ATLETISM ISTORIC
Date din domeniile istoriei, etnografiei, sociologiei etc. duc la concluzia ca alergarile, sariturile si aruncarile se practicau din cele mai vechi timpuri de popoarele nedezvoltate īn scopul pregatirii adultilor, dar si a copiilor pentru vānatoare si pentru lupta (razboi); caracterul agonistic (de īntrecere) organizat apare cu prilejul diferitelor serbari religioase si de alta natura ale triburilor si popoarelor din acele vremuri.
Apogeul exercitiilor de atletism practicate sub forma competitiei agoniste este cunoscut īn perioada Greciei antice, īn cadrul Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice), stralucirea cea mai mare revenind J.O. care, īncepānd cu anul 776 ī.Hr., (socotit anul de debut al acestora), s-au desfasurat fara īntrerupere din patru īn patru ani, pāna īn 393 d. Hr., cānd īmparatul Teodosius i le-a interzis.
Dintre exercitiile cele mai cunoscute mentionam:
Alergarile - desfasurate īntr-o arena speciala, cu sol nisipos, lunga de o "stadie" (de aici si denumirea de stadion), aproximativ de 192 m si lata de 30 m; sunt cunoscute 4 distante de concurs:
- dromos (1 stadie) - proba de viteza;
- diaulos (2 stadii) - proba de viteza prelungita;
- hippichos (4 stadii) - proba de viteza semifond;
- dolichos (8 - 10 stadii, maxim 24) - proba de fond.
Sariturile cu elan - īn lungime si īn īnaltime - precum si diverse sarituri fara elan (de pe loc) folosite ca exercitii pregatitoare.
Aruncarile cu discul si sulita
Pentathlonul proba combinata - formata din saritura īn lungime cu elan, alergarea de viteza (dromos), aruncarea discului, aruncarea sulitei si lupta īn doi.
La distanta de mii de kilometri de Grecia, īn aceeasi etapa istorica īndepartata, irlandezii din perioada celtica organizau īntreceri la alergari, sarituri si aruncari, care īnsa nu au ajuns nicicānd la frumusetea si importanta celor din Grecia.
Organizarea atletismului pe plan international
Atletismul modern, numit de englezi "athletic sport", iar de americani "trak and field", apare si se constituie ca sport īn Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, unele exercitii fiind mostenite de la celtii care au trait pe teritoriul Irlandei.
Primele structuri organizatorice iau fiinta pe lānga colegii si Universitati (primul Club Atletic este constituit pe lānga Universitatea din Oxford, īn 1850). Īn aceasta perioada se stabilesc primele norme privitoare la organizarea si desfasurarea īntrecerilor īn scopul reglementarii unitare a activitatii - embrion al Regulamentului atletic. Standardizarea dimensiunilor terenurilor, materialelor tehnice, etc. s-a facut pe baza unitatilor de masura si a simbolurilor engleze din acea vreme (yard, tol, mila, picior, funt etc.); aceste standarde, odata cu transformarea atletismului pe continent au fost evaluate (convertite) īn unitati de masura europene si practic sunt pastrate si oficializate pāna īn zilele noastre īn Regulamentele concursurilor de atletism (de exemplu, latimea culoarului si lungimea pragului de 1,22 m corespunde cu 4 picioare - 1 picior = 0,3048 m), distanta īntre garduri de 9,14 m corespunde cu 10 yarzi, greutatea ciocanului si a bilei de aruncat de 7,257 kg. corespunde cu 16 funzi - 1 fund = 0,43.539 kg.) etc.
Īn anul 1896 atletismul face parte din programul primei editii a J.O. moderne (Atena). El cuprindea 12 probe (6 alergari, 4 sarituri si 2 aruncari), cu participarea reprezentantilor sportivi (atleti) din 12 tari. Atletismul ramāne prezent la toate editiile J.O. care au urmat dupa 1896.
Federatia Internationala de Atletism Amator (I.A.A.F.) ia fiinta īn 17 iulie 1912, la Stockholm, cu prilejul primului Congres constituit la care au participat delegati din 17 tari (13 europene, 3 americane si una africana).
Īn 1913, Congresul I.A.A.F. decide ca atletismul, la cea data numai masculin, sa cuprinda 30 probe, iar J.O. sa fie "singurele campionate mondiale de atletism". De asemenea, cu acest prilej este emis "Regulamentul tehnic pentru concursurile internationale", care ulterior este adoptat de tarile afiliate de I.A.A.F. pentru concursurile interne.
Īn 1921 este fondata "Federatia Sportiva a Femeilor" (F.S.I.F.), iar īn 1923 atletismul feminin este acceptat īn I.A.A.F. femeile participa pentru prima data la J.O. īn 1928 (Amsterdam) la patru probe din atletism (doua alergari, o saritura si o aruncare).
