Pescuitul oceanic
Īn anul 1989, flota romāneasca de pescuit numara efective de aproximativ 50 de traulere expeditionare, echivalentul categoriei 8FAO, nave de peste 2500 TRB, efectiv care plasa tara noastra pe pozitia 7 la grupa flote expeditionare si careia i se asociaza un numar de 12 nave transportor frigorifice īntre 8000÷12000 TRB, inclusiv doua tancuri de aprovizionare cu combustibil pe zona, nave de asigurare logistica.
Aceasta flota īsi are actul de nastere īn 1964, cānd apar si intra īn serviciu primele 2 nave construite īn Japonia.
Printr-un efort financiar deosebit, Romānia reuseste sa suporte costurile unor nave din Germania de Est si Polonia, astfel īncāt īn perioada '69÷'84 sunt importate din Polonia nave de clasa B42, iar din Germania nave de clasa Atlantic2 si SuperAtlantic, fabricate la Strasburg (RDG).
Īncepānd cu 1980, Romānia reuseste sa-si completeze efectivul prin nave SuperAtlantic la Braila.
Primele nave SuperPolar au fost importate din URSS, si la scurt timp au fost aduse īn tara īnca 4 transportoare de 11000÷12000 TRB construite īn Germania de Est, flota de pāna la 12 transportoare diferite fiind completata cu nave facute la Galati.
Aceasta putere de pescuit dotata cu nave de larga autonomie (4÷6 luni) a permis atacarea unor zone de pescuit īndepartate. Astfel, flota romāneasca a lucrat īn:
Oc. Atlantic de NW (Labrador, coastele Canadei si SUA, īn apele islandeze) dar si īn Atlanticul de NE, M. Norvegiei si pāna īn canalul Bristol, M. Irlandei.
Coasta de vest a Africii, aria de platou continental versant a constituit o zona expeditionara prolifica.
Zona Atlanticului central de est, cuprinsa īntre Gibraltar si gura fluviului Congo, īn fosta Sahara spaniola, Mauritania
Īn sud īn spatiul Atlanticului de SE cuprins īntre paralelele de latitudine 6˚S si 50˚S, activitatea operationala romāneasca a fost concentrata prioritar īn zona namibiana cuprinsa īntre Cunene River si Orange River;
Īn acelasi timp, dupa 1979, Romānia trece si la exploatarea Oc. Indian de vest, corespunzator ariei maritime īnvecinate coastei de E a Africii, marcāndu-si prezenta īn apele somaleze si mozambicane, īn expeditii ocazionale.
Activitatea de pescuit expeditionara a fost sprijinita cu dezvoltarea unui sector de dezvoltare halieutica, organizat pentru nevoia de asigurare de informatie stiintifica pertinenta a deciziei de dislocare a flotei, a unitatilor componente de orientare spre un anume gen de pescuit sau de capturarea unei anume specii de pescuit pe piata locala sau internationala.
Īn aceasta situatie, īn anii 1980÷1989, valoarea pescuitului se ridica si depaseste 200000 tone/an. Īn anii 1983÷1984 si 1986, numai īn Atlanticul de SE, īn spatiul namibian, captura romāneasca s-a ridicat la 100000÷120000 t, ceea ce a plasat pescuitul romānesc pe pozitia 4 īn rāndul marilor pescuitori ai regiunii dupa tarile: Rep. Sud Africana, URSS, Spania.
Īn toata lumea, pescaria este subventionata de stat si ma 121j91b i ales pescuitul marin, facāndu-se subventii anuale de 600÷800 milioane $/an.
Aceasta politica comunitara are īn vedere conservarea comunitatilor umane care traiesc din mare si pentru mare, a caror viata este intim legata de pescuitul marin si pentru pastrarea unor standarde ridicate pe consumul de peste pe cap de locuitor.
Spre deosebire de ceea ce face vestul, trecerea brusca a Romāniei īn conditii de piata concurentiala, a determinat stoparea brusca a subventiilor pentru flota romāneasca de pescuit.
Decapitalizarea companie, necesitatea de a avea continuu acces la fonduri valutare pentru platile echipajelor, asigurarea costurilor de explorat, au dus la o evolutie rapida negativa a flotei de pescuit oceanic, toate efectivele fiind retrase īn tara.
Īn 1998, aceasta flota de pescuit oceanic este aproape complet distrusa, dupa doua socuri de tentative de privatizare.
Īn 1997÷1998 se realizeaza o combinatie nereusita cu compania privata Harmony Ltd.
Momentul crucial īl reprezinta data de 21.03.1990, care a īnsemnat retragerea primelor efective romānesti imediat dupa independenta Namibiei, aceasta punānd īn aplicare principiile Conventiilor. Romānia, din respect, īsi retrage navele din aceasta arie, urmānd ca īn perioada 1990÷1993 sa fie retrase si navele ce au lucrat īn zona Mauritania.
stiinta care se ocupa de cercetarea resurselor pescaresti din oceanul mondial poarta numele de halieutica
Exploatare halieutica - exploatarea resurselor pescaresti dintr-un bazin oceanic dat;
Cercetare halieutica - stiinta care se ocupa de animalele marine cu interes pentru exploatarea pescareasca.
Cuvāntul halieutica provine din omonimul grecesc care īnsemna arta de a pescui la mare.
Pescuitul este una dintre cele mai vechi ocupatii ale speciei umane si īn special pescuitul īn apele marine. El face obiectul unor comunitati legate de mare prin numeroase conexiuni economice, sociale.
Pescuitul constituie principala sursa de proteine animale. El devine o industrie dupa cel de-al doilea razboi mondial ca urmare a dezvoltarii mijloacelor navale adecvate si a transferului masiv de tehnologie din domeniul militar īn cel civil (aparatura de navigatie, mijloace de detectare acustice, traulare, etc.).
Dezvoltarea industriei pescaresti cunoaste un salt evident la nivelul anilor 1960÷1970, odata cu cresterea tonajului navelor de pescuit si aparitia navelor de pescuit expeditionare care marcheaza aparitia industriei de pescuit ca atare. Aceasta perioada este cunoscuta printr-o crestere anarhica a flotelor de pescuit, odata cu introducerea metodelor moderne de capturare.
