termic special (coacere), pentru ca sistemul de rasini sa se solidifice dand astfel nastere blank-ului. Cele mai folosite blank-uri sunt cele tubulare (consumul redus de material ducand la reducerea greutatii). Rularea prepreg-lui in straturi consecutive are si o alta consecinta: aparitia "sirei" (asa-numitul "spine"), care se refera la partea mai tare a blank-ului pe care o observam atunci cand blank-ul este incarcat (blank-ul va "prefera" sa se flexeze mereu intr-o anumita pozitie). Sira apare datorita modului in care este incheiat blank-ul insa nu este considerata o imperfectiune, desi e de dorit sa se poata obtine blank-uri fara sire. Cei care fac lansete pe comanda (custom rod builder-ii) cu blank-uri de firma afirma ca le este foarte greu sa gaseasca sira in cazul noilor blank-uri SCV de la St.Croix (seria Legend Elite). S-ar parea ca procedeele tehnologice folosite de St.Croix pentru blank-urile SCV duc la disparitia sirei - probabil datorita rularii mult mai uniforme a prepreg-ului pe mandrine si tipului de mandrina metalica folosita.
Producatorii seriosi de lansete tin cont de sira pentru a pozitiona inelele exact pe ea sau sub ea, cu scopul de a elimina astfel torsiunile care apar in momentul flexarii lansetei. De obicei, blank-urile au mai multe sire, din care una predominanta.
Foarte multe companii folosesc inca fibra de sticla in productia blank-urilor declarate ca fiind 100% din grafit - procedura intalnita la modelele mai ieftine ale marilor companii, in general. Pe scurt, este vorba de "scrim" (termenul englezesc), care se refera la primul strat de material care se aplica pe mandrina metalica. Mai exact, este vorba de o retea sau "plasa" de fibre de sticla, care se ruleaza impreuna cu folia de grafit pe mandrina. Principala utilitate a scrim-ului este faptul ca ofera blank-ului de grafit o rezistenta marita la incovoiere si deci la rupere (asa-numita caracteristica "high-strain"). Blank-urile intr-adevar de top sunt construite in jurul unui scrim tot din grafit, pentru a reduce greutatea finala si pentru a imbunatati celelalte caracteristici ale blank-ului.
Conicitatea sau conicitatile succesive ale blank-ului poarta denumirea de "taper". Taper-ul, combinat cu grosimea peretilor blank-ului, sistemul de rasini folosit, tipul de grafit, greutatea totala conduc la obtinerea actiunii dorite de catre producator. Modificarea de catre proiectant a uneia sau mai multora din aceste variabile rezulta in modificarea actiunii (si a celorlalte caracteristici ale blank-ului - putere, rezistenta firului etc.) blank-ului si diferentiaza o lanseta de alta. Lansetele cu actiune rapida au, in general, un taper rapid, in sensul ca tranzitia de la un diametru mai mare al blank-ului la unul mic este mai rapida (conicitate mai accentuata). Lansetele cu actiune mai lenta au o tranzitie mai graduala, d 22322e420w eci dau dovada de mai multa flexibilitate.
Mandrina pe care se formeaza blank-ul are la randul ei o importanta covarsitoare - felul in care se realizeaza conicitatea, cu puncte de tranzitie mai mult sau mai putin subtile de la o sectiune mai mare la una mai mica. Producatorul american St. Croix a inventat un nou sistem denumit IPC - Integrated Poly Curve, prin care blank-ul are o curba continua de la un capat la celalalt, eliminand astfel punctele de tranzitie care constituie punctele slabe ale blank-urilor obtinute din conicitati compuse (compound tapers). Metoda compound tapering este cea mai folosita in industria lansetelor de pescuit, insa doar marile firme produc lansete excelente, fara puncte "moarte" pe blank, cu aceasta tehnologie. Avantajul IPC se traduce prin actiuni mult mai continue ale blank-urilor, fara puncte slabe, lucru care ajuta la distribuirea sarcinii in mod uniform pe toata lungimea blank-ului si printr-o senzitivitate crescuta - dupa cum sustin inginerii de la St. Croix.
Exista diferite tipuri de taper-uri: compound taper (tranzitiile de la un punct de transfer la altul pot fi mai mult sau mai putin sesizabile, in functie de design-ul mandrinei), reverse tapers, progressive tapers (destul de folosite la blank-urile de musca) etc. In cazul lansetelor de calitate putem avea, pe langa un taper atent elaborat, si mai multe folii de grafit (cu proprietati diferite - moduli diferiti/rigiditati diferite, diferite tipuri de rasini) rulate impreuna in acelasi blank (exemplu: sectiunea talonului poate fi construita dintr-un grafit mai "tare" iar varful poate fi plin, dintr-o folie de grafit care sa dea o flexibilitate marita numai acestei sectiuni).
De asemenea, cele mai bune blank-uri sunt fara indoiala cele dintr-o singura sectiune (dintr-o bucata), mai ales datorita rezistentei crescute si a actiunilor mai bune care se obtin in comparatie cu lansetele din doua, trei sau mai multe bucati. Si in acest caz, firmele mari au inceput sa produca blank-uri din doua sau trei bucati care frizeaza perfectiunea, iar dintre toti producatorii, unul singur se distinge in mod deosebit: G. Loomis. Specialistii de la G.Loomis au pus la punct un sistem de mufare (ferule system) prin care actiunea lansetei nu mai este deloc intrerupta pe mufa si deci sunt eliminate punctele moarte din acea sectiune.
In general, lansetele de bait casting (cele mai folosite in SUA) sunt construite dintr-o singura sectiune, pentru a obtine o actiune reala cat mai aproape de actiunea ideala. Asta si datorita faptului ca timing-ul unui lanseu cu o lanseta si mulineta de bait casting este foarte diferit de spinning pe o parte iar pe de alta, baitcasting este folosit la pescuitul unei game ceva mai grele de naluci (in general, de la 7 grame in sus). La baitcasting este absolut obligatoriu ca sectiunea talonului sa fie cat mai rigida pentru ca numai varful sa se incarce dinamic. In categoria spinning, producatorii americani fac insa destule lansete din doua bucati - obtinand actiuni destul de bune. Spinning-ul este folosit mai mult la pescuitul de finete (finesse fishing) cu naluci - lucru care se reflecta direct in caracteristicile vergilor - puteri de aruncare mici, fire cu rezistenta la rupere mai mica etc.
- actiunea lansetei este direct legata de conicitatea blank-ului (taper) si de celelalte variabile (materiale folosite, modulul de elasticitate, grosimea peretelui blank-ului etc.). Actiunea lansetei se refera la caracteristicile de flexiune a blank-ului la aparitia unei solicitari dinamice. Actiunea este unul dintre factorii determinanti in alegerea unei lansete, alaturi de puterea de aruncare si rezistenta la rupere a firului. Se observa cel mai bine atunci cand supunem lanseta unei solicitari dinamice (daca sprijinim varful lansetei de spatarul fotoliului si o supunem unei forte de indoire), cu rezultate directe in inteparea pestelui si chiar si in drilul cu acesta.
Actiunea este ceea ce caracterizeaza si diferentiaza atat de bine lansetele, impartindu-le astfel pe clase, tehnici de pescuit (tipuri de naluci) si specii de pesti. Impreuna cu tipul materialului din care este construit blank-ul, clasa de putere, puterea de aruncare si rezistenta firului, actiunea dicteaza specializarea lansetei respective.
In principiu, lanseta raspunde la solicitarile dinamice in doi timpi:
- primul este cel in care se efectueaza lanseul propriu-zis (incarcarea dinamica si revenirea blank-ului la forma initiala), timp in care varful lansetei se incarca in limitele puterii iar actiunea specifica lansetei participa efectiv la lansarea nalucii
- al doilea timp este cel care defineste reactia aparuta la o solicitare mai mare aparuta in blank - incarcarea in timpul drilului cu un peste, corespunzand unei curburi mai pronuntate a blank-ului. Daca vrem sa lansam o greutate mai mare decat limita superioara a puterii de aruncare specificate pe blank, timpul unu este automat depasit si lanseta arunca acea greutate folosindu-se de timpul doi, adica actiunea nu mai participa decat intr-o faza secventiala la lansare, aceasta efectuandu-se practic din supraincarcarea blankului. Rezultat: incarcarea excesiva a varfului, vibratii mai prelungite decat in mod normal (vibratiile care apar in timpul 1), aparitia unei frecari mai mari a firului prin inele, lanseu imprecis, distanta de lansare mai mica, posibilitatea ruperii lansetei.
In mod normal, lansetele sunt impartite pe categorii, dupa tipul actiunilor pe care constructorul le-o confera, de la lenta la moderata si de la rapida la extra-rapida. Care sunt aceste actiuni, in mare:
- actiune lenta (Slow), caracterizata prin flexiunea lansetei pe toata lungimea blank-ului, de la varf pana la cotor;
- o actiune moderata (Moderate) caracterizeaza o lanseta ceva mai rapida decat una cu actiune lenta, in sensul ca flexiunea se petrece in primele patru cincimi ale blank-ului;
- actiune moderat-rapida (Moderate-Fast) permite indoirea blank-ului in primele trei patrimi ale acestuia;
- actiune rapida (Fast) produce o flexiune in prima treime a blank-ului;
- actiune extra-rapida (Extra-Fast) se caracterizeaza prin flexiunea primei patrimi a blank-ului.
