De nada poate sa depinda succesul sau insuccesul la pescuit.
Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care trebuie.
Cum TREBUIE exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si cu cat mai spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va dau doar cate ceva din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege. Conditiile de pescuit difera de la o zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.
Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si 10 ori in cele germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria savanta ca trebuie folosite in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de ploaie care curge printre stiuletii de porumb si printre fructele din copaci duce cu ea mirosurile.
Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.
Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu nu prea sunt de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu boabe de porumb pe o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare cu fixul lui). In felul acesta cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri gasindu-le printre boabele pe care le cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe baltile mai salbatice si mai putin batute de pescari 'cu carte' iar in baltile deja nadite cam la fel la toate momelile. Exceptie face balta de la Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala nr 1.
1. Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.
Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida. Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. Ľ in prima seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc Ľ, apoi cate inca Ľ seara si dimineata. Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.
2. O nada pe baza de cartofi (buna vara la crap si ten)
La aceasta nada pescuiti cu boillies, cu cartof si cu porumb. Cartoful se poate pune pe rig proaspat sau puteti folosi cartofii conservati din comert.
3. Nada pt ten (cica). Aceasta reteta o am de la un amic de-al meu care sustine ca a prins multi teni cu ea. Eu am folosit-o doar o singura data si am prins sute de platici, doi crapi mici si un singur ten.
Cum se face chestia asta. Intr-un vas (pe malul apei) se storcesc rosiile, se rupe painea in bucati si se amesteca cu terciul de rosii si porumbul. Se framanta pana se face o coca foarte tare. Se adauga ceapa si uleiul (deja suna a carte de bucate) si se framanta din nou. Se adauga aroma si aditivul se framanta iarasi si se fac galuste cam cat pumnul care se pastreaza intr-un prosop ud. Pot sa va spun ca dupa ce am terminat de facut nada muncisem atat de mult ca-mi cam trecusa pofta de pescuit. Nu va dadeam aceasta reteta daca amicul nu era om de incredere dar sa stiti ca nu e pescar dintr-ala… si cand spune ca a prins asa este.
4. O reteta foarte buna iarna sau mai bine spus in noiembrie-martie:
Amestecati totul intr-o galeata si lasati-o cat mai uscata. Zgarciti-va cu cantitatea de nada caci in aceasta perioada crapii nu sunt foarte mancaciosi. De mare folos sunt acum pungile solubile in care puneti cca 100-150 g de nada la lanseurile de nadire si cat va duce lanseta in lanseurile cu tot cu plumb. Pe aceasta nada puteti sa incercati si o boillie de ciocolata. Cantitatea este pentru o zi de pescuit caci nu am stat niciodata in perioada asta peste noapte. Daca aveti posibilitatea sa naditi si cu o zi inainte (dimineata) este foarte bine.
5. Alta reteta care a dat bune rezultate in baltile cu mal unde nada se scufunda repede si unde este necesar sa contina substante grase care sa razbata prin acesta. Tot pt 2 zile de pescuit. Acestui mix puteti sa-i imprimati ce aroma doriti. Nu exagerati cu nadirea deoarece este o nada foarte consistenta.
Amestecati totul in doua transe (mie mi se pare destul de neplacut sa amestec toate grasimile astea asa ca in general mai iau cu mine un invatacel si il pun pe el la treaba) si oferiti nada in portii mici si dese (de 3-4 ori pe zi). Momelile din carlig e bine sa fie flotante (intram in detalii mai incolo).
6. Inca una pt fund malos si gata. Mai departe incercati si voi si daca aveti rezultate bune spuneti-mi si mie.
Aceleasi conditii ca la reteta de mai sus. Cam asa ar trebui sa arate locul de pescuit dupa ce naditi!!! |
Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai 'ciumege' scule, boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu veti avea succes.
Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenae cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).
Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.
Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus omul dotat cu toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ('de firma' nu asa oricum), arome, boillies-uri de 14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A asteptat omul rabdator toata noaptea fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate apropiata, a aruncat in apa o mana de strot imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele, monturile (chiar a aruncat 2 lansete langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:
-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!
-Cum mai cu bere?
-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.
A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb tinut 2 zile in bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti balti furajate cu gunoi de grajd sau cu faina de oase (bleeaaa).
Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe (capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune. Degeaba cumparati din piata '5 bilute la 10.000' si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.
Pescuit la mare - momeli vii Daca va hotarati sa veniti la mare in concediu sau intr-o scurta vacanta nu uitati sa mergeti si la o partida de pescuit la malul marii pe digurile de protectie sau printre stabilopozii de beton. Pentru aceasta aveti nevoie de momeli artificiale sau de momeli vii. Cele mai des folosite sunt totusi momelile vii si din aceasta categorie fac parte rama de mare, garizii, scoica alba,si neagra, aterina, hamsia. Rama de mare Culoare: verzui
inchis si maroniu. Garizii de piatra Garizii de nisip Scoica alba Scoica neagra-idem ca la scoica alba. Aterina Hamsia |
“Larvele de libelule” – Chironomus plumons Denumite in mod eronat 'larve de libelula', aceste larve apartin de fapt unor insecte numite tantarasi, din familia Chironomidae, familia Diptera. Din aceeasi familie fac parte si tantarii si mustele. Biologie Exista mai multe specii in cadrul genului Chironomus, variind in marime de la 2-3 mm pana la 20-30 mm lungime. Una dintre cele mai raspandite specii este Chironomus plumosus. Culorile variaza in mare masura in functie de mediul in care traiesc, intalnindu-se subspecii de culoare verde, maro si chiar neagra. Pe parcursul dezvoltarii lor chironomidele parcurg trei etape, de larva, pupa si adult. Larvele se dezvolta din oua minuscule, invelite intr-un material gelatinos. Au de obicei o culoare rosu aprins, datorata abundentei hemoglobinei din corp (schimburile de gaze cu exteriorul se realizeaza prin piele). Capul este negru avand ochi, antene si aparat bucal. Corpul este cilindric, impartit in segmente. Picioare au doar pe primul segment al corpului si pe ultimul. Larvele traiesc pe fundul lacurilor si al raurilor usor curgatoare, in locurile cu acumulare de material organic, in mal. Isi construiesc in jur un adapost cilindric din secretii proprii de unde se hranesc cu materiile organice din apropiere. Odata dezvoltarea larvara terminata, insecta se ridica la suprafata si se transforma in pupa. In acest stadiu insecta este cea mai vulnerabila, fiind o prada usoara pentru pesti si pasari. Stadiul de pupa nu dureaza mult, insecta adulta parasind invelisul pentru a se ridica in aer impreuna cu mii de surate ale sale. In aer are loc si imperecherea, dupa care femelele revin la suprafata apei pentru a-si depune ouale. Pescuit Se pare, dupa rezultatele obtinute la pescuit, ca aceste insecte sunt deosebit de atragatoare pentru pesti. Speciile de pesti care prefera astfel de larve sunt indeosebi ciprinidele (babusca, rosioara, platica, obletele) dar si pestii rapitori in perioada de iarna (bibanul, ghibortul). 