Stiuca - descriere, mod de viata

Stiuca - descriere, mod de viata

Denumirea stiintifica : Esox Lucius.
Denumiri populare : briceag (stiuca de 10-15 cm), mârlita (stiuca pana la 1kg), fâta, boalda.
Familia : Esocidae.

Desi stiuca are un comportament teritorial (ca toti pradatorii, acvatici sau terestri), adeseori gasim în aceeasi zona mai multe stiuci, mai ales în zone cu vegetatie bogata si prada abundenta. Spre deosebire însa de biban, care ataca in grup, stiuca ataca numai individual.

Acolo unde am prins o stiuca mai mare, dupa o perioada vom prinde alta. si asta deoarece în apa exista locuri de vânatoare mai bune, ocupate bineînteles de stiucile mai mari. Care vor profita imediat de un astfel de loc mai bun devenit 'vacant'.

stiuca o gasiti acolo unde este si prada ei. Desi cel mai adesea pândeste aproape de suprafata (este un pradator ce se bazeaza îndeosebi pe vaz), s-au pescuit stiuci si la adâncimi mari, mai ales în perioada iernii, la copca.

Petrece o mare parte din timp în asteptare, camuflata in vegetatie, imobila. Conformatia corpului o recomanda ca un 'sprinter'. Insa îsi petrece o parte din timp si patrulând prin teritoriul sau de vânatoare, mai ales în lacurile mari.

Vâneaza bazându-se îndeosebi pe vaz. De aceea ataca mai ales de jos în sus pestii care trec pe deasupra ei, profilati foarte bine pe fundalul cerului. Venind de jos, poate profita de efectul surpriza, pestisorul nevazând venirea stiucii.

Primavara, dupa perioada depunerii icrelor, pescuitul stiucii nu da rezultate prea bune. Nici vara aceste rezultate nu cresc prea mult. Lacurile si râurile abunda de pestisori, iar stiucile ignora momelile noastre. Toamna târziu însa, dupa ce acestia au disparut, începe sezonul stiucii, care continua în iarna pâna la depunerea icrelor.

Pestisorii ce se pot folosi la pescuitul stiucii cu momeala vie pot fi carasei, rosioare si chiar bibani, acestia fiind, contrar parerii generale, una dintre prazile favorite ale stiucii, cu sau fara spinii de pe înotatoarea dorsala taiati.

Cu cât pestisorul momeala va fi mai mare, cu atât sansa de a prinde o stiuca trofeu va creste. Desi stiuca poate înghiti prazi de pâna la o treime din lungimea sa, un caras de 200 de grame va fi ignorat de mârlite, si va tenta stiuci ce vor cântari macar 2 kg. Pe de alta parte, o stiuca mai mare va fi mai degraba atrasa de un astfel de caras, decât de o duzina de obleti, efortul depus pentru prinderea acestuia fiind mai mic decât cel pentru prinderea cantitatii echivalente de hrana, dar alcatuita din mai multi pesti mici.