Nade si momeli

Nade si momeli

eu dau de obicei cu mamaliga amestecata cu paine si in care pun niste branza si eventual ceva esente.
cand nu uit imi cumpar niste turta dulce si in amestec cu paine e o momeala excelenta pentru crap.

pana atunci,va zic o momeala pe care o stiu de la tata si care are rezultate excelente.
necesar: seminte verzi de canepa,tarata de porumb sau uruiala,paine uscata,2-3 oua,sofran sau alta esenta.se prajesc semintele de canepa,se dau prin rasnita de cafea,se amesteca cu tarata si painea care in prealabil a stat in apa la inmuiat si evident cu toate celelalte.painea se adauga pana ce tot amestecul devine o pasta.cu ea se poate nadi locul si se poate folosi ca nada de arc.rezultatele sunt excelente!

1. Una din momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. Īn continuare va prezentam o reteta pe care numai pescarii in vārsta o cunosc. Aceasta momeala este botezata: mingea de mamaliga. Denumirea vine de la formatul pe care il are aceasta momeala.  Materialul folosit pentru aceasta momeala este urmatorul: Faina de malai  - 2-3 cani de ceai data prin sita; Faina alba - 1 cana (pentru intarirea continutului); Usturoi - 2-3 catei (pentru aroma);     Se incalzeste apa calda intr-un vas separat timp de 5-6 min. Intre timp amestecam faina de malai cu faina alba iar dupa aceea cu apa calda. Continutul se amesteca pana se ingroasa. Apoi se framanta bine pana incepe sa se intareasca putin. Se formeaza bucati cat degetul aratator (in forma de nutli) dupa care se pun intr-un alt vas de 5-6 l, in care se afla usturoiul presat, lasandu-se la fiert pana da un clocot. Intre timp se amesteca cu lingura gaurita pentru a se evita prinderea de vas. Dupa clocot se scot afara si se aseaza pe o tava sau intr-un vas de unde se ia fiecare bucata si se preseaza pe docul de lemn cu o furculita. Dupa presarea a doua sau trei bucati se omogenizeaza in palme, obtinandu-se o minge la o dimensiune putin mai mare decat bila de ping-pong. Dupa omogenizarea si formarea tuturor bucatilor se introduc din nou in vasul in care au fiert si se lasa pe foc incet pana la 2-3 clocote iar apoi se stinge focul, se ia vasul si se introduce apa rece pana se ajunge la racirea intregului continut. Este recomandabil sa nu se scoata momeala din vas pana nu se raceste complet. Dupa racire se ia continutul si se impacheteaza intr-un prosop de bucatarie, in care se va tine pana la folosire. Verificarea reusitei prepararii continutului se face in felul urmator: dupa 1-2 ore se ia o minge de mamaliga si se arunca, cu forta, in podea (ciment, gresie etc.). Daca sare inapoi, ati reusit realizarea acestei retete destul de migaloase. Aceasta momeala se poate utiliza si la arici sub diferite forme: para, creasta de cocos (depinde de nr. de carlige), minge si cub. Rāma Rimele sunt cele mai raspindite si preferate dintre momelile vii fiind eficiente la pescuitul majoritatii pestilor din tara noastra. In functie de mediul in care traiesc, rimele pot avea culori si dimensiuni diverse. Pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari in general, este indicata rima de pamint care este mai mare si de culoare alb - rozalie. Exemplarele mari pot depasi 10 cm. Rimele de balegar sunt mai eficiente in cazul pestilor medii dar si mai mari si au dimensiuni mai mici; coloarea acestora este maro-rosiatica. Este recomandabil ca acestea sa nu fie introduse in carlig incepind cu capul - acesta fiind mai mobil iar rima ramine un timp mai indelungat vie. Viermusi (Kenti) Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti; este eficienta pentru pesti pasnici in special. Pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere ca acestia sa fie prospeti altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) prezinta in abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari care se vor pastra in frigider, in cutii inchise - prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai. Boabe de porumb Porumbul nou, cel alimentar, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie,anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, platica sau altor specii de pesti pasnici fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut. Momeala Pescarii in varsta folosesc destul de des acesta momeala,  ieftina si usor de preparat, cu care captureaza scobarul. In cele ce urmeaza va prezentam o reteta simpla de preparare a momelii pentru scobar: Se cumpara splina de porc (in cantitate de 1 kg). Se macina prin masina de tocat carne de 2 ori, ca sa fie cat mai fina.  Se amesteca cu faina de malai, pana se face o pasta omogena si elastica.  Imediat dupa omogenizare se poate pune pe naditor sau se poate utiliza a doua zi, cu conditia sa fie pusa la rece, in frigider.

Momitul are rolul sau, de a atrage pestii si de a-i mentine in zona. Indiferent de natura nadei, trebuie preparata si lansata in locul dorit, de pe malul apei. Nu va grabiti sa afirmati ca este un lucru fara rost.
Cele mai populare ingrediente sunt pesmetul, piscoturile, faina de grau sau de porumb, srotul sau canepa, intr-o combinatie care trebuie sa ajunga in apa sub forma de bulgari, urmand ca la contactul cu apa sa se disperseze pe o suprafata bine determinata.
Tipuri de nade:
A) nada fina care in momentul contactului cu apa creeaza un nor.
B) nada medie a carei granule, dupa imersiune, se descompun treptat pana in momentul in care atinge fundul apei.
C) nada grea, modelata pentru pestii care se hranesc pe fundul apei, se descompune in granule mai mici dupa ce bulgarela atinge fundul apei. Este recomandat ca aceste nade sa fie imbogatite prin adaugare, in compozitia lor, de viermusi sau larve.
Putini sunt cei care nu considera mamaliga ca ingredient de baza intr-o nada la o partida de pescuit. Poate va surprinde sa aflatio ca singura tara unde se foloseste mamaliga, ca ingredient de baza, este Romania. O nada simpla se poate obtine din paine uscata trecuta prin masina de tocat, obtinandu-se astfel granule de diferite marimi. Aceasta nada simpla se poate achizitiona, din magazinele de specialitate, sub numele de British Bread, fiind disponibila in diferite culori. Folositi ingrediente proaspete, pentru ca orice miros fara importanta pentru noi poate fi daunator pescuitului.
Nada pregatita dimineata se va usca pe durata unei partide de pescuit, modificandu-si astfel proprietatile. Pentru a preveni o astfel de situatie va recomand umezirea ei prin pulverizare periodica cu apa. Pulverizatorul poate fi un flacon de solutie de spalat geamul care a fost clatit bine.    Nu este indicat sa folositi bulgari mari, de marimea unei mingi de tenis, pentru a momi locul deoarece acestia ar putea speria pestii. Pentru o momire la distanta, bulgarii mici se pot plasa la locul dorit cu ajutorul prastiei.
Nu puteti spera sa obtineti rezultate notabile daca nu momiti temeinic locul. Incercati diferite tipuri de momeli si inainte de orice partide de pescuit informati-va despre topografia locului. Sunt rare cazurile in care aceeasi combinatie de nade este de succes in doua locuri diferite.
Si in incheiere o ultima recomandare, nu schimbati locurile de pescuit in functie de relatarile cunoscutilor. In fond sunt toti pescari, nu-i asa?
Este o nada care merge foarte bine pe apele noastre de ses si colinare, in orice anotimp. Baza mixturii este faina de canepa deshidratata la rece, pentru a-si pastra toate calitatile, pudra de biscuiti si piscoturi dulci atat de apreciate de caras.    "Mirodeniile" care fac din aceasta nada o delicatesa sunt atent dozate pentru ca orice lipsa sa exces poate dauna. Am ales un bun atractant, un eficient stimulator de apetit si alte douasprezece ingrediente pe care le-am considerat ca fiind cele mai bune pentru pescuit. Pentru perioada rece (primavara si toamna) va recomand adaugarea de larve sau viermusi in nada, in proportie de 5-10%, iar pentru perioada de vara adaugati putin porumb crud sau framantati nada cu mamaliga foarte proaspata (facuta acasa e cea mai buna) in proportie de 25%.   Toate componentele ProfiMix sunt 100% naturale si nu contin conservanti sau coloranti chimici, fiind o nada 100% ecologica ambalata in mediu uscat si aseptic pentru a nu produce elemente de fermantare care dauneaza unei nade.

Reteta de boilis:

1. Se amesteca bine:
- 2/4 pesmet;
- 1/4 malai cernut;
- 1/4 fulgi de ovaz.
Se bat 12 oua la 500g compozitie, se toarna intr-un vas dupa care framantam bine pana omogenizam. Modelam cu mana bile de 1-2 cm diametru, si apoi le punem intr-o plasa de sarma si le introducem in apa clocotita. Le lasam la fiert pana se ridica la suprafata, le scoatem, le punem la scurs pe o carpa uscata, dupa care le punem la rece.

2. Se amesteca:
- 15% faina de soia;
- 10% alune prajite macinate fin;
- 25% gris;
- 25% malai;
- 20% lapte praf;
- 5% seminte prajite si macinate de canepa.
Se amesteca cu 12 oua la 500g compozitie si se fierb pana se ridica la suprafata. Se recomanda nadirea cu bilute nefierte puse pe naditor sau in punga solubila.

Va vom prezenta cateva retete publicate in revista PESCAR MODERN editata de d-nul Victor Tarus:

Retete de paste (P.M. nr.16-17):

1. Amestecati in proportii potrivite faina de grau si apa indulcita pentru a obtine o pasta care nu se lipeste pe degete, dar tine pe carlig;
2. Pasta cu ou: amestecati fulgi de cartof cu un galbenus proaspat si apa calda, pentru a obtine o pasta consistenta: putin sofran pentru culoare si cativa stropi de esenta de vanilie.
3. Pasta pe baza de cartof: coaceti sau fierbeti un cartof. Amestecati-l cu un galbenus, cu ajutorul furculitei pana la omogenizare. Si pe aceasta o puteti aroma cu vanilie sau praf de scortisoara.

Retete de boilis (Pescar Modern, nr.20/1996):

Componente:
1. Lapte praf: intra in compozitia multor retete. Se alege un sortiment cremos care prin dizolvare nu formeaza cocoloase. Doza maxima va fi de 25% din amestec, altfel cocolosul va fi lipicios.
2. Cazeina lactica: este un derivat al laptelui; ea absoarbe putin lichid nu se lipeste si asigura cocolosului un aspect lucios. Doza este de 10-20%.
3. Lactalbumina: provine deasemeni din lapte. Absoarbe mult lichid dar este usor alterabila si nu se poate pastra timp indelungat. Daca se depaseste 20% din amestec cocolosul devine dificil de rulat si va mucegai in scurt timp.
4. Caseinatul de calciu (sodiu) bogat in proteine este o pudra usoara care nu se lipeste deloc pastrand cocolosul suplu si lucios. Doza maxima va fi 20%.
5. Faina de grau (pana la 10%) are rolul de a lega amestecul. Absoarbe excesul de lichid si impiedica amestecul sa se lipeasca de masa de rulaj.
6. Germenii de grau: au un gust dulce agreabil, dar sunt lipiciosi. Doza maxima este de 25%.
7. Glutenul de grau este un liant puternic. Daca depasim 10% din amestec acesta devine elastic si foarte greu de modelat.
8. Faina de porumb constituie unul din ingredientele de baza, este usor lipicioasa si nu trebuie sa depaseasca 20%.
9. Glutenul de porumb are un gust acrisor care nu deranjeaza crapul. Pentru ca este lipicios nu va depasi 10% din amestec.
10, Grisul devine usor lipicios in timpul fierberii. Chiar daca granulatia este un pic grosiera nu deranjeaza daca nu depaseste 20%.
11. Faina de peste are un miros puternic si crapii o apreciaza foarte mult. Doza maxima 30%.
12. Faina de carne, faina de sange si faina de oase au cam aceeasi compozitie ca si cea de peste, doza maxima fiind aceeasi.
13. Zaharul pudra este pentru indulcit, doza maxima fiind de 10% altfel cocolosul se va inmuia.
14. Se pot folosi amestecuri de graunte pentru pasarele, faina de in sau canepa, biscuiti pentru caini, pesmet, sroturi si gozuri cerealiere.
Toate acestea vor fi macinate si cernute printr-o sita deasa inainte de a le incorpora in amestec. Doza maxima este de 40%.