Īn 1934, la Torino, are loc editia inaugurala a Campionatelor Europene (C.E.) īn aer liber. C.E. se desfasoara la patru ani odata, la mijlocul intervalului olimpic (īn anii pari). Īncepānd cu anul 1966 se organizeaza, īn fiecare an, C.E. de sala (īn primii patru ani sub denumirea de Jocuri Europene de Atletism), iar din anul 1990, la doi ani odata, īn anii pari. Īn 1983, la Helsinki, are loc prima editie a Campionatelor Mondiale (C.M.) īn aer liber īn anul premergator J.O. Pāna īn 1993 C.M. se desfasoara odata la patru ani, din 1993 acestea au loc odata la doi ani, īn anii impari.
Structuri organizatorice ale I.A.A.F.
Ca urmare a dezvoltarii sistemului competitional pe plan mondial, continental si continental-regional, īn special dupa cel de-al doilea razboi mondial, I.A.A.F. ia hotarārea sa īnfiinteze noi structuri organizatorice si de conducere a atletismului, Asociatii Continentale, integrate īn I.A.A.F. Acestea sunt: Confederatia Sud Americana (1968); Confederatia Africana de Atletism Amator (C.A.A.A. - 1968); Asociatia Europeana de Atletism (E.A.A. - 1969); Asociatia de Atletism din America de Nord si Centrala (1989).
I.A.A.F. este formata din Federatii Nationale, recunoscute oficial īn tarile din care provin, care accepta si aplica prevederile statului si reglementarile I.A.A.F. Īn anul 1998 I.A.A.F. are 209 Federatii Nationale afiliate (membri I.A.A.F.).
Activitatea curenta a I.A.A.F. este coordonata si condusa de un Consiliu format din 27 membri: patru vicepresedinti, un trezorier, cāte un reprezentant din cele 6 grupe (Asociatii) continentale si 15 membri alesi sub titlu individual.
Congresul I.A.A.F. cuprinde Consiliul, presedintii si vicepresedintii de onoare si maximum 3 delegati din fiecare tara. Congresul se convoaca o data la 2 ani.
I.A.A.F. are īn subordine 7 Comitete lucrative pe urmatoarele probleme: tehnico-metodice, femei, mars, cros si alergari pe sosea, veterani, medicale. Fiecare comitet este compus din 10 - 15 membri.
Presedintii Consiliului I.A.A.F. de la īnfiintare pāna astazi, īn ordine cronologica au fost: Sigfrid Edstrom (Suedia), Marquis d'Exter (Anglia), Adrian Paulen (Olanda) si Primo Nebiolo (Italia).
Sistemul competitional al I.A.A.F. si E.A.A.
I.A.A.F. tine evidenta si omologheaza recordurile mondiale de la competitiile de sala (23 la barbati si 23 la femei) si de la competitiile īn aer liber ale juniorilor, la 46 de probe (23 la barbati si 23 la femei).
E.A.A. tine evidenta si omologheaza recordurile europene realizate la competitiile de sala, precum si la competitiile īn aer liber ale juniorilor, la acelasi numar de probe si la aceleasi probe mentionate la I.A.A.F.
La competitiile de mare anvergura īn aer liber (J.O., C.M., C.E.) numarul probelor este de 48 (24 pentru barbati si 24 pentru femei).
Competitiile I.A.A.F.
Seniori:
C.M. īn aer liber (īn anii impari);
C.M. de cros (anual);
C.M. de alergare pe sosea - C.M. ekiden (īn anii pari);
C.M. de sala (īn anii impari);
C.M. de semi-maraton (anual);
C.M. de mars (īn anii impari);
Finala de Grand Prix (anual);
C.M. (īn anii pari dintre J.O.)
Juniori:
C.M. īn aer liberi (īn anii pari);
C.M. īn aer liber - pentru cadeti sub 23 ani (din anii 199);
C.M. de cros (īn anii pari);
Competitiile E.A.A.
C. E. īn aer liberi (īn anii pari dintre J.O.);
C.E. de sala (īn anii pari);
C.E. de cros (anual);
C.E. de mars (anual);
C.E. de tineret īn aer liber (īn anii impari);
C.E. de juniori īn aer liber (īn anii impari);
Cupa Europei, pe echipe (anual).
Organizarea atletismului īn Romānia
Īn Romānia, atletismul apare ca sport la sfārsitul secolului al XIX-lea, īn acest sens un rol īnsemnat revenind studentilor romāni care studiau īn tari occidentale (īn special īn Germania, Franta si Austria) care, īn timpul vacantelor, raspāndeau ideile atletismului si contribuiau la organizarea de īntreceri sub forma alergarilor, sariturilor si aruncarilor.
Un rol important īn īnceputurile atletismului, ca de altfel si a altor sporturi, l-a avut Legea instructiei din 1864, urmata de cea din 1879, ambele cu referiri anume la introducerea obligatorie a gimnasticii (educatia fizica) īn scoli si īn armata. Adevaratul organizator si reformator al educatiei fizice scolare a fost omul de stiinta, ministrul instructiei, Spiru Haret.
Primul concurs organizat se desfasoara īn Bucuresti, pe velodromul de la sosea, īn 1882, la care participa elevi de la liceele "Sf. Sava" si "Matei Basarab".
