Relatiile dintre grupele de organisme din helestee si influenta lor asupra mediului
3.1.Bacteriile participa la descompunerea materiei organice moarte si sunt utilizate ca hrana de numeroase organisme planctonice, bentonice si chiar de catre pesti.
3.2. Fitoplanctonul este de 10-15 ori mai abundent în helesteele fertilizate decât în lacurile naturale. Trebuie subliniat faptul ca helesteele fura 212h73c jate au conditii similare helesteelor fertilizate. Diatomeele si Cloroficeele au efecte pozitive asupra ecosistemului acvatic Viteza lor de multiplicare fiind foarte mare si în cresterea si dezvoltarea lor folosind azotul organic si mineral, contribuie la autoepurarea mediului. Dezvoltarea excesiva a acestor alge are loc în lipsa marilor consumatori - formele mari de zooplancton si pestii fitoplanctonofagi - are ca urmare o saracire a mediului în azot si sedimentarea unor cantitati foarte mari de alge moarte care intra în descompunere sub actiunea bacteriilor, cu un consum apreciabil de oxigen, ceea ce creeaza conditii favorizante dezvoltarii algelor albastre. Algele albastre au tendinta de a se dezvolta când algele verzi sunt în declin si au capacitatea de a se adapta la conditii nefavorabile de mediu. Majoritatea speciilor de alge albastre nu sunt consumate nici de zooplancton si nici de pesti. Prezenta lor accentueaza starea de degradare a mediului, perturbând serios regimul gazos al apei si poate induce asfixierea populatiilor piscicole. Moartea si sedimentarea acestor alge au ca urmare accentuarea proceselor chimice si biologice de degradare, cu consum de oxigen.
3.3.Zooplanctonul. Daca luam în consideratie importanta pentru piscicultura a zooplanctonului, distingem doua grupe mari:
a. Formele mari, constituite în principal din crustacee din familia Cladocerelor (Daphnia magna, Daphnia pulex etc.);
b. Formele mici, constituite în principal din alte specii de Cladocere (Daphnia longispina, Bosmina longirostris etc.), Copepode, Rotiferi si stadiile juvenile ale formelor zooplanctonice mari.
Hrana zooplanctonului este constituita din particulele aflate în suspensie în apa: fitoplancton, detritus si bacterii. Capacitatea de filtrare depinde în primul rând de marimea organismului. Un exemplar de Daphnia magna matura filtreaza zilnic 50-80 ml. apa într-o ora consuma cca. 10.000 exemplare de alge verzi (JOSETTE SEVRIN-REYSSAC, 1995). Exemplarele mici au capacitatea de filtrare mult mai mica si numarul lor mare nu compenseaza aceasta deficienta. De aceea rolul hotarâtor în limitarea proliferarii algelor într-un ecosistem acvatic îl au organismele zooplanctonice mari (sau populatiile de pesti fitoplanctonofagi dimensionate corespunzator) si nu populatiile zooplanctonice mici.
3.4.Bentosul este constituit din grupe de organisme vegetale sau animale, care traiesc pe sau în sediment si care sunt microscopice sau macroscopice. Majoritatea au afinitate pentru medii bogate în materii organice. Speciile de viermi si larve de insecte formeaza 75 % din biomasa bentonica. Organismele bentonice au doua roluri principale în ecosistemul acvatic:
Accelereaza circulatia materiei în apa. Se stie ca sedimentul înmagazineaza 70-90% din fosforul organic. Concentratia maxima se gaseste în primii 5 cm de sediment. La suprafata sedimentului se dezvolta fitobentosul constituit din alge microscopice, care pe de o parte utilizeaza substantele minerale din sediment si le transfera în urmatoarea veriga trofica, iar pe de alta parte îmbogatesc zona în oxigen oferind conditii bune activitatii bacteriilor nitrificante. Nevertebratele favorizeaza prin activitatea lor schimbul de minerale între sediment si apa, omogenizeaza sedimentul si consuma o buna parte din materiile sedimentate.