Arome si coloranti:
1. Arome"de fructe"au la baza mirosuri de piersici, cirese, mere, capsuni, visine, nuca de cocos, vanilie, anason. Prin extensie avem: miere, ciocolata, caramel, etc.
2. Aromele de"carne'' cele mai cunoscute sunt: crabi, creveti, moluste.
Se recomanda ca aromele de fructe sa le folosim in sezonul cald iar cele de carne in sezonul rece. Nu trebuie abuzat de arome, putem pune 10-20 ml la 1 kg de amestec. Daca depasim, efectul va fi contrar. Pastrati-le la rece.

Colorantii:
In apa cu cat coboram in adanc, culorile au tendinta sa se extompeze, de aceea vom tine seama de acest lucru. La inceput toti foloseam rosu, galben si oranj. Acum alegem culori neutre: brun, maron, verde inchis, oliv, gri, bej, albastru.

Retete :
In functie de imaginatia si inspitatia pe care o avem fiecare, vom alege ingredientele respectand cu strictete proportiile. Va prezentam cateva retete considerate a fi cele mai eficiente (publicate de Al. Trentea in Pescar Modern nr.20/1996):

A.
- 25% lapte praf;
- 25% faina de in;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% gluten de grau;
- 15% malai;
- 5% zahar.
B.
- 30% caseina;
- 20% faina de porumb;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% faina de grau;
- 15% gluten de grau;
- 5% zahar.
C.
- 20% lapte praf;
- 20% faina de carne (sau de peste);
- 20% faina de porumb;
- 20% caseinat de sodiu;
- 10% gluten de grau;
- 10% pesmet fin.

Modul de preparare (1 kg de amestec):

Intr-un castron mare se sparg 6 oua care se bat bine. Se adauga 6-10 ml de aroma si colorantul impreuna cu 2 lingurite de ulei (de floarea soarelui sau porumb). Daca avem se adauga 2 lingurite de glutamat (''sare'' utilizata pentru a intari gustul); in lipsa punem 1 lingurita de ''Delikat''. Celelalte ingrediente se adauga amestecand permanent pana se obtine o pasta supla, care nu trebuie sa se lipeasca de maini. Consistenta trebuie sa fie asemanatoare cu cea a plastilinei. La sfirsit se mai adauga putin ulei si se framanta inca o data. Pentru a obtine cocoloase de diametre precise se utilizeaza o pompa cu duze interschimbabile de diametre diferite. Sau masina de tocat carne la care am pus o palnie cu orificiul de iesire mic. Diametrele cele mai folosite sunt de 12-18 mm. ''Carnaciorii'' se taie apoi in lungimi potrivite si bucatile se ruleaza intre palme. Se aseaza pe un fund de lemn pudrat usor cu faina, lasandu-le sa se usuce timp de o ora. In acest timp cocoloasele nu trebuie sa se deformeze: ar insemna ca pasta a fost prea moale in momentul rularii.
Se pregateste un recipient mare in care punem apa, iar in momentul fierberii punem putina sare grunjoasa (neiodata!), si o lingura de ulei comestibil. Cocoloasele se pun in vas una cate una. Trebuie amestecat din cand in cand sa nu se lipeasca de fund. Focul sa fie moderat. Cele care se ridica la suprafata sunt fierte. Le ''pescuim'' cu o strecuratoare si le cufundam in alt vas umplut cu apa rece. Apoi le punem pe o tava, la soare, sa se zvante bine. Cu cat le lasam mai mult cu atat devin, in timp mai dure. Atentie! Daca vrem sa fierbem cocoloase de culori si arome diferite trebuie schimbata apa pentru fiecare sortiment in parte. Crapilor nu le place amestecul de arome.

Pastrare:

Cocoloasele le putem prepara iarna si sa le utilizam vara si toamna. Pentru asta le congelam. Le punem in pungute de plastic cate 20 de bucati de aceeasi marime, aroma si culoare. Punem si o eticheta mentionand acestea si data congelarii. In punguta mai punem si o bucatica de polistiren pe care o ''parfumam'' din belsug cu aroma dorita.
Pentru a le gauri utilizam burghie care se gasesc la magazine.

Prezentam si reteta saracului cu ingrediente ieftine si la indemana tuturor :

- 20% malai;
- 10% faina de grau;
- 20% lapte praf;
- 10% gris;
- 30% srot de floarea soarelui bine cernut;
- 5% seminte de mei pisate;
- 5% seminte de anason pisate.
Mai punem o lingura de zahar. Cocoloasele au o culoare brun-cenusie si o aroma de anason. Este pentru sezonul cald

Super - cubulete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.27/1998)

Umpleti ochi rasnita de cafea (electrica) cu faina de porumb si macinati-o pana la granulatie fina. Aceasta faina o cerneti printr-un ciorap de matase fin. Efectuati aceeasi operatiune cu inca o masura de rasnita plina cu faina de porumb. Pudra de porumb obtinuta prin cernere se amesteca cu 3-4 linguri de faina de grau. Daca aveti, puneti si 1-2 lingurite de amidon praf ce are rolul de a inchega mai bine compozitia mamaligii. Fierbeti apa intr-o craticioara de bucatarie, adaugati colorant alimentar, si 2-3 picaturi de aroma. Apoi la foc moderat, turnati compozitia de faina si amestecati in acelasi timp cu un facalet de lemn pentru a preveni formarea cocoloaselor. Faceti o mamaliga putin mai tare, apoi rasturnati-o pe un fund de lemn, asa incat sa obtineti o grosime maxima de cca 3-4 cm. Lasati-o sa se raceasca, apoi introduceti-o in frigider pentru minim o jumatate de ora (maxim 2-3 zile daca o tineti in frigider ambalata intr-o punga de plastic, pentru a preveni uscarea ei). Granulatia grosiera rezultata in urma cernerii fainii de porumb prin ciorapul de matase, poate fi folosita ca nada, in combinatie cu alte ingrediente: srot de floarea soarelui, paine inmuiata, bucatele de mamaliga obisnuita, etc. Pe balti taiati cubulete de mamaliga cu o lama de barbierit. Curatiti lama dupa fiecare 2-3 taieturi in mamaliga.

Patru retete de boilies (PESCAR MODERN NR.28/1998)

Galusti sarate:
Se dovedesc bune mai ales la peste mare. Trebuie sa aiba cam 15 mm si sa fie destul de tari. Se fierb cam trei minute, dupa care se lasa la racit si se impacheteaza.
Ingrediente:
- faina de peste (60g)
- mancare pentru pasarele (200g)
- solubil de soia (90g)
- gluten de grau (100g)
- lactambulina (50g)
- 6 (sase) oua in care se incorporeaza cate o lingurita de faina de creveti, sare, ulei de arahide si colorant.
Galustile sarate se pot folosi si pentru nadire in amestec cu porumb: o parte galusti 3 parti porumb.

Galusti dulci:
Sunt cele mai bune atunci cand testati o apa, un lac necunoscut, deoarece ''dulceata'' si atractantii aromati sunt perceputi de pesti de la mare distanta. Folositi :
- caseina (200g)
- malai fin (150g)
- gluten de grau (50g)
- albumina (50g)
- solubil de soia (50g)
- 6 oua in care se freaca 2-3 lingurite de zahar pudra. La acestea puteti adauga arome (fructe).

Galusti ieftine:
Folosim o reteta mai ieftin pentru nadirea de ''obisnuire'' a pestilor. Galustile pot fi aromatizate ''pe loc'' dupa decongelare, chiar inainte sa le folositi pentru nadire.
Compozitia este :
- faina de grau (100g)
- faina din tarite de grau (100g)
- malai fin (100g)
- lapte praf (50g)
- solubil de soia (50g)
- caseinat de calciu (50g)
- albumina (50g)
- 6 oua, in care se adauga o lingurita de ulei de arahide.

Galusti pentru nadire:
Aceste galusti sunt mai sarace in proteina, deci mai ieftine:
- malai (150g)
- faina (50g)
- caseina (150g)
- gluten de grau (50g)
- albumina (50g)
- solubil de soia (50g)
- 6 oua, care se bat bine inainte de a le amesteca cu"fainurile''.
Toate galustile se fac de 14-16 mm si se pastraza in cantitati mici (100-300g) in pungi separate si etichetate puse la congelator.

Retete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.35/1999)

Observatii:
Malaiul sa fie cernut de 2-3 ori printr-o sita deasa pentru ca mamaliga sa fie tare si elastica, restul se poate folosi pentru nada de fund, pentru arc, etc. Apa este buna cea de la fantana, de ploaie sau de la robinet, pastrata intr-un vas acuperit 1-2 zile.
Vasul in care facem mamaliga trebuie sa fie un tuci (din fonta). Mamaliga se face la foc mic incalzind uniform. Peste flacara se pune o tabla ca la coptul vinetelor.
Ingrediente:
Se pot folosi:
- sofran,
- anason sau coriandru rasnit
- ulei de anason
- zahar vanilat sau tos
- melasa sau miere
- galbenus de ou sau ou intreg
- srot de floarea soarelui (preferabil halva simpla)
- seminte de canepa fierte sau prajite
- grau sau arpacas fiert
- faina de grau
- cartofi fierti, etc.

Pastrare:
Intr-un servet umezit, la umbra pe malul apei. Mamaliga se poate taia de acasa si pastrata intr-o cutie de tabla cu malai, zahar vanilat sau faina alba.
Precizari:
Cubuletele se taie numai cu lama cutitului umeda. Prima data taiem felii mari cu cutitul apoi patratele cu lama de barbierit patratele mai mari . Inainte de a introduce carligul in patratica, mai taiem o data fetele daca sau uscat cat de putin.
Infigerea carligului:
Preferabil unul subtire si rotund cu tija scurta - se face pe diagonala cubului. Daca patratica este tare-tare nu uitati sa scoateti varful acului la fata patraticii, pana spinul ramane liber. Cand patratica este moale varful poate ramane ascuns.

PRIMA RETETA:
Intr-un vas de 3-4 l se pune la fiert
- arpacas (5-6 linguri) sau grau decorticat, dupa care se adauga apa pana se acopera arpacasul.
In vasul de tuci pus pe tabla, la foc mic se pune
- un pahar cu apa
- un varf de scobitoare de sofran
- un pic de zahar vanilat (nu exagerati !)
- 3-4 picaturi de ulei de anason sau ulei de arahide
- ½ lingurita de canepa sau anason rasnit
- ¼ din acelasi pahar-masura cu malai foarte bine cernut.
Cand apa da in clocot se adauga si celelalte
- ¾ parti de malai rasturnate '' musuroi ''.
Totul la foc mic ! Se lasa musuroiul la fiert pana se umecteaza spre varf ; se taie de mai multe ori cu lama unui cutit pentru a se umezi mai bine si se mai lasa citeva minute la fiert. Apoi se amesteca bine cu o lingura de lemn pana cand compozitia devine destul de omogena si de tare. Se scoate botul de mamaliga si se preseaza pe un fund de lemn, lasandu-l sa se raceasca. Se framanta dupa ce s-a racit putin, formand o"minge '' care se pune intr-un tifon si se invarte pentru a se scurge de apa. In tot acest timp, arpacasul a fiert si acum se cufunda "mingea '' (cu tifon cu tot) in acest vas si se lasa la fiert peste o ora. Separat in tuciul in care am fiert mamaliga se pune la fiert restul de malai ramas dupa cernut, adica
- 3 pahare de malai
- 3 pahare de apa
- 2 lingurite de canepa macinata sau anason
- 2 plicuri de zahar vanilat
Se poate folosi apa de la arpacas, deja fiarta, si nu-i nimica daca se mai iau si cateva boabe de arpacas sau grau. Se mesteca mamaliga de arc pana se dezlipeste usor de pe lingura. In tot acest timp '' mingea '' fierbe la foc mic. Dupa ce a fiert se pune la scurs intr-o strecuratoare.
Arpacasul il folosesc astfel :
- dupa ce am fixat mamaliga pe arc, iau in mana arpacas pe care il presez peste mamaliga din arc, sau arunc o mana doua cand dau la undita.

A DOUA RETETA:
Se folosesc 2 ½ masuri de apa si o masura de malai. Se presara malaiul in apa pusa la fiert pe foc mic, pe tabla. Cand se formeaza botul de mamaliga in tuci se imparte compozitia in 4 cu cutitul fara a mesteca, lasand sa fiarba in continuare 20 min, apoi se ia de pe foc si se scurge surplusul de terci care a ramas. Se framanta cu facaletul, iar daca este prea tare se mai adauga din terciul ramas. Mamaliga este fiarta cand nu se mai prinde de lingura.
Se preseaza cu lingura si se pune la fiert pana incepe sa pufaie. Se rastoarna pe un fund de lemn si i se da o forma.

