Antropologie motrica

ANTROPOLOGIE MOTRICA

Pe taram sportiv, ultima perioada de timp se caracterizeaza prin performante deosebite, recordurile au crescut vertiginos, numarul pretendentilor la medaliile olimpice, mondiale, europene s-a inmultit considerabil. Acest fenomen, precum si cresterea in continuare a capacitatii de performanta, depind direct de o serie de factori si directii de perfectionare a antrenamentului sportiv. In continuare ii vom prezenta pe cei mai importanti

In urma cu cativa ani, la un Congres al FIMS (Federatia Internationala de Medicina Sportiva) care a avut loc la Roma, s-a conchis ca in obtinerea performantei, 70% revine selectiei si numai 30% antrenamentului. Prin urmare, obtinerea rezultatelor de varf se realizeaza numai de catre subiectii cu un echipament

genetic de exceptie, cu aptitudini deosebite. Pentru depistarea acestora lucreaza selectia cu strategiile ei, care trebuie sa raspunda unor cerinte, prezentate mai jos.

Varsta optima pentru selectie. Gimnastica, inotul, patinajul artistic, tenisul de camp s.a. incep selectia la 5-6 ani, urmand ca o sportiva sa obtina performante de varf (olimpice, mondiale etc.) la 16-17-18 ani. in canotajul feminin varsta optima de selectie este de 16-17 ani, ca numai dupa 4 ani de pregatire intensa sportivele sa fie candidate la medaliile olimpice sau mondiale. Asadar, varsta optima este diferita de la o ramura sportiva la alta.

Practica sportiva, autorii romani si straini arata ca uneori selectia timpurie este riscanta. in primul rand, ea poate lasa in afara procesului de pregatire copii foarte bine dotati si, in al doilea rand, ca antrenamentele sportive introduse de timpuriu aduc rezultate bune doar pe termen scurt si riscul de a afecta serios, mai tarziu, echilibrul organismului.

Selectia timpurie, pentru a reduce cat mai mult din aceste riscuri, trebuie sa-si propuna:

a) largirea bazei de selectie, prin cuprinderea tuturor copiilor, cunoscandu-se ca aptitudinile au o dinamica diferita de dezvoltare de la un individ la altul;

b) sa aiba in vedere ca largirea bazei de selectie favorizeaza depistarea indivizilor purtatori de gene alele (forme diferite de gene pentru exprimarea aceluiasi caracter), cu capacitati mari de adaptare in procesul de antenament;

c) sa se tina cont ca sportul, ca fenomen social, determina pe tineri, subiecti exceptional dotati, sa se decida in favoarea sportului de performanta;

d) fenomenul de 'secular trend' (tendinta seculara), concretizat in cresterea accelerata a unor indici (inaltime, anvergura etc) in ultimele decenii ale secolului, acest interesant fenomen biologic, se constituie intr-un real sprijin;
sa tina cont ca selectia timpurie impune efectuarea antrenamentului cu multa atentie, fiecare individ selectionat trebuie tratat diferentiat, functie de dezvoltarea fizica si psihica, de etapa in care se afla.

Datorita unor deprinderi gresite, a unei lipse de experienta, unii copii dotati pot ramane in afara selectiei. Se impune pentru aceasta o pregatire comuna, prealabila de 2-3 luni si numai dupa aceea o testare serioasa si includerea lor in grupele de incepatori, in unele sporturi aceasta pregatire prealabila dureaza 1 -2 ani.

Copiii selectionata sa aiba o stare de sanatate perfecta. Este imperios necesara efectuarea unei anamneza complexe si a unui control medical complet, imediat dupa selectie.

Probele de selectie sa fie cele mai semnificative. La stabilirea lor sa se aiba in vedere existenta parametrilor morfofunctionali si motrici determinati genetic [inaltimea, anvergura, viteza, indemanarea) ce pot fi dezvoltati mai putin prin antrenamente.

Utilizarea celor mai potrivite cai precum asistenta la lectiile de educatie fizica, discutii cu invatatoarea si profesorii, concursuri de selectie, trialuri, trecerea probelor fizice (fitness), etc.

Selectia sa devina cat mai eficienta. Daca in prezent se realizeaza in procent de 1 subiect din 100, in viitor trebuie sa devina 1/1000-1/10000, pentru a evita investirea de capital de munca, moral si material in subiecti care mai tarziu nu vor confirma si care in marile confruntari nu vor fi competitivi.

Selectia are un caracter permanent, diferentiat pe stadii (copiii, juniori, sportivi consacrati) si pe nivele valorice (divizii, loturi nationale, olimpice, etc). Pentru clasele sportive, normele de control anuale trebuie sa-i inlature pe cei necorespunzatori, care vor fi imediat inlocuiti cu altii, altfel sistemul este inchis si antrenorii vor fi obligati sa lucreze cu copii necompetitivi.

Cunoasterea fondului ereditar. Scaderea 'necunoscutei' se poate realiza numai printr-o selectie (atat la copii cat si la adulti) desfasurata pe baze antropologice si genetice. Metodologia acestor discipline obiectiveaza intr-un grad ridicat metodele de selectie, care devin cu adevarat stiintifice si care se realizeaza pe parcursul a catorva etape (procedee, metode):

1. Analiza biochimica a tipului constitutional, furnizeaza informatii deosebite:

a) viteza potentiala de producere a insulinei, factor important in randamentul sportiv, variaza in limite foarte largi, de la10 la 40%;


b) cu rezonanta in eficienta antrenamentului sportiv se prezinta concentratia iodului (2,5-11,5%), variatiile catalizei plasmatice, lipazei serice, anhidrazei carbonice s.a.;

c) cunoasterea unor individualitati — tip constitutional endocrin - are o insemnatate covarsitoare pentru realizarea cu randament maxim a antrenamentului sportiv.