Pentru ca actiunea lansetei sa fie ceea ce trebuie, aceasta trebuie corelata cu puterea optima de lansare, cu actiunea nalucii in apa, cu raspunsul in sarcina si nu in ultimul rand cu tipul de material folosit.
Fiecare actiune este destinata unui anume gen de pescuit, unor anume tipuri de naluci si deci unor anumite specii de peste. Ceea ce aduce in prim-plan termenul "specializare".
De ce specializare? Pentru ca, din motive pur obiective, nu s-a putut inventa inca lanseta universala. Teoretic si practic, asa ceva este imposibil. O singura lanseta care sa serveasca mai multor tehnici de pescuit nu se poate construi. Ca multi dintre noi, in lipsa banilor, folosim aceeasi lanseta si la pescuitul cu lingura, la pescuitul cu voblere si la cel cu plastice moi, asta-i alta mancare... de peste. Se intampla ca unele lansete sa fie mai versatile decat altele, asta tot datorita actiunii - putand astfel fi folosite pentru mai multe tehnici de pescuit. Acestea sunt lansetele "versatile". Insa asta nu inseamna ca pot fi folosite cu acelasi succes (maximum de eficienta) in toate aceste cazuri.
Marile firme din SUA ofera pescarilor lansete pentru fiecare gen de pescuit in parte, pe specializari - in functie de tehnica/naluca si specie de peste. Sunt putine firmele care produc lansete atat de specializate, cea mai completa din acest punct de vedere fiind oferta companiei G.Loomis - care ofera lansete specializate pentru toate speciile predominante de pesti rapitori - walleye (ruda americana a salaului european), muskie (ruda mai bogata a stiucii), bass (cel mai cautat peste sportiv din SUA, ruda indepartata cu bibanul) salmonide (steelhead, salmon) etc. Urmeaza, in ordine, o companie mai tanara, insa promitatoare, si anume Falcon, care ofera de asemenea lansete specializate pe tehnici de pescuit si naluci. St. Croix are de asemenea lansete specializate insa nu intr-o gama atat de complexa precum cei de la Loomis - St. Croix stabilindu-se mai mult pe speciile de pesti decat pe tehnici de pescuit si naluci.
Cum trebuie aleasa o astfel de lanseta specializata si care este intrebuintarea efectiva care i se poate da?
In general, lansetele cu actiune lenta sunt folosite pentru pescuitul cu momeala naturala (bait fishing) la pesti mari (catfish). Lansetele cu actiune moderata si moderat-rapida sunt ideale pentru pescuitul "nalucilor de reactie" - linguri, voblere. Lansetele rapide pot fi si ele folosite la pescuitul cu linguri in ape invadate de vegetatie insa acestea din urma si cele cu actiune extra-rapida sunt indicate pentru pescuitul cu plastice moi (cunoscute la noi sub denumirea generica si incorecta de twistere, nume preluat de la unul din marii fabricanti de astfel de naluci, Mr. Twister. Tot in paranteza, plasticele moi sunt naluci din cauciuc siliconic, care se folosesc cu mare succes in pescuitul diferitelor specii de pesti rapitori. Daca la salau cele mai prinzatoare sunt plasticele montate pe carlige cu capete lestate - asa-numitele leadhead jigs, plasticele pentru bass se monteaza pe altfel de carlige, cu sau fara capete separate - carlige offset -, alcatuind diferite monturi sau semi-monturi - Carolina, Texas, Wacky Worm si mai nou split-shot sau downshot).
Daca la pescuitul stiucii la lingura sunt indicate lansete cu actiune moderat-rapida sau chiar rapida, in functie de tipul de apa, la pescuitul cu voblere este necesara o lanseta cu actiune moderata sau moderat-rapida, pentru a nu smulge pestelui voblerul din gura. Si aici se impart pescarii in doua mari tabere: cei care folosesc lansetele din grafit cu actiuni moderate si cei care prefera lansetele din batrana dar credincioasa fibra de sticla. Spre deosebire de grafit, oricat de low modulus ar fi acesta, tot are o rata de revenire mai rapida decat cea a sticlei (fibra de sticla are un modulus situat in jurul a 15 milioane p.s.i., fata de grafitul care incepe de la 30 milioane p.s.i). Pescarii de vobler pretind ca grafitul e prea rapid pentru aceste naluci, pe de o parte nu permite pestelui sa inhaleze naluca (datorita rigiditatii proprii grafitului) iar pe de alta parte nu ii lasa timp sa inhaleze aceasta naluca (datorita ratei mari de revenire a grafitului), si asta pentru ca pescuitul cu voblere se face pe fir intins, iar capacitatea varfului lansetei de a ceda (de a se incovoia) in momentul in care pestele apuca naluca este cea mai importanta caracteristica, alaturi (imediat dupa aceea) de o capacitate cat mai buna de flexiune, pentru a atenua cat mai mult zbaterile pestelui.
Si in acest caz insa, firma G.Loomis a spart din nou tiparele, iesind pe piata cu o serie de lansete destinate special pescuitului cu crankbait-uri: Crankbait Series. Spre deosebire de alte companii, Loomis a folosit in constructia blank-ului numai grafit, fara sa-l amestece cu fibra de sticla. Controland elasticitatea blank-ului printr-un sistem de rasini nou si folosind o fibra de grafit cu modulus mic, Loomis a reusit sa ofere pescarilor la vobler cele mai performante lansete pentru prezentarea acestor naluci. Avantajele grafitului fata de fibra de sticla sunt evidente: greutate scazuta si senzitivitate crescuta. Aici se vad rezultatele studiilor de marketing - compania G. Loomis a descoperit aceasta "nisa" pe piata lansetelor si a speculat-o imediat, observand lipsa ofertelor de pe piata la capitolul "lansete de crankbaits din grafit".
Ca regula generala, sa retinem ca:
1) la pescuitul salaului cu plastice moi ("twistere" montate pe jiguri de exemplu) e de preferat sa folosim lansete din clasele de putere Medium-Light sau Light, cu actiune rapida sau extra-rapida, care sa aiba in acelasi timp varful destul de moale pentru ca salaul sa intampine o rezistenta cat mai scazuta atunci cand vrea sa apuce naluca;
2) la pescuitul stiucii la lingura sunt indicate lansetele din clasele de putere Medium, Medium-Heavy sau Heavy, cu actiune moderat-rapida sau rapida. In cazul unui mediu acvatic invadat de vegetatie, este recomandata o lanseta de din clasa Heavy de putere, cu o putere de aruncare 1/4-1oz. si fir 12-20 lbs., pentru a struni pestele cat mai din scurt, fiind stiut faptul ca o stiuca intrata in iarba este pe jumatate pierduta. Desi unii prefera fibra de sticla in prezentarea spinner-bait-urilor (naluca 100% inventie americana), lansetele cu actiune moderat-rapida din grafit se achita de aceasta sarcina cu mare succes;
3) la pescuitul rapitorilor la vobler este indicata o lanseta din fibra de sticla din clasa de putere Medium sau Medium-Heavy, in functie de dimensiunea voblerele folosite. Cele mai bune blank-uri de fibra de sticla (in combinatie cu boron) sunt produse de compania americana Seeker - atat E-glass cat si S-glass. Insa si St.Croix cu blank-urile sale SC1 S-glass sau Lamiglass produc lansete de exceptie. Sau, folositi un blank din grafit-compozit sau chiar grafit, cu actiune moderat-rapida insa cu o elasticitate cat mai mare in sectiunea de varf-mijlioc. La ora actuala, G.Loomis este singura firma care produce blank-uri din grafit 100% care poseda caracteristicile necesare pescuitului la vobler (in general pentru voblere shallow si medium).
Tot despre actiunea lansetelor: sa nu ne mire daca o lanseta cu actiune rapida dar din clasa de putere Light sau UltraLight se va curba in sarcina pe toata lungimea blank-ului. Asta nu inseamna ca nu are o actiune rapida. Are, insa blank-ul avand o putere mai mica, va raspunde imediat la o solicitare care depaseste puterea de aruncare si deci raspunsul dinamic la solicitari. Deci, in timpul 1 destinat lanseului (aflat in limitele puterii de aruncare a lansetei) sau la inteparea pestelui, curba de indoire se va produce tot in prima treime a blank-ului insa imediat dupa aceea, lanseta va trece in timpul 2, raspunzand astfel solicitarilor care depasesc timpul 1.
De aceea, o lanseta cu actiune rapida, de putere medie pentru stiuca va fi mult mai puternica si se va indoi mult mai putin in timpul 2 decat o lanseta rapida de putere medie pentru pastrav, de exemplu.
Este vorba de relatia putere-actiune: o lanseta Light, cu actiune Fast nu va avea forta necesara sa raspunda la fel de puternic luptei cu un peste mare, la fel cum o poate face o lanseta cu actiune Fast insa de putere Medium-Heavy, de exemplu.
