SCURT ISTORIC AL PESCUITULUI sI PISCICULTURII ÎN LUME, ÎN EUROPA sI ÎN ROMÂNIA
Dintotdeauna omul a fost culegator, vânator si pescar. Supravietuirea speciei umane 636b19g a fost conditionata în epoca primitiva de abilitatea de a-si asigura in permanenta hrana necesara. Pestele a fost si este o componenta importanta în alimentatia omului. Tehnica pescuitului a cunoscut progrese ,,pas cu pas" de la pescuitul cu mâna ,la ostie, cârlig, capcane (oboare) si plase. C.C.GIURASCU afirma in "Istoria pescuitului si pisciculturii in Romania" ( pag. 40 ) ".ca in epoca neolitica omul incepe sa foloseasca la pescuit plasa."
Nevoia de asigurare a hranei l-a obligat pe om sa observe si sa transmita urmasilor informatii privind speciile de pesti. Astfel, începutul ,,cercetarilor"ihtiologice se pierde în negura vremurilor si nu poate fi localizat cu precizie în timp si spatiu. Cunoasterea stiintifica a pestilor începe cu ARISTOTEL (384-322 î.e.n.) care descrie cu precizie 260 de specii de pesti. Observatiile privind biologia si anatomia pestilor sunt valabile si azi. Aristotel a descris alcatuirea ficatului, splinei, vezicii biliare, stomacului si apendicilor pilorici.
JOHN RAY (1627-1705) si F.WILLOUGHBY (1635-1672) publica în 1686 ,,Historia piscium" în care fac prima clasificare a 420 de specii de pesti si folosesc nomenclatura binara.
Suedezul P. ARTEDI este considerat cel mai mare hitiolog al sec. XVIII. A redactat 5 lucrari publicate postum : Biblioteca ichtyologica, Philosophia ichtyologica, Genera piscium, Species piscium si Synnonymia piscium. C. Linne îl numeste ,,ichtyologorum longe princeps".
C. LINNE este întemeietorul nomenclaturii binare moderne. Alcatuieste o clasificare riguros stiintifica si descrie 61 genuri si 2600 specii de pesti.
În spatiul românesc primele atestari privind bogatia mare a apelor în pesti valorosi apartine poetului Ovidiu care în lucrarea ,, Halieutica" încheie cu ,, . si tu în ape straine slavit Acipenser"
La mesele regilor Burebista si Decebal se serveau fripturi de sturioni si uriase castroane cu icre negre.
stefan cel Mare printr-un document din 19 febr. 1447, daruieste anual Manastiri Neamt ,,doua mejii de sturioni si trei chintale de icre negre".
Calatori straini au vizitat teritoriul actual al României si au consemnat dezvoltarea pescuitului si bogatia mare în peste valoros: Reicherstorf care a vizitat Moldova în timpul domniei lui Petru Rares, Gionandreia care a vizitat Moldova în anii 1564-1565, episcopul Bondini care a vizitat Galatiul în 1466, Del Chiaro, secretarul domnitorului C. Brâncoveanu, s.a. Marsigli publica în 1726 ,,Danubius pannonico mysicus (observationibus)"
Cresterea pestelui a aparut ca o necesitate fireasca pentru societatea umana afla în expansiune numerica si transformare sociala profunda. Perfectionarea uneltelor si metodelor de pescuit a condus la realizarea unor capturi mai mari decât consumul imediat ,ceea ce i-a determinat pe oameni sa gândeasca posibilitatea stocarii pestelui viu, la început pentru perioade scurte, probabil în oboare realizate la malul râului sau baltii si apoi pentru perioade mai lungi în mici brate ale râului care puteau fi izolate, în balti mici si apoi în râmnice, helestee si când s-a inventat roata cu zbaturi, în iazurile construite în special pentru mori.
Primele atestari privind cresterea pestelui apar în China si Japonia. Chinezul FAN LI scrie în anul 473 i. e. n., primul " Tratat de Piscicultura" din lume. Chinezii introduceau în helestee pentru îngrasat, pestii prinsi din cursurile naturale de apa.
In Europa, surse documentare atesta aparitia preocuparilor de a creste peste înca dinainte de era noastra si se observa usor dezvoltarea progresiva a activitatii
Scriitorul roman Varo (116 - 28) descrie " vivarii" si "piscine".
Columela scrie, în primul veac al erei crestine, cartea "De re rustica"( Despre agricultura) unde mentioneaza preocuparea pentru cresterea pestilor în crescatorii mari din râuri si lacuri.