RETETE DE MAMALIGA (prezentata in revista PESCAR MODERN nr.36/1999)

Prima reteta:
Se ia o masura de apa si una de malai. Se pune malaiul musuroi cand da apa in clocot. Se fierbe 10 minute. Se amesteca bine, se preseaza in tuci, se stinge focul si se lasa tuciul pe tabla incinsa, acoperit, inca 30 de minute. Capacul se va ridica cu grija pentru a nu curge apa, condensata peste mamaliga. Se rastoarna peste fundul de lemn si se da, prin presari repetate, forma unei caramizi.

A doua reteta:
Doua cesti de apa, doi pumni de malai cernut, ingrediente. Se face un terci care se fierbe bine. Se pune un pumn de malai deasupra, musuroi. Se amesteca bine dupa ce a fiert si ''musuroiul''. Este gata cand se amesteca foarte greu. Se imparte cantitatea in doua. Se pune apa la fiert. Cele doua parti se strang foarte tare in tifon dublu. Se fierb doua ore la foc mic si se sterg foare bine de apa prin strecuratoare.

A treia reteta:
Doua linguri de malai cernut bine, doua linguri de faina alba, un ou, ingrediente ce se amesteca mai intii cu oul. Se framanta toate, facandu-se o turta. Intr-o oala se pune foita de calc si, la foc mic, se fierbe turtita 30 minute, intorcandu-se din cand in cand, sa se partunda. Calcul se pune ca sa nu se patrunda de fundul oalei. Apa trebuie sa acopere turtita. Dupa fiert se lasa 30 de minute sub jet de apa rece, apoi la scurs, in strecuratoare.

A patra reteta :
Se framanta: doua linguri de malai, doua linguri de faina alba, un ou intreg. Se bate oul, se amesteca ingredientele, se adauga malaiul, pe urma faina. Daca amestecul este prea tare se adauga putina apa, sa iasa o pasta consistenta. Intr-o cratita se pune apa la fiert; cand clocoteste se da focul mic. Se umezeste o lingura cu care se ia din compozitie cam 2/3 de lingura, facande-se galuste. Se fierb 10 minute sau chiar mai putin, intorcandu-se in apa cand sunt fierte. Se taie usor cu lingura - sunt albicioase. Se strecoara sa nu ramana apoase, se pun pe o farfurie si se strivesc cu furculita. Dupa ce se racesc, se face cu mana o singura ''caramida'' pentru a putea taia felii din ea.

Canepa

Este o nada foarte usor de pregatit, apreciata atat de crap, cat si de clean, lin, mreana sau platica. Pescarii, fani al pescuitului stationar, sau mai bine zis concurentii, cunosc bine aceasta momeala prin ei devenind o momeala tot mai raspandita si In randul pescarilor sportivi. Mai multe asociatii de pescari din Anglia au interzis folosirea acestei nade pe apele administrate de ei, spunand ca pestii (in cazul lor babusca) devin "drogati" din cauza acestor seminte si pornesc In goana dupa momeala, hranindu-se peste nevoile curente. Se mai spunea ca semintele de canepa ajung pe fundul apei, prind radacini, marind vegetatia de pe fundul baltii. In cativa ani si-au dat seama ca era vorba doar de imaginatii, canepa fiind in cele din urma acceptata si in Anglia, devenind populara. Sursele cele mai rentabile pentru aceste seminte este in primul rand piata unde gasim semintele crude (daca le gasim), magazinele specializate in articole de pescuit (aici comerializandu-se in stare uscata) sau, daca nici aici nu avem noroc, merita sa incercam pe la Pet-Shop-uri deoarece semintele de canepa reprezinta hrana de baza pentru papagali si alte pasari exotice.

Reteta de preparare este mai mult decat simpla. Luam 250g de seminte de canepa si adaugam 1 l de apa rece. Dupa primul clocot, micsoram focul incat sa fiarba incet in continuare. Dupa aproximativ 30 de minute semintele incep sa crape, din ele iesind embrionul. in aceste 30 de minute de fierbere va recomand sa deschideti geamurile (nu strica nici putin curent de aer) pentru ca mirosul placut, de canepa fiarta, in concentratie mare devine aproape insuportabil. Dupa ce marea majoritate a boabelor au crapat putem lua oala de pe foc, turnand apa uleioasa, de pe seminte, intr-un vas (ne va fi de mare folos la prepararea nadei uscate). Semintele ramase fara apa firbinte vor primi un dus de apa rece (aproximativ 1 minut) prin care vor ajunge in starea corespunzatoare, deoarece lasandu-le sa se raceasca incet se vor inmuia prea tare. Acelasi efect va avea asupra lor si fiertul prelungit. Se vor deschide prea tare si vor fi prea moi. Pentru un efect mai evidentiat putem pune putin bicarbonat de sodiu, sau praf de copt, in apa in care vor fi fierte semintele. Astfel boabele se vor inchide la culoare iesind in evidenta albul embrionului . Daca activitatea de fierbere a semintelor de canepa, nu incanta familia sau vecinii (nu m-ar mira de loc acest fapt) putem sa preparam o cantitate mai mare, intr-o singura tura, mentinand proportia de 1:4 intre canepa si apa. Boabele fierte si calite le vom imparti in portii "de-o partida", si le punem in congelator. Nu vor pierde de loc din aroma daca (important !) le inchidem ermetic in cutii, sau In pungi. Tinute numai la frigider, fara congelare, le putem pastra aproape o saptamana. Printr-o sita de 3 - 3,5 mm vor trece boabele bune pentru a fi adaugate In nada ramanand doar cele ideale pentru carlig.

Carligul folosit pentu boaba de canepa va fi de 14 - 18 cu tija subtire montura momelii realizandu-se trecand samanta prin carlig in directia crapaturii (la intepare varful carligului va actiona corect). Pentru pescuitul crapului (dar si pentru lin sau mreana) o samanta de canepa nu este de ajuns. In acest caz vom folosi un carlig de 8 - 12 si vom fixa cate un "fir de par" legat de carlig. Acest fir poate fi ata chirurgicala, ata dentara sau fir impletit (important e sa fie subtire si moale). Vom lipi cu Super Glue cateva boabe de canepa pe acest fir, montura putand fi folosita atat la pluta cat si la plumb, important este sa avem boabe de canepa fiarta si in nada folosita. O data ajunsi la locul partidei vom pune apa suficienta peste semintele de canepa fiarta, pentru ca acestea sa nu se usuce. Boabele deja uscate vor pluti la suprafata.

Pentru o partida organizata "la crap", important este sa folosim o nada simpla (nu foarte aromata), la care vom adauga semintele de canepa. Aroma puternica a canepei se combina greoi cu o aroma (puternica si ea) de capsuni, de exemplu. Vom adauga apa ramasa de la fierbere (va amintiti ca a fost separata intr-un vas) la 800 g de nada adaugand aproximativ 300 - 400 ml de apa. Este bine sa preparam amestecul inca din seara precedenta, astfel aroma va patrunde profund in nada. Vom adauga 1 - 2 pumni de canepa fiarta framatand-o bine pana la obtinerea starii dorite. Aceasta nada, ajunsa pe fundul apei, va crea un covor uleios, irezistibil pentru crapi, dar rabdare!. Dureaza cateva ore pana se vor aduna la masa pregatita. Pe al doilea carlig, sau pe cealalta montura lansata pe acest "covor aromat" putem folosi rama sau o bucata de carne, important e sa fie de culoare inchisa.

Componente principale, produse si concentratia recomandata in procente

. Alune (de copac) - nutritive, crap mare - 10-15 procente
. Alune prajite- dispersant ( crap, lin. rosioara, platica) -10-20 procente
. Biscuiti - granulatie foarte mica, pescuit de suprafata - 5-10 procente
. Canepa - aroma puternica, macinata sau fiarta, pentru ciprinide - 5-15 procente
. Caramel - inchis la culoare, dulce, pentru crap mare -5- 10 procente
. Cartof fiert - lipicios, alb, pentru crap mare - 10-20 procente
. Dovleac - galben, lipicios, hranitor, pentru crap si platica - 10-20 procente
. Faina de grau - lipicios, pentru compactizare, crap - 5 procente
. Floarea soarelui - seminte macinate - uleios, lipicios, crap mare - 10-15 procente
. Gabenus de ou fiert - galben, pentru diferite paste de pus pe carlig - 5 procente
. Gainat de gaina sau porumbel !!! - atractant pentru fund - 10 procente - folositi manusi de latex
. Galbenus de ou crud - lipicios, galben, colorant natural, pentru boilies - 5- 10 procente
. Gris - alb lipicios daca este fiert, crap, platica - 20 procente
. Mac macinat - gri, uleios, pentru crap mare - 20 procente
. Malai - fiert devine lipicios, pentru crap mare - 20-30 procente
. Malai nefiert - dispersant, pentru crap mare - 10-20 procente
. Migdale - nutritiv ( crap, lin) - 5 procente
. Ovaz - granulatie mare pentru crap mare - 10 procente
. Pesmet - alb, lipicios, pentru crap mare - 30-40 procente
. Pudra de sange - stimulant -5 procente
. Scortisoara - fin macinata pentru suprafata - 2 procente
. Soia - nutritiv, dispersant, pentru crap - 20 procente
. Susan - seminte macinate, uleios, lipicios- 10 procente
. Usturoi- stimulant pentru ciprinide - 3-5 procente

Chiar daca unele dintre componete par a fi curioase, ele sunt folosite cu succes si merita sa le incercam. Cifrele sunt bineinteles doar orientative, dar pot constitui baza pentru a cauta noi retete. Aceasta noua reteta poate constitui diferenta dintre o partida reusita si un esec total. Daca pe o balta hranita cu nada traditionala, specifica pentru o anumita zona, vii cu ceva nou, s-ar putea sa fie o surpriza placuta.

1. Viermusii

Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate īn tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect


In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.


Cum ii obtinem?

Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.

Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei.


Cum ii pastram?

In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani.


2. Ramele


Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.

Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu.

De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.

Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli.

Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.

Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate.

Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.

Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.

Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.


3. Coropisnita

Coropisnita este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia este depistat de catre "mustacios" de la mare distanta, si sunt locuri pe Dunare unde o coropisnita īn cārlig echivaleaza cu un somotei.

Cum o gasim

Cel mai adesea o gasim din īntāmplare, sapānd dupa rame. Dar putem sa o cautam cu sanse mari īn rasadnitele din gradinile de legume. Aceste rasadnite sunt cultivate primavara devreme pe un substrat de gunoi de grajd īn care coropisnitele prefera sa ierneze datorita caldurii degajate. Prezenta coropisnitei se recunoaste prin micile ridicaturi la suprafata solului si dupa prezenta plantutelor ofilite care se smulg usor, acestea fiind retezate de la radacina. Uneori īn noptile de vara o putem vedea zburānd īn jurul unui bec aprins.

Cum o pastram

A doua problema, dupa gasirea coropisnitelor, este pastrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, galeata, etc.). Cu cāt vasul este mai voluminos, cu atāt "confortul" coropisnitelor va fi mai mare si implicit durata lor de viata īn captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropisnita / un litru de pamānt.

Pentru a nu se rani intre ele le vom taia cu o forfecuta vārfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele īn īntregime fiindca vor supravietui mult mai putin.

Pamāntul va fi umed si afānat, cel de la musuroaiele de cārtita, de padure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca niste frunze īn pamānt normal. Vom amesteca de asemenea si cātiva morcovi, tulpini si radacini de plante, cartofi, pentru hrana coropisnitelor.

Vasul cu coropisnite īl vom tine cāt mai departe de soare si caldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie sa īl tinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia sa descoperim ca o desi are un aspect atāt de greoi, coropisnita poate totusi zbura.

Pāna la locul de pescuit vom transporta coropisnitele īntr-un vas mai mic, de genul unei galeti de plastic de 5 litri umpluta cu pamānt reavan si cu frunze, cu capac prevazut cu gauri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grija sa nu o lasam īn bataia directa a soarelui si vom umezi din cānd īn cānd pamāntul, daca este nevoie.

Cum pescuim

Se foloseste pe cārlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numarul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in cārlig, mai degraba o legam de tija acestuia, cu ata subtire, trecuta de cāteva ori īn jurul ei, decāt sa o strapungem ca pe o rāma.

Si noi il cautam cu viermusi si porumbi si alea-alea? Noi trebuie sa punem la incoltit graul asa, ca de Sfantul Andrei! Si cand acesta a incoltit bine il mai lasam sa-I creasca "cornitele" cam la 2 cm.