'Larvele de libelula' sunt extrem de fragile la folosirea lor la pescuit. Sunt subtiri, si nu se preteaza decat la carlige maxim numarul 12. Uneori chiar spinul carligului le deterioreaza, un carlig fara spin fiind chiar mai indicat. Marimea optima a carligului (din experienta personala) este 16-18. Prefer sa folosesc carlige de culoare rosie, care se camufleaza mai bine in buchetul de libelule, sau negre, de aceeasi culoare cu a capului libelulei. Prinderea in carlig se face putin inapoia capului. Nu se insira pe carlig, precum rama, ci se prind transversal. De obicei se prind in carlig mai multe 'libelule', in buchet. Fiind foarte fragile sunt rupte de pesti cu mare usurinta. De aceea se prefera folosirea lor in sezoanele mai reci (sfarsitul toamnei – inceputul primaverii), cand pestii sunt mai putin activi. 'Libelulele' le gasim in malul de pe fundul baltilor putin adanci. Trecem cu o sita pe deasupra malului, luand putin si din acesta. Strecuram apoi bine si clatim in apa pana cand in sita vor ramane numai libelulele. Fiind recoltate din apa, tot in apa e bine sa le pastram, impreuna cu mal din care le-am luat. Oricum, nu vor rezista prea mult. Pana la locul de pescuit le tinem in vata umeda invelita in hartie, totul asezat intr-o cutie de plastic cu capac, din care scoatem numai cate libelule ne trebuie pentru urmatoarea ora de pescuit. La pescuitul la copca, iarna, va trebui sa bagam cutia intr-un buzunar interior al hainei, pentru a nu ingheta. |
Momeli naturale - rama Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig. Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu. De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie. Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli. Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap. Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate. Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame. Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti. Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului. |
Momeli naturale - viermusii Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate in tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect. In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici. Cum ii obtinem? Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara. Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei. Cum ii pastram? In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani. |
Momeli naturale vii, folosite in ape dulci
Nr. |
Denumire |
Unde ii puteti cauta |
Modul de pastrare |
Preferat de: |
1. |
Broasca |
In ape dulci si pe malul acestora. |
x |
Somn, stiuca, salau. |
2. |
Carabeti (burloi) |
Sub pietre la malul apelor si in tuburi facute din nisip, plante si pietricele. |
In cutii cu muschi umed. |
Platica, clean, mreana, lin, vaduvita, oblete. |
3. |
Car (pl. cari) |
In resturi de lemn putred si in sol sub lemne putrede. |
In cutii cu nisip. |
Clean. |
4. |
Coropisnita |
In malul apelor de campie si in rasadnite. |
In cutii cu pamant afanat. |
Somn, scobar, mihalt, mreana, clean. |
5. |
Gandac de colorado |
Pe frunzele de cartof, vinete |
In cutii perforate. |
Clean. |
6. |
Greier |
In canale sapate de acesta in pamant, sau pe culturi in camp. |
In cutii perforate cu funze fragede. |
Clean, mreana, scobar. |
7. |
Larva alunilor |
x |
x |
Banusca, oblete, rosioara. |
8. |
Larva de calul dracului |
In namolol apelor. |
In cutii cu pamnt umed. |
Toti pestii. |
9. |
Larva de carabus |
In brazde, in urma plugului. |
x |
Clean, mreana, banusca, lin. |
10. |
Larva de ghinda |
x |
x |
Banusca, oblete, sabita, rosioara. |
11. |
Larva de libelula |
In namolul apelor. |
In cutie cu pamant umed. |
Toti pestii. |
12. |
Larva de perlide |
Sub pietre in ape de munte sau ses. |
In cutie cu pamant umed. |
Toti pestii. |
13. |
Larva de rusalii |
In namolul apelor si in maluri. |
In cutie de lemn cu muschi. |
Aproape toti pestii, preferata de cega . |
14. |
Larva gandacului de faina |
In faina sau tarate. |
In cutie cu tarate. |
Scobar, rosioara platica, babusca. |
15. |
Larva maduvei coceanului de porumb |
In coceni de porumb. |
x |
Babusca, oblete, sabita, rosioara. |
16. |
Larva rosie de namol. |
In namolul apelor dulci. |
In cutie cu carpa sau hartie umeda. |
Toti pestii. |
17. |
Lacusta. |
In iarba pe campii si dealuri. |
In cutii de metal sau lemn. |
Vaduvita, clean, biban, morunas, babusca, biban-soare, rosioara, |
18. |
Licurici |
Pe sub tufisuri. |
x |
Clean. |
19. |
Limax (melc fara cochilie) |
In pivnite umede. |
In cutie cu iarba. |
Lin, clean. |
20. |
Lipitoare |
In lacuri si balti. |
In vase cu putina apa. |
Clean. |
21. |
Melc de apa |
In lacuri si balti. |
x |
Biban. |
22. |
Mormoloc de broasca |
In lacuri si balti. |
x |
Clean. |
23. |
Musca |
In casa, grajduri, gradina, abatoare, etc. |
In cutii cu garele. |
Clean, oblete, sabita, rosioara,babusca, caras, morunas. |
24. |
Musca de urzici |
In buruienile din jurul apelor. |
x |
Clean, scobar, oblete. |
25. |
Omizi |
Pe frunzele copacilor (cei fructiferi in general). |
x |
Clean, babusca, biban, rosioara. |
26. |
Paianjen de casa |
In poduri, in locuri umbroase. |
x |
Clean, rosioara. |
27. |
Paianjen cucruce. |
In poduri, in locuri umbroase. |
x |
Clean, rosioara. |
28. |
Pestisorivii oblete tipar, carsel, platica,porcusor, |
In apele populate cu aceste specii. |
In vase cu apa. |
Avat, biban, clean, salau, stiuca, somn. |
29. |
Rac(adult si puiet) |
In lacuri si rauri. |
In cosuri inchise. |
Somn. |
30. |
Racusor de apa dulce. |
Sub pietrele apelor curgatoare. |
In cosuri inchise. |
Biban, babusca, oblete, clean. |
31. |
Rama de balta (serpeasca) |
In solul umed din jurul baltilor si mlastinilor. |
In cutii cu namolul din care s-au scos. |
Somn, crap, biban, salau, etc. |
32. |
Rama de gunoi (rosie) |
In gunoiul vechi din grajduri. |
In cutrii cu gunoi din care s-au scos. |
Platica, carcuda, cars, rosioara,scobar, biban, crap, etc. |
33. |
Rama de pamant (de ploaie) |
Apar din pamant la roua sau ploaie. |
In cutii cu pamant umed. |
Toti pestii. Somnul le prefera vechi. |
34. |
Rusalii |
Pe malul raurilor noaptea la lumina lanternei. |
x |
Avat, lin, clean, mreana. |
35. |
Soareci de casa sau de camp |
In hambaruri, magazii de cereale. Pe camp. |
x |
Somn. |
36. |
Viermusi de musca |
De pe resturi stricate de carne, oase, peste. |
In cutii cu rumegus. |
Aproape toti pestii. |
Momeli de natura animala prelucrate
Nr. |
Denumire |
Mod de folosire |
Preferat de: |
1. |
Branza topita |
Cuburi din branza si cocoloase din paste cu branza. |
Mreana. |
2. |
Cascaval moale |
Cuburi mici cu latura de cca. 1 cm. |
Mreana. |
3. |
Ou fiert si tocat |
Cocoloase dintr-un amestec de branza cu mamaliga sau paine umeda. |
Aproape toti pestii din apele dulci. |
4. |
Svaitel ras |
Cocoloase din svaitel ras cu mamaliga sau paine umeda. |
Crap. |
Momeli naturale din produse vegetale prelucrate.