Se presupune ca originea pisciculturii in Europa dateaza din Epoca Romana si este în legatura cu propagarea crestinismului, in scopul respectarii preceptelor religioase privind regimul alimentar. Comunitatile monahale au avut un rol important in dezvoltarea pisciculturii.
Hildegard von Bingen (1098-1179), stareta abatiei Saint Rupert descrie 30 specii de pesti si scrie un studiu privind depunerea icrelor (reproducerea) la pesti.
Pestele era pescuit mai usor daca se scadea nivelul apei din balti prin saparea unui canal si din iazuri prin taierea barajului ( digului).Aceste operatiuni se realizau periodic ( la 3-5 ani ) dar necesitau volume mari de munca si , desigur, cheltuieli periodice mari. Pentru a se evita asemenea incoveniente,un calugar a imaginat (a inventat) instalatia de evacuare a apei, folosita si azi, cu numele de calugar.
Gospodarii de helestee întâlnim în sec. Xlll-XlV în Cehia, Galitia, Boemia, Polonia , s.a. Unele din aceste crescatorii s-au pastrat pana astazi, ca cea din Witingau ( Cehoslovacia) fondata în 1358, crescatoria Zator (Galitia) înfiintata de regele Cazimir cel Mare, s.a.
In Rusia , primele helestee s-au construit în sec. XIII la manastirea Serghiev, ca peste parcat fiind mentionata cega .
Janus Dubravius (1486 - 1553 ) descrie rezultatele experimentale privind cresterea crapului in helestee. Cartea este reeditata in 1906 in limba germana având titlul "Cartea despre helestee si pesti care sunt crescuti în ele " .
In secolele XV si XVI se constituie crescatorii de peste adevarate. Ţarul Boris Godunov dispune amenajarea helesteului Borisovca cu suprafata de 83 ha , existent si pâna în prezent. In sec. XVII acestea se dezvolta mult. Obiectul pisciculturii îl constituia crapul, apoi stiuca si linul. Zaozerski în cartea sa "Patria tarista în sec. XVII " mentioneaza existenta unor salbe de iazuri: 37 iazuri in Izmailova, 10 in Stepanov, 9 in satul Alexeev precum si popularea unui iaz in lungime de 120 stânjeni cu 50 bucati stiuca, 170 buc. platica, 90 buc. vaduvita aurie si 50 buc. vaduvita. In anul 1662 boierul Moruzov porunceste pescuiri si populari cu platica, cega si caras, transportul pestelui viu cu apa si primenirea acesteia.
Carol cel Mare emite , in anul 812 , un ordin privind pregatirea helesteelor pentru repopulare cu crap.
In 1859 Carl Vogt publica una din primele lucrari de piscicultura "Cresterea artificiala a pestilor".
In sec. al XVIII-lea se înregistreaza un regres datorita conditiilor economice si cresterii animalelor. La începutul sec. al XIX-lea crescatoriile iau forma actuala. Cele mai importante erau ale lui Susta (I. Susta 1835- 1914 ) si ale lui Dubisch (Th. Dubisch 1813-1888 ). Susta prin cercetarile privind hranirea rationala a pestilor devine unul din primii nutritionisti, iar Dubisch efectueaza cercetari privind reproducerea crapului si cresterea puietului. Un mare rol în dezvoltarea pisciculturii l-a avut S.L. Iacobi care descopera si aplica în 1763 primele însamântari artificiale la pastrav si V.P. Vraskii care in 1860 a pus in functiune prima statie de incubatie a icrelor de salmonide in Rusia . In Europa de Vest cele mai mari crescatorii erau in Germania, Cehoslovacia si Polonia. In 1930 Germania avea 62 000 de ha helestee, Cehoslovacia 44 000 ha si Polonia 55 000 ha. Pestii cultivati erau in general crapul si pastravul, iar in secundar linul, carasul rosu, caracuda, carasul argintiu, stiuca, salaul, somnul, coregonul si anghila .
In Europa de Est, Rusia a avut piscicultura cea mai dezvoltata, dar in timpul razboiului civil, crescatoriile au fost distruse in cea mai mare parte, ramânând dupa 1918 numai 32 445 ha bazine piscicole care produceau 3500 chintale peste. Pestii crescuti in helestee si iazuri in Europa de Est sunt: crapul salbatic, crapul de cultura, linul, carasul argintiu, caracuda, vaduvita, vaduvita aurie, babusca, bibanul, stiuca, pastravul curcubeu si coregonul.