Apoi le insiram, pee le, pe boabele incoltite adicatelea, tot ca pe BOILIES, pe firul de par care a cam ajuns fir de funie saracul de cand cu firele de matase si cu bucla lasata direct din firul cu care am legat carligul. Insiram care va sa zica trei-patru boabe de grau bine incoltit (daca i-a dat si VERDELE! este un vis) pe bucla, apoi o trecem peste varful carligului si mai punem o boaba pe carlig pe post de opritor. De ce nu lansam inca? Inmuiem bine totul (cu degete cu tot) in borcanasul cu MIERE pe care orice CIPRINAR care se respect ail poarta cu sine (rasturnat sau nu printrebagaje = FURNICI!) stiut fiind ca orice CIPRINIDA se da in vant dupa dulce. Si CRAPUL CTENO nu face exceptie. ASA este, punem cateva graunte incoltite sip e momitor, mai superficial, dar le punem. Iar mai apoi daca si lansam cam la 10m de buza stufului suntem boieri mari. Daca este plaur, va rog ganditi-va ca marginea sa a cazut (s-a rastrnat) si este acoperita de apa! Ba da, ba da, daca facem un carcalete din porumb expandat (PUFFI) si grau incoltit (mult gluten!) este grozav acolo unde fundul apei s-a colmatat.

Mai apoi, daca nu rezistam persoanei iubite si lasam BALTA pentru MAREA BALTA dar mai nou cu PALMIERI, adaugam in acelasi pahar si CAPSUNA pentru GUVIDE, caci la mare, nu-i asa, tot pescarul. pescuieste. Fara indoiala ca cea mai buna momeala la guvide este scoica, dar nici nu prea sta pe carlig si este greu de spart- scos din cochilie. Asa ca ne trebuie un vin rece cu sifon din care bem scurt dar des pana spargem 20-30 de scoici dolofane. Le scobim bine cu cutitasul (iarasi bem si adaugam un cub de gheata in pahar), le facem gramada si turnam din abundenta sare grunjoasa (de muraturi?). Curand (cam cat am terminat noi vinul) se face o "mamaliga" tare de scoici, care nu numai ca sta bine pe carlig, dar si rezista la umbra pe balconul hotelului toata vacanta noastra. Este o "mamaliga" sarata? Ha! Pai MAREA BALTA nu este sarata? Asa ca luati SARICA NICULITEL sin u uitati sa va ganditi si la

Localizarea crapului - scheme

    Asa cum deja stim - una din principalele sarcini si cheie de reusita ale unui partide de pescuit la crap - este localizarea acestuia . Exista o seama intreaga de teorii cu privire la zonarea baltilor si apelor curgatoare , la anumite zone sigure in care vom gasi mustaciosi , exista recomndari pentru praguri , zone de alimentare cu apa ale unei balti , zone de confluenta a 2 ape curgatoare , etc . Toate acestea se bazeaza pe observatii facute de-a lungul timpului de pescari pe malul apelor . Toate au o mare doza de adevar ! Totusi pentru un pescar incepator este greu de interpretat o apa . De aceea va propune un studiu de caz - bazat pe o poza preluata de pe un site francez despre crap - studiu de caz in care vom explicita mai clar de ce si unde vom avea posibilitatea sa dam de locul de hranire - odihna - patrulare a atit de doritului nostru prieten solzos .
    Se reda in imaginea de mai sus - o zona de pescuit . S-au numerotat pe harta zonele de pescuit interesante - unde ar trebuii sa incercam de-al lungul partidei noastre de pescuit . Incercam sa explicam de ce fiecare zona este interesanta :

Zona 1 - in aval de un arbore scufundat . Zona de protectie si de turbulenta . Crapul va gasi aici hrana necesara - oferita prin turbulenta crescuta a acestei zone - in plus isi va gasi intotdeauna adapost si camuflaj in structura arboricola scufundata . Zona necesita un echipament mai greu - in sensul in care firele vor fi usor supradimensionate - iar la inceputul drillului pescarul va cauta sa scoata crapul cit mai repede din zona de crengi imerse . In general daca crapul apuca sa intre in crengi - putem sa-i spunem "La revedere"

Zona 2 - un cuptor sapat de curent in mal . Recomand plasarea unei lansete si in aceasta zona - pentru ca putem avea surpriza unor exemplare capitale - care isi adapostul in astfel de cuptoare .

Zona 3 - in aval de un prag de pietre . Logica de recomandare a unui astfel de loc este similara celei de la pct 1 - cu deosebire ca aici turbulenta fiind mai mare - iar protectia redusa , crapul va adopta astfel de zone numai pe perioada hranirii , altfel evitind stationari indelungate in astfel de zone .

Zona 4 - o confluenta intre 2 ape curgatoare . O zona excelenta pentru crap - cu apa oxigenata , adinca si hrana din belsug . Lipsa vegetatiei si in general fundul spalat de mal - ofera facilitati diverse de nadire corespunzatoare . Una dintre cele mai "prinzatoare" zone din schema prezentata

Zona 5 - este o consecinta a confluentei dntre rauri . Malul spalat din zona 4 se va depune si va crea o zona cu apa mica , tulbure si plina de sedimente in suspensie . Este recomandata pentru pescuitul de primavara - in acest loc apele incalzindu-se mai repede . Totodata cu o nadire corespunzatoare poate fi un loc propice pescuitului pe timp de noapte in verile calduroase

Zona 6 - in general - in astfel de coturi pe care raul le face - pe partea exterioara a curburii - apa este adinca , iar pe malul opus apa este mai mica - datorita efectului de depunere de sedimente . Sigur in astfel de zone adanci exista gropane si praguri care trebuiesc cautate cu atentie ! Cele mai prinzatoare locuri pe tot timpul verii .

Zona 7 - iarasi o zona cu potential maxim . Apa adinca si prezenta unui mal de vegetatie abundent - face sa se intruneasca conditii propice pentru ca crapul sa stationeze si sa hraneasca aici . Camuflajul este asigurat de perdeaua de vegetatie iar curentul mai puternic pe exteriorul curburii raului oxigeneaza apa . Se pot planta cu succes monturile la 2-3 metri in fata perdelei de stuf - cu mentiunea unei griji sporite fata de eventualele tentative ale crapului de a-si cauta salvarea pe timpul drillului in perdeua ade vegetatie

Zona 8 - in aval de o insula . Zona puternic turbionata si care ofera hrana din belsug .

    Sigur ca exista si alte zone optime pentru gasirea crapului pe rauri - dar ne oprim aici - fara pretentia ca daca veti pescui in zonele indicate de noi - veti avea captura vietii . Promitem sa revenim cu un studiu similar si pentru o balta !

 Orice expert al pescuitului la crap care foloseste echipament de 2000 de dolari va va confirma ca ar putea pescui la fel de bine cu scule īn valoare de 200 de dolari. Cine pescuieste cu echipament avansat o face datorita faptului ca este pur si simplu o placere sa folosesti un bat sau o mulineta de calitate. Dar mai ales "veteranii" pescuitului la crap stiu din experienta ca aceste lucruri sint doar un adaos placut, si nicidecum necesar. Mult mai important este sa ne facem lectiile, adica sa ne informam cīt mai bine despre prada noastra mult rīvnita. Ca pescari sportivi, depindem īn īntregime de instinctul natural al pestelui de a se hrani. Nu īl prindem cu plasa, nu īl harponam. Trebuie sa asteptam pīna cīnd pestele decide, de buna voie si nesilit de nimeni, sa apuce momeala noastra. Pentru a obtine acest rezultat - si pentru a elimina cīt mai mult factorul "noroc" - este necesar sa stim cīt mai multe despre modul de hranire al crapului. Īntrebarile cheie sint urmatoarele: cum se hraneste, cīnd se hraneste si unde se hraneste! Daca gresim chiar numai unul din acesti parametri, nu ne mai ajuta nici cel mai scump si mai sofisticat echipament din lume. Īntrebarea "cum se hraneste crapul" am tratat-o deja īn unul din numerele trecute. Am vorbit despre felul īn care crapul absoarbe sau "inhaleaza" hrana si o triaza īn bot. Asupra acestui punct esential vom reveni īn alt episod, cīnd vom vedea de ce montura cu "fir de par" īn combinatie cu un boilie si un plumb semi-fix s-a dovedit de a fi de departe cea mai eficienta. Localizarea crapului va fi subiectul numarului urmator. Buletinul meteo, de mare ajutor
    Desi am abordat-o deja īn unul din numerele trecute, as vrea sa mai insist asupra problemei "cīnd se hraneste pestele", pentru ca este extrem de importanta, si, īn acelasi timp, relativ usor de rezolvat.
    Īn numarul 7 al revistei, am vorbit despre modul in care temperatura apei influenteaza cantitatea de oxigen dizolvata in apa. Aceasta cantitate de oxigen determina direct pofta de mīncare a crapului. Deci, cu ajutorul unui simplu termometru de apa, puteti stabili cīnd si unde se gaseste o situatie promitatoare pentru o captura record. Un alt factor care va poate īndruma spre o partida de pescuit reusita este vremea. De obicei, noi pescarii nu īi dam atentie decīt atunci cīnd avem nevoie sa o invocam ca scuza pentru o zi fara peste. Acest lucru este o greseala fundamentala, pentru ca un simplu buletin meteo ne poate ajuta enorm.

Presiunea atmosferica trebuie sa fie constanta

    Parametrul principal este presiunea atmosferica. Aceasta se masoara īn milibari (mbar). Pīna la 1000 mbar, vorbim de o presiune atmosferica scazuta, la peste 1010 mbar vorbim de o presiune atmosferica ridicata. Presiunea atmosferica scazuta īnseamna de obicei cer īnnorat, vīnt si averse de ploaie, īn timp ce presiunea atmosferica ridicata este responsabila pentru vreme frumoasa cu cer senin. Crapii, ca si toti pestii din familia ciprinidelor, s-au dovedit a fi foarte sensibili la orice schimbare a presiunii atmosferice. Deci cele mai bune conditii de pescuit le ofera o vreme constanta peste o perioada de timp cīt mai lunga. Singura exceptie este o perioada calduroasa īn timpul verii, cīnd temperatura apei poate trece peste baremul critic de 23 de grade Celsius. Conditii acceptabile ofera si o presiune atmosferica īn scadere (adica atunci cind vremea se "īnrautateste"), īn timp ce o presiune īn crestere este garantia unui esec pescaresc. Se poate spune ca o presiune atmosferica scazuta ne ofera cele mai bune conditii. De ce? Aceasta situatie meteorologica ne aduce de obicei temperaturi relativ constante si mai ales medii, indiferent de anotimp. Īn plus, ea aduce de multe ori vīnt si ploaie.

Vīntul - cit mai puternic

    Influenta vīntului este imensa. Pe scurt, cu cīt mai mult vīnt, cu atīt mai bine. Vīnt prea puternic pentru pescuit nu exista, chiar daca este neplacut pentru pescar. Efectele sint atīt de benefice din trei motive:
1. Miscarea valurilor la suprafata oxigeneaza īntreaga apa. Importanta cantitatii cīt mai mari de oxigen am amintit-o deja de mai multe ori.
2. Curentul format de valuri la suprafata apei concentreaza hrana īntr-o parte restrīnsa a baltii. Aceasta hrana este transportata de curent sau dislocata de valurile care lovesc īn mal. Din acest motiv, se recomanda sa pescuiti īntotdeauna cu vīntul īn fata! Īn aceste conditii, momeala trebuie plasata aproape de mal, sau cel putin īn acea parte a baltii spre care bate vīntul.
3. Odata cu aparitia valurilor, scade vizibilitatea din exterior īn apa, pentru ca "oglinda" nu mai este neteda, ci īn miscare continua. Totodata, patrunde mai putina lumina īn apa. Efectul este ca pestii se simt mai siguri, mai putin amenintati, si īncep sa se miste mult chiar īn timpul zilei, cautīnd hrana uneori la adincimi surprinzator de mici. Īn plus, pescarul aflat pe mal este mai greu sau chiar imposibil de reperat de catre crapi si, de multe ori, pestii trec de-a lungul malului, pe sub nasul pescarului, ale carui monturi sint de obicei lansate mult prea departe.

    Vīntul are efecte pozitive, indiferent de anotimp sau directie. Mult timp s-a sustinut teoria ca īn timpul iernii ar fi mai bine sa se pescuiasca cu vīntul in spate. Banuiesc ca aceasta teorie s-a mentinut atīta timp doar datorita faptului ca este mai comod pentru pescar sa stea la adapost cīnd este frig. Practica īnsa a dovedit cīt se poate de clar un lucru: cel mai bine este sa pescuim īntotdeauna cu vīntul īn fata!