Nr. |
Denumire |
Mod de pregatire |
Cum se ofera pestilor |
Preferata de: |
1. |
Diferite paste. |
- vezi retete - |
Cocoloase sau cuburi. |
Majoritatea pestilor pasnici. |
2. |
Macaroane, fidea groasa |
Se fierb fara sare. |
Taiate in segmente de marimea necesara. |
Clean, scobar, caras, oblete, vaduvita. |
3. |
Mamaliga |
- vezi retete - |
Cuburi sau cocoloase. Pasta consistenta cu care se imbraca carligul. |
Caras, crap, platica, oblete, babusca, rosioara, etc, |
4. |
Paine (alba,neagra, intermediara) |
-vezi la magazinele de specialitete- |
Cocolos din miez framant cu diferite ingrediente. Coaja se ofera ca atare. |
Majoritatea pestilor pasnici. Coaja, pentru mreana. |
Momeli naturale, vegetale.
Nr. |
Denumire |
Mod de folosire |
Preferat de: |
1. |
Cartof |
Cuburi de c Momeli naturale, vegetale. artof fiert pentru a se inmuia putin. |
Babusca, platica,crap, oblete, lin, scobar. |
2. |
Faina de grau |
Se foloseste in obtinerea unor paste si a mamaligii. |
Crap, caras, platica, rosioara etc. |
3. |
Fructe (cirese, visine, coacaze, zmeura, dude, prune, caise, struguri) |
Se folosesc cele bine coapte, moi. |
Clean. |
4. |
Grau |
1-3 boabe fierte, nepleznite in carlig. |
Crap. |
5. |
Gris |
Se foloseste in amestec la prepararea unor paste. |
Crap, caras, platica, rosioara, babusca, etc. |
6. |
Mazare verde |
1-2 boabe fierte sau din conserva, in carlig. |
Clean, caras, crap, babusca. |
7. |
Mazare uscata |
1-2 boabe fierte pana se inmoaie, in carlig. |
Clean, caras, crap, babusca. |
8. |
Malai |
Se foloseste pentru obtinerea mamaligii sau a diferitelor paste. |
Crap, caras, platica, rosioara, babusca, etc |
9. |
Ovaz decorticat |
2-3 seminte fierte (5-6 ore) pe carlig. |
Babusca, platica,oblete. |
10. |
Porumb uscat |
1-2 boabe fierte (5-6 ore) in carlig. |
Crap, caras. |
11. |
Porumb verde (in lapte, de preferat porumbul zaharat) |
1-3 boabe moi (proasp sau din conser) in carlig.Stiuletele de porumb se poate pastra foarte bine in congel). |
Crap, caras, mreana, clean, babusca. |
Produse cu efect special folosite la prelucrarea momelilor naturale vegetale.
Nr. |
Denumire |
Cum actioneaza |
Cum se foloseste |
1. |
Anasan (fenicul) |
Atrage pestii prin miros. |
Macinat, se introduce inamestec la prepararea mamaligii si a diferitelor paste. |
2. |
Cafea (Ness) |
Atrage pestele prin culoare si mioros. |
Se introduce in amestec la prepararea diferitelor paste. |
3. |
Coloranti -sofran, colo-ranti alim. de oua |
Atrag pestii prin culoare. |
In amestec pentru prepararea mamaligii si a diferitelor paste. |
4. |
Faina de carne |
Stimuleaza apetitul pestilor. |
Se adauga la prepararea diferitelor paste. |
5. |
Faina de furnici |
Stimuleaza apetitul pestilor. |
Furnicile se usuca si se macina in rasnita. Faina obtinuta se usuca si se pastreaza in borcane ermetic inchise. Se amesteca in diferite paste. |
6. |
Halva |
Mirosul si gustul stimuleaza apetitul pestilor. |
La prepararea mamaligii. |
7. |
Lapte |
Mareste pofta de mancare a pestilor. |
In diferite paste si la inmuierea painii. |
8. |
Marar. |
Atrage pestii prin miros. |
La prepararea pastelor. |
9. |
Miere |
Atrage pestii prin miros si dulceata. |
In diferite paste. |
10. |
Ou crud |
Atrage pestii prin miros, gust si culoare. |
In diferite paste. |
11. |
Purici de balta |
Stimuleaza apetitul. |
In diferite paste. |
12. |
Siropuri (zmeura, trandafiri, capsuni, etc.) |
Atrage pestii prin culoare si dulceata. |
In mamaliga si diferite paste. |
13. |
Srot (turta de floarea soarelui) |
Atrage pestii prin miros. |
In amestec cu malai si faina de grau la prepararea mamaligii. |
14. |
Turta dulce |
Atrage pestii prin miros si dulceata. |
Uscata si macinata in amestec cu malai si faina la prepararea mamaligii. In amestec cu paine da o pasta dulce aromata. |
15. |
Ulei comestibil -in, canepa, floarea soarelui |
Atrage pestii prin miros. |
In paste, dand miros si plasticitate. |
16. |
Usturoi |
Atrage pestii prin miros. (somotei). |
Se tine carnea pentru momeala cateva zile in mujdei. |
17. |
Zahar |
Atrage pestii prin gustul dulce. |
In mamaliga si in diferite paste. |
18. |
Zahar vanilat |
Atrage pestii prin gust si miros. |
In mamaliga si in diferite paste. |
Nade folosite in ape curgatoare
Compozitia nadei |
Cum se nadeste |
Nada pentru: |
Pamant lutos, tarate, miez de paine, mamaliga, balega de cal, toate bine framantate. |
Doua ore inainte de pescuit. Pentru crap, seara din ajun, in bulgari mari. |
Crap, caras, rosioara, babusca, obleti. |
Pamant lutos, cartofi fierti, tarate, faina, framantate impreuna. |
Doua ore inainte de pescuit. Pentru crap, seara din ajun, in bulgari mari. |
Crap, caras, rosioara, babusca, obleti. |
Pamant lutos, mamaliga, miez de paine, turta de canepa, sange inchegat de vita, balega de cal, framantate impreuna. |
O ora inainte de pescuit; se intretine vadul din cand in cand si in timpul pescuitului. Cateva cacoloase cat o aluna. |
Clean, rosioara, babusca, obleti. |
Pamant lutos, mamailga, grau fiert si sfaramat, turta de canepa, rame negre taiate bucati mici, framantate impreuna. |
Se aseaza pe fundul vadului bulgari de marimea unei gutui, cu 3-5 zile inainte de pescuit, de obicei seara, la aceeasi ora. |
Crap, lin, platica. |
Pamant lutos, turta de canepa, mamaliga, branza topita, grau fiert, si framantat, rame de gunoi taiate in bucati, viermusi de carne. Se framanta impreuna. |
Se fac 5-6 cocoloase de marimea unui mar si se aseaza pe fundul vadului, seara in ajunul pescuitului. |
Mreana. |
Nade folosite in ape statatoare
Compozitia nadei |
Cum se nadeste |
Nada pentru: |
Cartofi fierti, tarate, miez de paine, framantate impreuna. |
Cateva cocoloase cat o aluna,se arunca cu o ora inainte de pescuit; se intretine vadul din cand in cand, si in timpul pescuitului. |
Crap, caras, platica, rosioara, babusca, obleti. |
Mamaliga, grau fiert si sfaramat, turta de canepa,miez de paine, framantate impreuna. |
Cateva cocoloase cat o aluna,se arunca cu o ora inainte de pescuit; se intretine vadul din cand in cand, si in timpul pescuitului. |
Crap, caras, platica, rosioara, babusca, obleti. |
Mamaliga, grau fiert si sfaramat, turta de canepa(pisata), rame negre taiate in bucati mici. Se framanta impreuna. |
Se aseaza pe fundul vadului,seara, 3-5 zile la rand, inaintede pescuit, cateva cocoloase de marimea unui ou. |
Crap, lin, platica. |
Mazare fiarta, miez de paine, mamaliga, framantate impreuna. |
Seara, in ajunul de pescuit, cocoloase de marimea unui ou. |
Crap. |
Porumb moale, in floare, sau porumb (vechi) fiert. |
In fiecare seara 2-4 zile inainte de pescuit. |
Crap. |
O sticla de un litru de grau bine fiert, un pumn de turta de canepa framantat si un pumn de miez de paine sau mamaliga. Se amesteca impreuna. |
Se arunca in vad seara in ajunul pescuitului. |
Lin. |
Crapul -
descriere, raspandire, inmultire
Descriere
Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine
Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani.
Raspandire
Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Inmultire
Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Gastronomie
Carnea crapului este foarte gustosa, fiind consumata sub diferite forme: fiarta, prajita, fripta, afumata, marinata. Crapul fript la protap, direct pe malul apei, este o mancare ce lasa amintiri de neuitat.
Carasul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Carassius auratus gibellio
Denumiri populare : caras argintiu, caras floran, crap-caras.
Familia : Cyprinidae
Ordinul : Cypriniformes
Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului.
Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.
Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).
Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu
lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Pescuitul cu undita
Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o
rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm.
Pluta va a avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite.
Carligele vor fi numarul 12-10 Momelile folosite la pescuitul carasului sunt
ramele, preferabil de gunoi,
Somnul - descriere, raspandire, inmultire Familia :
Siluridae |
|
Ceha: Sumec
Obecny |
Olandeza:
Meerval |
Raspandire
In toate apele Europei, in rauri, lacuri si balti de ses si de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de ses, Dunare si Delta Dunarii.
Dimensiuni
Cel mai mare peste de apa dulce care traieste la noi. In mod curent are 1 metru si 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg.
Descriere
Este unul dintre pestii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos.
Peste in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloseste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) si mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala). Vazul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumina putina, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici.
Mod de viata
Pe timpul zilei sta ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu mediul. Noaptea pleaca la vanatoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coada cu care isi imobilizeaza prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut.
Peste rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, pestisori. Se hraneste si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului, fiind un sanitar al apelor.
Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.
Gastronomie
Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita impreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamaie este o delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.
Rosioara -
descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit
Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus
Denumiri populare : rosioara, babusca rosie
Familia : cyprinidae
Raspandire
Rosioara este raspandita in apele Europei, din Suedia pana in Mediterana si Asia Mica. In Romania se gaseste in aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si in raurile din aceeasi zona.
Dimensiuni
Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pana la 1- 2 kg.
Descriere
Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati in piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, indreptata in sus (adaptare la pescuitul in straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Inotatoarea dorsala este situata mult inapoi dupa inotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru inchis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Inotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata.
Mod de viata
Este un peste sedentar, simtindu-se in largul lui in baltile cu vegetatie abundenta. In rauri il gasim mai ales in sectoarele cu un curs mai lent. Traieste in carduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele 'serioase' (mai mari de 0,5 kg) umbla singure.
Vara si toamna, pana la caderea vegetatiei, o gasim in mijlocul vegetatiei, in culoarele dintre nuferi. De aici pandeste caderea insectelor in apa, tantari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea mananca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.
Inmultire
Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei in jur de 18 grade Celsius. In perioada de imperechere, masculii au culorile mai accentuate.
Gastronomie
Carnea acestui peste este de o calitate inferioara, avand multe oase. Daca vreti ca acest peste sa fie delicios nu va ramane ca optiune decat saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adaugati si cateva rosii, ceapa, ardei in zeama saramurii precum si un pahar de vin rosu, si totul va iesi ca la carte.
Momeli
Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, ramele mici, larvele de 'libelule', bucatelele de paine, aluaturi diverse. In timpul verii o momeala 'prinzatoare' o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.
Nadirea
Se foloseste indeosebi nadirea de apel, cateva firimituri la 8-10 lansari. Se nadeste cu aceeasi momeala ca cea pe care o avem in carlig.
Varga
Va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cat mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9-12 metri, atunci cand conformatia lacului o impune (mal putin adanc, plin de vegetatie, cu distanta mare pana la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei.
Firul
Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15 in general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile in vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul 'la pipait' nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12.
Pluta
Va avea o portanta de 0,10-1 gram, in functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip 'morcov' sau 'picatura', cat mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales cand pescuit in imediata apropiere a suprafetei apei.
Plumbul
Se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cat sa lesteze pluta. Atunci cand pescuim in apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze.
Carligul
Carligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit
In timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gaze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu carligul la o adancime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, 'la pipait', folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de paine. Fiind un pescuit 'la vedere', prezenta pescarului trebuie sa fie cat mai discreta, evitand ca umbra sa cada pe apa. Detalii despre pescuitul rosioarei 'la pipait' gasiti in articolul Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine.
Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Vom folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate in apropierea carligului, pentru a cobori linia rapid la adancimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi.
Cleanul - o provocare
Exista oare vreun pescar care poate spune cu mana pe inima ca a descoperit metoda de pescuit clean care nu da gres niciodata? Nu cred!