Anii '70 sunt caracterizati prin ideea ca viitorul īl reprezinta oceanul cu resursele sale, spre aceste resurse fiind orientat interesul lumii postbelice, marcata de criza alimentara a momentului, de fenomenul de foame cronica, care au afectat continente īntregi, mai ales cele plasate īn sudul subdezvoltat, marcat de lungi perioade de explorare coloniala.
Īn acelasi timp, exploatarea comerciala pescareasca este ajutata de crearea unor flote capabile ca prin productia realizata si desfacuta pe pietele a terte tari sa aduca tarii lor devize liber convertibile, usor de investit īn infrastructuri portuare, mijloace navale, operationale, de asigurare logistica a marilor flote.
Sofisticarea mijloacelor de cautare pentru pescuit, a tehnicilor de capturare, deci a uneltelor pescaresti, determina o crestere a efortului determinat de pescuit, īn ideea rentabilizarii activitatilor pescaresti, ceea ce duce rapid la instalarea suprapescuitului distructiv si intensiv.
Se impune din ce īn ce mai mult, pe masura ce se constata o scadere a nivelului de captura, necesitatea coordonarii efortului international de protejare, conservare si management integrat a acestor resurse.
Anii 1970 sunt anii cooperarii internationale si ei au dat nastere unor structuri internationale, organizatii regionale si interne de pescuit īn a caror sarcina intra gestionarea fondului pescaresc din principalele arii geografice.
Trebuie mentionat ca 95% din cele 80÷100 de milioane de tone/an ale capturii mondiale de organisme marine, se obtin īn aria precontinentala (platforma continentala plus versant); aceasta arie principala de dezvoltare a lumii vii si īn acelasi timp de concentrare a resurselor pescaresti, a facut obiectul de interes a exploatarii si corespunzator a organismelor internationale de profil pescaresc.
Aceste structuri suprastatale de cooperare internationala, au īmpartit zonele de captura pe arii geografice corespunzatoare zonelor statistice FARE (ONU pentru alimentatie si agricultura). De exemplu, aria Atlanticului este īmpartita īn 6 zone statistice FARE.
Fiecare zona are o denumire standardizata care defineste un anume segment de bazin oceanic si o cifra de cod utilizata pentru rularea datelor pe calculator.
De la nord la sud sunt puse īn evidenta ariile geografice: Atlanticul de NE, Atlanticul de NW, Atlanticul central de W, Atlanticul central de E, Atlanticul de SE, Atlanticul de SW.
Astfel, pentru Atlanticul central de E, aria statistica FAO34 corespunde ariei de competenta CECAF (Comitetul de Pescuit pentru Atlanticul Central de Est). aceasta arie se īntinde īntre Gibraltar, gura de varsare a rāului Congo si spre larg pāna la limita meridianului de 20˚W.
Romānia face parte din aceasta organizatie cu sediul la Dakar. Din aceasta mai fac parte 36 de tari de pavilion, state europene, asiatice, africane, apartinānd ariei Africii de NW.
La sud de gura de varsare a rāului Congo si pāna la Capul Acelor (06˚ lat S÷50˚ lat S si 20˚W÷30˚E) se īntinde zona Atlanticului de SE, zona statistica FAO47, care a constituit vreme īndelungata aria de competenta a organizatiei internationale ICSEAF (Comisia Internationala pentru Pescuit īn Atlanticul de SE), organizatie regionala care a cuprins 17 state maritime dintre care numai 2 autohtone: Angola si Sud Africa. Este un organism cu sediul la Madrid. Romānia a aderat la aceasta structura īn 1977. Ea se dizolva "de facto" la 21.03.1990, ca urmare a obtinerii independentei Namibiei, prin punerea īn aplicare a rezolutiei 435 a Consiliului de Securitate O.N.U.
Anterior acestui eveniment, īn 1975 Angola īsi extinde zona de competenta nationala la 200Mm, iar īn 1977 Republica Sud Africa procedeaza la fel, generalizarea acestui fenomen fiind īncheiata odata cu obtinerea independentei Namibiei.
Aceste acte unilaterale determina pierderea ariei de competenta a organismului regional, care impune dizolvarea lui la 21.08.1990; el va fi īnlocuit īn cea de-a doua jumatate a anului 1990 de o noua structura regionala SADC (Comunitatea Economica a Ţarilor Africii Australe), organism īnchis, rezervat tarilor din regiune, ca urmare a aplicarii noului concept politic de dupa '90: Africa africanilor
Exploatarea intensiva a resurselor pescaresti din marile zone oceanice, a dus la rapida involutie a rezervelor exploatabile, la un colaps al pescariilor din aceste regiuni, determinānd un pescuit specializat si selectiv.
Īn genere, la o privire atenta a hartii politice a lumii, remarcam o concentrare excesiva a marilor puteri comerciale si īn consecinta a marilor puteri financiare īn aria de nord a planetei. Aceste flote au exploatat īn principal zonele marine īnvecinate, speciile de larg interes reprezentāndu-le: tonul, pestii plati, heringul, macroul dar si crevetii, caracatita, calmarul, sepia.
Pescuitul intensiv selectiv si specializat a determinat afectarea numai a anumitor etaje ale sistemului, cu dereglari profunde de fauna ihtiologica (referitoare la peste).
Anii '80 sunt caracterizati de aparitia unor organisme internationale, īntemeiate pe temeiul unor conventii internationale privind explorarea si exploatarea marii. Ariile de competenta a acestor organisme, coincid cu zonele de influenta FAO.
ICSEAF este organizatia ce avea ca arie de extindere suprafata cuprinsa īntre 06˚latS÷50˚latS si 20˚longW÷30˚longE, arie de competenta īnvecinata coastelor africo-australo-occidentale. Sediul organizatiei a fost la Madrid. Din aceasta faceau parte 17 state maritime, dintre care doar 2 autohtone. Īn aceasta structura suprastatala, care exonera dreptul statelor la management; din zona sa de competenta au dictat majoritarii, deci tarile autohtone regiunii si īn primul rānd marile puteri economice: URSS si Sud Africa.