Mai exact, cu cat o lanseta cu actiune rapida are o putere mai mare, cu atat va fi mai rigida fata de o lanseta tot cu actiune rapida insa de putere mult mai mica. De asemenea, lanseta mai rigida va genera o viteza a firului mai mare - varful se incarca mai repede iar 'descarcarea" se face la fel de rapid. Diferenta sta in clasa de putere.
- puterea/clasa de putere reprezinta domeniul limitat (invariabile maxim-minim) in care lanseta se inscrie, in functie de puterea de aruncare si de rezistenta firului. Acestea clase de putere sunt impartite in trepte care se si pot intrepatrunde; in general, aici fiecare mare producator de lansete - vorbim de marile firme din SUA precum G.Loomis, St. Croix, Lamiglas, Fenwick etc. isi au propriul sistem de masurare. O sa-l dam exemplu pe cel folosit de Loomis: UL (Ultra Light), L (Light), ML (Medium-Light / Magnum-Light), M (medium), MH (Medium heavy), H (Heavy), XH (Extra Heavy). Acestea sunt clasele de putere, in care se incadreaza lansetele. Asta nu inseamna ca un G.Loomis ML va avea aceeasi putere cu o lanseta tot ML produsa de alta firma. In plus, aceasta clasificare a puterilor este la randul ei impartita pe genuri de pescuit/specii de pesti. Astfel, o lanseta M pentru pescuitul bass-ului va fi cu mult mai puternica decat o lanseta M destinata pescuitului pastravului (spinning), deci va avea o putere de aruncare mai mare si va suporta fire cu rezistente la rupere mai inalte. Exemplu: o lanseta G.Loomis din clasa de putere Medium, din seria Spinning, va avea o putere de aruncare de pana in 10.6 g (3/8 oz) si va putea fi folosita cu fire de pana in 10 lbs. rezistenta (aprox. 0.25mm). O lanseta G.Loomis din seria Spin Jig (destinata pescuitului bass-ului pentru cei care prefera spinning-ul casting-ului), tot in clasa de putere Medium, va avea o putere de aruncare maxima de 18 grame rotunjit (5/8 oz.) si fir de pana in 15 lbs. (6.8 kg). Insa in general, mulinetele de spinning nu se descurca la fel de bine cu firele mai groase (peste 10 lbs.) asa cum o fac mulinetele de baitcasting. Prin urmare, combo-urile de spinning sunt folosite cu fire subtiri de 0.18, 0.20, maxim 0.25, iar cele de baitcasting pentru fire de la 8 lbs. in sus (0.25 mm). Asta si pentru ca, pana recent, mulinetele de casting nu ofereau o frana atat de fina necesara sigurantei firelor subtiri si nu puteau sa lanseze prea bine naluci sub 10 grame. Insa ultimele inovatii au adus pe piata mulinete de bitcasting atat de performante incat permit lansarea unor naluci de 3.5 grame fara nici o problema, in conditiile in care si lanseta are o putere perfect corespunzatoare acestor naluci. Se poate spune ca industria americana de pescuit a ramas putin in urma celor doi mari giganti japonezi din domeniul mulinetelor, Shimano si Daiwa, care se afla intr-o continua competitie, lansand care mai de care mulinete de baitcasting din ce in ce mai performante (cu tambure din aliaje aluminiu-ceramica, magneziu, cu frane multidisc de mare finete, care permit acum utilizarea firelor ceva mai subtiri), facand oarecum inutila folosirea mulinetelor de spinning pentru pescuitul de finete. Piata japoneza ofera lansete de casting cu puteri de aruncare lejere si ultra-lejere, insa in Statele Unite producatorii se pare ca nu se grabesc sa proiecteze astfel de lansete de baitcasting din clasa de putere Light si Ultra Light.
- puterea de aruncare se refera la gama de greutati (naluci) pe care le poate arunca blank-ul/lanseta. La noi, puterea de aruncare (lure weight) este confundata cu actiunea, tot datorita producatorilor europeni de profil care folosesc un sistem usor confuz de categorisire. Pe mai toate lansetele europene se pot citi informatii de genul: A5-20g, B10-30g, B10-40g, C20-50g, A20-60g etc. Si atunci, majoritatea pescarilor se refera la o lanseta ca avand o "actiune 10-30 de grame". Nimic mai gresit. Este adevarat ca si producatorii europeni sporesc confuzia prin acest sistem insa si lansetele produse de acestia (in tarile asiatice - China, Coreea, Taiwan) lasa mult de dorit in privinta acuratetii informatiilor teoretice de pe lanseta in raport cu caracteristicile reale. Cu alte cuvinte, in marea majoritate a cazurilor, nu se respecta ceea ce scrie pe lanseta - putere, actiune, fir, fapt care caracterizeaza cel mai bine lansetele din categoriile ieftine si medii. Lucru pe care nu o sa-l observati niciodata la lansetele de calitate, mai ales la cele provenind din SUA. Calitatea este direct proportionala cu pretul; sa nu ne asteptam ca pentru cateva sute de mii de lei sa ne bucuram de calitatea evidenta a unei lansete de 100-200 sau 300 de dolari.
Revenind la sistemul european de diferentiere a lansetelor: intotdeauna, litera reprezinta actiunea lansetei (A-rapida, B-moderat-rapida, C-moderata sau lenta, D-ultra-lenta); cifrele reprezinta puterea de aruncare a vergii: 5-20g (limita minima-limita maxima). Asta ca sa eliminam o data pentru totdeauna confuziile legate de acest tip de categorisire unei lansete in functie de actiune si puterea de aruncare. Despre rezistenta firului, majoritatea producatorilor europeni tac din gura pentru ca nu au ce spune - caracteristicile reale ale acestor lansete sunt atat de greu de precizat (datorita lipsurilor pornind de la proiectare, de mule ori lipsa, trecand prin folia de grafit/sticla si pana la rasina, mandrina etc.) incat datele tecute pe lansete difera total de cele reale. Deci, sunt niste lansete produse dupa parametri mediocri, sau fara respectarea acestor parametri, la standarde de calitate in concordanta cu segmentul de piata caruia sunt adresate aceste produse. Bineinteles ca, aceleasi firme produc si lansete de calitate, insa si pretul cerut este direct legat de calitatea produsului. Este ceva absolut normal. Lansete pentru toate buzunarele. Sa nu aveti pretentii insa ca o lanseta de 500.000 sa aiba senzitivitatea si caracteristicile unei lansete de 400 de dolari. Americanii au o vorba: "You get what you pay for" - nimic mai adevarat.
Si acum, sa revenim la sistemul adevarat de clasificare a vergilor dupa putere (plus actiune plus rezistenta fir) care se regaseste la firmele serioase, localizate in SUA si Japonia.
Conform claselor de putere, lansetele de spinning si baitcasting au, in mare, puteri de aruncare si clase de putere care difera de la un gen de pescuit la altul. Spre exemplu, lansetele de spinning G.Loomis au urmatoarele puteri de aruncare: Mag-Light 1/64-1/8 oz (0.5-3.5 g); UL 1/32-1/8 oz. (aprox. 0.8-3.5g); UL 1/32-3/16 oz. (0.8-5g); L 1/16-5/16 oz. (aprox. 1/8-9 g); M 1/8-3/8 oz. (3.5-10.5 g). Fiecare putere de aruncare este in relatie directa cu rezistenta firelor pe care le poate folosi. Astfel, gama UL foloseste fire intre 1 si 4 lbs, L intre 4 si 8 iar M intre 4 si 10.
Puterile de aruncare ale clasei Spin Jig sunt ceva mai mari, deci si rezistenta firelor folosite creste: astfel, o clasa de putere Medium are o putere de aruncare de 1/8-3/8 oz. si poate suporta fire cu rezistenta ceva mai mare (6-12 lbs.) decat in cazul clasei M de Spinning.
De ce aceasta diferenta intre o varga de putere Medium din clasa Spinning si una de aceeasi putere din clasa Spin Jig? Cuvantul-cheie este, din nou, specializare.
Am luat ca punct de referinta producatorul nord-american G.Loomis deoarece ofera cea mai buna clasificare pentru lansetele sale, pe intelesul tuturor si are de asemenea o impartire stricta a lansetelor pe categorii - specializari. In plus, grafitul G.Loomis reprezinta etalonul industriei producatoare de lansete la nivel mondial.
Pentru a nu plictisi, iata pe scurt care sunt cele mai frecvent intalnite puteri de aruncare ale lansetelor precum si clasele de putere aferente, spinning si casting:
Ultra-Light1/16-5/16 oz., Light 1/8-3/8 oz., Medium-Light 1/8-1/2 oz., Medium-Light 3/16-1/2 oz., Medium-Light 1/4-1/2 oz., Medium 1/4-5/8 oz., Medium-Heavy 1/4-3/4 oz., Heavy 1/4-1 oz., Heavy 3/8-1 oz., Heavy 1/4-11/4 oz., Extra-heavy 1/4-11/2, Extra-Heavy 1-4 oz. etc. Sa nu uitam ca fiecare producator isi clasifica diferit fiecare serie de lansete, deci clasele de putere difera de la marca la alta, iar aceste date servesc la a ne forma o idee despre lansetele adevarate.