Diversitatea caracteristicilor locurilor unde traieste cleanul face ca obiceiurile lui de hranire si comportamentul sau sa fie diverse. Chiar pe tronsoane ale aceluiasi rau, aflate relativ aproape unul de altul, raspunsul pestelui la modul cum ii prezentam momeala este diferit. Mai mult, caracteristicile oricarui loc de pe cursul unui rau se pot modifica de la o zi la alta si, odata cu ele, si comportamentul cleanului.
Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, toata experienta pe care am acumulat-o dupa lungi expeditii pe malul raului nu valoreaza mare lucru cand clenii pe care ii vanam traiesc intr-un lac.
Daca va mai spun ca acest peste este atat de precaut incat nu accepta decat momelile care exista in mod natural in momentul si locul respectiv, va veti intreba daca nu cumva este mult mai distractiv sa amortesti cu privirea fixata pe bambina unei lansete cu care prinzi carasei cat palma.
Ei bine, si in randul pescarilor exista diversitate, iar unora le place tocmai aceasta provocare a cleanului care ii obliga sa isi foloseasca spiritul de observatie, intuitia, inventivitatea si, nu in ultimul rand, energia pana la epuizare.
Cum probabil am lasat sa se inteleaga, si eu sunt unul dintre cei care prefera partidele de pescuit la care parcurg kilometri pe malul raului ascunsi in spatele tufelor de pe mal si sunt pregatiti sa schimbe tehnica de pescuit de cate ori este nevoie.
Fara a pretinde ca sunt un expert (este, totusi, vorba despre un hobby nu despre o profesie sau, mai rau, obsesie), am acumulat oarecare experienta si imi face placere sa schimb idei cu cei care au aceeasi pasiune ca si mine.
Pentru ca pescuitul cleanului este oarecum atipic, sa nu va surprinda faptul ca voi incepe cu sfarsitul, adica cu concluziile, sau mai bine spus, cu concluziile pe care le-am tras in urma nereusitelor si a reusitelor mele in confruntarea cu cleanul.
Cele doua instincte actioneaza in ordinea in care le-am enumerat. De multe ori am vazut cleni care demareaza spre momeala in momentul in care au detectat-o dar, inainte de a o atinge, intorc la 180° si dispar intr-o clipa. Pentru clean, semn de pericol poate insemna un zgomot, o umbra, miscare pe mal sau in aer si, mai ales, orice considera ca este nefiresc: momeala cu aspect nenatural sau care nu se potriveste cu momentul si locul, evolutia nefireasca in apa a momelii, stralucirea carligului, sau orice element al monturii. Desi pare de necrezut, de multe ori am avut impresia ca acest peste a invatat ce efect poate avea o undita si, atunci cand o vede, fuge de ii sfaraie coada.
Voi scrie in curand despre metodele mele de pescuit clean. Nu voi propune retete universal valabile, pentru ca asa ceva nu exista in confruntarea cu acest peste. Doar spiritul de observatie, intuitia si inventivitatea noastra sunt cele pe care trebuie sa le utilizam de fiecare data la maxim.
Si inca ceva: pescuitul cleanului este un sport solitar. Partidele in grup nu vor fi decat plimbari in natura cu prietenii.
M-as bucura daca si alti pasionati de pescuitul la clean ne-ar impartasi cate ceva din experienta lor.
Fir intins!
Cicerone Paunescu
Din nou la clean |
Autor : Cicerone Paunescu.Publicat la 2003-03-25. 411 vizite. Iarna asta mi s-a facut un dor de pescuit clean cum, parca, nu mi-a fost in nici o alta iarna. Cele cateva incercari din lunile trecute au fost doar niste plimbari in aer curat (si foarte rece), asa ca abia asteptam sa inceapa sa miroase a primavara. Pescuitul pe rau imi place pentru ca nu are nimic in comun cu imaginea idilica a pescarului incremenit langa undita lui pe malul baltii, sau cu imaginea mult mai familiara a snopului de lansete, a gratarului, a navetei de bere si a behaitului de manele. Pe rau te vei afla mereu in actiune. Mergi, lansezi, dai drumul la fir, recuperezi, iar lansezi, intepi, recuperezi si tot asa, apoi iar mergi ascuns in spatele tufelor de pe mal atent la tot ce se intampla in apa si nu iti vei oferi odihna, animat de gandul ca mai jos, pe rau, sta la panda un alt clean gata sa inhate momeala. Numai inserarea, care te prinde totdeauna la cativa kilometri de locul de unde ai plecat, te va convinge sa strangi sculele si sa intinzi pasul spre casa cu ultimele resurse de energie. Locurile unde imi place sa pescuiesc (de fapt, cele mai la indemana pentru mine) sunt pe raurile Doamnei, Targului si Bratia din judetul Arges si asta nu pentru dimensiunile capturilor care, recunosc, sunt modeste, ci pentru ca raurile acestea si-au pastrat pe alocuri salbaticia. Acum, cand iarna a trecut, nu am ratat prima ocazie sa ies cu undita pe rau. Ca de obicei, am parcurs ultima portiune a drumului pe jos, prin camp, pe malul paraului Argesel, spre confluenta cu raul Targului. In felul acesta, iau primul contact cu mediul in care urmeaza sa pescuiesc si imi completez proviziile de momeala. De data aceasta vantul batea placut dinsre aval ('asta este bine' mi-am zis) dar Argeselul era mai 'crescut' si mai tulbure decat ma asteptam (asta nu era tocmai bine). In conditiile acestea, viermii de carne pe care ii aveam la mine ca momeala nu prea pareau a fi potriviti, asa ca am sapat in cateva gramezi de gunoi de grajd aduse de gospodari pe camp de cu toamna si am scos rame. Am pierdut ceva timp, dar am considerat ca merita, deoarece stiu din experienta ca e bine sa-i oferi cleanului momeala pe care se asteapta sa o intalneasca in apa. Ori, apa tulbure inseamna apa din zapada topita, care a spalat malurile si s-a varsat in rau si care a adus cu ea ramele iesite din pamant de prea multa umezeala. Cu sentimentul ca am pierdut cam mult timp dar in acelasi timp intrebandu-ma daca am scos suficiente rame (totdeauna patesc asa), am intins pasul pana cand am ajuns la confluenta raurilor Argesel si Targului. De aici, in aval pe raul Targului, incep locurile bune de clean. Debitul raului era destul de mare, dar stiam exact unde trebuia sa ajung: la vreo 300 m mai jos, intr-o fosta balastiera, unde raul se lateste brusc si se desparte in mai multe brate. Aici, apa isi micsoreaza viteza si sunt cateva praguri. Pana acolo, drumul trece pe langa un 'golf' format prin excavarea pietrisului. Pe mal erau 5 pescari, iar figurile lor posomorate mi-au cam taiat elanul. Parea ca pestele nu se prea inghesuia sa traga. I-am ocolit pe departe sa nu sperii pestii, asa cum cer regulile pe rau, desi manevra mea a fost inutila dat fiind faptul ca stateau toti grupati si agitau