30 de organisme internationale au fost consemnate la finele anilor '89÷'90. Organismele internationale īn cauza au īncercat introducerea unor pachete de masuri legislative privind: definirea pescuitului industrial si masurile tehnice impuse pescuitului specializat astfel īncāt acestea sa se dezvolte īn liniile stricte evitāndu-se supraexploatarea.
Masurile de management erau īntarite prin acte apreciate prin starea rezervelor si defalcate pe sectoare de activitate, specii, sezoane, tipuri de pescuit si flote operante. Aceste masuri legislative, din punct de vedere tehnic, se refereau la tipul de unealta permisa īntr-un anumit pescuit, marimea ochiului de plasa, talia minima de pescuit, proportia capturilor complementare.
Toate aceste implementari au avut titlul de "recomandari", data fiind imposibilitatea de aplicare a unor masuri permisive īn caz de infractiune.
O serie īntreaga de organisme pentru supravegherea aplicarii legislatiilor aplicate īn comun, au instituit masuri de control international, de inspectie pescareasca internationala realizata prin efortul comun al tarilor membre ale organismelor īn drept.
Īn fapt, niciodata si īn nici un caz al vreunui organism oarecare, efortul de inspectie internationala nu a putut fi colectiv; de regula au participat mai marile flote capabile sa suporte costurile financiare si a unor nave adecvate acestor misiuni, care de fapt ar fi trebuit sa fie īn sarcina organelor de coasta a tarilor riverane.
Evident, infractiunile de pescuit nu au putut fi sanctionate financiar, ci numai cu atentionari ale tarii de pavilion a infractorului, suspendarii din pescuit a unor nave, companii sau flote de pavilion, dar toate greu aplicabile din cauza lipsei bazei legale.
Īn acelasi timp, organismele abilitate din cadrul acestor structuri internationale, au facut un continuu deserviciu perspectivei de māine a zonelor aflate īn competenta lor, prin supraevaluarea mascata, contrafacuta, a rezultatelor cercetarii stiintifice privind starea rezervelor, ceea ce a dus constant la mentinerea unor TAC-uri supradimensionate pentru speciile aflate īn exploatare, īnlesnind suprapescuitul si spolierea rezervelor pescaresti (TAC- Total Admisible Capture).
Anii '70÷'80 sunt anii care marcheaza ineficienta acestor organisme internationale īn protectia resurselor pescaresti, ceea ce determina o reactie īn lant, generalizata, a extinderilor unilaterale a zonelor de competenta nationala. Īn fapt, ideea extinderii suveranitatii nationale a unui stat maritim dincolo de apele teritoriale pentru īntreaga arie a platformei continentale, este influentata pentru prima data de declaratia lui Truman din 1947, manifestare a ideilor democratice de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Primele extinderi unilaterale ale suveranitatii nationale pentru zona de platou continental īnvecinata statului īn cauza, a avut loc īn 1950 si ele au ca temei juridic declaratia Truman.
Primele extinderi la 200Mm apartin grupului Conventiei de la San Salvador, care cuprinde o serie de state sud americane, si care īn primul moment au fost determinate de reactia tarilor Americii Centrale si din nordul Americii de Sud īmpotriva raftului practicat de tonierele din America de Nord, cu baza la San Diego (California) asupra resurselor de ton din Peru si Ecuador.
Aceste prime extinderi s-au facut cu titluri de ape teritoriale si este cazul situatiei īn care s-au facut extinderile īn Peru, Chile si Argentina, ceea ce oferea statului suveran drepturi discretionare īn managementul resurselor exploatate.
Ulterior anilor '70÷'78, pe scara internationala, fenomenul se generalizeaza sub titulaturi diferite si cu limite de extindere diferita, dupa criterii diferite. Unele tari au practicat pāna la nivelul acestei date, extinderi pāna la limita platoului continental, altele pāna la limita de 200Mm sau mai putin, ceea ce a dus īn fond la aparitia unui fenomen neconjugat, lipsit de temeiul referintei la o procedura juridica internationala cunoscuta.
Pentru cazul tarilor Africii de W - īntre Capul El Spartel si Capul Acelor - aceste extinderi au tinut cont de batimetrica de 200 m sau 250 m, apreciata ca fiind latura externa a platoului continental, pragul spre versant. Īn aceasta situatie apare un paradox - daca spre exemplu platoul continental īn dreptul Guineei depaseste 200 Mm, īn dreptul Coastei de Fildes el se īntinde pāna la cel mult 10 Mm, īn anumite sectoare izobata ajungānd pāna la 1÷1,5 Mm de coasta.
Extinderile au īmbracat forme diferite si exigente ca titulatura: ele s-au facut cu titulatura de ape teritoriale prin extinderea notiunii de apa teritoriala la īntreg spatiul platoului continental sau cu titulatura de zona de pescuit rezervata zona economica exclusiva
Īn linii generale, procesul de trecere a zonei precontinentale īn gestiunea natiunilor riverane oceanului mondial si de sectorizare a celei mai productive parti a oceanului, se definitiveaza īn liniile generale īn anii '77÷'78.
Īn fond, aparitia Conventiei internationale a dreptului marii din 1982 de la Montego Bay, ca urmare a hotarārilor celei de-a treia Conferinte ONU pe aceasta tema, legifereaza un act generalizat, practicat de dinainte de momentul aparitiei temeiului juridic. Semnarea acestei conventii si ratificarea ei a īnceput chiar din 1982 si s-a īncheiat la nivelul anului 1996 Paradoxal, aceasta conventie nu a fost semnata de marile puteri (SUA, Anglia, Germania).
Extinderile zonelor admise īn 1982, primesc cāteva categorii juridice: apele teritoriale Regimul apelor teritoriale are īn vedere dreptul statului suveran riveran, de a-si exercita controlul asupra unei limite cu latime variabila de 3÷6÷12 Mm de regula, si exceptional de 20÷30 Mm sau chiar 200 Mm, dupa modul īn care s-a facut extinderea asupra unei parti sau a īntregului platou continental.
Īn principiu, īn zona apelor teritoriale navele sub pavilion strain nu au dreptul de a pescui, a stationa sau de a practica un pasaj inofensiv fara autorizatie speciala. Este zona de exercitare a dreptului de control a statului suveran asupra marfurilor, pasagerilor, membrilor echipajului navei straine si de a dispune masuri permisive īn concordanta cu legislatia nationala.