Ploaia oxigeneaza apa

   Ploaia are un efect asemanator cu cel al vīntului. Oxigeneaza apa, dizloca hrana de pe maluri si "sparge" oglinda de la suprafata apei, provocīnd o mobilitate sporita a crapilor. Foarte promitatoare este situatia unei furtuni īn timpul verii, unde ploaia aduce o oxigenare rapida si substantiala, care poate provoca o scurta perioada de hranire aproape efervescenta a crapilor. Oricum, fiti foarte atenti la fulgere. Nu e de gluma sa te afli īntr-o barca, angajat īntr-un dril prelungit, īn timp ce esti singurul punct proeminent pe un plan de apa, si asta cu un paratraznet de carbon īn mīna! Fibra de carbon este un excelent conductor electric, asa ca fiti foarte atenti sa nu patiti ca dinamovistul Florentin Petre.

Influenta lunii

    Toate revistele pescaresti din Vest publica invariabil, numar de numar, tabelele solunare. O perioada buna de timp, am īncercat sa ma orientez dupa ele. Sincer sa fiu, nu am observat nici cel mai mic efect, lucru confirmat de toti specialistii de carpfishing cu care am vorbit. Singurul punct relevant pare a fi luminozitatea. In conditii de nopti cu cer senin si luna plina, pestii nu se simt atīt de bine protejati de īntuneric ca de obicei si nu se aventureaza īn apropierea malului, deci trebuie cautati mai īn larg. Invers, īn schimb, cu cīt mai īntunecoasa este o noapte, cu atīt mai aproape de mal vom gasi crapii. De altfel, acest lucru este valabil pentru orice oscilatie a luminozitatii, indiferent de cauza acestei schimbari sau de ora zilei.

Care este vremea ideala?

    Asadar, conditiile meteorologice ideale pentru pescuitul la crap ar fi, dupa parerea mea, urmatoarele :
- In lunile septembrie sau octombrie, cind temperatura din timpul zilei este de 16 grade C, īn cursul noptii de 10 grade C, temperatura apei este de 14 grade C , presiune atmosferica scazuta, cer noros, averse de ploaie razlete, vīnt cald din Vest sau Sud - Vest. O mentiune importanta: toti acesti factori au efect mai ales asupra apelor linistite. Iar cu cīt mai mica este o balta (ca suprafata, dar mai ales ca adīncime), cu atīt mai sensibila va fi fata de factorii meteorologici numiti. Īn cazul unor conditii nefavorabile, īncercati-va norocul mai bine pe rīuri sau canale, care depind de alti factori si ofera conditii bune īn timpul verilor calduroase sau al iernii

Mic dictionar al pescarului de crap

Ciortanul la sheffield

Dupa sfarsitul primaverii si al prohibitiei coincide si cu sfarsitul reproducerii ciprinidelor. Infometati dupa perioada de reproducere, pestii incep sa-si caute cu insistenta hrana astfel ei devin foarte activi. Pentru ca tentatia pescarilor este foarte mare, acestia profita de zilele insorite si isi propun prinderea unui ciortan.
Vom pescui conform tehnicii engelzesti, la sheffield. Varga de 3.90 - 4.50 m, puternica, echipata cu o mulineta mica si usoara pe tamburul careia vom avea un fir de 0.16 mm sau chiar 0.18 mm, in locurile cu agataturi sau pentru incepatori. Alaturi de o pluta waggler si un carlig de concurs nr. 10 - 12, si de doua larve de chironomus infipte in carlig putem avea o partida de pescuit de neuitat.

Dar insa, inaintea pescuitului propriu zis, ne vom alege locul, mai ales daca pescuim pentru prima data pe aceaapa.Sunt preferate zonele mai adanci, cu fundul malos, langa bradis, loc in care crapul gaseste o multime de larve. Cu cat locul ales este situat mai departe de mal, 20 - 30 m, penru a nu deranja pestii la cel mai mic zgomot, cu atat sansele vor creste, dar si cu conditia nadirii serios si constant. Astfel vom nadi la incaputul partidei din gros, folosind pentru a arunca 8 - 10 bulgari in care vom ingropa si o parte din momeala folosita (larva de libelula, porumb etc.). Dupa cateva ore, cu siguranta cioranii vor raspunde si cine stie poate vom avea si alte surpize, un caras sau o platica mai mare. Marele secret al acestui tip de pescuit este exactitatea pentru a arunca nada cat si lansarile, dar cu rabdare . veti putea putea aduce pestele prins in mincioc.

Partea 2: Echipamentul pentru pescuitul crapului

Succesul unei partide de pescuit la crap tine intr-o mare sau mica masura si de dotarea pescarului. Un echipament bun usureaza pescuitul dar nu e totul. Adesea succesul depinde si de localizarea pestelui, de intelegerea comportamentului si de rabdarea si modul folosite a echipamentului. Va voi prezenta pe scurt intr-o anumita ordine echipamentul necesar pentru pescuitul crapului.

Lanseta: Daca doriti sa achizitionati o lanseta de crap de calitate trebuie sa aveti in vedere urmatoarele caracteristici. In primul rand lansetele de crap au blankul din carbon, material special obtinut si prelucrat cu inalte tehnologii. In al doilea rand trebuie sa verificam cateva lucruri inainte de a o cumpara. Puterea lansetei. Acesata este greutate pe care o poate lansa. Daca dorim sa cumparam o lanseta pe care este inscritionat 3 lbs, acasta inseamna 3 x 453 g, aproape 1,5 kg, aceasta fiiind greutatea sub care varful lansetei se indoaie la verticala (90 grade). Astfel pentru pestii mai bataiosi vom alege o lanseta de 3,5 lbs, iar pentru pestii medii una de 2 lbs. Dar faptul ca avem o lanseta puternica nu inseamna si faptul ca lansam mai mult. Acest ultim fapt depinde de respectarea raportului lest/ putere, astfel o lanseta pe care este scris 2 lbs va lansa pana la 100 g. Depasirea acestei valori duce la deteriorarea si in final ruperea lansetei.

Actiunea lansetelor de crap poate fi supla (partabolica sau semi) ceea ce va da un confort maxim si senzatii reale, sau o actine de varf, cea ce da pescrului o siguranta mai mare si un bun control. Crapistul trebuie sa-si aleaga actiunea lansetei in functie de necesitati.
Lungimea acestor lansete este intre 3.60 - 4.20 m (12 - 14 picioare), iar acestea pot fi din 2 sau 3 bucati. Inelele in numar de 8 minim pentru o lanseta de 12 picioare, trebuie sa fie de calitate si asezate corespunzator pe lanseta si anume perfect aliniate pe nervul lansetei.
Manerul este format din doua segmente, unul in continuarea mandrinei si altul in capatul de jos al lansetei. Acest maner influenteaza foarte mult lansarile.
Lansetele de crap de calitate poarta numele unor firme ca Daiwa, Shimano etc. lansete pe care orice crapist le-ar dori.

Mulineta: Ideala pentru pescuitul crapului ar fi o mulineta "baithrunner". Din ce in ce tot mai multi pescari incep sa foloseasca acest tip de mulineta. Avantajul acestui tip de mulineta este ca da posibilitatea reglarii in avans a sistemului de franare. Aceasta se va activa odata cu prima rotire de manivele, oferind un plus de siguranta pescarilor. Vom alege o mulineta solida, suficent de mare incat sa echilibreze lanseta si cu un tambur cu o capacitate de 200 - 250 metri de fir.

Minciogul: Vom alege un model cat mai mare si usor dar puternic. Cautam un mincios cu cap triunghiular si cu deschiderea larga de 1 m. Cand vom prinde un crap de dimensiuni mai mari vom constata ca un monciocul cu asemenea calitati nu este un moft.

Salteaua de primire si cantarire: serveste la asezarea pestelui dupa ce a fost prins. Aceasta impiedica contactul cu solul si ranirea pestelui. Salteaua de primire trebuie intotdeauna udata inainte de asezarea crapului pe ea. Detinerea unei asemene saltele a devenit o conditie principala pentru a fi acceptat si inscris la concursurile nationale si internationale de pescuit la crap.

Naditoare: Acestea sunt de mai mult feluri, si sunt folosite in functie de nada aleasa si distanta de nadire. Bastoanele lansatoare "Cobra" - folosite pentru a arunca la distanta boillies la distante mari - 100 de metri. Acestea necesita forta si indemanare. "Lingura" - este o lingura supradimensionata, prevazuta cu o coada de 1,5 m lungime si permite aruncarea cu mare precizie unei unui bulgar de nada de marimea unei piersici la distante de 40 - 60 m cu mare precizie. Prastia - este vorba de o prastie supradimensionata, fixata pe un trepied. Aceasta este foarte utila pentru un anumit tip de nada si anume acea care se poate face bulgare. Este utilizata pentru nadire la distante mari de 80 - 150 m. "Racheta" - este unul dintre ultimele metode de nadire introduse in lumea pesuitului la crap. Aceasta este sub forma unui tub de plastic de 15 - 20 cm lungime, care sa umple cu nada, in special nada boabe si se lanseaza. Este utilizat pentru nadirea la precizie si distanta.

Suport lansete: Asa numitul Rod-pod sustine lansetele si permite o directionre corespunzatoare a acestora. In comert se gasesc diverse modele pentru de 3, 4 lansete avand lungime intre 1 - 2 m. Un rod-pod de calitate trebuie sa indeplineasca cateva conditii: sa fie stabil, neinfluentat de vant, picioarele sa fie ajustabile, adaptabile oricarui tip de sol, sa fie usor de instalat si transportat. Acest Rod-pod poate fi inlocuit cu casicele suporturi.

Senzorii electronici: La fel ca si Rod-podul aceste nu sunt indispensabili dar imbunatatesc confortul pescuitului mai ales noaptea. Astfel nu mai trebuie sa urmarim in permanenta bambinele. Principiul de functionare este urmatorl: cand firul este tras, o rpzeta din plastic, prevazuta cu aripioare, ativeaza o celula fotoelectrica, ce declanseaza un semnal acustic si unul optic. Semnalul optic indica miscarea firului. Daca firul este tras ledurile de aprind si raman aprinse aproximativ 20 secunde. Multitudinea de tipuri si marci ne face sa alegem un senzor complex, care ne ofera posibilitatea de reglare a volumului, tonului, sensibilitatii. Vom alege un model rezistent la apa 100% altfel ... Pe piata ustensileor de pescuit se gasesc si senzori cu avertizare la distanta. Suna tentant dar pretul e pe masura asteptarilor.

Firul: Putem folosi mono-filamente sau firul impletit, acesta din urma avand dezavantajul ca nu este deloc elastic. In general se folosete pentru pescuitul crapul un fir cu diametru intere 0,28 - 0,35 mm. Se poate folosi fir fluorescent. Mono-filamentul trebuie verificat inainte de oricare partida de pecuit si mai ales ultimi metri de fir, cei care au fost supusi drill-ului, pentru a nu avea o surprize neplacute. Firul impletit poate fi folosit la realizarea monturii, aceste fiind mult mai rezistent la eventuale obstacolo de pe fundul apei (scoici etc.)

Carligul: Vom folosi carlige puternice si ascutite, in special cele confectionate din carbon. Carligul trebuie verificar dupa fiecare captura si schimbat daca e nevoie. Marimea carligelor se alege in functie de marimea momelii. Culoarea carligelor se alege in acelasi mod dupa culoarea momelii, dar se utilizeaza in special carligele negre.

Plumbul: Este propulsorul monturii. Forma si dimensiunea acestora depinde de tipul monturii folosite, de puterea lansetei. Se folosec in general plumbii turtiti lateral in ape curgatoare si sub forma de bile in ape statatoare, cu greutate cuprinsa intre 40 - 120 g.

Accensorii:
Vartejurile - Fac legatura intre montura si firul principal. Aceste trebuie sa fie rezistente si negre.
Opritoarele de cauciuc, Protectoare de nod, Tub anti-rasusire, Burghiu de gaurit boillies si porumbul uscat, etc

Rubesiana

      La primavedere, titlul ar putea dezamagi pe multi dintre "confratii" nostri care vor exclama cu siguranta: alta tehnica?  Trecind insa in revista concursurile mondiale de pescuit din ultimii ani, putem observa lesne ca aceasta metoda aduce cele mai bune rezultate si recruteaza tot mai multi adepti.  Chiar daca este o realitate cruda, trebuie sa acceptam faptul ca odata cu trecerea anilor pestele lipseste tot mai mult din apele noastre iar ademenirea lor in cirlig  devine o sarcina care presupune tot mai mult viclesug.  Pentru cei care practica pescuitul cu vergi lungi, metoda prezentata in acest material poate sa constituie un ghid excelent pentru initiere.