unditele deasupra apei. Am ajuns la locul despre care v-am spus, la vreo 70 metri mai jos de ei si am inceput sa pescuiesc. Folosesc o varga telescopica de 4m cu actiune medie, echipata cu 4 inele cu diametrul mic si piciorul inalt, o mulineta cu tambur rotativ, fir de 0,16 pentru linie si 0,12 sau 0,14 pentru forfac, pluta mica lestata si carlig numarul 8 - 12. Folosesc un plumb foarte mic doar cand trebuie sa lansez mai departe de 5-6 m de mal, dar nu il fixez la mai putin de 30 cm de carlig. Am totdeauna grija sa stau suficient de departe de mal, astfel incat varga sa nu fie deasupra apei. Vara, cand cleanul este foarte activ, pescuiesc mai mult la trotting, dar asta este alta poveste. Cum spuneam, am inceput sa pescuiesc, lansand spre amonte catre un prag si lasand montura sa curga la vale (aici ma ajuta mult mulineta cu tambur rotativ care imi permite sa reglez lungimea liniei). Momeala: rama. Primul clean a venit destul de repede. Pluta a disparut sub apa tulbure, am inceput sa numar in gand (obicei care ma enerveaza dar de care nu pot sa scap), la 4 am intepat si am adus pe mal primul clean (cam la 150 g). Lucrurile au continuat cam asa: la 8 – 10 lansari un clean, pana cand, dupa al 5-lea, m-am trezit flancat de pescarii pe langa care trecusem si care acum plescaiau apa cu unditele langa mine. Locul era compromis, asa ca am luat rucsacul in spate si am plecat mai jos pe rau. Din loc in loc, malul este brazdat de izvoare care fac deplasarea destul de anevoioasa. Am incercat in repetate randuri locurile mai adanci de langa mal dar fara rezultat. Era clar ca apa tulbure ii dadea curaj cleanului sa iasa la vanatoare spre mijlocul raului, dar debitul mare al apei facea greu de gasit locuri fara vartejuri si involburari. In spatele obstacolelor unde gasesti de obicei cleanul, curentii erau puternici iar vartejurile absurbeau imediat pluta. In sfarsit, dupa ce am mers cateva sute de metri, am gasit locul care parea sa imi ofere sanse. Doua brate ale raului se unesc, aluviunile aduse de ele au format un prag pe langa care, spre mijlocul raului curge curentul principal, iar spre mal, peste prag, apa curge linistit. Era exact ce cautam. Si nu m-am inselat. Inca 3 cleni au poposit in juvelnic, iar 2, care meritau sa mai traiasca inca cel putin un an, s-au intors in apa. Dupa asta, nimic. Era momentul sa schimb sau momeala, sau locul. Stiind cat de greu este sa gasesc un loc bun in conditiile date, am schimbat momeala, folosind viermii de carne pe care ii aveam. Nici un rezultat, asa ca, rucsacul la spate si spre aval. Stiam un canal care comunica cu raul si care mi-a oferit surprize placute de multe ori. Dar nu a fost sa fie. Apa era mai tulbure decat a raului, asa ca am mers mai departe pana la un cot larg unde apa curgea destul de lin. Prima lansare, primul atac, prima ratare. A fost mai istet decat mine, dar urmatorul, nu. Aici a fost punctul terminus al primei mele expeditii la pescuit pe rau din anul acesta. In juvelnic s-au mai adunat inca 4 cleni si tot cam atatia s-au intors in apa, nu inainte sa stabilesc cu ei o intalnire peste un an. Ultimul clean l-am prins la intoarcere, sub privirile morocanoase ale celor care se intorsesera in 'golf' sa aplice la clean metodele de pescuit caras. Nu am asteptat sa vad daca se imbulzesc din nou in locul unde am prins eu. Ma asteptau 2 kilometri de mers printre araturi. Cicerone Paunescu |
Obletele - descriere, pescuit, gastronomie
Denumirea
stiintifica : Alburnus alburnus.
Denumiri populare : albete, oblete de Dunare, boblete.
Descriere
Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 10-15 cm si 20-40 grame.
Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.
Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie.
Pescuitul obletelui
Pescarii 'seriosi' il neglijeaza de cele mai multe ori, in cautarea unor pesti mai 'valorosi' : crap, caras, somn. Insa atunci cand nimic nu merge, obletele poate salva o partida de pescuit. Si la unele concursuri de pescuit este pestele salvator, putand duce la castigarea sectiunii 'Cel mai mare numar de pesti prinsi'.
Pescuitul obletelui nu este deloc dificil, de multe ori fiind poarta de intrare in pescuit a multor pescari.
Undita este mica, de 3-4 metri, asa numita cataveica. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu o nadire corespunzatoare pana aproape de mal. Actiunea unditei trebuie sa fie mai degraba una telescopica decat una de varf pentru a proteja gura pestelui. Fiindca la acest pescuit tinem tot timpul undita in mana si lansam de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie sa fe cat mai mica. O varga de carbon ar fi excelenta, dar si una buna din fibra de sticla este o alternativa.
Firul folosit va fi cat mai subtire, de preferat 0.08 mm, cu struna de care se leaga carligul de 0.06 mm. Lungimea firului va fi fix cat undita, pentru ca la prinderea unui peste acesta sa ajunga prin pendulare exact in mana.
Pluta va fi una mica, cam de 2 cm inaltime, cu antena mica (1 cm) sau inexistenta. Prefer sa folosesc, cand nu bate vantul o pluta fara antena, echilibrata astfel incat sa aiba deasupra apei doar o parte infima, 0.1 mm. In felul acesta orice trasatura este semnalizata, si nici pestele nu simte vreo rezistenta. Pe vant dimpotriva, folosesc o pluta cu antena, care sa ramana deasupra valurilor.
Deoarece lansarile la acest pescuit sunt extrem de numeroase, prefer sa pun pe fir o singura alica de plumb si nu mai multe, care ar putea sa se incurce intre ele.
Carligul va fi adaptat dimensiunii obletilor (am intalnit cateodata si obleti mari de 15-16 cm), cu tija subtire, cu spinul cat mai mic pentru a nu rani prea mult viermusul. Numerele 22-20-18 sunt cele mai uzuale.
Momeala cea mai folosita la pescuitul obletelui este viermusul. Este atat preferat de acesta cat si greu de furat de pe carlig si rezistent la lansari repetate. Se mai pot folosi rame mici, libelule, cu inconvenientul ca aceste momeli vor trebui inlocuite la 2-3 pesti prinsi.
Nada care se foloseste indeosebi este cea de apel, in timpul pescuitului. Firimituri de paine, malai usor umezit se arunca cat se poate tine intre degete astfel incat sa formeze un norisor in jurul plutei.
Gastronomie
Cand ati prins zece obleti, e usor sa ii curatati. Cand insa ati prins doua sute, curatarea s-ar putea dovedi mai anevoioasa decat prinderea lor. De aceea, de obicei obletii se lasa necuratati, urmand a face acest lucru ceva mai tarziu.