Inca un aspect care trebuie neaparat mentionat: in cazul lansetelor de calitate, puterea de aruncare reala este cea mentionata pe lanseta - puterea "curata" a vergii, spre deosebire de lansetele ieftine in cazul carora puterea teoretica de aruncare reala este cu totul alta decat cea specificata. La o lanseta G.Loomis cu putere de 1 oz. si fir pana in 20 lbs. (9 kg) se simte imediat "puterea curata" formidabila cuprinsa in acel blank de grafit.
Respectarea puterii de aruncare se traduce prin protejarea lansetei si deci prin prevenirea posibilelor accidente (ruperea lansetei). Astfel, daca depasim limita maxima a puterii de aruncare specificate de producator, riscam sa rupem lanseta. Daca incercam sa lansam o greutate aflata sub limita minima a puterii de aruncare a lansetei, atunci riscam sa nu putem arunca naluca mai departe de cativa metri pentru ca lanseta nu se incarca in mod corespunzator (lucru observabil mai ales la casting, unde daca lanseta nu se incarca, nu poti lansa naluca si rezultatul final este o mare peruca). Producatorii de lansete de calitate isi atentioneaza intotdeauna clientii sa nu depaseasca limita superioara a puterii de aruncare deoarece exista riscul deteriorarii blank-ului.
- rezistenta firului defineste limitele (minime si maxime) de rezistenta la rupere ale firelor care se pot folosi cu lanseta respectiva si deci si limitele lansetei.
Exemplu: o lanseta din clasa de putere Medium, cu o putere de aruncare de 1/4-5/8 oz. (7-18g), are o rezistenta a firului cuprinsa intre 8 si 17 lbs. (3.6 - 7.7 kg).
Ce insemnatate are respectarea specificatiilor referitoare la rezistenta la rupere a firului? Intocmai ca si in cazul respectarii puterii de aruncare a vergii. Depasirea limitei maxime a rezistentei la rupere a firului poate atrage dupa sine consecinte nefaste, adica ruperea lansetei. Mai exact: daca folosim un fir cu o rezistenta la rupere mai mai mare decat limita superioara precizata pe lanseta si daca avem frana mulinetei setata peste aceasta limita maxima, atunci cand intepam un peste sau in timpul drilului sau daca vrem sa eliberam naluca agatata fortand lanseta (lucru nerecomandabil), atunci lanseta se poate rupe. In concluzie, limita maxima a rezistentei la rupere a firului reprezinta de fapt limita maxima a rezistentei lansetei.
De asemenea, daca se foloseste un fir sub limita minima de rupere a firului, poate aparea riscul sa rupem firul la solicitari obisnuite.
In principiu, se pot folosi si fire cu rezistenta la rupere mai mare decat cea specificata pe lanseta insa in acest caz (daca de exemplu folosim fire textile, care la diametre mici au rezistente la rupere de 5-6 ori mai mari decat monofilamentul) trebuie sa avem mare grija sa setam frana mulinetei astfel ca aceasta sa cedeze fir la o forta de tractiune mai mica sau cel mult egala cu limita maxima a rezistentei de rupere a firului, conform specificatiilor lansetei. Astfel, daca avem o lanseta pentru fire intre 8 si 17 lbs. si vrem sa folosim un fir care rezista pana la 25 lbs., atunci va trebui sa reglam frana mulinetei (daca vrem s-o reglam la limita superioara) ca si cum am regla-o pentru un fir de maximum 17 lbs. - deci o data ce s-a atins momentul de tensiune critica de 17 lbs. (tractiune/forta), frana trebuie sa inceapa automat sa cedeze fir. Altfel, cedeaza lanseta.
Dupa acumularea unui minim necesar de informatii despre blank/lanseta si caracteristicile "de suprafata" ale acestora, sa trecem la subiectul principal al articolului de fata. Si anume, beneficiile grafitului in industria lansetelor. Sa incercam sa aflam ceva mai multe despre grafit in general si despre blank-urile din grafit in principal.
Grafitul este destul de unic, in felul lui. Structura cristalina moleculara a grafitului este alcatuita din legaturi hexagonale, atomii fiind astfel legati in plan bidimensional (in numai doua dimensiuni); astfel se explica aranjarea acestora in straturi suprapuse, asemenea mai multor foi de hartie asezate una peste alta. De aceea, grafitul poate alcatui o folie care este destul de flexibila, relativ rezistenta si in acelasi timp surprinzator de rigida. Caracteristica bidimensionala se observa la nivelul structurii cristaline - a nu se confunda cu structurile tridimensionale pe care le formeaza.
Structura ordonata a grafitului.
Grafitul are o structura (la nivel molecular) asemanatoare unei foi de hartie, unde atomii se afla asezati intr-un singur plan. Daca grafitul ar fi avut o structura cristalina tridimensionala, vibratiile transmise de-a lungul unei lansete s-ar pierde la in toate directiile, la nivel tridimensional si am avea ca rezultat o lanseta "moarta", "surda" din punct de vedere al sensibilitatii in detectarea muscaturilor. Datorita acestei structuri bidimensionale a grafitului, vibratiile produse de o sursa exterioara calatoresc in lungul fibrelor de grafit (asezate de-a lungul blank-ului), propagandu-se intr-o singura directie, de la varf spre talon. Cam asta inseamna o lanseta senzitiva.
Felul in care sunt legate planurile atomilor de carbon in forma amorfa a carbonului.
De fapt, de ce si cum simtim atunci cand un peste ataca naluca? Ceea ce simtim de fapt, cand un peste "musca", este o vibratie, asemanatoare unei unde sonore. O unda de soc sinusoidala, care se propaga de la naluca la fir, de la fir la inele, de la inele la blank si de la blank la maner, mandrina, pana la mana pescarului. Trebuie mentionat ca, de fiecare data cand vibratia este transferata de la o componenta a lansetei la alta (blank - mandrina), se pierde un anumit procentaj din sensibilitate prin transferul undei sinusoidale. Tipul inelelor, al firului, constructia manerului si chiar mulineta pot influenta semnificativ felul in carev simtim sau in care nu simtim "muscatura". Deci, abilitatea pescarului de a simti atacul pestelui reprezinta combinatia unei multitudini de factori. Un alt factor important este frecventa undei vibratorii si mangnitudinea ei - tipul de naluca folosit si specia de peste vizata pot sa afecteze perceptia noastra senzoriala (plasticul moale nu vibreaza ca o lingura, salaul nu ataca la fel ca stiuca). Pescarii cu experienta spun adesea ca "abilitatea de a simti o muscatura, anume senzitivitatea, se deprinde" - adica se cultiva si se antreneaza. Altii sunt de parere ca "se cumpara" pe bani grei.
O metoda foarte buna pentru a testa senzitivitatea unei lansete inainte de a o cumpara se poate face chiar in magazin. Cumparatorul, cu lanseta in mana (montata in prealabil daca e din doua bucati), atinge cu varful lansetei gatul unei persoane (vanzatorul sau prietenul cu care a venit la magazin), pozitionand varful exact pe regiunea marului lui Adam. Apoi, persoana aflata cu "lanseta la gat" incepe sa vorbeasca. Undele sonore (vibratiile) se transmit prin blank pana la mana celui care face testul. Astfel, se pot compara diferite lansete, pentru a alege un model care pare sa aiba o senzitivitate mai ridicata. In general, cu cat lanseta e mai rigida si mai usoara, cu atat poate fi mai senzitiva.
Sa vedem insa prin ce procedee tehnologice se ajunge la un produs finit - un blank senzitiv. Pentru asta, trebuie sa intelegem ce inseamna termenul "modulus", intalnit la mai peste toti producatorii de lansete, care mai de care mai mandri de lansetele lor "high-modulus".
Deci, ce inseamna, mai exact, arhiuzitatul termen "modulus", intalnit in expresii de genul "high-modulus", "low-modulus" sau "intermediate modulus" (acesta din urma intanit in celebrele denumiri comerciale IM6, IM7, IM8 etc.)?
Modulul tensil (tensile modulus) serveste la masurarea rezistentei la incovoiere prin aplicarea unei sarcini si la rezultatul acestei masuratori. Modulus-ul se masoara, de regula , prin milioane p.s.i. (pounds per square inch) - livre pe inch patrat.
Modulul tensil este cel la care fac referire producatorii de blank-uri/lansete atunci cand ofera astfel de date (tot in scopuri publicitare) cumparatorilor. Modulul tensil (tensile modulus) reprezinta valoarea/masurarea capacitatii unui material (in cazul nostru, fibra de grafit) de a suporta o sarcina fara ca in urma aplicarii acesteia sa apara deformari permanente. Modulul tensil este masurat prin curba aparuta in portiunea blank-ului care se inconvoaie, prin aplicarea unei sarcini, ca rezultanta directa a relatiei stress-strain), unde:
- stress-ul desemneaza fortele interne care se opun modificarii formei sau dimensiunii si este exprimat in forta pe unitatea de suprafata;
- strain-ul inseamna deformarea elastica datorita stresului, si este masurata prin modificarea lungimii pe unitate de lungime intr-o directie data, fiind exprimata in procente sau mm/mm (in./in.). In designul lansetelor, strain-ul se refera, mai exact, la stresul (intindere, deformare) aplicat unei fibre pana la limita ruperii acesteia.
Mai exista si alte modalitati de masurare a modulului, precum vibratiile acustice.