Batul si firul
        Inima acestei metode este folosirea unei vergi de pescuit de lungime mare, formata din mai multe segmente. Varful are de regula 5-6 metri si este asemenea unei undite telescopice in care segmentele intra unul intr-altul pe dinauntru. Restul vergii este alcatuit din segmente de 1 - 1.20 metri, care se imbina prin mufare. Astfel, daca avem o undita de 12 m si vrem sa o reducem la 10 metri, ii scoatem primele doua segmente, insa nu ca la o undita telescopica normala ci direct, de la mina. Despre marci nu voi aminti fiindca tot mai multe firme renumite arunca pe piata o diversitate fantastica de sortimente la niste preturi la fel de spectaculoase. Rubesienele cel mai des utilizate atit in concursuri cit si in pescuitul de zi cu zi sint de 9 - 12 metri, existind insa "minuni" de 15, chiar 16 metri. Important este ca rubesiana sa fie cit mai rezistenta fara o elasticitate sporita; altfel, in cazul drilului unor pesti mai "rasariti", varga poate ceda. Este indicat ca, fiecare rubesiana cumparata sa aiba unul sau doua virfuri de rezerva. Un aspect important pentru o varga de asemenea dimensiuni este si greutatea. O rubesiana de 12.5 m cintareste in medie 960 de grame dar aceasta greutate difera in functie de calitatea carbonului din compozitie. O greutate mai mica asigura si un confort sporit dar satisfactia si precizia acestui gen de pescuit este maxima. Grosimea firului pe care-l folosim este influentata de pestii pe care-i cautam si mai ales de apetitul acestora.

Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari. Nimic nu e mai suparator decit ruperea acestui cauciuc. Grosimea firului trebuie sa fie foarte mica, variind intre 0.06 si 0.12 mm. Este bine sa folosim un forfac cit mai lung mai ales daca pestele nu este lacom. Avantajul consta in imprimarea unei miscari cit mai naturale momelii din cirlig in cazul in care agitam montura. Momeala in miscare va stirni intotdeauna interesul pestilor.  Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari.

Plumbi, plute si cirlige

  Exista numeroase tehnici de echilibrare a monturii cu plumbi. Intr-o prima clasificare exista echilibrari pentru pescuitul in ape linistite sau pe riuri. In apele linistite, in cazul in care pestele musca mai slab este indicat sa folosim o montura echilibrata cu plumbi dispersati.Acestia trebuie sa culiseze pe fir pe riuri pestele musca mult mai hotarit iar asta necesita un plumbaj mai usor.Sa nu uitam de lungimea forfacului care trebuie sa fie cit mai mare. Multitudinea fabricantilor de plute a dus la aparitia unor sortimente atit de bogate incit deseori cadem in nehotarire. In ape linistite va trebui sa folosim plute cit mai usoare si cit mai mici. Inelul prin care culiseaza firul trebuie sa fie situat cit mai aproape de "gitul" plutei pentru ca montura sa nu ne pacaleasca prin "culcarea" la orizontala a corpului plutei chiar si in cazul unei echilibrari perfecte. Un accesoriu de asemenea foarte util pentru aceasta metoda este folosirea unui stativ protector. Acesta ne va permite sa sprijinim mai usor segmentele pe care le scoatem prin mufare fara a le deteriora. Folosirea acesui stativ economisteste minute pretioase in timpul unui concurs.

Metoda

Montura bine echilibrata este cea mai importanta la pescuitul cu rubesiana. O montura fina, cu un cirlig nr. 22 si un fir subtire de 0.06 mm. vor putea fi "stapinite" mult mai usor chiar si in cazul in care apa are un curs lent. In conditiile unei calduri dogoritoare cind pestii sunt mai greu de ademenit va trebui sa indepartam plumbii la o distanta de 80 - 120 de centimetri de cirlig. Platicile de dimensiuni mai mari vor putea rezista mai greu tentatiei de a apuca momeala "scufundatoare". Vom folosi cirligele sub forma picaturilor. Acestea chiar daca sunt mai greu de gasit in comert, imprimamomelii o miscare foarte naturala. Daca in trecut fiecare pescar avea metoda lui de preparare a nadei, in zilele noastre diversitatea sortimentelor oferite in magazinele de pescuit coplesesc si chiar deruteaza cumparatorul. Dar chiar si cu aceste sortimente bogate ne putem "arde". Va trebui sa cumparam in functie de anotimpul in care le vom folosi, in functie de apa pe care vom pescui si in functie proportia in care le vom amesteca.

Nada si nadirea

Pescuitul la rubesiana necesita, dintre toate genurile de pescuit cea mai mare cantitate de nada. Tocmai pentru ca este cel mai precis mod de a pescui (in functie de locul pe care-l alegem) pestii trebuie atrasi si mentinuti in acelasi loc in care am nadit prima oara. Iata doua retete pentru ape linistite si pentru ape curgatoare.

Pentru ape linistite (ingrediente pentru 10 kg de nada) 3 kg. de piine farimitata, 1kg de napolitane cu aroma de cocos, 1 kg de napolitane cu aroma de vanilie, 2 kg.de saminta de cinepa prajita, 1 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1kg. de faina de malai prajita.

Pentru ape curgatoare (ingrediente pentru 10 kg de nada) 4 kg. de piine prajita , 1kg de napolitane cu aroma de vanilie, 3 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1 kg de lut galben si 1kg. de faina de malai prajita.

In ape linistite este indicat sa folosim cit mai multe ingrediente uleioase datorita mirosului puternic pe care il raspindesc in apa. Miezul bolului de nada trebuie sa fie viu: viermusi, larve de libelula sau viermi de faina, excelenti la pescuitul babustei atit ca nada cit si in cirlig.

Drilul

Practica ne va invata sa estimam marimea pestelui imediat dupa intepare. Primul obiectiv va fi acela a indeparta pestele de locul in care am nadit pentru ca acesta sa nu-si sperie "amicii" care se hranesc acolo. Pentru a aduce la mal pestele, trebuie sa tinem in permanenta varga intinsa, demufind-o apoi, segment cu segment, in functie de lungime, pina la "virful" de 5 metri. Cu mina libera va trebui sa apucam un minciog care trebuie sa fie cit mai lung, pentru a ne ajuta sa scoatem cit mai repede si mai comod pestele din apa.

 Cum sa alegem lanseta potrivita

Alegerea corecta a echipamentului de pescuit este primul secret din tainele pescuitului, astfel inainte de a achizitiona o lanseta de pescuit trebuie sa ne hotaram la ce fel de pescuit o folosim. Pentru a nu gresi in alegerea unui lansete de pescuit, pentru nu avea disconfort si totodata alte surprize, trebuie sa tinem cont de cateva caracteristicii ale lansetelor, astfel nu vom avea surpriza de a constata, dupa o perioada de experimentare, ca aceasta nu este deloc potrivita pentru scopului urmarit. Cele doua caracteristici principale ale lansetelor sunt actiunea si puterea.

O lanseta poate avea o actiune de varf (A) - actiune rapida - acesta actiune este caracteristica pestilor mari, de mijloc (B) - actiune semirapida, parabolica (C) - caracteristica principala lansetelor pentru pescuitul la musca artificiala, actiune lenta (D).
2. Cea de a doua caracteristica puterea este determinata prin relatia:
puterea minima - g / 100, puterea maxima - g x (2) / 100 unde (2) este diferit in functie de materialul lansetei. Aceste valori se determina astfel: Se tine lanseta orizontal (fixa) si se pune pe fir plumb pana ce varful lansetei se indoaie la un unghi de 90 de grade fata de maner. Apoi se aduna greutatiele si se determina prin relatiile mentionate puterea max si min a lansetei. De exemplu daca totalul greutatilor este 1000 g, atunci puterea min.= 1000 / 100 adica 10 g iar puterea max.= 1000 x 3 / 100 adica 30 g. Este foarte important sa stim acest lucru pentru ca daca folosim un plumb sau naluca cu greutatea cuprinsa intre valorile aflate (sau cele inscriptionate pe lanseta), lanseta va lucra optim. Daca alegem o greutate mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica.
          Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 6 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 1000 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 5-6 kg. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.
Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 10 kg rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator).

Astfel in functie de puterea vergilor nylonul, nalucile, plumbul etc. recomandate ar fi:
(A) Pentru o lanseta cu putere usoara (lite, 2 - 7 g) un fir de pana la 0.15, pentru pescuitul cu naluci, oscilante usoare sau la pluta, pestii vizati fiind pastrav, clean, biban, rosioara etc.
(B) Pentru o lanseta cu puterea mediu - usor (medium - lite, 7 - 15 g) un fir de 0.15 - 0.20, pentru pescuitul cu voblere mici, rotative.
(C) Pentru rapitorii si pasnicii de talie mai mare vom folosi o lanseta cu o putere medie (medium, 15 - 40 g ) si un fir cu grosime cuprinsa intre 0.20 - 0.25 pentru salau, stiuca, avat, pastrav de lac sau alte ciprinide de talie mica: carasel etc.
(D) Pentru pescuitul somnului (cu naluca) si al stiucii mari sau alte ciprinide cum ar fi caras, platica, babusca mare este recomandat folorirea unei lansete cu o putere cuprinsa intre 40 - 80 g (medium - heavy), cu un fir de 0.25 si max. 0.35.
(E) Pentru pescuitul pestilor de talie mare somn ( pescuit cu coropisnita sau pestisori vii etc.) sau crap mare, record este recomandat sa se foloseasca o lanseta grea (heavy) cu o putere mare, 80 - pana la 200 g pentru somn si 80 - 150 g (respectiv 2 - 3 si 1/2 lb conform lansetelor speciale de crap).

       Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinand capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua miini), petru pescuitul cu naluci de pe mal se recomanda o lanseta de minim 2.70 m, pentru a avea un contro mai bun al nalucii, iar la pescuiul din barca minim 2.10 m.
Cele mai sus mentionate sunt mai mult teoretic decat practic deoarece in pescuit alaturi de calitatea lanseta apar si alti factori cum ar fi calitatea mulineta si experienta pescarului, dar tinand cont de cele mentionate vom putea pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline

Plutele waggler (Sheffield sau Match)

Citind prin reviste de specialitate auzim vorbindu-se despre plute "waggler". Acestea sunt de fapt plutele de balsa folosite pentru pescuitul la sheffield sau match. Sunt utilizate in special la pescuitul de concurs, permitand lanseuri foarte lungi (25 - 45 m) si o explorare a celor mai adanci balti, practic nefiind influente de vant sau de valuri, avand o sensibilitate si o vizibilitate sporita. Plutele waggler se gasesc in doua variante: lestate si nelestate. Plutele lestate, sunt marcate cu doua cifre (ex. 4 + 2 g). Prima cifra semnifica cantitatea de plumb inglobata in pluta iar cea de a doua reprezinta cantitatea de plumb care poate fi adaugata pentru echilibrarea plutei. Plutele de sheffield se folosesc in montaj fix sau culisant, fixandu-se pe fir doar intr-un singur punct, (recomandat prin intermediul nodurilor opritoare si a unei agrafe cu vartej foarte mica). Fixarea plutelor se face prin sistemul fix, pana la adancimi care nu depasesc 80% din lungimea lansetei, sau cu fixare culisanta pentru adancimi mari. Exista insa mai multe modele de plute de sheffield pe care pescarul le utilizeaza in functie de factorii mediului:

Straight Waggler - tip clasic pentru ape curgatoare, nu e influentata de vant, in functie de greutatea plutei putem pescui la distante foarte lungi.

Insert Waggler - ideala pentru ape statatoare sau slab curgatoare


Bodied Waggler - permite aruncari foarte lungi datorita greutatii relativ mari. Are o mare stabilitate datorita corpului ingrosat din partea inferioara. Slab influentata de vant si valurile ce se formeaza pe suprafata lacului.

Windbeaters - pluta de lac, extrem de sensibila, neinfluentata de van si valuri, permite lansari lungi fiind vizibila de la mare distanta.