Cea de-a doua arie poarta numele de zona contigua, zona care a fost adoptata facultativ de tarile semnatare ale conventiei din '82 si care este o arie de practica a controalelor si masurilor vamale, sanitare, stabilite de legislatia statului riveran. Ea este īn general dubla ca īntindere fata de zona apelor teritoriale.
Extinderea competentelor nationale la īntreaga arie de platforma continentala, are ca limita prin textul conventiei 200 Mm. Ea este acceptata sub doua forme juridice:
zona economica exclusiva
zona de pescuit rezervata
Zona economica exclusiva este zona īn care statul riveran īsi exercita dreptul de proprietar asupra rezervelor marine cuprinse īn aceasta arie, fiind īnsa deschis cooperarilor bilaterale īn domeniul pescuitului cu terti prin practica accesului la exploatare pe baza de licenta sau autorizatie de pescuit, sau a exploatarii īn comun prin structuri economice de tip joint venture (societate mixta).
Licenta īnsemna dreptul de a cumpara autorizatia de pescuit care priveste o anumita specie si cantitatea autorizata de a fi pescuita. Licenta este īnsotita de cote nationale si cote rezervate cooperarilor bilaterale pe baza de acord bilateral interguvernamental sau īntelegeri īntre companii, dar īntotdeauna īn limitele unor cote acordate de guvernul tarii respective.
Societatea respectiva da dreptul la acces īntr-o zona prin fondarea unei societati cu detinatorul unei arii de pescuit si care īn genere participa la capitalul social cu un minim de 51% pentru pastrarea contractului national. Societatea astfel constituita trebuie sa functioneze pe teritoriul national al statului īn cauza (detinatorul rezervelor exploatarilor), ea supunāndu-se legislatiei nationale.
Exista si exceptii; de exemplu legislatia sud africana permite ca participarea externa sa fie de maxim 40%.
Zona de pescuit rezervata este cel mai sever caz de practica a extinderii unilaterale a zonei de competenta nationala, dupa extinderile la 200 Mm a marii teritoriale. Īn aceasta situatie statul riveran īsi manifesta interesul legislativ si de sprijinire a sectorului national de exploatare pescareasca, dezvoltānd un asa zis pescuit de casa, cu permisiunea de a pescui prin excelenta cota nationala si cu rezervarea unor cote simbolice pentru partenerii preferentiali legati cu interese majore politice sau economice de zona respectiva.
Sunt foarte putine state care practica acest sistem; este cazul republicii sud africane. Īn perioada '90÷'97, Rep. Sud Africa a acordat cotelor straine numai 10% din nivelul cotei anuale de pescuit, restul fiind rezervat sectorului national pescaresc. Īn '97÷'98, cota alocata flotelor straine s-a redus la 1000 t/an ceea ce īnseamna infim fata de un total de 1200000÷1300000, cāt este productia anuala de pescuit a flotei R.S.A.. Aceasta cota a fost rezervata unui vecin dependent economic si politic de R.S.A.
Pestii sunt gnatostomele cele mai primitive, exclusiv acvatice ce respira prin branhii, au schelet cartilaginos sau osos, iar pe corp au īnotatoare perechi si neperechi.
Dupa natura scheletului, dupa cum am mai spus, Supraclasa Pisces se divide īn doua clase: Chondrichtyes si Osteichtyes
Clasa Chondrichtyes cuprinde pesti cu schelet cartilaginos, pielea acoperita cu solzi placoizi, gura subterminala, ventrala, bot prelungit īntr-un rostru, branhii (5-7 perechi) de forma unor lame foarte subtiri iar orificiile branhiale cu aspect de crapaturi alungite sau fante. Vezica īnotatoare lipseste. Majoritatea speciilor sunt vivipare.
Clasa Chondrichtyes se īmparte īn doua subclase:
Subclasa Elasmobranchia grupeaza pesti cu fante branhiale evidente, neacoperite de o rasfrāngere tegumentara, cu gura armata cu multi dinti ascutiti, orificii nazale situate pe fata ventrala comunicānd, īn general, cu gura. Aceasta subclasa cuprinde ordinele:
Ordinul Selachiiformes reprezinta pesti pelagici foarte buni īnotatori, cu corpul fusiform, alungit si fantele branhiale situate pe laturile capului. Din acest ordin fac parte: rechinul albastru, rechinul ciocan, rechinul vulpe, cāinele de mare, īngerul de mare;
Ordinul Rajiformes cuprinde pesti care traiesc mai mult pe fundul marii, avānd corp greoi, turtit dorso-ventral, de forma unui disc sau a unui romb. Īnotatoarele pectorale sunt late si fixate de laturile trunchiului, de la cap pāna la coada, cele dorsale foarte mici, iar caudala este redusa sau lipseste, narile si fantele branhiale sunt plasate pe partea ventrala a capului. Din acest ordin fac parte: pestele fierastrau, torpila electrica marmorata, vulpea de mare (vatosul), pisica de mare, calcanul.
Subclasa Holocephalia cuprinde cāteva specii de pesti care traiesc īn adāncul oceanelor. Au corpul mult alungit si turtit lateral, fantele branhiale acoperite cu o cuta tegumentara, tegumentul lipsit de solzi, iar gura ventrala prevazuta cu dinti putini īn forma de placi.
Clasa Osteichtyes cuprinde circa 20 000 de specii care populeaza apele globului terestru. Īn aceasta clasa sunt cuprinsi pesti cu scheletul partial sau total osificat, branhii īn forma de pieptene, asezate īntr-o camera de fiecare latura a capului, acoperita cu un opercul. Corpul este acoperit cu solzi ososi, lamelari. La majoritatea acestor pesti exista vezica īnotatoare situata dorsal fata de tubul digestiv.
Aceasta clasa cuprinde urmatoarele subclase:
Subclasa Actinopterygia grupeaza pesti ale caror īnotatoare perechi sunt adaptate la īnot.