De asemenea, relatia stress-strain este exprimata si prin rigiditate (stiffness) la o deformare elastica data. Stiffness-ul (rigiditatea) este, de asemenea, un mod de masurare a modulului, reprezentand relatia dintre sarcina/incarcare si deformare. Mai exact, raportul dintre stresul aplicat si deformarea elastica rezultanta. Rezistenta unui blank inseamna stresul maxim (forta pe suprafata) la care materialul poate rezista, si este masurata atunci cand blank-ul este adus la limita ruperii.
Cu alte cuvinte, modulus-ul este o valoare care descrie gradul de rigiditate al grafitului (materialului) si se obtine in urma masurarii deflectiei materialului sau a modificarii lungimii acestuia sub o sarcina aplicata. In limbaj simplu, modulus-ul se traduce prin raportul rigiditate/greutate (stiffness to weight ratio). Cu cat e mai mare raportul rigiditate/greutate, cu atat mai putin material e necesar pentru atingerea aceluiasi grad de rigiditate decat in cazul folosirii unui grafit cu un modul mic. Asta si explica, in mare, de ce o lanseta high-modulus este mai sensibila decat una low-modulus. Pentru un anume grad de rigiditate, lanseta mai usoara va fi, implicit, mai senzitiva. Deci, datorita fibrelor high-modulus este nevoie de mai putin material pentru obtinerea aceleiasi rigiditati (decat in cazul obtinerii aceleiasi rigiditati prin folosirea unor fibre low-modulus) si a unei greutati mai mici. La aceeasi rigiditate, greutate redusa (adica densitate mai mare a fibrelor de grafit) si sensibilitate marita- iata numai cateva din avantajele pe care le aduc fibrele de grafit high-modulus in constructia lansetelor moderne.
Insa modulul, luat separat, reprezinta o metoda incompleta de comparare a performantele lansetelor. Abilitatea blank-ului de a se reveni in cel mai scurt timp la forma initiala fara sa oscileze, dupa lansare, este una dintre cele mai importante caracteristici (daca nu cea mai importanta) pentru o lanseta. Aceasta caracteristica este cunoscuta sub denumirea de rata de revenire (recovery rate). Cu cat este mai mare modulul tensil, cu atat mai mare este rata de revenire la forma initiala. Grafitul GLX lansat de Gary Loomis este primul grafit ultra-high-modulus special conceput pentru lansetele de pescuit care are o rata de revenire extrem de rapida, pe langa alte calitati la care alti producatori de lansete doar viseaza pentru moment.
Pentru ca o lanseta sa isi indeplineasca una din cele mai importante atributii, si anume sa lanseze, o parte din blank (varful) trebuie sa se incarce. Cu cat se incarca mai usor (mai putin efort depus de pescar pentru a acumula aceeasi energie decat in cazul unei lansete care se incarca cu mari eforturi), cu atat mai usor lanseta se descarca, elibereaza energia stocata in blank in momentul premergator lansarii - adica la incarcare. Cu cat varful lansetei oscileaza mai putin si revine la forma initiala cat mai repede (cum este cazul grafitului GLX, de pilda), cu atat mai multa energie este eliberata dintr-o data, contribuind la propulsarea nalucii si mai departe. Lansetele care oscileaza prea mult dupa lansare inseamna ca nu elibereaza energia imediat, nu se descarca rapid, lucru care afecteaza distanta de lansare (frecarea marita a firului prin inele) si precizia lanseului.
Cea mai buna exemplificare ar fi asemanarea dintre energia stocata si recuperata intr-un blank cu trambulinele elastice folosite pentru a sari in apa. Cand sarim, trambulina se incarca si ne arunca proportional cu energia care este eliberata. Trambulina oscileaza, dupa care se opreste. Oscilatiile reprezinta de fapt restul de energie care nu a fost eliberat atunci cand ne-a propulsat. Daca atarnam o greutate de 30 de kilograme de varful trambulinei, este deja o sarcina in plus pentru rigiditatea trambulinei. Iar cand sarim pentru a incarca scandura trambulinei, energia acumulata trebuie sa acopere atat greutatea noastra cat si cele 30 kg in plus. Asa ca, trambulina nu ne va mai arunca atat de sus dar va oscila mai mult timp - aratand ca a eliberat mai putina energie in timpul 1, cand "s-a chinuit" sa ne propulseze in aer. Deci, trambulina nu poate face fata unei greutati mai mari, nu poate acumula mai multa energie decat in mod obisnuit.
Foarte interesant modul in care masa/inertia afecteaza abilitatea sistemului de a oscila cat mai putin si de a reveni la forma initiala cat mai repede.
Ce importanta are aceasta constatare in cazul lansetelor? Ce sarcini trebuie sa acopere energia stocata de lanseta? Greutatea firului, greutatea blank-ul (propria greutate), inelele, matisajele, rasina epoxidica care acopera blank-ul si greutatea nalucii. Cu cat avem un blank mai usor, tip ultra-high-modulus, cu cat e mai subtire (sau absent) stratul de rasina care acopera lanseta (finisul), cu cat e mai redus numarul matisajelor, cu cat mai usoare sunt inelele (titaniu), cu atat mai putina energie se pierde pentru acoperi aceste sarcini inerente si cu atat mai multa energie este transferata nalucii si deci, cu atat mai putin oscileaza varful dupa lansare. Abilitatea blank-ului de a disipa energie se numeste Loss Modulus in timp ce capacitatea de a acumula energie este denumita Storage Modulus.
Din nou, lansetele G.Loomis detin si aici suprematia, blank-urile fabricantului american fiind recunoscute prin studii universitare si testari in laboratoare specializate drept blank-urile care reusesc cel mai bine sa stocheze cea mai mare cantitate de energie dintre toate blank-urile existente pe piata.
Fibre high-modulus si high-strain in acelasi timp, incarcare si rata de revenire incredibile (pentru lanseuri cu minim de efort), sensibilitate extraordinara, maxim de energie stocata in blank (pierderi minime)... si pretul pe masura.
Si ajungem la problema numarul 1 a producatorilor de lansete... Care este, de fapt, cum sa obtina o lanseta high-modulus si high-strain in acelasi timp - adica cu un modul tensil cat mai mare (mai putin material, mai usoara, mai sensitiva) dar si cu o capacitate a blank-ului de a face fata unor deformari elastice (sarcina - incovoiere) cat mai mari fara ca blank-ul sa cedeze.
Grafitul GLX si mai noul SCV de la St.Croix imbina ambele caracteristici in egala masura: high-modulus si high-strain. Insa performantele lor se rasfrang direct asupra pretului, de peste 300 de dolari (produsul finit). Ce inseamna acest lucru? Lanseta nu va ceda la tractiuni mari aparute in blank (incovoieri) datorita blank-ului high-strain insa va ceda usor la impact (lanseta lovita de bordajul barcii) sau daca sarcina este distribuita inegal, numai in sectiunea varfului, si mai ales atunci cand unghiul pe care il face varful in raport cu restul blank-ului se apropie sau depaseste cele 90 grade fatidice. Va trebui sa avem mare grija de o lanseta ultra-high-modulus - la un modul de peste 65 milioane p.s.i., cantitatea de material necesara obtinerii aceeasi rigiditati ca in cazul unei lansete intermediate-modulus este mult mai mica, deci si peretele blank-ului in regiunea varfului va fi extrem de subtire. Unui astfel de blank nu-i plac unghiurile severe (din cauza modulului foarte mare - rigiditate mare, sarcina aplicata pe o suprafata redusa ca lungime), deci atentie la dril - daca pestele se scufunda brusc, trebuie ca lanseta sa-i urmareasca miscare, eventual chiar varful bagat in apa, sau daca pestele vrea sa treaca pe sub barca. De asemenea, trebuie sa fim atenti cand pestele este adus langa barca si avem lanseta in pozitie verticala, astfel ca varful sa nu faca un unghi prea mare fata de restul lansetei.
Deci, daca fibra are o rigiditate marita (high-modulus), ea trebuie sa faca fata cu succes si deformarilor elastice (incovoierilor datorita sarcinilor) aparute, deci e bine sa aiba un strain-rate proportional. De fapt, mai toate fibrele de grafit de astazi sunt foarte rezistente - cu cat e mai mare modulul, cu atat mai putin fragile sunt fibrele - fibrele luate separat. Rezistenta acestor fibre este la fel de mare. Insa, aceste blank-uri se pot rupe sau sparge atat de usor datorita faptului ca este nevoie de mult mai putin material pentru a obtine un anume grad de rigiditate fata de cazul folosirii unor fibre low-modulus. Deci, grosimea peretilor blank-ului sau mai bine zis subtirimea lor reprezinta marele factor de risc in cazul blank-urilor high-modulus sau ultra-high-modulus. Avem de-a face cu diametre tot mai mici (varf) si pereti tot mai subtiri, asa ca rezistenta la impact este foarte redusa. Pentru fabricantul de lansete, cel mai important factor este sa poata discerne corect relatia dintre modulus si strain-rate pentru a selecta blank-ul potrivit pentru aplicatia potrivita. Seria de lansete G.Loomis pentru musky este construita numai pe blank-uri din grafit low-modulus GL2, cu o rezistenta mult mai mare, nicidecum cu grafitul ultra-high-modulus GLX. Pentru unii pescari, grafitul GL3 de la Loomis (practic "vechea" fibra IMX din 1987) reprezinta alegerea perfecta. Pentru altii, care vor cel mai inalt nivel de performanta si folosesc lansetele cu mai multa grija, GLX este alegerea de top. Am folosit exemplul blank-urilor Loomis (GL2, GL3, IMX, GLX) pentru ca incorporeaza, la ora actuala, cel mai avansat sistem de rasini si cele mai performante fibre de grafit. Ceea ce Loomis numeste GL3 (sau medium-high-modulus graphite) este similar si in majoritatea cazurilor identic cu cele mai performante fibre high-modulus ale altor companii.