Se scriu numeroase tratate de piscicultura, din care spicuim ca semnificative prin problema abordata si anul aparitiei, urmatoarele: Carl Vogt - "Cresterea artificiala a pestilor " (1859 ), Benecke, s.a. - "Manual de crestere a pestilor si pescuit " (1896 ), M. Huet - "Trata de piscicultura " (1952 ), s.a . In a doua jumatate a sec. XX piscicultura capata un ritm de dezvoltare mare datorita noilor metode de intensificare a productiei. Se dezvolta piscicultura industriala in care se cresc intensiv si superintensiv speciile: pastrav, crap, somon, sturioni, anghila, s.a, in Europa de Est
Primele documente privind cresterea pestelui pe teritoriul Carpato - Danubiano-Pontic, in care se înscrie România, dateaza din sec. XII si se refera la existenta a numeroase "iazuri " si "râmnice" si la pestii care le populau. Primele mentiuni documentare privind existenta acestor bazine dateaza din anul 1169 in Transilvania, 1247 in Muntenia si 1421 in Moldova , dar prezenta in limbaj a unor cuvinte de origine romana si slava referitoare la cultura pestelui presupune ca începutul pisciculturii se situeaza anterior epocii romane si apoi, perioadei de migrare a popoarelor slave.
Primele crescatorii de peste au fost "iazul ", care deriva din slavul "jazu " (mic baraj ce acumuleaza apa cu dublu scop: pastrarea pestilor si actionarea morilor, "râmnicul " care deriva din slavul "rabriic " (apa cu peste ) si "helesteul " provenind din maghiarul "halasto " (lac cu peste ).
Sunt numeroase referiri la pescuit si piscicultura in documentele oficiale din sec. ( XIV-XIX ) pe teritoriul actual al României.
Alexandru cel Bun întareste fiilor lui Ivan Vornicul la 3 iunie 1439 mai multe sate din care unul "pe Iubaneasa , la iaz ".
stefan cel Mare întareste lui Mihail Logofatul la 18 februarie 1445 "iazul de la Jelioara uscata".
Se mentioneaza in documente "iazul lui Pancu la 13 iunie 1456 ".
Calatorul rus Reicherstorfer a cunoscut Moldova in vremea lui Petru Rares (1527- 1538 ) si descrie bogatia mare "si în helestee si balti cu pesti alesi si variati ".
La 17 martie 1562 Ion Voda (Despot ) da manastirii Humor un sat pe Sitna, anume Feredeianii, "cu iaz si cu mori ".
Petru Schiopul întareste lui Petrisor veche sa ocina care trecea "pe din jos de helesteul cel vechi pe care l-a facut Sava in zilele lui Arbore.
La 6 iunie 1605, Eremia Moghila da lui Mihaita "ocina pe Iubaneasa cu loc de iaz si alt helesteu in tarina ".
Doctoral Wolf care a calatorit in Moldova in perioada 1780-1797 gaseste chiar ca, iazurile sunt prea multe si relateaza ca "pestii se înmultesc in ele in mod extraordinar ".
Sunt descrise metodele de realizare a barajelor: la 12 februarie 1533, Pirvu Vornicul a pus de s-a facut un iaz pe râul Doamnei ,,tot cu sapele si cu cazmalele" ).
Sursele documentare se refera la preturile perioadei: la 14 iulie 1615 , stefan din Botosani vinde lui Chiras din Miclauseni "un loc de helesteu cu 12 taleri si de iaz au dat de lucru 12 taleri ".
Folosirea plaselor este atestata într-un document din 6 iunie 1455 emis de Petru Aron ". nimeni sa nu îndrazneasca sa faca navoade în hotarul lor ."
Surse documentare se refera la costurile investitiilor. Astfel în 1644, un document dat de Bejan si Efrem , vornici de Birlad, relateaza ca o parte din razesii unui sat au adus "niste rusi ce le-au ezit un helesteu " tocmiti pentru "sasezaci de zloti bani gata si saptezaci de merta de pani, se peaste, se brânza, se untu, se doaua boloboace cu braha, se carnea a doaua vaci se a unui mascur se o pile de vaca pentru opinci se doaua care cu opt boi de-au ezit seapte saptamini ".
