Sondarea apei - folosirea markerului
Secretul watercraft-ului - hai, s-o zicem pe romaneste, "citirea" apei - sunt, pe langa "nasul" pescarului (si in absenta sonarulu 838q164i i), cele doua operatii despre care vorbim in aceste pagini: <<plumbing>> si <<leading>>.
Cele doua operatiuni ajuta crapistul sa cunoasca in detaliu fundul apei. Atat in ce priveste adancimea, cat si din punctul de vedere al eventualelor accidente ale acestuia; in plus, pot dezvalui prezenta unor eventuale obstacole: vegetatie, pietre, colonii de scoici etc.
Iata cum se desfasoara aceasta sondare. Folosim un plumb de 90-100 grame prevazut cu ochet, prin care trece - trebuie sa treaca usor - firul principal (recomandabil, un monofilament robust si rezistent la abraziune), care este legat de marker. Nodurile, protejarea lor cu bilute / margele de silicon sunt la latitudinea fiecaruia, in functie de tipul si marimea markerului folosit, de greutatea plumbului, de dimensiunile ochetilor cu care sunt prevazuti plumbul, respectiv, markerul etc.
Intreaga alcatuire se lanseaza avand un reper fix pe malul celalalt (nu luati ca reper masina pescarilor de vis-a-vis, ca poate se muta!), la distanta la care... ajungem.
Odata plumbul ajuns pe fundul apei, "intindem" linia, astfel incat markerul sa fie stopat de plumb (faza 1 in desen). Apoi, incepem sa eliberam firul de pe mulineta (activati baitrunnerul sau slabiti frana), in "portii" masurate, eventual marcate pe lanseta. In momentul in care markerul a ajuns la suprafata, lungimea firului eliberat da adancimea apei in locul acela(2). Evident, intr-un loc care prezinta un relief deosebit, se va vedea! (3) O nota pentru pretentiosi: puteti lua in calcul si lungimea markerului!
In continuare, recuperati firul pana ce markerul ajunge din nou la plumb. Apoi, recuperati - tragand tot ansamblul pe fundul apei - inca un metru - doi (sau pana ajungeti la un obstacol!!!) si repetati operatiunea de mai sus.
Repetati de atatea ori cat considerati necesar, pana ajungeti in apropierea malului; evident, reluati toata "afacerea", spre un alt punct de reper (in evantai), incat o suprafata cat mai mare aflata inaintea voastra sa va fie cunoscuta "la milimetru"
La ce bun?
Poate de aici trebuia sa plecam. Pentru ca este indeobste cunoscuta preferinta craputzilor de a sta in locuri "accidentate", pe langa un "dig" scufundat sau intr-un "sant" subacvatic, ca sa nu mai vorbim de pietroaie, garduri (!!!), radacini, ragalii, gropi etc. Ii place dumnealui, crapului, sa stea in locuri "umbrite" de vegetatie, sa se deplaseze pe veritabile "poteci", sa manance in locuri cu fundul "curat"... desi nu exista reguli!
Ideea este ca, dupa vreo jumatate de ora (cel mult! si ganditi-va ce pret mic este aceasta jumatate de ora fata de avantajul urias prezentat de cunoasterea locului in care va avea loc "batalia" cu pestele) veti avea la dispozitie o harta ca cea din imagine!
|