Poate si din acest motiv, multi pescari prefera inca lansetele cu blank-uri Intermediate-Modulus (IM6, IM7, IM8, IM9, IM10), care au un modul tensil bun (deci o rigiditate buna pentru o greutate rezonabila - sunt destul de usoare, senzitive) si in acelasi timp nu sunt atat de fragile precum lansetele ultra-high-modulus si au si un strain-rate foarte bun. De altfel, la pescuitul pestilor rapitori cu naluci de reactie (unde muscatura este resimtita destul de bine, chiar violent uneori), cele mai preferate sunt lansetele IM sau low-modulus, unde nu este nevoie de o senzitivitate atat de mare si nici de o rata de revenire mare. Dovada ca multi pescari prefera fibra de sticla grafitului la pescuitul cu voblere si chiar linguri...
La pescuitul cu plastice moi si in cazul pestilor cu "apucaturi" fine apare nevoia unui blank high-modulus sau ultra-high-modulus, cu actiune mult mai rapida si foarte senzitiv, pentru a detecta cele mai delicate muscaturi si pentru a putea reactiona prompt cu o intepatura imediata.
Obtinerea unui blank care se imbine atat high-modulus-ul cat si high-strain rate-ul necesita proceduri sofisticate si mai ales costisitoare si numai cativa dintre producatorii americani se pot lauda, pe buna dreptate, ca ofera asemenea blank-uri. Cu exceptia grafitului GLX, care este mai usor cu 25% decat orice alt grafit de pe piata, toate celelalte tipuri de grafit sunt imprumutate din industria aero-spatiala. Fosta companie a lui Gary Loomis (G.Loomis fiind acum proprietatea companiei Shimano iar Gary Loomis avand numai titlu onorific de conducere) a lucrat mult timp pentru NASA si pentru programul "Razboiul Stelelor", producand prototipurile tuburilor super-protonice pentru acest program, tuburile de aer pentru Boeing 777 si multe altele; prin urmare, G.Loomis a beneficiat de cea mai avansata tehnologie disponibila direct de la NASA. Iar tipul de grafit denumit comercial GLX a fost produs numai pentru compania G.Loomis, dupa specificatiile exacte ale lui Gary Loomis, nefiind disponibil pentru alte companii. Astfel, G.Loomis a castigat batalia pentru cele mai performante lansete din lume pentru o buna perioada de timp, insa nu putem afirma ca fibre similare nu vor aparea odata si odata si in oferta altor producatori de lansete. In paranteza fie spus, se pare ca adevaratul grafit IM6, primul care a revolutionat piata lansetelor din grafit, este inca un secret NASA bine pazit. Ca idee, producatorii de fibre de grafit nu sunt foarte interesati sa vanda produsele lor companiilor care fac lansete pentru ca acestea nu folosesc prea mult grafit. De exemplu, in singur avion Boeing 747 poate sa inghita mai mult grafit decat ar necesita toata productia tuturor fabricantilor de lansete din Statelor Unite intr-un singur an!
Blank-urile din grafituri de top cum sunt GLX-ul si IMX-ul sunt construite 100% din grafit, in sensul ca si scrim-ul care intra in compozitia blank-ului este tot din grafit. Lansetele ieftine au toate scrim-uri din fibra de sticla, care reprezinta alternativa cea mai ieftina pentru a face dintr-un blank high-modulus si unul high-strain in acelasi timp; insa acest compromis are repercursiuni directe asupra greutatii blank-ului si deci asupra sensibilitatii acestuia.
Cum se impart fibrele de grafit in functie de modulul tensil?
Conform proprietatilor fibrelor, acestea pot fi grupate dupa cum urmeaza:
- grafit ultra-high-modulus, tip UHM, cu un modul de peste 65 milioane p.s.i.
- grafit high-modulus, tip HM, cu un modul intre 50 si 65 milioane p.s.i.
- grafit intermediate-modulus, tip IM, cu un modul intre 29 si 50 milioane p.s.i.
- grafit low-modulus si high-tensile, tip HT, cu un modul sub 29 milioane p.s.i. si o rezistenta tensila de peste 3.0 Gpa
- grafit superhigh-tensile, tip SHT, cu o rezistenta tensila de peste 4.5 Gpa.
Dupa tratamentul termic final, fibrele de carbon / grafit sunt clasificate astfel:
- tipul I, fibre supuse unui high-heat-treatment (HTT), unde tratamentul termic final se face la temperaturi de peste 20000 C pentru a rezulta fibre high-modulus
- tipul II, fibre intermediate-heat-treatment (IHT), unde tratamentul termic final se situeaza in jurul a 15000 C iar fibrele rezultate sunt de tipul high-strength
- tipul III, low-heat-treatment, sub 10000 C - low-modulus si low strength.
Si ajungem, in sfarsit, la contradictia dintre "lanseta din carbon" si "lanseta de grafit". Mai exact, la diferenta dintre carbon si grafit, pe care o sa incercam s-o explicam cat mai amanuntit.
Fibrele de carbon sunt acele fibre care contin cel putin 90% carbon pur obtinut prin piroliza controlata a fibrelor respective.
Termenul "fibre de grafit" este folosit pentru a caracteriza acele fibre care contin peste 99% carbon pur.
O mare varietate de fibre denumite "precursori" sunt folosite in faza initiala, pentru a obtine fibre de carbon sau grafit cu diferite caracteristici. Cei mai folositi "precursori" sunt polimeri precum poliacrilonitrilul (PAN), fibrele celulozice (viscoza rayon, bumbac), petroleum-ul si anumite fibre fenolice.
Fibrele de carbon sunt produse prin piroliza controlata a precursorilor organici in forma fibroasa. De fapt, este vorba despre un tratament termic aplicat precursorului care inlatura oxigenul, nitrogenul si hidrogenul din lanturile atomice, pentru a forma in final fibra de carbon.
Si acum, sa facem lumina, o data pentru totdeauna, in confuzia dintre "fibrele de carbon" si "fibrele de grafit".
Fibrele de carbon sunt acele fibre produse in urma pirolizei fibrelor precursoare organice (rayon, PAN, pitch) intr-o atmosfera inerta.
Termenul de "carbon" este uneori confundat cu cel de "grafit", insa fibrele de carbon si fibrele de grafit difera prin:
1) temperatura la care fibrele sunt obtinute si tratate termic
2) prin cantitatea de carbon (concentratia / densitatea) obtinuta.
Cele doua tipuri de fibre sunt, deci, obtinute prin procedee diferite, dupa cum ne-o arata si denumirea lor:
- fibrele de carbon sunt obtinute prin carbonizare la temperaturi medii si au un continut de carbon intre 93 si 95%
- fibrele de grafit sunt obtinute prin procedeul denumit grafitizare la temperaturi inalte si contin mai mult de 99% carbon elementar, deci o densitate mult mai mare de carbon si o structura cristalina mult mai ordonata.
Grafitizarea inseamna: procesul de piroliza intr-o atmosfera inerta la temperaturi de peste 19250 C, de obicei cam pe la 24800 C, iar uneori chiar la temperaturi de 97500 C, transformand astfel carbonul in forma sa cristalina alotropica - cea a grafitului. Temperaturile variaza in functie de fibra precursoare si de proprietatile care se doresc a se obtine in cazul noii fibre.
Carbonizarea se traduce prin acelasi procedeu de piroliza la temperaturi intre 800 si 16000 C, in majoritatea cazurilor la temperaturi de 13150 C.
Transformare carbonului amorf in grafit
Deci, grafitul este o forma mult mai ordonata a carbonului - forma sa cristalina alotropica. Carbonul este amorf, in sensul ca nu respecta o anumita ordine in structura atomica; pot exista mici regiuni de atomi legati ordonat insa pe ansamblu exista o "dezordine" generala. In timp ce grafitul reprezinta cea mai ordonata forma a carbonului, diamantul este cea mai densa forma a acestuia.
Datorita rezonantei legaturilor simple si duble, grafitul este o forma mult mai stabila a carbonului. Cum se explica efectul tratamentului termic asupra carbonului, determinand astfel procesul de reorientare a legaturilor atomice? Datorita actiunii fizice a temperaturii. In primul rand, temperatura reprezinta masura energiei kinetice normale intr-un sistem. Deci, cand fibrele de carbon sunt supuse unor temperaturi inalte, in cele din urma vom avea destula energie pentru a rupe legaturile din fibrele de carbon, dandu-le voie acestora sa formeze noi legaturi, sa se reorganizeze sub forma mult mai stabila denumita grafit.