Servesc drept hrana pentru multe specii de pesti. Unii autori considera ca în helesteele populate cu crap pentru productii semiintensive si intensive, rolul zoobentosului în nutritia crapului are o oarecare semnificatie doar în perioada de primavara; spre sfârsitul perioadei de crestere formele zoobentonice se gasesc în cantitati neglijabile sau chiar dispar (JOSETTE SEVRIN-REYSSAC, 1995). Aceasta, în principal, pentru ca dezvoltarea lor este sezoniera si timpul de regenerare este foarte lent.
3.5. Populatiile piscicole au o influenta directa asupra componentei si abundentei organismelor planctonice si bentonice dintr-un helesteu si prin asta influenteaza direct, uneori negativ, calitatea mediului acvatic.
Alevinii speciilor de pesti cultivati sunt exclusiv planctonofagi. În perioada resorbtiei sacului vitelin consuma infuzori, apoi rotiferi si ulterior forme juvenile si mature de cladocere.
Puii de peste, în special de ciprinide, consuma fitoplancton, zooplancton si zoobentos.
Pestii adulti, în special ciprinidele, au o hrana diferita. Crapul consuma organisme zooplanctonice mari, zoobentos s.a. Crapul argintiu consuma fitoplancton, dar si forme mici de zooplancton. Novacul consuma în mod special zooplancton.
Formele mari de zooplancton sunt eliminate rapid din helesteu. Un crap de 3 ani consuma în 24 ore cca. 80.000 exemplare de Daphnia. Un crap de 2 ani (300 g/ex.) a consumat 100.000 exemplare de Daphnia în 9 zile. Un crap de un an (12 g/ex.) a consumat 100.000 exemplare de Daphnia în 19 zile (JOSETTE SEVRIN-REYSSAC, 1995). Popularea helesteelor cu crap conduce si la o diminuare importanta a numarului de organisme zoobentonice, asa cum am mentionat ceva mai înainte.
Crapul argintiu, cunoscut ca fitoplanctonofag, este si un mare consumator de forme zooplanctonice mici. La densitati mari, induce o reducere de 10 ori a zooplanctonului (JOSETTE SEVRIN REYSSAC, 1995).
În principiu, fenomenele biologice dominante într-un helesteu furajat, populat cu crap, sunt urmatoarele: crapul furajat evacueaza cantitati apreciabile de dejectii care determina dezvoltarea florei bacteriene; în decursul a 6-8 saptamâni consuma si majoritatea formelor zooplanctonice mari si zoobentonice. Algele verzi intra într-o perioada de dezvoltare rapida, saracesc mediul în azot (organic si mineral), mor foarte rapid si sedimenteaza; astfel, determina pe de o parte dezvoltarea excesiva a microflorei bacteriene si pe de alta parte, dezvoltarea algelor albastre. Activitatea bacteriilor are loc cu un consum mare de oxigen, iar respiratia nocturna a algelor albastre dezvoltate excesiv ("înflorirea apei") accentueaza dezoxigenarea apei pâna la limite letale pentru pesti. Astfel crapul prin consumarea formelor zooplanctonice mari afecteaza direct echilibrul ecologic al ecosistemului acvatic, inducând dezechilibre grave în unii parametri de calitate a mediului. Trebuie avut permanent în vedere ca marii consumatori de oxigen sunt bacteriile, nu pestii sau alte grupe de organisme.
În concluzie, piscicultorii trebuie sa cunoasca bine mecanismele biologice care actioneaza într-un helesteu, mai ales la nivelul microorganismelor si actiunile care se exercita între grupele de organisme, pe de o parte si între biocenoze în totalitatea lor si mediul acvatic, pe de alta parte. Aceasta cunoastere este necesara pentru a se evita erorile în gestionarea ecosistemului acvatic temporar, erori de gestionare ce pot ajunge pâna la consecinte grave, inclusiv mortalitati în efectivul piscicol. De obicei, mortalitatile se datoreaza lipsei oxigenului, iar aceasta, în cea mai mare parte, se datoreaza consumului prin activitatea bacteriilor. Masurile biotehnologice luate trebuie sa urmareasca permanent diminuarea cantitatilor de materii organice moarte ce pot apare episodic în ecosistem. De asemenea, se impune luarea masurilor de aerare a apei, cel putin în situatiile de criza. Din pacate nu exista o solutie eficienta si ieftina pentru a bloca dezvoltarea excesiva a algelor albastre.
|