2. Cariograma este evidentierea la microscop, sau cu timidina marcata a celor 46 de cromozomi (corpusculi de substanta din nucleul celulei). Organismul feminin ca si cel masculin poseda atat hormoni androgeni — masculini - cat si estrogeni — feminini — variind doar proportia la cele doua sexe. Se intelege usor avantajul tipului androgen pentru sportul de performanta (la femei, rata mai mare de masculinitate). Se poate de asemenea stabili sexul genetic normal caracterizat prin prezenta cromozomilor XX la femei si XY la barbati.

La barbati exista si posibilitatea formulei XYY, care se incadreaza in normalitate. S-a dovedit ca au o determinare de talie de peste 1,90 m, au parametrii foarte ridicati la calitatile motrice forta si rezistenta. Determinarile cariometrice dau indicatii pretioase si in privinta dinamicii anumitor caractere somatofunctionale (spre exemplu, inaltimea, care prezinta corelatii cu forma si dimensiunile cromozomului U).

3. Ancheta familiala, corelata cu caracteristicile somatofiziologice ale individului. Investigarea arborelui genealogic urmareste calitatile somatice, motrice si psihice la nivelul ascendentilor (parinti, bunici) si rudelor colaterale (frati, surori etc). Studiul gemenilor este o metoda de mare valoare asupra evolutiei caracterelor morfologice ale gemenilor monozigoti comparativ cu cei dizigoti.

Se poate aprecia conditionarea ereditara asupra unor caractere morfofunctionale luand ca baza diferentele dintre partenerii gemeni. Pentru fiecare caracter exista o limita superioara de adaptibilitate genetica, care nu poate fi depasita.

Fenomenul de consanghinitate cu coeficient de rudenie mare (Malecot) se caracterizeaza prin subiecti (proveniti din asemenea casatorii) umani cu boli ereditare si potential psihomotric mai scazut. Fenomenul de heterozis (cand urmasii provin din indivizi cat mai indepartati geografic, sau chiar rasial) conduce la nasterea unor descendenti cu capacitati psihomotrice net superioare.

4. Investigatii antropologice si genetice.

Procesele aerobe si anaerobe sunt determinate preponderent genetic, fenomen demonstrat si de determinismul genetic al procentului de fibre albe cu bogat aparat mitocondrial si fibre rosii incarcate cu o cantitate sporita de mioglobina.

Biopsia musculara este metoda care investigheaza muschiul din punct de vedere al proportiei fibrelor albe (de viteza] si fibrelor rosii (de forta si rezistenta]. Rasa neagra are un procent ridicat de fibre albe in muschi, conferindu-i calitati superioare de viteza. Stadiul de investigare numai a proceselor aerobe si anaerobe incepe sa fie depasit, trecandu-se tot mai mult la determinari ale unor componente ale echipamentelor energetice semnificative in efort (M. Ifrim).

Studiul particularitatilor dermatoglifice (studiul pielii, amprentele degetelor, desenele si liniile palmelor, pernitele palmei) poate sa ne dea date pretioase despre motricitatea si posibilitatile de performanta ale individului.

Selectionarea profesorilor (antrenorilo) care pregatesc sportivi de inalta performanta in institutiile scolare specializate - cluburi sportive scolare, licee (clase) sportive. in viitorul foarte apropiat se va pune si in sport problema 'investitii-beneficii-profit', mai cu seama in cel de performanta. S-ar putea ca modelul occidental privind selectia, initierea si pregatirea copiilor si juniorilor pentru marea performanta sa patrunda si la noi.

Nu in totalitate, oamenii scolii, profesorii de educatie fizica inteleg dificultatile si dimensiunile acestei raspunderi. Nu intotdeauna oamenii scolii se straduiesc sa ridice activitatea la clasa, grupa, echipa, pe treapta cea mai de sus a onoarei si demnitatii profesionale. Se intalnesc profesori care prin calitatile proprii, prin iubire si pasiune au stiut sa dea profesiunii lor intreaga splendoare si stralucire pe care le merita, au facut performanta.

Din intamplare sau din ratiuni silite, au ajuns in invatamant oameni fara pic de vocatie (echipe retrogradate, numar redus de sportivi la antrenamente, numeroase accidente, sportivi mediocri, locuri modeste in clasamente, fara promovari la esaloanele superioare etc), fara umbra de interes si buna vointa pentru sportul scolar de performanta si mai ales, fara nici cel mai palid semn de respect fata de sine si fata de institutia educatiei, oameni care au incercat si incearca mereu sentimentul incompatibilitatii naturale cu profesia celui chemat in invatamant pentru clase, licee si cluburi sportive.

Prin urmare se pune problema rigurozitatii in selectia profesorilor 'facatori de performeri'. Stim ca Platon il plasa pe pedotrib sau pe gimnast imediat dupa oamenii de stat, pentru ca ei posedau o cultura academica si o pricepere deosebita. Nu toti 'specialistii' pot face performanta.