Si acum, sa vedem procesele tehnologice prin care trece grafitul grafitul pentru a deveni blank finit.
Prin anii '70, cand grafitul isi facea, timid, aparitia pe piata lansetelor de pescuit, fibra de sticla era inca in mare voga. Primele lansete din grafit era foarte fragile si scumpe pentru acea vreme. Se pare ca tot ce e nou are nevoie de o perioada de testare, pentru a-si dovedi caracteristicile. Cu toate inovatiile aduse lansetelor din grafit, o data cu trecerea anilor, trebuie sa fim constienti ca, cu cat este mai mare concentratia fibrelor de grafit intr-o lanseta, cu atat este mai mare modulul, cu atat devine mai subtire peretele blank-ului, si deci cu atat mai fragil. Credem ca o lanseta high-modulus este mai buna. Este, insa numai in cazul in care blank-ul este construit cum trebuie, iar strain-rate-ul este proportional cu modulul tensil. Cu cat modulul este mai mare, cu atat blank-ul este mai rigid si deci, cu atat mai mult trebuie subtiat peretele blank-ului in anumite regiuni, pentru a obtine aceeasi actiune ca in cazul unei lansete low-modulus. Rigiditatea mare a blank-urilor high-modulus obliga astfel fabricantii sa reduca grosimea peretilor blank-ului in regiunea varfului, acolo unde trebuie sa aiba loc incovoierea elastica care defineste actiunea lansetei.
Fabricantii de lansete trebuie sa combine fibrele de grafit cu cantitati exacte de rasini epoxidice pentru a obtine un blank cu proprietati bine determinate.
Fibrele de grafit se impregneaza cu o cantitate anume de rasini si sunt apoi "trase" prin masini speciale (asemenea unor prese rotative sau asemenea tiparnitelor rotative folosite pentru a tipari ziare si reviste), obtinandu-se folia de grafit impregnat - prepreg-ul.
Inainte de a rula prepreg-ul pe mandrina metalica, se aplica plasa de ranforsare, asa-numitul scrim, care in majoritatea cazurilor este din fibra de sticla. Lansetele de certa calitate beneficiaza de scrim-uri din grafit, lucru care contribuie la reducerea greutatii finale a blank-ului.
Prin modificarea diferitelor variabile, fabricantul poate sa obtina un blank care sa aiba proprietatile dorite. Astfel, conicitatea mandrinei, punctele de transfer de pe mandrina, grosimea peretilor blank-ului, combinarea mai multor prepreg-uri, de diferite modulus-uri (multimodulus), cantitatea de rasini - toate aceste elemente ale ecuatiei pot fi modificate independent sau in stransa relatie pentru a obtine in final un blank cu caracteristicile dorite de fabricant: actiune, putere, rata de revenire, sensibilitate, rezistenta mare la incovoieri, capacitate de incarcare, stocarea energiei etc.
Sistemul de rasini epoxidice folosit are o mare importanta in "legarea" fibrelor de grafit impreuna prin caracteristicile pe care le confera blank-ului finit. Insa rasinile folosite nu schimba cu nimic modulul tensil, chiar si dupa ce rasina a fost adaugata in folia pre-impregnata (prepreg). Sistemul de rasini afecteaza insa eficienta blank-ului. Astfel, doua lansete la fel de eficiente pot avea un modul diferit. Eficienta maxima se traduce prin cantitatea minima de energie kinetica pierduta in timpul incarcarii si descarcarii lansetei - lansarea nalucii. }i la capitolul rasini, se pare ca G.Loomis detine, din nou suprematia: in timp ce toti ceilalti producatori de lansete folosesc diverse combinatii de rasini epoxidice pentru a inchega fibrele si folia de grafit, compania G.Loomis a trecut pe un sistem de rasini mult mai avansat decat cel epoxidic, si anume sistemul de rasini termoplastice. Sistem care aduce certe imbunatatiri blank-ului finit, printr-o cimentare mult mai buna a fibrelor de grafit, prin proprietatile elastice conferite etc.
Intre anii '70 si '80, majoritatea tipurilor de grafit nu puteau fi folosite in producerea lansetelor. Si asta pentru ca, in momentul in care crestea modulul fibrei, scadea dramatic (si proportional) strain-rate-ul (capacitatea de deformare elastica pana la limita ruperii). Mai toate tipurile de fibra de stica (atat E-glass cat si S-glass) au avut si au strain-rate-uri mult mai mari decat au avut vreodata primele tipuri de grafit.
IM6 (Intermediate Modulus 6) a fost primul grafit care a oferit atat o crestere a modulului cat si o crestere a strain-rate-ului. Pentru prima data in istoria lansetelor din grafit, problema cresterii modulus-ului ce atragea dupa sine scaderea rezistentei la deformari elastice a fost rezolvata, e drept ca numai partial.
Astazi, grafitul IM6 se este oferit de diferiti producatori de lansete (care nu fac decat sa asambleze lanseta, blank-urile fiind produse de firme specializate - blank-uri de calitate inferioara produse in China, Coreea, Taiwan sau cele de calitate produse in SUA si Japonia) in diverse variante de modulus: de la 36 milioane p.s.i. si pana la 43 milioane p.s.i. Insa o lanseta construita in jurul un blank IM6 de certa calitate poate costa intre 150 si 200 de dolari. Blank-urile IM6 de calitate, produse in SUA sunt inca scumpe, spre deosebire de lansetele cu blank-uri IM6, IM7, IM8 "made in China".
Celelalte tipuri de grafituri intermediare, IM7, IM8, IM9 ofera un modul crescut (in anumite limite pe care le-am amintit mai devreme), fara a sacrifica insa rezistenta la deformari elastice, adica strain-rate-ul. In mod special, fibra IM9 (care chiar daca nu este fibra cu cel mai mare modul) este una dintre cele mai rezistente fibre de pe piata lansetelor si reprezinta cea mai buna alegere pentru cei care doresc performanta insa vor sa fie siguri ca lanseta n-o sa cedeze atunci cand le e lumea mai draga.
Fibrelor de grafit IM le urmeaza, pe scara "ierarhica", fibrele high-modulus (HM) si ultra-high-modulus (UHM), care dau lansete mult mai usoare si mult mai senzitive, insa fara sa ofere si un strain-rate pe masura. Numai blank-urile HM sau UHM de ultima generatie si foarte scumpe au si un strain-rate proportional.
Cel mai jos pe scara evolutiei lansetelor moderne se situeaza fibra de sticla - fibra care a produs prima mare revolutie in industria lansetelor de pescuit. In prezent, lansetele din fibra de sticla utilizeaza doua tipuri de fibra de sticla: S-glass si E-glass.
E-glass inseamna "electrical glass" si constiuie o familie de fibre de sticla cu compozitie "calcium alumina borosilicate", folosita initial in circuitele electrice, in ranforsarea materialelor de plastic conventional.
S-Glass-ul sau "structural-glass" are o rezistenta mai mare decat E-glass-ul si face parte din familia fibrelor de sticla din magneziu-alumina-silicat. De asemenea, exista diferite forme modificate de E-Glass si S-Glass pe care producatorii de lansete le folosesc. Astfel, S-Glass-ul de la St.Croix si anume SCI are un modulus mai mare decat alte fibre de sticla.
Fibra S-2 Glass este o marca inregistrata a firmei Owens Corning pentru o fibra cu proprietati tensile foarte mari, rezistenta crescuta.
Dintre producatorii americani de lansete din fibra de sticla, urmatorii s-au impus de-a lungul anilor: Lamiglass, St.Croix, Fenwick si nu in ultimul rand Seeker. Compania Seeker ofera in acest moment cele mai avansate blank-uri din fibre S-glass si E-glass cu modulus mare (pentru fibra de sticla), combinate cu grafit si mai ales cu boron (blank-uri compozite).
Fibra de sticla are marele avantaj al rezistentei foarte mari si mai ales al pretului scazut, fiind folosita pentru lansetele destinate pescuitului cu naluci de reactie (reaction baits): voblere, spinner-bait-uri, alte naluci metalice (linguri). S-glass-ul este de doua ori mai scump decat E-glass-ul si ofera o rezistenta marita, insa nu aduce nimic in plus la capitolul rigiditate.
Pe langa fibrele de grafit si de sticla exista insa si o mare varietate de fibre, sa le zicem "exotice" - materiale compozite sau fibre de genul kevlar-ului din familia aramidelor, spectra (micro-dyneema), bor, quartz, fiecare avandu-si aplicatiile bine determinate.
Producatorii de lansete de grafit au cautat mereu modalitati de ranforsare a blank-urilor fragile de grafit, pentru a le spori rezistenta la impact sau pentru a le creste rigiditatea. Asa ca, nu s-au sfiit sa imprumute, trecator sau permanent, aceste fibre exotice, tot din industria aero-spatiala.
Sa incepem cu fibrele din familia aramidelor, din care cel mai cunoscut membru este Kevlar-ul, marca inregistrata a companiei DuPont, care l-a si lansat pe piata in anii '70. A fost prima fibra organica cu o rezistenta tensila si un modul tensil suficient de mari pentru a fi folosita in compozitele avansate. Fiind initial conceput spre a inlocui ranforsarea otelita din pneurile radiale, Kevlar-ul cunoaste azi intrebuintari din cele mai diverse.