Prastia de nadit

Un accensoriu folosit de pescari foarte mult pentru ca usureaza actiunea de nadire este prastia (sau catapulta). Prastia a devenit indispensabila in mai multe stiluri de pescuit ca de exempalu: rubesiana, sheffield, feeder etc.
Avantajele folosirii prastiei pentru nadit sunt: - asigura o nadire precisa la distante mai mari de 10 m de mal; - posibilitatea lansarii unor nade usoare cum sunt viermisorii, boilles, boabele de cereale etc, la distanta.
Acestea se gasesc pe piata in multe variante folosite pentru diferite tipuri de nadirii. In functie de distanta la care se lanseaza nada, deosebim prastii care arunca la 10 - 15 m si se folosesc in pescuitul al fix si rubesiana, prastii folosite pentru a nadii al o distanta intre 15 - 40 m si se preteaza la tehnici ca sheffield si bolognaise, prestii care lanseaza mai mult de 40 m folosite pentru a lansa buletele destinate pescuitului pe fundul apei, la crap sau alti pesti. Astfle vom alege o prastie in functie de distanta la care dorim sa nadim si de natura nadei. Pentru a cumpara o prastie de calitate trebuie sa avem in vedere unele caracteristici ale acesteia si anume cosuletul in care se pune nada trebuie sa fie dintr-un material textil subtire si rezistent asemanator vinilinului. In comert se gasesc si prasti cu cosuletul de nadire confectionat din plastic special pentru un anume tip de nada. Cauciucul prastiilor trebuie sa fie rotund si gol in interior, acesta avand o durata lunga de utilizare daca este intretinut corespunzator. Dupa operatia de nadire, prastia se spala si se pune la adapost de razele soarelui, evitand coacerea cauciucului care duce la "moartea" pratiei. In concluzie acest mijloc de nadire poate fi folosit cu succes de cai care nu au barca pentru a putea nadii sau in lacurile in care intrarea cu barca este interzisa. Dupa sondarea apei, se alege distanta la care dorim lansam, si incercam sa lansam mai departe decat locul nadit apoi vom aduce montura in locul nadit. "Fir intins".

Componente de origine animala

 Viermusi - pot fi folositi fie puri, lansati cu prastia sau mana, fie incorporati in compozitia nadei dar numai in momentul inaintea lansarii, pentru ca se strecoara la fundul bacului. Bulgarii de nada cu viermusi se arunca repede in apa pentru ca acestia se zvarcolesc si dezintegreaza rapid structura nadei. O alta metoda de nadire cu virmusi este amestecarea acestora cu argila.

Larvele de libelula - aceste larve dau nadelor o eficacitate certa. Nu trebie amestecati cu alte elemente ale nadei cum ar fi: painea, biscuiti praf sau alte fainuri uscate. Acestea pot fi adaugate la argila, pamant de cartita, faina de porumb, canepa, praf de oua, turte.

Ramele - acestea sunt unele din cele mai vechi si folosite nade si cu o eficacitate ridicata. Acestea se adauga nadei taiate, pentru ca lasate intregi ele se tarasc de la locul nadit, sau intra in mal. Un alt efect benefic al folosirii ramelor taiate este zeama rezultata dupa taierea lor cu un cutit, briceag, acesta are un efect deosebit de stimulator pentru majoritatea pestilor.

Faina de peste si carne - acestea contin o mare cantitate de proteine. Se foloseste in cantitati reduse, deoarece acestea satura pestii foarte repede.

Sangele - procurat de laabatoare, se poate folosi fie sub forma de praf fie inchegat. Acesta are randamentul cel mai mare daca este folosit prospat. Se foloseste in cantitati reduse pentru ca sangele strica apa.

Laptele praf - este folosit la albitura. Are functia de a inchega mai bine celelalte componete ale nadei.

Componente vegetale

Miez de paine - poate fi folosit fie sub forma de "pesmet" pentru nadele "intre ape" fie amestecat cu alte componente pentru nadele de fund. Este folosit pentru pescuitul pestilor pasnici.

Strot - rezultat in urma procesului de presare a semintelor de floarea-soarelui se obtine un amestec usacat de resturi care contin substante uleioase. Este folosit in principal la pescuitul pestilor pasnici vara. Se recomanda pastrarea lui la rece in frigider pentru a nu se altera uleiul pe care il contine si a nu se mucegaii.

Floarea-soarelui prajita - este un element al nadelor foarte eficace pentru pescuitul pestilor pasnici vara. Poate fi amestecata cu mamaliga pentru momitor sau cu alte elemente si nadit la fund cu prastia.

Taratele de porumb - sunt folosite in special pentru nade de suprafeta pentru babusca, rosioara, oblete

Taratele de grau - este un liant foarte bun pentru nadele de fund. Atentie aceastea se acresc pe canicula astfel pestii vor ocolii nada.

Cartofi fierti - se foloseste in principal in nadele pentru crap.

Soia - boabele de soia se folosesc in special pentru crap si lin. Pot fi folosite ca nada dar si ca momeala. Se poate amesteca cu alte componete si lansa cu catapulta in locurile un de accestul cu barca este interzis.

Boabe de mazare - sunt folosite pentru pescuitul ciprinidelor. Poate fi folosita fie ca nada fie ca momeala.

Cereale (porumb, grau, orz) - se folosesc ca momeala si nada pentru ciprinidae. Se pot folosi fierte, conservate, proaspete (porumbul in lapte) sau uscate (doar muiate in apa 2 -3 zile). Se poate nadi fie cu catapulta, fie fir solubil sau plantate in lacurile in care avem acces cu barca.

Seminte de canepa - Se folosesc uscate, fierte sau macinate. Este o componeta esentiala a nadelor pentru platica, babusca, si alte ciprinidae. Poate fi folosit deasemenea ca si momeala.

Boilles - este un din momelile de "ultima ora" pentru pescuitul crapilor. Sunt sub forma unor bile si pot fi lansate cu catapulta, fir soloubil sau bastonul cobra. Se fabrica cu diferite arome si daca vrem sa pescuim cu boilles trebuie neaparat sa nadim cu aceste bilute.

Componente neutre

Zatul de cafea - este folosit in retetele mai sarace. Acesta tulbura apa.

Argila - este o component neutra cel mai des folosita. Este folosita pentru ingreunarea si legarea nadelor. Este folosit indeoseb pentru nadele de rauri si canale. Indeplineste rolul de transportator astfel o putem amesteca cu viermi, larve de libelula, rama taiate.

Pamantul de cartita - se strange de deasupra musuroaielor de cartite. Se foloseste la ingreunarea formulelor de nada si este usor de manuit, cu conditia sa nu fie prea umed.

Intretinerea vergilor

Pentru a diminua deteriorarile datorate uzurii, si pentru a asigura folosirea indelungata a unei vergi, cu sau fara inele, aceasta necesita cateva operatiuni simple de intretinere.

• In momentul incheierii unei partide de pescuit, varga se sterge cu o carpa moale, usor umezita, de toate depunerile de praf, nisip, noroi, particule abrazive care neindepartate ar zgaria suprafetele de imbinare in momentul culisarii tronsoanelor
• Curatarea inelelor - este o operatiune care se poate realiza si acasa sau la locul de pescuit. Acestea se sterg cu o solutie de apa, sampon iar apoi se sterg cu o carpa uscata.
• Zgarieturile ce apar pe suprafata tronsoanelor este indicat sa se acopere cu un lac incolor sau vopsea.
• Este recomandat ca transportul vergilor sa se faca in huse, care le acorda protectie.
• O importanta deosebita pentru intretinerea vergilor este ca in timpul pescuitului sa se respecte plaja de greutati pe care o poate arunca varga, precum si utilizarea corecta a acesteia in timpul drilului.
• Este interzis ca in momentul agatarii firului, acesta sa fie rupt prin tensionarea vergii, nerespectarea acestei reguli va duca cu siguranta la "avarierea" vergii.

Verificarea carligului

         Piata ustensilelor de pescuit o fost invadata in ultimii ani de o mare cantitate de produse care nu sunt de calitate, si ma refer in general la carlige pentru ca achizitionand un carlig care nu corespunde cerintelor noastre inseamna o multime de rateuri, adica o zi irosita pe balta. Un carlig de calitate pe langa faptul ca acesta trebuie sa fie finisat bine, trebuie sa aiba varful bine acutit si sa intepe promt. Carligele de calitate care se gasesc pe piata Romaniei sunt produse de firme cu prestigiu si anume : Owner, Gamakatsu, Gipo, Erson, Drennman, Mustad, (acestea din urma pentru a le recunoaste de falsuri, verificati daca au marcat pe paleta carligului un "M", adica initiala firmei).

   Pentru a testa cat de ascutit este un carlig va propun urmatoarea metoda: treceti usor varful carligului peste unghia degetului mare si daca aceasta o zgarie atunci in acel carlig merita investit. Acesta metoda o puteti folosi si atuci cand faceti o revizie carligelor din trusa dumneavoastra pentru a gasi carligele care trebuie ascutite, aceasta fiind o sotutie pentru pescarii fara posibilitati materiale.

Boilies

Despre aparitia boiliesurilor puteti citi un articol foarte bun, scris de dl. Vlad Pavlovici, la rubrica de articole.

Este clar cea mai selectiva momeala pentru exemplare mari, este cea mai mare inventie pentru pescuitul crapului mare. Dovada este ca cei mai mari crapi s-au prins cu aceasta momeala, sincer eu am fost destul de sceptic pana am prins prima data cu boilisuri apoi am devenit un mare fan al acestei momeli. Proba de foc a fost data in delta cand dupa 3 zile de momit eu si sotia prindeam numai crapi peste 3 kg si aveam o frecventa de 15-20 de bucati/zi cu greutati intre 3 si 8 kg, pe cand ceilalti de prin apropiere, care nadeau cu mamaliga si porumb si pescuiau cu mamaliga si rame aveau 20-30 de capturi/zi cu o medie de max 1 kg, cei mai multi erau ciortani de 1-1,5 kg.

Nu va asteptati sa prindeti cu boilie din prima in locuri in care nu s-a pescuit cu asa ceva. Multi pescari cumpara boilisuri la bucata, am rams masca la vederea acestui sistem de vanzare chiar si in magazine cu pretentii. Nu aveti ce face cu 5-10-15 boilisuri, crapul trebuie educat, trebuie invatat.

Daca sunteti un pescar de peste mare atunci trebuie neaparat sa incercati aceasta momeala, stiu ca ia timp, stiu ca necesita munca multa dar rezultatele vor fi pe masura. Costurile de productie nu sunt chiar asa de mari daca va faceti singuri boilisurile acasa, desigur cele cumparate gata nu sunt la indemana oricui dar chiar daca uneori nu veti putea pune in cele de casa toate ingredientele dintr-unele de marca prospetimea celor de casa va compensa acest lucru.

Pentru a va apuca de produs boiliesuri aveti nevoie de catvea accesorii:

• O masuta de rulat, este o masuta compusa din 2 piese, baza si capac, cu santuri in care se rostogolesc bilutele si sunt obligate sa se rotunjeasca. In functie de buget si de cantitatile pe care doriti sa le produceti puteti alege intre variante cu 7-8 santuri si o latime de 15-20 cm pana la cele profesionale cu o latime de 50 cm si 30-40 de santuri;
• Un pistol de presare, este un pistol asemanator celui pentru tuburile de silicon, in capat are un con ce se poate taia in functie de diametrul la care doriti sa scoateti "carnatii". Daca nu il aveti puteti sa modelati acesti "carnati" manual, ca pe plastelina.

In rest veti folosi numai ustensile obisnuite de bucatarie.

Principiile sunt foarte simple, componetele pentru boilies sunt de 2 feluri: uscate (fainuri si seminte sau sparturi de seminte) si lichide (arome, coloranti, unii indulcitori, atractatnti sau alti aditivi) in plus la toate retetele aveti oua. Respectand retete clasice sau folosindu-va imaginatia faceti un amestec din fainuri folosind o punga mare in care bagati toate ingredientele, o umflati si o scuturati bine. Intr-un vas mare bateti bine ouale impreuna cu toate ingredientele lichide apoi adaugati praful putin cate putin formand o coca de consistenta plastelinei, coca nu trebuie sa se lipeasca de maini si sa nu se farame, coca ideala se aplatizeaza cand o trantesti de masa si se dezlipeste foarte usor cand o ridici. Din aceasta coca faceti niste "carnaciori" de diametrul mesei de rulat pe care o aveti. Rulati bilutele si apoi le fierbeti, timpul de fierbere este in general intre 2-7 minute, numai din experienta veti invata sa fierbeti cum trebuie boilisurile. In acest fel veti obtine boilisuri scufundatoare.

Daca vreti sa obtineti boilisuri plutitoare faceti pasta mai moale (mai mult ou) si in loc sa le fierbeti le bagati la cuptorul cu microunde. Timpul de coacere este cam de 15 minute. Iarasi experienta va va ajuta mult. In general eu folosesc o cantitate mai mare de arome si atractanti cand vreau sa fac boiliesuri plutitoare pentru ca mi se pare ca se cam pierde aroma la coacere.