Supraordinul Chondrostei cuprinde gnatostomi cu schelet īn cea mai mare parte cartilaginos, oasele craniene sunt īn cea mai mare parte de origine dermica, solzii de tip ganoid, eventele prezente;
Ordinul Acipenseriformes se caracterizeaza prin pesti cu scheletul īn majoritate cartilaginos, notocordul dezvoltat si īnvelit īntr-o teaca conjuctiva īn care vertebrele sunt slab schitate. Din acest ordin fac parte toti sturionii: nisetrul, cega, pastruga, viza, morunul, sipul
Supraordinul Holostei
Supraordinul Teleostei cuprinde cei mai evoluati pesti, avānd scheletul complet osificat. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi si ctenoizi, īnotatoarea caudala homocerca iar vezica īnotatoare necompartimentata. Acest supraordin cuprinde 90% din pestii actuali. Ordinele ale caror specii prezinta interes pentru pescuit sunt:
Ordinul Clupeiformes: scrumbia (Alosa), heringul, sardeaua, hamsia;
Ordinul Perciformes: barbunul, scrumbia albastra, tonul, chefalul; sunt pesti fisoclisti al caror corp este oval, alungit, comprimat lateral si acoperit cu solzi mici, ctenoizi sau cicloizi;
Ordinul Pleuronectiformes: calcanul, cambula, limba de mare. Sunt pesti bentonici care stau culcati pe o latura avānd ochii deplasati pe partea opusa, īndreptata spre lumina, latura care poarta ochii este puternic pigmentata.
Subclasa Brachiopterygia
Subclasa Dipnoi
Subclasa Crossopterygia
Nevertebratele ce prezinta interes pentru pescuitul industrial, pot fi īmpartite astfel:
v Īncrengatura Mollusca - molustele sunt animale marine, dulcicole si terestre, avānd simetrie bilaterala, cu exceptia gasteropodelor, la care aceasta se pierde datorita torsiunii corpului. Corpul nesegmentat, scurt si moale, este alcatuit din: cap, picior, sac visceral, manta si cochilie;
Clasa Gasteropoda (Bivalvia) - melcii
Clasa Lamellibranchia - scoicile
Clasa Cephalopoda - cuprinde moluste marine cu cochilia rudimentara si interna (sau lipseste). Piciorul este transformat īn brate prevazute cu ventuze, si īntr-un organ special, numit pālnie. Din aceasta clasa fac parte: calmarul, sepia, caracatita si nautilul.
Clasa Crustaceea cuprinde artropode cu corpul aparat de o cuticula chitinizata, uneori impregnata cu saruri de calciu, costituind crusta, de unde si denumirea de crustacei. Din aceasta clasa fac parte: crabii, homarii, langustele, langustinele.
Clasa Echinoidea cuprinde circa 800 de specii cu corpul globular, mai mult sau mai putin turtit dorso-ventral la cei doi poli si acoperit cu un mare numar de tepi, de unde si denumirea populara de "arici de mare". Scheletul este rigid ca o teasta, compus din placi calcaroase juxtapuse si fuzionate. Ţepii sunt mobili si piciorusele dispuse pe cele 5 zone ambulacrare mediane. Din aceasta clasa fac parte: stelele de mare, castravetii de mare, aricii de mare.
Cea mai mare valoare pe piata o are grupul cefalopodelor, urmat īndeaproape de cel al peneidelor (crevetii). Capturarea acestor grupuri (crevetii) este facuta cu nave specializate care lucreaza fie cu traulul, fie cu capcane, captura fiind de cāteva kilograme la 2 ore de pescuit.
Grupul nevertebratelor constituie obiectele de lux ale pescuitului.
Din Clasa Mamallia, importanta pentru pescuitul industrial o au mamiferele din Ordinul Cetacea
Subordinul Odontoceti se caracterizeaza prin prezenta dintilor foarte bine dezvoltati si lipsa fanoanelor. Dintii sunt homodonti, de forma conica, la delfin ajungānd pāna la 260 la numar. Aparatul respirator comunica cu exteriorul printr-un singur orificiu nazal. Acest subordin este reprezentat de delfinul, casalotul, narvalul, beluga, orca (delfinul ucigas), marsuinul (porcul de mare). Aceste mamifere sunt rapitoare vorace, crude (orca de exemplu ataca focile);
Subordinul Mysticeti cuprinde balenele, cele mai mari animale actuale, a caror gura, lipsita de dinti, este prevazuta cu numeroase fanoane, organe de filtrare īn timpul hranirii. Au doua orificii nazale. Balenele au o distributie bipolara, strabatānd cu usurinta spatiul dintre cei doi antipozi. Balenele se hranesc cu mici crustacee - kril.
Ordinul Pinnipedia cuprinde mamifere carnivore, adaptate la viata acvatica. Corpul lor este acoperit cu o blana deasa, lucioasa si unsuroasa, formata din unele fire mai lungi si rare si altele scurte si dese, blana ce face obiectul unui vānat crud si excesiv. Din acest ordin fac parte: ursul de mare, leul de mare, foca, morsa, vaca de mare, vitelul de mare, elefantul de mare, leopardul de mare.
Mijloace de capturare
Se remarca cāteva tipuri sau categorii mari:
Pescuitul de subzistenta (artizanal) este tipul de pescuit utilizat īn regiunile de coasta de populatia autohtona, practicat pentru satisfacerea necesitatilor familiale sau a comunitatii pescaresti rurale sau urbane, Produsele acestui gen de pescuit nedepasind zona costiera. Particular, este specific zonelor economice slab dezvoltate, dar nu numai, si este caracterizat pentru īntreaga arie costiera a Oc. Indian, pentru ambele coaste ale Africii, īn parte pentru M. Mediterana si chiar o parte a M. Negre. El a aparut īn aproape toate oceanele si marile lumii. Este un pescuit practicat cu mijloace tehnice artizanale traditionale, cu ambarcatiuni nepuntate, motorizate sau nu, specifice pentru fiecare arie geografica īn parte;
Pescuitul semi-industrial se refera la pescuitul practicat pe mare īn proximitatea zonelor costiere, cu mijloace navale de tonaj mic si mediu, cu raza mica de actiune, si este dependent logistic de porturile pescaresti īn care aceste nave īsi au baza. Mijloacele tehnice utilizate īn acest gen de pescuit sunt mijloace de mare randament pentru acest tip de nave si asigura capturi peste nevoile de subzistenta ale populatiei dependenta de acest pescuit, capturi care pot deservi necesitatile antreprizelor de prelucrare si procesare de la tarm si pot constitui chiar obiect de export;
Pescuitul industrial apare īn jurul anilor '50÷'60 odata cu disparitia ultimelor nave pescaresti cu abur si cu aparitia primelor nave expeditionare - a navelor de pescuit cu pescaj mare, cu autonomie de 3÷4 luni, capacitati rezonabile de stocare a capturilor, tehnologii si tehnici de pescuit sofisticate si bune dotari de navigatie si cercetare pentru pescuit.
