Observ ca toata lumea este
interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti
le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic
romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de
cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii
charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).
Totusi... Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la
"baboiasi", in special in lunile februarie-martie cand platicutele,
bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De multe ori nici nu mai ai
timp nici sa mai improspatezi momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai
de ce, atita timp cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima.
Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este bagat in seama
de catre pescarii de apa dulce, dar care in perioada 15 Martie-01 Mai devine
deosebit de activ si care poate oferi satisfactii d 626y2418g eosebite tuturor pescarilor,
de la incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din Marea Neagra.
Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta perioada (mai ales ca se intra in
prohibitie la apele de ses si colinare). Este perioada in care poti pescui de
regula 3kg/h, daca marea nu este agitata.
Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l pescuiesti, secret pe
care nu il cunosc nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale,
de marimea celor de stiuca, galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot
consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in
amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca
acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori ca in fiecare
primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru iarna ce vine. Durerea este
ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere
cheful cand iei pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte
despre habitatul si obiceiurile lor. De regula, guvidul sta ascuns sub pietre,
de unde pandeste, iese si ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri),
culege resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In
perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie-05 Mai, iese de la
piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).
Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa
depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul migreaza catre ape mai adinci, de
unde revine pe la inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal.
Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi
face placere sa va descriu tehnica mea, pentru a prinde cit mai mult peste.
Oricum, guvidul este atit de activ in perioada de depunere a icrelor, incat
oricine il poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).
Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit
mai rapida, fir de 0,35mm (bune si stifturile din bazare, avind in vedere ca
uzura mulinetei si a firului este foarte rapida la acest pescuit).
Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o
greutate de 30g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la
o distanta de 20-30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10
m.
Montura este pe un fir de 0,35mm,
doua cirlige nr.4 (de preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre
cirlige. Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul
cimpului. Deasupra ochiului de care se prinde montura, pe cimp, se face un nod
pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda
pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de
gradina (cat mai mare, groasa si suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot
proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca
trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in
cazul celorlalte momeli ( se castiga timp pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti locul unde apa este mai
deschisa la culoare, lansati si trageti pluta catre zona mai intunecata (daca
observati astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la
"cap de piatra" si se afla in zona in care locuieste, de regula,
guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa
stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5 m.
Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta. Cautati in acest mod
zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei. Acolo se afla dinsul
adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta, pentru a gasi
locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a fundului apei in zona in
care pescuiti.
Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a
momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta pana ce aceasta va sta inclinata,
apoi micsorati apa numai atat cat sa se indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti
locul dinainte, dar merita.
Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la
pluta, fundul marii fiind, in general, foarte variat ca adincime.
Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim
2-3 min, ceva este in neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci
potriviti inca o data apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati
sa va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa uitindu-va
la ceilalti pescari) si atunci "aveti putintica rabdare", sigur isi
va da drumul dupa un timp destul de scurt.
Daca pestele
maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu
ezitati a schimba locul ori de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min,
mai ales daca din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg.
Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la "cap de
piatra " sau pe "placa de piatra" (zona cu apa mai inchisa la
culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre),
pescuiti in zone in care apa este mai deschisa la culoare.
Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la
culoare, este mai mare, are capul mai masiv si gura mare. Femelele sunt mai
mici, au capul mai ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta.
Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-25cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala.
Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).
Material :
pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de
la papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa
cit mai tare).
Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de
aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza, foarte usor, cu putina indeminare, la
un polizor, rotind bucata de material in jurul axei sale.
Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la
librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre
degete, se obtine forma ascutita.
Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma
ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta,
se impinge usor acesta catre sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl
axei sale, in ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei.
In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se
introduce in capatul liber al tubuletului, o bucata de material, pe care
ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine forma de la capatul antenei.
Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se
roteste, de exemplu, in jurul unui ac de cusut mai gros, se modeleaza ca in
figura, se introduc in corpul plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se
va fixa cit mai apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in care iese
pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea dorita si
probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de
tubulet in partea inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de
pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea).
Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste
deloc daca am ales papucii viu colorati.
Motto: " Nemini nascitur sapiens"
Multi "pescari" se lasa pacaliti de bete, mulinete & accesorii "cu sclipici" cu preturi pentru buzunarul oricui.
De ce sa investeasca în marci arhicunoscute, cu calitati pe masura, când îsi pot achizitiona "sculele" din piete, de la tarabe, locuri, de altfel dubioase, daca ne gândim la comertul cu articole de pescuit.