De obicei obletii se prajesc. Numai ca nu se prajesc ca toti ceilalti pesti, ci pusi unul langa altul, trasi prin ochi printr-o scobitoare, cate 5-6, ca sa se poata intoarce si pe cealalta parte in tigaie. Se prajesc dupa ce au fost tavaliti in malai, pana devin crocanti. Dupa ce se prajesc, se scot de pe scobitoare.
Cel mai bine se servesc cat sunt inca calzi, cu o lamaie stoarsa deasupra si un pahar de vin alb alaturi. Tineti cu o mana de corpul obletelui si cu cealalta trageti de cap. Intestinele vor ramane prinse de acesta. Nu le aruncati decat pe ele, capul este una din cele mai bune parti ale obletelui.
Tiparul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea
stiintifica : Misgurnus Fossilis.
Denumiri populare : chiscar.
Familia : Cobitidae.
In intreg bazinul Dunarii, in apele Europei de sud-est si centrale. La noi se intalneste indeosebi in raurile si lacurile de ses, maloase.
In mod normal, tiparul are o lungime de 20 - 25 cm si o greutate de 100-150 grame, ajungand in mod exceptional pana la o lungime de 35 cm si o greutate de 300 grame.
Corpul este lung, cilindric. La bot are zece mustati, dispuse astfel: patru in varful buzei superioare, doua in colturile gurii si patru pe buza inferioara, mai mici. Culoarea este cafeniu marmorat.
Prefera apele statute, sarace in oxigen. Din malul acestora se hraneste cu larve de insecte, viermi, melci.
Carnea tiparului, ca la orice peste de balta, are un iz de namol. Cu toate acestea este destul de apreciata.
Ghidrinul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Gasterosteus aculeatus.
Raspandire
Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia.
Descriere
Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.
Inmultire
Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.
Boarta - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea
stiintifica : Rhodeus Sericeus Amarus.
Denumiri populare : boarca.
Familia : Cyprinidae.
Este un peste de apa dulce raspandit in aproape toate apele Europei. Prefera lacurile, raurile de campie cu un curent lin, canalele pline de vegetatie. Dimensiunea medie este de 4-5 cm, femelele fiind mai mari decat masculii.
Platica - descriere, raspandire, mod de viata |
Denumirea
stiintifica : Abramis brama danubii. Raspandire Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul Dunarii si lacurile de ses si de deal. Descriere Are in mod obisnuit 30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei. Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. Nu are mustati. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane. In perioada reproducerii masculii de peste 4 ani au niste excrescente numite „butoni de nunta”. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita. Inotatoarele sunt fumurii. Mod de viata Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul lacului). Gastronomie Desi are multe oase, carnea este foarte gustoasa, saramura de platica fiind foarte apreciata de catre cunoscatori. |
Stiuca - descriere, mod de viata Denumirea
stiintifica : Esox Lucius. Desi stiuca are un comportament teritorial (ca toti pradatorii, acvatici sau terestri), adeseori gasim in aceeasi zona mai multe stiuci, mai ales in zone cu vegetatie bogata si prada abundenta. Spre deosebire insa de biban, care ataca in grup, stiuca ataca numai individual. Acolo unde am prins o stiuca mai mare, dupa o perioada vom prinde alta. Si asta deoarece in apa exista locuri de vanatoare mai bune, ocupate bineinteles de stiucile mai mari. Care vor profita imediat de un astfel de loc mai bun devenit 'vacant'. Stiuca o gasiti acolo unde este si prada ei. Desi cel mai adesea pandeste aproape de suprafata (este un pradator ce se bazeaza indeosebi pe vaz), s-au pescuit stiuci si la adancimi mari, mai ales in perioada iernii, la copca. Petrece o mare parte din timp in asteptare, camuflata in vegetatie, imobila. Conformatia corpului o recomanda ca un 'sprinter'. Insa isi petrece o parte din timp si patruland prin teritoriul sau de vanatoare, mai ales in lacurile mari. Vaneaza bazandu-se indeosebi pe vaz. De aceea ataca mai ales de jos in sus pestii care trec pe deasupra ei, profilati foarte bine pe fundalul cerului. Venind de jos, poate profita de efectul surpriza, pestisorul nevazand venirea stiucii. Primavara, dupa perioada depunerii icrelor, pescuitul stiucii nu da rezultate prea bune. Nici vara aceste rezultate nu cresc prea mult. Lacurile si raurile abunda de pestisori, iar stiucile ignora momelile noastre. Toamna tarziu insa, dupa ce acestia au disparut, incepe sezonul stiucii, care continua in iarna pana la depunerea icrelor. Pestisorii ce se pot folosi la pescuitul stiucii cu momeala vie pot fi carasei, rosioare si chiar bibani, acestia fiind, contrar parerii generale, una dintre prazile favorite ale stiucii, cu sau fara spinii de pe inotatoarea dorsala taiati. Cu cat pestisorul momeala va fi mai mare, cu atat sansa de a prinde o stiuca trofeu va creste. Desi stiuca poate inghiti prazi de pana la o treime din lungimea sa, un caras de 200 de grame va fi ignorat de marlite, si va tenta stiuci ce vor cantari macar 2 kg. Pe de alta parte, o stiuca mai mare va fi mai degraba atrasa de un astfel de caras, decat de o duzina de obleti, efortul depus pentru prinderea acestuia fiind mai mic decat cel pentru prinderea cantitatii echivalente de hrana, dar alcatuita din mai multi pesti mici. |
Bibanul soare - descriere, raspandire, inmultire |
Denumirea
stiintifica : Lepomis gibbosus Linne, 1758 Descriere Culoarea este verde-albastruie, cu cate o pata neagra pe solzii mai mari. Burta este galbena-aurie. Capatul posterior al operculului are o pata neagra marginita cu rosu. Inotatoarele dorsala si caudala sunt cenusii, iar celelalte galbui. Coloritul se accentueaza in perioada nuptiala. Talia este mica, pestele avand in mod obisnuit 8-12cm. Corpul este puternic comprimat lateral. Origine Bibanul soare este originar din America de Nord, statul Carolina. Traieste in bazinul fluviului Mississippi si Marile Lacuri. De aici a fost adus ca peste decorativ in Europa de vest, de unde s-a raspandit in restul continentului. Raspandire La noi se intalneste in toate baltile de campie, din lunca Dunarii si din Delta, in cursul inferior al Crisurilor, in lacurile Capitalei. Se intalneste si in raurile cu un curent slab din zonele de campie. Inmultire Se realizeaza pe toata durata verii, din mai pana in august. Masculul sapa un cuib pe fundul apei, in care femela depune icrele. Acestea sunt pazite de catre mascul pana la eclozare. |
Denumire: AMURUL ALB (Ctenopharyngodon idella)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.
Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.
Caracteristici principale:
-Dimensiuni:
-Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)
-Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).
-Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror frasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.
-Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii , cand linistea este deplina.
-Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chair pesti.