Navele de pescuit reprezinta un segment important din flota civila mondiala. Ele se disting prin functiile si caracteristicile specifice, adaptate tipului de pescuit pe care-l practica, cel mai ades un pescuit specializat, unidirectionat.
Sunt usor de distins prin alura specifica, determinata de functia esentiala acestui tip de nava: cautarea si capturarea aglomeratiilor pescuibile. Se adauga acestora navele auxiliare, de deservire a marilor flote pescaresti.
Nava de pescuit
Īn functie de tipul sau, de obiectul de pescuit pentru care este specifica, poate actiona īn regim de nava izolata sau īn formatii (are nevoie de mijloace navale de asigurare logistica, nave baza, transportoare frigorifice, tancuri de realimentare, nave de asistenta tehnica si salvare, etc.).
Exista o serie de sisteme de clasificare a navelor, dar cel mai cunoscut si utilizat este sistemul acceptat de FAO. Acest sistem tine cont de categoria de tonaj, de tipul operational al navelor, deci de destinatia lor de pescuit. Īn general, statisticile pescaresti pleaca de la tonajul cel mai mic (100 TRB/nava) pāna la 2500 TRB si peste/nava.
Īn acest sistem de clasificare se disting 8 categorii, clasa 8 cuprinzānd nave de si peste 2500 TRB.
Īn functie de tipul de pescuit, se disting cāteva categorii de nave:
nave de tonaj mic - navele de la 100 la 500 TRB. Cuprinde cutere, baleniere semipuntate si nave de diverse tipuri destinate pescuitului cabotier;
nave de tonaj mediu - de categoria 500÷1000 TRB. Cuprinde practic segmentul cel mai important al navelor de pescuit semi-industrial;
nave de pescuit expeditionar - nave pescaresti cu unitonaj individual. Cuprinde navele īntre 1000 si 6000 TRB din categorii functionale diferite.
Īn functie de tehnica si tehnologia pescuitului uzitata sau de functia īn flotila, navele pot fi īmpartite īn:
nave operationale sunt navele de pescuit activ;
Drifterul
Este o nava de pescuit cu setci (perdele de plasa īntr-un singur rānd sau dublu, flotante la suprafata apei sau īn masa apei, reunite si constituind baraje īn calea de migratie a speciilor gregare - specii care cārduiesc).
Drifterul este caracterizat prin amplasarea suprastructurii la Pp cu punte de pescuit libera pe 2/3 spre Pv si borduri libere pentru manevre cu setcile. Pentru lansarea acestor unelte se utilizeaza mijloace mecanice speciale: cabestane sau bigi cu power lock.
Acest tip de nava, īn general este destinat pescuitului speciilor pelagice care formeaza aglomerari la distante relativ mici de tarm, specii cum ar fi: macroul, heringii, alosele. Ele sunt nave de pescuit costier din ce īn ce mai rare, īntālnite īn M. Baltica, M. Nordului, Canalul Mānecii, ambele coaste ale Americii de Sud, s.a.
Seinerul
Utilizeaza ca unealta de pescuit activ - navodul punga. Grupa este extrem de eterogena si cuprinde cāteva categorii:
seinere clasice destinate pescuitului specializat a speciilor pelagice gregare de talie mica si medie (hamsii, sardine, sardinele, alose, heringi, macrou, palamida, etc.).
Sunt nave de tonaj mediu īntre 100÷500 pāna la 700 TRB, cu suprastructura mult avansata spre prova, punte de pescuit lunga si larga, ocupānd 2/3 din partea posterioara a navei. sunt prevazute fie cu platforma turnanta la pupa pentru stivuirea, lansarea si recuperarea navodului punga si cu catarg central īnapoia castelului prova, cu biga si cu power lock pentru manevrarea plasei. La navele moderne, platforma turnanta este īnlocuita de un plan īnclinat al pupei, denumit slip, plan ce permite alunecarea plasei la lansare si o mai buna recuperare a sa la virare. La unele nave, partea terminala a platformei turnante sau partea superioara a slipului este prevazuta cu un rulou care permite o mai buna alunecare a plasei;
tonierele formeaza o categorie aparte de seinere. Supertonierele de clasa Apollo sunt nave expeditionare de peste 2500 TRB, cu o autonomie de 3÷4 luni, cu alura caracteristica foarte asemanatoare navelor militare.
La toniere se distinge zveltetea corpului impusa de necesitatea realizarii unor viteze mari, viteza necesara īn cautarea bancurilor de ton, specie pelagica foarte rapida (atinge viteze de pāna la 250 km/h). Pentru aceasta, tonierele sunt deservite de masini foarte puternice.
Pentru cautarea bancurilor, aceste nave sunt dotate cu aparatura electronica sofisticata: sonar display-uri, o gabie la catarg cu aparatura de telemetrie, post de aterizare pe etalon pentru 1÷2 elicoptere destinate cercetarii de pescuit. Nava are suplimentar, pentru deservirea navodului punga, o salupa denumita skif
Trawlerul
Nava trawler este caracterizata prin aceea ca executa pescuitul utilizānd ca unealta activa de pescuit, trawlul īn 3 variante:
trawl pelagic;
trawl demipelagic;
trawl de fund.
Trawlul este o unealta de plasa īn forma de con, tractata de nava cu 2 cabluri de remorca numite vaiere. Deschiderea trawlului este asigurata de un īntreg sistem de armare.
Ground trop-ul (partea inferioara a trawlului) este prevazuta cu un sistem de īngrelare, la trawlele pelagice - lanturi iar la cele de fund - bobineti (sfere metalice gaurite central, strabatute de cablul ground trop-ului, si cu distantieri de cauciuc rigid īntre ele).
