Scurt istoric al pescuitului sturionilor in Romania

Scurt istoric al pescuitului sturionilor în România

Pescuitul, alaturi de vânatoare, a fost practicat de om din cele mai vechi timpuri, pentru a-i asigura o buna parte din hrana. Capturarea pestilor de talie mare, cum sunt sturionii, a necesitat confectionarea unor unelte specializate si elaborarea unor proceduri laborioase de pescuit. Primele harpoane de dimensiuni mari, prevazute cu urechi, confection 414b18e ate din corn de cerb, dateaza din mezolitic, au fost gasite în zona Dunarii si probabil au folosit la prinderea pestilor de talie mare (sturioni sau somni).

În neolitic, pescuitul s-a dezvoltat mult, inclusiv prin folosirea plaselor. Se poate presupune, chiar fara existenta unor dovezi clare, ca sturionii erau pescuiti pe cursul si mai ales, la gurile Dunarii.

Prima mentiune scrisa este din anul 335 î.Cr. si face referire la numarul mare de ambarcatiuni ( monoxile) existente si folosite la pescuit.

Poetul Ovidiu, exilat la Pontul Euxin, termina lucrarea Halieutica astfel "... si tu în ape straine, slavit Acipenser...".

Sunt mentiuni documentare referitoare la ospatarea solilor de catre regii daci Burebista si Decebal, cu fripturi de sturioni si castroane cu icre negre.

Strabo, scrie în primele decenii ale e.n. despre "antaceii" (sturionii) imensi care se prind la gurile Dunarii.

Guvernatorul Laberius Maximus, la 25 octombrie 100 (e.n.), le reînnoieste locuitorilor cetatii Histria "dreptul de care, din mila împaratilor , stramosii si parintii ... s-au bucurat neîntrerupt" de a pescui si exporta sturioni sarati,aceasta activitate fiind una dintre cele mai înfloritoare în epoca.

Carmacul de fier, ca unealta tipica de pescuit sturioni, apare pe teritoriul tarii noastre în primele secole ale erei noastre.

În anul 1299, ambasadorul bizantin Theodor Metochites scrie si despre sturionii sarati cu care a fost servit.

Mircea cel Batrân, în actul din 11 mai 1409, mentioneaza "..trei zile sa vâneze domniei mele morunii...".

Dan al II-lea, în 1422, într-un act adresat vamesilor din Rucar, precizeaza "...de la maja de morun, 9 perpere si 2 curele.".

stefan cel Mare, printr-un document datat 19 februarie 1447, daruieste, anual, Manastirii Neamt "doua mejii (care pline) de sturioni si trei cântare (probabil, circa 300 kg) de icre negre".

Calugarul iezuit Mancinelli mentioneaza, în perioada 1582 - 1586, activitatea intensa de pescuit moruni în zona Cetatii Chilia si conservarea prin sarare si uscare pe furci de lemn.

Paul de Alep, calugar sirian, a calatorit mult în Ţara Româneasca si Moldova si a descris, pe lânga alte activitati, pescuitul morunilor la garduri, pe Dunare, în zona Chiliei. Erau montate patrusprezece garduri cu leasa, construite din vreo 12 mii de stâlpi de lemn. I s-a povestit ca înainte cu 5 - 6 ani a fost pescuitul cel mai bogat în moruni: în perioada iulie - decembrie, zilnic, s-au pescuit între 300 si 800 de moruni mari. Paul de Alep este primul care descrie în amanunt procedeul de conservare a carnii de morun si a icrelor negre.

Consulul francez Peyssonel mentioneaza, în perioada 1750 - 1762, pescuitul morunilor în zona Chiliei: anual, media capturilor era de 25.000 de moruni.

Hagemeister, în 1835, mentioneaza pescuitul unor moruni uriasi, ale caror icre cântareau "pâna la 15 puduri" (cca. 245 kg) si numarau 3.000.000 de boabe. Toti autorii de insemnari de calatorie care au vizitat actualul teritoriu romanesc, au consemnat bogatia in pesti a apelor , numarul mare sau foarte mare de sturioni pescuiti anual si scaderea cantitatilor pescuite odata cu trecerea timpului. Declinul stocurilor de sturioni din Romania ( si cu siguranta si din celelalte areale ) este consemnat a fi inceput cel putin din sec. XVIII .

Din cauza pescuitului fara oprelisti, a cresterii constante a gradului de poluare al apelor, realizarii constructiilor hidrotehnice speciale pe fluvii (baraje, ecluze, etc.), a cresterii traficului fluvial greu si nu in ultimul rind al "imbatrinirii" speciilor , pescuitul sturionilor în secolele XIX si mai ales XX intra într-un evident declin, astfel încât în Romania se inregistreaza statistic, urmatoarele capturi in perioada 1951 - 1994 :

In prezent 75 % din cantitatea de sturioni pescuita la nivel mondial este constituita din morun, nisetru si pastruga, din arealul Marea Caspica, Marea Neagra si Marea Aral exploatate de CSI, Iran, România si Turcia. Stocurile mondiale nu depasesc 100.000 pesti adulti si probabil vor dispare intr-o perioada de timp mai mica sau mai mare. Studiile ADN efectuate cu mijloace moderne, sugereaza ideea ca Acipenseridele sunt fosile vii,virsta lor fiind apreciata la cca. 200.000 milioane ani. La nivel mondial, in perioada 1985 -1995, capturile de sturioni urmeaza acelasi trend descrescator, permanent si constant.

In aceste conditii , diminuarea continua a stocurilor pana la disparitia speciilor, poate fi incetinita sau oprita numai prin masuri severe de protectie aplicate de guverne si prin dezvoltarea sturioniculturii in sectorul privat cu sustinerea financiara din partea statelor interesate sau chiar a comunitatii mondiale.