Daca v-am convins puteti incerca si voi sa faceti boiliesuri si va asigur ca daca le faceti bine, naditi cum trebuie si aveti rabdare sa pescuiti exclusiv cu ele veti prinde bine si veti vedea ca exemplarele mari nu va vor mai ocoli.

Retete

Reteta 1, boilies cu biscuiti

120g Biscuiti pentru pisici macinati (trebuie sa fie faina), preferabil cu aroma de peste
90g Lapte praf degresat
60g Malai rasnit fin sau faina de soia
30g Drojdie de bere
10 Picaturi de ulei esential (la alegere)
10 Picaturi ulei de germeni de porumb
Aroma, cantitatea este in functie de concentratia esentei, respectati indicatiile date de producator, eu folosesc 10 ml de arome de la Nutrabaits sau 20ml de Aromix sau Atractix de la Sensas
Indulcitor, puteti folosi un indulcitor special pentru boilies sau 4 linguri de zahar.
6 oua mari.

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele si indulcitorul, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si fierbeti-le timp de 3-6 minute, cu cat le fierbeti mai mult cu atat vor fi mai tari. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 2, boilies cu dulceata de capsuni

200g gris (puteti sa-l mai maruntiti un pic dar sa nu fie chiar faina)
100g faina de soia
100g malai (faina de malai)
100g lapte praf degresat
100g dulceata de capsuni
6 ml aroma de capsuni
6 picaturi de bergamot
Colorant (preferabil rosu fluo)
6 oua

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele, colorantul si dulceata, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si firbeti-le timp de 3-6 minute. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 3, boilies cu ficat

300g gris
60g ficat proaspat de peste (eu il adun de la orice peste si il pastrez la congelator in portii mici invelite in folie de plastic)
usturoi, puteti folosi extract natural de usturoi (10 picaturi), GarlicMint de la Nutrabaits sau usturoi praf alimentar
30g miere
6 oua
arome si/sau aditivi, eu merg intotdeauna pe ficat sau peste
colorant

Bagati ficatul in mixer si il faceti pasta, adaugati ouale unul cate unul si mixati in continuare. Adaugati usturoiul, mierea, colorantul si aroma. Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Daca amestecul este prea moale completati cu gris. Rulati bilutele si firbeti-le timp de 3-6 minute. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 4, Fishmeal

100g fishmeal
250g gris
150g malai fin
aroma
colorant
5 oua

Bateti ouale cu aroma si colorantul, separat amestecati bine fainurile si apoi adaugati treptat ouale batute, este posibil sa nu aveti nevoie de toata cantitatea de oua. Coca trebuie sa fie destul de tare, rulati bilutele si fierbeti-le 2-3 minute. Se pastreaza numai congelate.

Nade

De nada poate sa depinda succesul sau insuccesul la pescuit.

Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care trebuie.

Cum trebuie exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si cu cat mai spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va dau doar cate ceva din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege. Conditiile de pescuit difera de la o zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.

Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si 10 ori in cele germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria savanta ca trebuie folosite in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de ploaie care curge printre stiuletii de porumb si printre fructele din copaci duce cu ea mirosurile.

Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.

Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu nu prea sunt de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu boabe de porumb pe o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare cu fixul lui). In felul acesta cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri gasindu-le printre boabele pe care le cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe baltile mai salbatice si mai putin batute de pescari "cu carte" iar in baltile deja nadite cam la fel la toate momelile. Exceptie face balta de la Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala numarul 1.

Retete de nade

Reteta 1: Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.

• 4 kg de porumb uscat
• 1 kg de grau sau arpacas
• 2 kg de boillies (capsuni, tutti-frutti, banane, ciocolata, canepa, caramel) este f bine daca aveti 1 kg de boillies solubile.
• 1 kg de canepa (recomandabil sa fie coapta)
• 1 kg de zahar sau alt indulcitor (mierea este foarte buna dar numai ½ kg)
• ½ kg soia uscata
• ½ kg seminte de floarea soarelui macinate sau in lipsa strot
• ½ kg naut preparat (vezi capitolul momeli)
• ½ kg peleturi (solubile)
• aditiv praf sau lichid
• putina sare
• 10 ml aroma de acelasi fel cu boilliesurile (aveti grija cat de concentrata e aroma ca ce se gaseste la noi pe piata puteti sa puneti si 2 litri). Puteti folosi foarte bine siropuri concentrate.
• 10 ml ulei de canepa
• 10 ml ulei esential, cel mai bine de aroma pe care mergeti sau daca nu aveti cel de mandarine poate fi combinat cu orice aroma.

Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida. Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. ¼ in prima seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc ¼, apoi cate inca ¼ seara si dimineata. Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.

Reteta 2: O nada pe baza de cartofi (buna vara la crap si cteno)

• 4 kg de porumb uscat
• 4 kg de cartofi proaspeti taiati in cubulete de 1-2 cm. Nu taiati cartofii decat atunci cand pregatiti nada.
• 2 kg de boillies (canepa, fructe sau squid)
• 1 kg de arpacas
• ½ kg naut preparat
• 1 kg zahar
• aroma
• 10 ml aditiv (merge bine in combinatia asta Aromix-ul de crap de Sensas)

La aceasta nada pescuiti cu boillies, cu cartof si cu porumb. Cartoful se poate pune pe rig proaspat sau puteti folosi cartofii conservati din comert.

Reteta 3: Nada pentru cteno. Aceasta reteta o am de la un amic de-al meu care sustine ca a prins multi cteno cu ea. Eu am folosit-o doar o singura data si am prins sute de platici, doi crapi mici si un singur cteno.

• Cca 3 kg de porumb verde (taiat de pe stiulete)
• 2-3 kg de rosii
• 1 ceapa! ! Cica daca nu pui si ceapa nu are farmec.
• 1 kg de boillies de fructe (astea eu le-am pus in reteta)
• 4 paini
• 100 g miere
• 50 ml de ulei de floarea soarelui
• aroma de vanilie (pot sa va spun ca amicul asta are ceva la cap cu vanilia)
• 2 linguri de aditiv Van den Eynde de vanilie (!!!)

Cum se face chestia asta ? Intr-un vas (pe malul apei) se storcesc rosiile, se rupe painea in bucati si se amesteca cu terciul de rosii si porumbul. Se framanta pana se face o coca foarte tare. Se adauga ceapa si uleiul (deja suna a carte de bucate) si se framanta din nou. Se adauga aroma si aditivul se framanta iarasi si se fac galuste cam cat pumnul care se pastreaza intr-un prosop ud. Pot sa va spun ca dupa ce am terminat de facut nada muncisem atat de mult ca-mi cam trecusa pofta de pescuit. Nu va dadeam aceasta reteta daca amicul nu era om de incredere dar sa stiti ca nu e pescar dintr-ala. si cand spune ca a prins asa este.

Reteta 4: O reteta foarte buna iarna sau mai bine spus in noiembrie-martie:

• ½ kg porumb uscat
• ¼ kg boillies (calamar, scoici, peste, somon)
• ¼ kg biscuiti pt caini (peste, somon)
• 20 ml ulei de peste sau aroma de scoici sau calamar
• emulsifiant
• 10 ml esenta de ciocolata
• 2 linguri de zahar
• 10 ml ulei esential de mandarine
• 2 linguri de aditiv praf (f bun este Big Fish de Van Den Eynde)
• un stimulator de apetit este binevenit

Amestecati totul intr-o galeata si lasati-o cat mai uscata. Zgarciti-va cu cantitatea de nada caci in aceasta perioada crapii nu sunt foarte mancaciosi. De mare folos sunt acum pungile solubile in care puneti cca 100-150 g de nada la lanseurile de nadire si cat va duce lanseta in lanseurile cu tot cu plumb. Pe aceasta nada puteti sa incercati si o boillie de ciocolata. Cantitatea este pentru o zi de pescuit caci nu am stat niciodata in perioada asta peste noapte. Daca aveti posibilitatea sa naditi si cu o zi inainte (dimineata) este foarte bine.

Reteta 5: Alta reteta care a dat bune rezultate in baltile cu mal unde nada se scufunda repede si unde este necesar sa contina substante grase care sa razbata prin acesta. Tot pentru 2 zile de pescuit. Acestui mix puteti sa-i imprimati ce aroma doriti. Nu exagerati cu nadirea deoarece este o nada foarte consistenta.

• 2 kg de porumb uscat
• 1 kg de boillies (aroma la alegere)
• 2 kg de alune crude pe care le coaceti putin la cuptar cu f f putina sare
• ½ kg seminte de canepa coapta
• ½ kg de soia uscata
• ½ kg pelleturi de alune (sunt foarte uleioase)
• ½ kg pelleturi de aroma de baza
• ½ kg zahar
• 50 ml ulei de porumb
• 10 ml ulei esential de anason
• esenta dupa cum este cazul
• emulsifiant
• aditiv

Amestecati totul in doua transe (mie mi se pare destul de neplacut sa amestec toate grasimile astea asa ca in general mai iau cu mine un invatacel si il pun pe el la treaba) si oferiti nada in portii mici si dese (de 3-4 ori pe zi). Momelile din carlig e bine sa fie flotante (intram in detalii mai incolo).

Reteta 6: Inca una pentru fund malos si gata. Mai departe incercati si voi si daca aveti rezultate bune spuneti-mi si mie.

• 2 kg de porumb uscat
• 2 kg de seminte de floarea soarelui crude si faramate (nu macinate)
• 1 kg de boillies (ciocolata, canepa sau scopex)
• ½ kg canepa coapta
• ½ kg soia uscata
• ½ kg pelleturi (cele de ciocolata sunt o nebunie)
• ½ kg zahar
• 50 ml ulei de floarea soarelui
• 10 ml ulei de canepa
• emulsifiant
• aditiv

Aceleasi conditii ca la reteta de mai sus.

Reteta 7, a lui Adriano Musaro

Ingrediente:

1. 15% malai
2. 10% faina de orez
3. 15% faina de soia(grasa daca se gaseste)este un atractant natural
4. 10% faina alba (pentru a lega si carbohidrata)
5. 15% canapa prajta si tocata nu prea marunt
6. 5% pelete de porci sau faina pentru pasari si porci (nu mai mult pentru ca valorile nutritive sunt prea mari, pentru a hrani un porc se folosesc 200g....atentie la dozaj.)
7. 20% mancare de pasarele cu granulatia mica
8. 10% puteti alege voi oricare atractant si indulcitor, chiar zahar este foarte bun vorba lui Leon J. De obicei eu bag o spetie si cele pentru bucatarie sa stiti ca sunt optime.

Aceasta este reteta lui Adriano Mussaro, am vazut ca el face din aceasta nada niste guguloaie cam cat o minge de ping pong le lasa circa o ora la uscat, timp in care se intaresc in suprafata, si le lanseaza cu prastia.

Nadirea

Cam asa ar trebui sa arate locul de pescuit dupa ce naditi !!!

Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai "ciumege" scule, boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu veti avea succes.

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).

Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.

Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus omul dotat cu toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ("de firma" nu asa oricum), arome, boillies-uri de 14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A asteptat omul rabdator toata noaptea fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate apropiata, a aruncat in apa o mana de strot imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele, monturile (chiar a aruncat 2 lansete langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:
-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!
-Cum mai cu bere?
-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.

A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb tinut 2 zile in bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti balti furajate cu gunoi de grajd sau cu faina de oase.

Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe (capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune. Degeaba cumparati din piata "5 bilute la 10.000" si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.

Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc dar la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu ajutorul cosuletului de nadit (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.

Cosuletul portnada (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli.

Firul solubil - este foarte potrivit pentru boillie si momeli vegetale. Insirati boillie sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se didolva si ve-ti avea un pumn de boillie sau de graunte pe o suprafata de o palma.

Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boillie, boabe, momeli animale) se introduce in saculet ci montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!

Racheta - Este o teava din plastic (mai nou din carbon) si are in capatul superior o camera cu aer iar in capatul inferior un sistem de prindere. Se umple racheta cu nada iar in capatul inferior se face un dop din pasta sau din pamant. Cand este aruncata greutatea nadei scufunda racehta iar camera cu aer o tine in pozitie verticala. Dupa ce dopul se dizolva si nada cade racheta se ridica la suprafata. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).

Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.

Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.

Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de cca 1 metru lungime si curbata la capatul superior. Cu aceasta minune si cu putin antrenament poti arunca boillie (una cate una) la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.

Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal (canal) puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este prastia fixa (pe suport). Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care va-ti lansat monturile.

Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o chestie de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme si cu o coada de 1,5 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada iar restul depinde de ce vor (sau ce pot) muschii dumneavoastra.