Deschiderea trawlului este asigurata de 2 panouri (īn tribord si īn babord), iar īn anumite situatii, la trawlul pelagic, linia de head line este prevazuta cu o banda rigida din material textil - panou ridicator - asezata īn unghi drept īn raport cu axul central al trawlului.
Pe linia de head line este plasat vibratorul sondei de plasa pentru detectarea īncarcaturii, care poate fi legat cu cablu de nava, sau la sondele moderne transmiterea semnalului se face fara cablu.
Unealta filtreaza masa de apa, fiind manevrata cu ajutorul vaierelor, prin filare, simultan cu actiunea masinii si schimbarea vitezei de trawlare; pentru facilitarea acestor manevre, propulsorul este prevazut cu masina pas.
Exista 2 tipuri de trawlare:
prin pupa;
prin borduri.
Sistemul de trawlare īn bord, de regula foloseste tribordul, lansarea si recuperarea efectuāndu-se īn acest bord, tractarea uneltei īn timpul pescuitului fiind īnsa realizata prin remorcajul pupa. Acest tip de trawlare este pe cale de disparitie, mai fiind utilizat doar īn nordul Atlanticului.
Trawlerele moderne folosesc lansarea-virarea prin pupa, fiind prevazute cu slip (o deschidere practicata īn pupa navei īn plan īnclinat si cu un portal pentru montarea pasticilor de ghidaj a vaierelor).
Nava trawler cu pescuit īn pupa are suprastructura plasata īn treimea anterioara a puntii (o punte lunga de pescuit). Aceasta punte este deservita de 2 vinciuri trawl, vinciuri puternice pe care se īnfasoara cele 2 vaiere de tractare. Pentru manevra de virare se mai utilizeaza vinciurile cargo de deservirea celor 2 bigi centrale principale si vinciurile caliorna amplasate imediat īn spatele castelului.
Se disting cāteva categorii speciale de nave trawler:
nave trawler expeditionare destinate pescuitului de specii pelagice, nave de tonaj de peste 2500 TRB, cu autonomie de pāna la 4÷5 luni;
Puntea de comanda
Puntea de comanda este structura comenzii. Aceasta se īmparte īn 2:
partea anterioara, spre prova - comanda de navigatie;
partea posterioara, spre pupa si spre puntea de pescuit - comanda de pescuit.
Ele pot fi reunite sau detasate, īntre ele fiind puse cosurile de evacuare a gazelor.
Comanda de pescuit poate fi plasata īntr-un bord (de regula īn tribord), īntotdeauna īn spatele comenzii de navigatie.
La unele nave de constructie franceza (nave de clasa 8) de peste 2500 TRB, pentru obtinerea unei care sa permita o mai buna manevra a traulului, īntreaga suprastructura este asezata īntr-un bord la centru (de regula la tribord) lasānd o lunga punte de pescuit din prova pāna īn pupa, asemeni puntii de decolare de la portavioane. Aceste nave, īn situatii de beligeranta, pot deveni nave auxiliare ale marinei militare.
Comanda de navigatie are dotarile clasice ale unei nave comerciale si īn plus, deoarece navele trawler lucreaza īn formatii compacte īn zone dificile de navigatie, aceste nave sunt dotate cu radare performante cu sistem anticoliziune.
Īntregul sistem de conducere al navei este automatizat la navele moderne si integrat cu sisteme de cautare pentru pescuit.
Īn afara telegrafului de control si schimbare a pasului elicei, girocompas, pilot automat, loch, nava trawler este prevazuta cu terminalele unei operatiuni speciale de cautare hidroacustica: sonda de cercetare pe verticala, cu vibratorul sondei asezat la centrul marin si receptionarea semnalului īntors pe īnregistrator de hārtie sau pe ecran fluorescent. Puterea de rezolutie a unei sonde standard este de pāna la 2000÷2500 m adāncime, ea lucrānd īnsa īn conditii optime īntre 500÷800 m adāncime.
Sonda pe verticala da informatii privind: adāncimea fundului marii sub chila, natura si topologia fundului, dispunerea pe vericala a concentratiilor de pesti de sub chila.
Pentru fiecare domeniu mare de adāncime, exista scale de control ale adāncimii diferite si frecvente de emitere a semnalelor sonore diferite, īn functie de nivelul de adāncime.
Sonde de tip.......
Ecoul determinat de efectul sonor cu un peste, are urmatoarele reflexii pe ecran:
a) spot rosu - concentratii compacte;
b) spot galben - concentratii difuze, dar pescuibile;
c) spot verde - concentratii slabe, nesemnificative, fara interes.
Forma īnregistrarii pe hārtie sau ecran fluorescent a ecoului captat de sonda, pentru un ochi experimentat, poate da informatii carei specii īi corespund semnalele receptionate.
Īn general, aceasta sonda este dublata de o sonda hidrografica, tot pe verticala, care īnsa ofera detalii mai multe asupra naturii fundului, constituind īn acelasi timp un echipament de rezerva.
Sonda de cercetare pe orizontala
Emitatorul sondei poate fi orientat īn directii diferite, semnalul putānd baleia pe un arc de cerc de 340˚÷350˚, cu exceptia segmentului care corespunde siajului navei.
Adesea, aceasta sonda este prevazuta si cu sistem sonar display, puterea de rezolutie de 2000÷2500 m, īnainte sau lateral dreapta. Sonda da informatii despra distanta pāna la un cārd detectat si orizontul īn care se mentine. Acest tip de sonda cere o pregatire suplimentara ofiterului de cart.
Sonda de plasa
Aceasta sonda poate fi legata de nava printr-un cablu sau poate transmite semnalele printr-un emitator (sondele tip Furmo/Japonia).
Vibratorul sondei de plasa este plasat la centrul liniei de dead-line, astfel īncāt semnalul receptat ofera informatii permanente, receptionate pe hārtie sau pe ecran fluorescent privind deschiderea gurii traulului pe verticala, la sondele sofisticate, si pe orizontala, oferind informatii asupra functionarii uneltei.
