Una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare. Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate foarte bune.
Reteta urmatoare este verificata si da rezultate dintre cele mai bune.
Se ia o masura de faina si doua de
malai. Se 757d34h pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a
fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5
picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si
cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita
cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga
intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine
cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi
pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate
din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa
dorinta.
Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).
Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi. Fir intins.
|