Si uite asa se explica de ce altii prind capturi impresionante pe balta iar cei care îsi spun ca nu are sens sa investeasca în "ustensile" sofisticate si, pe deasupra atât de scumpe, se enerveaza de ce nu pot si ei sa intre în posesia unor capturi asemeni celor care au investit în articolele de pescuit. Asta nu ar fi nimic, daca nu ar începe sa aiba palpitatii, în urma gândurilor invidioase care le inunda mintea. Si asa apar "remarcile" si apostrofarile de genul:"Du-te D-le mai încolo....nu vezi ca dai peste firul meu?" sau "Pe asta eu trebuia sa-l prind....daca nu veneai dumneata." etc.
Pentru ca sa nu fiti nevoiti sa ajungeti protagonistul unor astfel de situatii, penibile, de altfel, va recomandam câteva ponturi atunci cand va hotarâti sa achizitionati articole de pescuit:
Lansete
Referitor la lansete recomandam: pentru pescuitul usor, în locuri cu stuf si multe crengi este de preferat o undita telescopica de 5 - 7 m.
Pentru pescuitul mediu pe râuri, în balti sau pe Dunare: lanseta de 3,50 - 4,50 m cu actiune de 30 - 60 g.
Pentru pescuitul greu, la plumb, în lacuri, Dunare si Mare: lanseta de 4 m cu actiune 100 - 120 g.
Pentru somn, stiuca: lanseta de 4,50 - 5,40 m cu actiune de 200 - 450 g.
Pentru pescuitul cu naluci: lanseta de 2,10 - 2,40 cu actiune de maxim 50 g.
Este recomandabil sa achizitionati vergi din 2 - 3 elemente, având avantaje privind uzura redusa la mufari ti mai ales curba ( mai putin franta ) dupa care lucreaza.
Mulinete
Recomandabil sa aveti mulinete cu maxim 4 rulmenti pentru cele cu angrenaj coroana-pinion.
Este bine, de asemenea sa aveti mulinete cu carcasa metalica ( tambur metalic ), acestea permitând angrenajului jocul mai mic.
Si, bineînteles, este de dorit a avea mulinete de diferite marimi, numarul lor trebuie sa fie egal cu cel al lansetelor.
Fire
Aici ramâne la latitudinea dumneavoastra,însasi în functie de lansetele si mulinetele pe care le detineti. De asemenea, locul unde veti pescui este f. important pentru alegerea firului. Fiti hotarâti la ce dati: la pluta, la plumb, la wobler sau twister. În functie de toate acestea, firele pot fi de la 0,12 pana la 0,50.
Sfaturi practice
Pestele proaspat se verifica astfel: daca este pus într-un vas cu apa si cade la fund, înseamna ca e bun.
Daca pestele proaspat are miros de mâl, se tine 1 ora în apa rece si otet (2-3 linguri otet la 1 l apa).
La prepararea icrelor este bine sa se foloseasca neaparat apa minerala sau sifon rece, pentru a le face mai emoliente.
Crapul are un os amar în forma de triunghi, în locul în care se leaga sira spinarii de cap; acesta trebuie scos înainte de pregatirea pestelui.
Bibanul se poate curata de solzi daca se scufunda în apa clocotita câteva secunde.
Pentru pastrarea dulcetii pestelui, pestele curatat nu se tine în apa, doar se spala repede.
Icrele de mreana fiind toxice crude, nu se consuma decât fierte sau prajite.
La curatarea pestelui mare trebuie sa se aiba în vedere eventuala prezenta a teniei, fapt care interzice consumarea pestelui.
Friptura de peste se fragezeste numai cu vin alb; vinul rosu da fripturii un gust rau.
Pestele se curata mai usor de solzi daca îl bagam în apa clocotita si pe urma în jet de apa rece.
Laptii de peste trebuie tinuti 10 minute în apa cu putina lamâie. Apoi se zvânta si se prajesc, usor tavaliti, în prealabil, prin faina.
La preparatele de peste se serveste numai vin alb sec.
Preparatele de peste se servesc pe farfurii ovale. Se va încojura pestele cu frunze mici de patrunjel verde si cu felii de lamâie si masline.
Icrele se pastreza amestecate cu multa sare.
Înainte de a frige fileul de peste, ungeti-l cu putin suc de lamâie. În acest mod, carnea devine foarte tare si nu se mai farâma.
Sarea si acreala fac sa se coaguleze mai repede substantele albuminoide din carne si aceasta sa nu se sfarâme.
Odata congelat, pestele nu mai poate fi recongelat. Nu numai ca-si pierde calitatile nutritive, dar nu mai are nici gustul placut.
|