Īn acelasi timp, aceasta sonda da informatii privind pozitia uneltei īn raport cu fundul si sesizānd intrarile de pesti.
La sondele moderne, pe ecranul fluorescent apare si īnregistrarea continua a temperaturii apei pe orizontul traularii, indicatie foarte pretioasa. Īn acelasi timp, īn preajma acestui grupaj de echipamente de cerecetare care sunt plasate la dead-line, īn jumatatea tribord a comenzii si īn fata ofiterului de cart, la o latime rezonabila, spre prova se afla si alte aparate auxiliare necesare īn procesul de manevra si īn procesul de pescuit, si anume: radiotelefon cu cautare automata, care poate fi pus pe 5 pāna la 15 frecvente fixe, programat sa atentioneze īntr-o anumita ordine, daca īn canalele intrate se desfasoara vre-o convorbire, si īn plus pe canalul 16VHF care trebuie sa fie liber.
Sacul de traul - un con de plasa
Pe parcursul executarii unui traseu de cercetare, īn anumite pozitii se poate īntālni o concentratie de interes pentru pescuit. Aceste pozitii pot fi marcate cu un semnal de intrare si introduse īn memoria floterului.
La navele moderne, comanda de pescuit si cea de navigatie sunt legate īntre ele printr-un culoar larg care permite vizibilitate spre pupa atāt timonierului cāt si ofiterului de cart. La tribord de acest culoar se afla camera hartilor.
Īn afara aparaturii normale existente īntr-o astfel de īncapere, la navele de pescuit se īntālneste si terminalul statiei hidrometeorologice automate, care da informatii asupra temperaturii aerului, umiditatii relative, starii de insolatie, directiei si vitezei vāntului. De regula, aici se afla si aparatura radiosatelit, si mai nou statiile radio moderne.
Echipamente de deservire a traulului
Pe portalul pupa sunt montate vinciuri caliorna ajutatoare īn manevra de aducere a traulului la bord. Īntreaga aparatura legata de manevra traulului este deservita de vincierul de cart.
Traulul este o unealta tractata.
Vaierele sunt cabluri de tractare, pentru a caror deservire, īn jumatatea pupa a puntii de pescuit, īn tribord si īn babord, exista 2 vinciuri puternice (vinciurile traul), cu un cursor de īnfasurare a vaierului, aceste vinciuri fiind actionate din comanda de pescuit.
Panouri privind gradul de īncarcare a motorului principal, dotate cu avertizoare care prin consultanta dau informatii privind reducerea sau marirea itezei de exploatare.
Atāt īn tribord cāt si babord, exista repetitoare de telegraf pentru actionarea pasului elicei, astfel īncāt īn perioada lansarii si virarii traulului, comandantul sa poata trece manevra navei pe comanda de pescuit.
Nava trawler dispune de 4 magazii de produs finit, magazii frigorifice cu temperatura īn jur de -20˚÷-25˚C. Sub puntea de pescuit se afla buncarele de prestocare, prevazute cu capace cu actionare hidraulica, cu elevatoare de peste.
La ridicarea traulului se ridica capacele buncarelor si se primeste pestele la bord. Fiecare buncar, la navele de 3000÷4000 TRB, are o capacitate de 10÷15 t de peste care este primit dupa ce buncarul a fost īncarcat pe jumatate cu apa de mare preracita la temperatura de 0˚÷5˚. Aceasta masa de apa preracita, permite mentinerea pestelui īn conditii optime pāna la prelucrarea lui.
Sub puntea de pescuit si deasupra magaziilor 3 si 4, se afla sala de prelucrare deservita de benzi de triaj, benzi de manipulare, uneori si de benzi de spalat, masini de decapitat, defisurat, bancuri de prelucrare manuala si instalatii de congelare, instalatii de glazurare. Sub sala de prelucrare se afla fabrica de peste.
Produsul finit este brichetat si ambalat īn lazi standard pe care se aplica stampile privind specia, tipul produsului, cota congelarii si tura care a efectuat operatiunea, lazile fiind ulterior dirijate pentru stivuire catre magazii cu ajutorul unor benzi transportoare.
De calitatea productiei raspunde inginerul tehnolog ajutat de un sef de tura de prelucrare pentru fiecare 6 ore. Carturile la puntea de pescuit sunt de 6 ore.
Armarea traulului, īntretinerea si repararea lui sunt de competenta maistrului de traul si a sefului echipei de pescuit care se subordoneaza ofiterului de cart.
Īncarcarea magaziei navei este supravegheata prin jurnalele de magazie (evidenta o tine inginerul tehnolog ajutat de seful de tura) iar cargoplanul intra īn competenta secundului.
Echipele de pescari sunt subordonate sefului de echipaj, secundului si inginerului tehnolog (pe durata activitatii).
Pescuitul tonului. Seinere. Nave troling
Pescuitul cu toniere cu undite cu baston se efectueaza cu nava īn deriva, deasupra unei concentratii de ton, utilizānd undite clasice din fibra de carbon, pestele fiind atras īn raza uneltelor prin jeturi de apa pulverizata la suprafata apei. Pe timpul noptii tonul este atras cu lumini speciale.
Traulul crabier este un traul de fund pentru pescuitul crabilor.
Traulul crevetier lucreaza cu trei unelte de tip traul. Capturile sunt de ordinul kilogramelor, dar valoarea lor este foarte ridicata.
Pescuitul de calmari cu geagare.
Nave auxiliare
Navele transportor - sunt nave de asigurare logistica; primesc captura si o transporta.
Uleiul de peste, faina de peste sunt marfuri perisabile. Navele sunt prevazute cu tancuri de buncheraj suplimentare pentru aprovizionarea cu combustibil a celorlalte nave.
Nave de salvare, nave de cercetare operativa pentru pescuit, nave de cercetare academica, nave spital, nave atelier si doc flotant, nave scoala pentru antrenament, reprezinta tipuri de nave auxiliare.
Īn situatia activitatii īn formatii, aceste nave auxiliare sunt obligate īn asigurarea logistica si mai ales īn zonele lipsite de porturi de aprovizionare.
Buncherajul se face la tancuri peciale care pot asigura deservirea unei formatii complete din mars. La un tanc pot veni mai multe nave trawler.
|