Aramidele sunt, de fapt, o familie de nylonuri, care include Nomex-ul si Kevlar-ul. Kevlar-ul a fost folosit si la producerea vestelor anti-glont si a pneurilor rezistente la intepaturi etc. Amestecul format din Nomex si Kevlar este folosit in productia hainelor rezistente la flacari care protejeaza pompierii, pilotii de vanatoare si pilotii de Formula 1.
Termenul "aramida" este, de fapt, prescurtarea de la "aromatic polyamide" (poliamida aromatica). Datorita compozitiei chimice a Kevlar-ului (poly para-phenyleneterephtalamide), acesta e cunoscut drept para-aramid.
Aramidele apartin familiei nylonului si aduc un mare avantaj fata de tipurile obisnuite de nylon, cum este nylonul 6,6 care nu are proprietati structurale foarte bune; astfel, inelul aramid confera Kevlar-ului proprietati precum stabilitatea termica, in timp ce para structura sa ii da rezistenta si high-modulus.
Deoarece Kevlar-ul este foarte stabil chimic si termic, fiind un polimer cristalin, nu se poate topi sau dizolva pentru a putea fi "amestecat" cu alte materiale. Insa cercetatoare americana Stephanie Kwolek, angajata a firmei DuPont, a gasit procedeele prin care acest polimer sa poata fi folosit sub forma de fibre.
Producatorul american Fenwick a lansat acum cativa ani o noua serie de lansete, numita Techna AV. AV vine de la Aramid Veil (blank-ul fiind acoperit cu un strat de material protector, confectionat din Aramid). Designerii si inginerii de la Fenwick au gasit modul optim de combinare a fibrele de Aramid cu grafitul high-modulus, obtinand un blank usor, de 4 ori mai rezistent la impact decat alte blank-uri. De asemenea, unul din beneficiile neasteptate ale mariajului dintre fibrele de aramid si cele de grafit sunt actiunile mult mai line ale blank-urilor, eliminand din oscilatiile de dupa lansare si imbunatatind rata de revenire. De asemenea, toate blank-urile Techna AV au actiuni mult mai rapide, putand fi caracterizate ca avand o rigiditate destul de mare.
De fapt, diferenta dintre Kevlar (nume comercial dat fibrelor de aramid) si aramid veil-ul "redescoperit" de specialistii de la Fenwick nu este una foarte mare. Se pare ca aceste noi fibre de aramid folosite de Fenwick sunt mai rezistente la aceeasi greutate fata de aramida Kevlar, permitand astfel producerea unor blank-uri mai usoare si de diametre mai mici, fata de lansetele ranforsate cu Kevlar, care erau mai grele si cu diametre mai mari.
Aramidul este fratele mai tanar al Kevlarului si datorita dimensiunilor mai mici (fibrele de Aramid sunt mai subtiri), este un produs mult mai bun pentru ranforsarea lansetelor. Fenwick a folosit fibre de grafit unidirectionale, peste care a rulat in mai multe straturi folia de aramid, fara a obtine un blank de grosimea celor ranforsate cu Kevlar (unde Kevlarul este aplicat intr-un singur strat si chiar si asa, tot se vede diferenta - exemplu: modelul din 1987 de lansete Daiwa Procaster Tournament, cu ranforsaj de Kevlar in X).
Astazi exista trei tipuri de Kevlar: Kevlar 29, Kevlar 49 si Kevlar 149. Hainele continand fibre de Kevlar au, in general, Kevlar 49. Spre deosebire de grafit, Kevlarul este foarte rezistent la impact si la abraziune. De aceea, este si folosit ca strat protector in constructia blank-urilor din grafit. De asemenea, Kevlar-ul poate fi amestecat cu grafitul in foliile preimpregnate hibride, pentru a creste rezistenta la impact si rezistenta la rupere/incovoiere. Kevlarul este foarte rezistent la taiere, fiind folosit cu succes in fabricarea strunelor pentru pestii rapitori (stiuca).
Ca mai toate lucrurile bune, Kevlar-ul are si punctele sale slabe: fibrele absorb umezeala si se degradeaza rapid cand sunt expuse la radiatiile UV, deci sunt mult mai sensibile la mediu decat sticla sau compozitele. Desi rezistenta tensila si modulul tensil sunt mari, proprietatile de comprimare lasa de dorit.
Tehnologia merge insa inainte astfel ca, de la an la an apar fibre noi, care mai de care mai performante. Kevlarul a fost in locuit de ceva timp de o alta fibra, cu proprietati mult mai avansate decat ale Kevlarului anilor '70. Este vorba de un nou polimer, polietilena de ultra-inalta greutate moleculara (ultra-high molecular weight polyethilene), care a luat locul Kevlarului in producerea vestelor antiglont.
Si acum, sa trecem la un alt material exotic, care a produs ceva valuri in lumea lansetelor prin anii '80. Este vorba de "boron" - fibra de bor. Borul este mult mai rigid decat grafitul, insa este un material cu care se lucreaza greu si este scump de obtinut, datorita impactului ecologic asupra mediului - curatarea este foarte costisitoare deoarece procesul de producere a borului este extrem de toxic. De aceea, pretul borului este destul de mare, si a crescut cu 100% fata de anii 1990-1994. Borul, datorita proprietatilor sale, poate fi folosit in blank-urile de diametre mari. Borul se obtine, de fapt, prin depuneri de bor pe filamente de tungsten. Se spune ca specialistii care lucrau cu fibra de bor, ori o iubeau, ori o urau. Borul ne va da o rigiditate si o putere de ridicare nemaiintalnite... sau nimic. Si asta pentru ca se lucreaza cu patru materiale de baza (rasini epoxidice, grafit, bor si tungsten), iar in cazul in care combinatia celor patru elemente nu este cea optima, esecul survine neconditionat. O serie mai veche de lansete produse de Fenwick este un bun exemplu: Fenwick Boron X, serie lansata prin anii 1980. Aceste lansete ori "explodau" la primele intrebuintari ori nu cedau niciodata. Depindea numai de norocul cumparatorului - nimerea o lanseta "buna" sau nu.
Borul este folosit cu precadere in situatiile cand dorim sa obtinem o grosime a peretului blank-ului cat mai mare si o rigiditate la fel de mare - de obicei in talonul blank-ului (modelul lansetei de musca Winston din 5 bucati - ultima sectiune sau modelul ABU de 12 picioare de lanseta de surf cast). De asemenea, borul este folosit atunci cand se doreste obtinerea unei capacitati foarte mari de inmagazinare a energiei in blank, caracteristica necesara lansetelor de surf cast, atunci cand pretul nu constituie o problema (exemplu: lansetele Ryobi Boron Proskyer). Ca ultim amanunt, trebuie sa amintim ca borul nu este mai usor decat grafitul (datorita miezului de tungsten), insa este un material fantastic atunci cand vrem sa adaugam blank-ului doua caracteristici: transferul energiei si rigiditatea. Insa datorita procesului tehnologic de inglobare intr-un blank de grafit (concentratia fiecarui material trebuie foarte exact calculata si in directa relatie cu celelalte elemente), preturile lansetelor bor-grafit compozit sunt destul de mari. De aceea, fibra de bor a iesit din preferintele producatorilor de lansete la fel de repede cum a si intrat.
Acum un an, firma Daiwa a lansat exclusiv pe piata japoneza o noua serie de lansete, si anume Daiwa Tornado One-and-a-half boron composite rod. Asta nu inseamna neaparat revirimentul fibrei de bor, insa Daiwa isi poate permite sa le ofere japonezilor (mari amatori de lansete si mulinete de mare performanta) cele mai bune produse pe care banii le pot cumpara.
Incotro se indreapta piata americana a lansetelor? Conform spuselor lui Gary Loomis, si dupa cum mi-a confirmat si Tom Kirkman, editorul revistei Rod Maker Magazine (cea mai buna publicatie de profil din Statele Unite), s-ar parea ca in urmatorii ani nu vor aparea schimbari majore pe piata lansetelor si a materialelor folosite in constructia acestora. Cei care dicteaza pe piata fibrelor de grafit si care fac aceasta piata sa se miste sunt, de fapt, industria aerospatiala americana si institutiile militare. La ora actuala exista doar cateva fibre noi in lucru si care si-ar putea gasi aplicatiii in fabricarea blank-urilor pentru lansete. Mai degraba, in anii care vin trebuie sa ne asteptam la inovatii in sistemele de rasini folosite in cimentarea fibrelor de grafit si la noi tipuri de conicitati.
Singura certitudine este ca astazi nu ne-am putea imagina industria lansetelor si viitorul acestei industrii fara fibra de grafit. Evolutia tehnologica pe care a adus-o cu sine implementarea grafitului in procesul de fabricare a lansetelor este evidenta iar beneficiile sunt de-a dreptul uimitoare. Cel mai bun lucru este ca de pe urma acestei evolutii tehnologice profitam noi, consumatorii, sau mai bine zis pescarii. Totul e sa stim ce lanseta vrem, sa stim ce si cum sa alegem in functie de necesitati si... sa avem lichiditatile necesare unei astfel de achizitii.
|