-Durata de viata:
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea din apa.
Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.
Denumire: BABUSCA (Rutilus rutilus carpathorossicus)
Familia: Ciprinide
Denumire populara: babusca, balaie, balac, balos, ocheana, ochenita, rosioara blana (alba), taranca, taharau,
la puiet i se mai spune goghie.
Raspandire pe glob: In intreaga Europa cu exceptia Italiei si Spaniei.
Raspandire in Romania: In toate lacurile naturale si amenajate, in apele de ses si deal, in Dunare si Delta.
Caracteristici principale:
-Dimensiuni:
-Lungime: 15 - 20 cm (exceptioanal peste 30 cm)
-Greutate: 80 - 200 g (exceptional ajunge in jurul de 500 g)
-Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, spate albastru-cenusiu-verzui,flancurile argintii, burta alba, ochii si
inotatoarelor sunt rosii (cu exceptia dorsalei care este mai palida),
-Mod de viata: Prefera in general apele cu fund usor nisipos, locurile adapostite, sau cu un curent, foarte
usor, de unde se poate hranii cu ce aduce apa. Se hraneste tot timpul anului dar in sepacial apuca momeala mai
bine din primavara pana spre sfarsitul toamnei.
-Se hraneste cu: larva rosie, libelule, viermusi de carne, seminte de canepa, boabe verzi de mazare, cartof,
miez de paine, mamaliga, rame, insecte mici.
-Durata de viata: Aproximativ 10-15 ani
Pescuitul sportiv: Este unul de finete utilizandu-se vergi usoare si lungi, plute fine, carlige de 12-18, fire subtiri de 0,14-0,16. Pescuitul cu plumb pe fundul apei necesita fire mai groase de 0,16-0,18 si lansete cu mulineta mici cu tambur fix.
Valoare gastronomica: Peste gustos. Se consuma in special prajit
Dimensiunea minima legala: 15 cm.
Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine
Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu vrea sa muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.
Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta.
Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.
Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.
Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut juvelnicul.
Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari), mai intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.
Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari rosioarele atrase.
Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.
Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.
Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea 'pe varful buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu varful iesit afara. Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.
Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de mica.
Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.
Tehnici de pescuit – rubesiana
O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie diferita de cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt telescopice, intrand unul in altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua segmente: varful (primele 3-5 segmente), costruit exact ca o varga normala, din segmente telescopice, si restul unditei, alcatuit din tronsoane care intra unul in altul prin mufare pe exterior (primul tronson, cel mai gros, intra in urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul varfului se monteaza un elastic cu diametrul (deci si elasticitatea) adaptat pestilor vizati. Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de acest elastic.
Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:
1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul din tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial aceasta problema prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la o distanta mai mare fata de mal.
2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este dificil de manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei astfel de vergi este indoielnica.
Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita obisnuita. Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in altul, impingandu-sa apoi spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4 m de fir precis lansat chiar si pe vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.
Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La recuperare se repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita inspre mal, avand grija sa pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din interior), pana cand putem demonta cele doua parti ale unditei. De aici incolo se procedeaza ca la o undita normala.
Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in acelasi loc (cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa momeala exact in locul nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand astfel rezultate superioare.
Pescuitul la guvizi
Observ ca toata lumea este
interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti
le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic
romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de
cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii
charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).
Totusi Satisfactii deosebite ti le
ofera si pescuitul la 'baboiasi', in special in lunile
februarie-martie cand platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de
hraparete. De multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala pe
cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp cit dinsii se multumesc
si cu coaja de rima.
Dar, mai exista un pestisor in tara
noastra, care nu prea este bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar
care in perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care poate oferi
satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la incepator, la mare maestru.
Aduc in discutie guvidele din Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in
aceasta perioada (mai ales ca se intra in prohibitie la apele de ses si
colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h, daca marea nu
este agitata.
Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l pescuiesti, secret pe
care nu il cunosc nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale,
de marimea celor de stiuca, galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot
consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in
amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca
acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori ca in fiecare
primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru iarna ce vine. Durerea este
ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere
cheful cand iei pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata
guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De
regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca prada
(alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de scoici aduse de curenti
si unde ulterior se refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ
20 aprilie-05 Mai, iese de la piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara
alga).
Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa
culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul
migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii octombrie,
cind apa se mai raceste la mal.
Daca veti dori ca in aceasta primavara
sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea,
pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in
perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate pescui (conteaza insa si
cat si in cat timp).
Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta
de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si
stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este
foarte rapida la acest pescuit).
Pescuiesc numai la pluta plimbatoare
(vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand in
vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca
se pescuieste uneori la o adincime de 7-10 m.
Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de
preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige. Adincimea apei
se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului
de care se prinde montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir,
astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc
denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si
suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La utilizarea
midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa
fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli ( se
castiga timp pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati
apa. Alegeti locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti
pluta catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone). In acest caz
se cheama ca momeala a ajuns la 'cap de piatra' si se afla in zona in
care locuieste, de regula, guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti
apa astfel incat pluta sa stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal,
mutand-o cate 1-1,5 m. Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta.
Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei.
Acolo se afla dinsul adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la
dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a
fundului apei in zona in care pescuiti.
Dupa ce v-ati ales locul in care veti
lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la
pluta pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se
indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti
locul dinainte, dar merita.
Daca schmbati zona in care lansati nu
ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general,
foarte variat ca adincime.
Daca dupa ce ati stabilit zona in care
veti pescui, pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori
momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta,
ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va mutati, ori pestele nu maninca
(lucru pe care il veti observa uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci
'aveti putintica rabdare', sigur isi va da drumul dupa un timp destul
de scurt.
Daca pestele maninca bine (trage
imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori
de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel loc
ati prins mai mult de 3-4 kg.
Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi
mai mari), pescuiti la 'cap de piatra ' sau pe 'placa de
piatra' (zona cu apa mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti
femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa este
mai deschisa la culoare.
Cum deosebiti masculii de femele?
Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai
masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si
sunt albicioase pe burta.
Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-25cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala.
Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).
Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu
de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar;
alegeti model cu talpa cit mai tare).
Pentru a confectiona corpul plutei, se
taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza,
foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material in
jurul axei sale.
Antena se confectioneaza din
betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se
incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma
ascutita.
Se practica un orificiu in capatul
corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina
stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre
sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in ideea de a obtine
un orificiu coaxial cu corpul plutei.
In orificiul astfel obtinut se
introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul liber al
tubuletului, o bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor,
pentru a obtine forma de la capatul antenei.
Cele doua inele se confectioneaza din
sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de
cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si
ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai apropiat de baza, iar
cel de sus cam in locul in care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea
plutei cu greutatea dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete,
mai introducem o bucata de tubulet in partea inferioara a corpului plutei (asta
ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata
lungimea).
Se
vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc
daca am ales papucii viu colorati.
|