Începutul pisciculturii sistematice pe teritoriul românesc dateaza in Transilvania si Bucovina din a doua jumatate a secolului XIX (Rusov 1933, Ziemiankovski 1947 ) prin modernizarea crescatoriilor de la Solontea Oradea si Cozmeni Cernauti in care se cultivau rasele de crap Lausitz, Galitia si Aischgrund (Dumitriu 1940, 1946 ). Productivitatea ciprinicola de atunci era de 300 kg/ha.
Prima carte de piscicultura "Gospodaria de helestee si cresterea pestelui cu consideratiuni speciale privind constructia helesteelor si cresterea pestelui" fost scrisa in 1908 de catre Z. Trinks, seful pepinierei piscicole Cozmeni.
Dezvoltarea pisciculturii moderne în România a cunoscut trei etape importante:
I. Etapa I începe odata cu aplicarea primei legi a pescuitului din 1896, ctitorie a marelui savant Grigore Antipa. Aceasta etapa se caracterizeaza prin abordarea moderna a pescuitului si pisciculturii, protectia si exploatarea rationala a fondului piscicol, înfiintarea unitatilor de cercetare - Institutul de Hidrobiologie Constanta (1926 - actualul I.R.C.M.), Statiunile de Cercetari Piscicole Tulcea (1931),Tarcau (1931, ulterior-1962- transferata la Iasi , actualmente S.C. Acvares S.A.) , Nucet (1941), Institutul de Cercetari Piscicole al României (1940), înfiintarea învatamântului mediu de profil - scoala de Pescarie si Piscicultura Giurgiu (1928).
II. Etapa a-II-a, 1944-1990, când guvernul comunist prin aplicarea legii exproprierii a introdus un alt concept centralist si de planificare, în organizarea generala a activitatilor economice. Aceasta perioada este caracterizata de avantaje: înfiintarea învatamântului superior de specialitate - Institutul de piscicultura si pescuit Constanta (1948) transferat la Galati (1952), dezvoltarea unitatilor de cercetare existente, cresterea suprafetei amenajate de la câteva sute de ha (1945) la 85.578 ha si dezvoltarea industrializarii pestelui (4 fabrici de conserve si de 28 sectii semiconserve) dar si de dezavantaje: desfiintarea Institutului de Cercetare pentru piscicultura (1970), îndiguirea râurilor fara instalatii de acces a pestilor în balti, construirea de baraje fara instalatii de trecere a pestilor, desecarea excesiva a baltilor, depopularea masiva prin dezvoltarea excesiva a unei industriei lipsita de instalatii de epurare a apei, lipsa instalatiilor de protectie a pestelui la sorburile marilor statii de pompare, scoaterea pestelui din ,,balanta de furajare", înlocuirea speciilor valoroase, traditionale (crap, salau, somn, s.a.) cu specii greu acceptate de consumatori (ciprinidele asiatice) .
III. Începând cu 1990 se contureaza o a treia etapa caracterizata în primii 4 ani de tranzitie de scaderea drastica a productiei piscicole, reducerea capacitatilor de industrializare si manifestarea puternica anticentralista. Luând în consideratie importanta strategica a acvaculturii in securitatea alimentatiei populatiei , consider ca statul ar trebui sa se implice mai mult prin programe guvernamentale finantate de la buget, indirect sau prin crearea de facilitati la impozitare, în sfera cercetarii în special, dar si a productiei. Sa nu uitam ca acvacultura ofera proteina cu calitati alimentare de necontestat la cel mai mic pret de cost si ca în viitorul urmatorilor 50-100 de ani cine va detine tehnologii de vârf în acvacultura (si exploatarea altor surse ale hidrosferei) va face parte din elita financiara mondiala.
În perioada premoderna si moderna, în spatiul românesc s-au format si au activat în domeniul ihtiologiei, pescuitului si pisciculturii, renumiti oameni de stiinta, din care, cu piosenie, amintesc pe cei mai cunoscuti: Gr. Antipa (1867 - 1944), I. Borcea (1879 - 1936), C. Motas (1891 - 1980), Th. Busnita (1900 - 1977), E. Pora (1909 - 1981), Gh. Barca (1903 - 1983), Al. Popovici (1903 - 1985), D. Bogatu (1924 - 1992) E.Onea , S. Carausu (1907-1998 ), M Bacescu (n.1908) ,P. Banarescu (n.1921), O. Gheracopol (n.1923), N. Bacalbasa, G. Vasilescu , M. Rauta, A. Adam, Gabriela Munteanu, S.Stancioiu, D. Matei, I. Carausu si multi, multi alti truditori în domeniul ihtiologiei aplicate.
|