Īn 1882 ia fiinta "Societatea romāna de alergari pe jos", care, īnsa, numai dupa 3 ani se desfiinteaza. Īn acelasi an (1882) se organizeaza o cursa cu semnificatie legendara, Bucuresti - Pitesti - Bucuresti (cca. 220), care atrage la start un numar mare de concurenti, cei mai multi abandonānd; cāstiga un soldat dintr-un regiment de munte, pe numele Ilie Gheorghe, īn 48 de ore si 4 minute.
Īn aceasta perioada L. Molnar publica la Miercurea-Ciuc o carte intitulata "Atletismul" (1875), iar la Cluj, īn 1879, lucrarea "Exercitii atletice".
Īn 1893 se organizeaza concursul de alergari din Cismigiu, apoi īn 1896, pe velodromul de la sosea din Capitala elevii de la liceul "Gh. Lazar" se īntrec la alergari, saritura īn īnaltime si aruncari.
Īn 1905 are loc prima competitie pe criterii de vārsta, tineri pāna la 16 ani si peste 16 ani. Īn perioada 1906-1912, cu prilejul sarbatorilor scolare, se organizeaza īntreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din Bucuresti, Ploiesti, Craiova si Galati.
Īn 1912, īn cadrul Federatiei Romāne a Societatilor Sportive (F.R.S.S.) se īnfiinteaza "Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri". Īn fapt, F.R.A. a 19 - a federatie pe lista mondiala, care īn 1923 se afiliaza la I.A.A.F. Tot īn 1912 se īnfiinteaza la Bucuresti mai multe societati sportive scolare pe lānga liceele īn care se practica atletismul (Sf. Sava, Gh. Lazar, M. Viteazul s.a.), precum si cluburile "Atheos" si "Maraton" pentru alergarile de fond. Īn vara acelui an, īn incinta hipodromului de la Baneasa, se organizeaza prima editie a Campionatului interscolar (exclusiv pentru baieti). Performantele (modeste) realizate sunt considerate primele recorduri nationale (13,5 la 100 m, 57,5 la 400 m, 1,10 m la saritura īn īnaltime, 9,92 m la aruncarea greutatii etc.).
Primele Campionate Nationale ale Romāniei se organizeaza īn 1914, la 16 probe, numai pentru barbati.
Primul teren de atletism se inaugureaza la Bucuresti īn 1915, pe locul care ulterior devine "Stadionul Tineretului".
Īn 1919, un grup restrāns de atleti romāni a participat la Paris la o serbare internationala sportiva, singurul rezultat notabil, fiind locul VI la stafeta la 200 + 400 + 800 + 1600 m. Dupa 2 ani, īn 1921, saritorul īn īnaltime Iosif stefan cāstiga un concurs īn Slovenia, cu 1,71 m.
Īn 1922, la Brasov si la Cluj se organizeaza primele concursuri feminine, la probele de 60 m, lungime, īnaltime, greutate, disc, sulita si saritura cu prajina. Īn 1925, la Brasov, primele Campionate nationale feminine - la 7 probe si, īn acelasi an, primele Campionate ale juniorilor.
La Belgrad, īn 1922, discobolul romān Rudolf Uitz, cu o aruncare de 44,38 m obtine un rezultat de valoare internationala (recordul mondial era de 47,85 m), īn cadrul primului meci international Iugoslavia - Romānia. Īn anul urmator, la Timisoara se organizeaza primul triunghiular international: Romānia - Cehoslovacia - Iugoslavia, cāstigat de atletii romāni.
Īn 1926 se inaugureaza "Stadionul ANEF", care va deveni "Stadionul Republicii", gazda de mai tārziu, īncepānd cu 1948, a celor mai importante concursuri internationale de atletism din Romānia. Tot īn 1926 este semnalata performanta remarcabila de 46,46 m, obtinuta la Viena de discobolul Ion David.
Īn 1927 se stabileste primul record mondial pentru Romānia de catre Ana Cicanici, la 3000 m, care īnsa nu a putut fi omologat deoarece aceasta proba, la acea data, nu era oficializata la I.A.A.F.
Īn 1928, la J.O. (Amsterdam), o delegatie a Romāniei din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie. Tot īn acest an se inaugureaza prima editie a Campionatelor Universitare īn Romānia.
Īn 1930, la Atena, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice (J.B.), atletii romāni se claseaza pe locul II , dupa Grecia. Īn 1934, la editia inaugurala a C.E. , participa 4 atleti romāni.
Īn 1937, F.R.A. organizeaza la Bucuresti, pentru prima data, Jocurile Balcanice (J.B.).
Īn 1948 se deschide la Bucuresti seria Campionatelor Internationale ale Romāniei, care au devenit traditionale si nelipsite din Calendarele anuale ale F.R.A. Īn acelasi an, īn fosta sala a Spitalului 303 (actuala sala de jocuri sportive a ANEFS), are loc primul concurs pe teren acoperit.
Atleti cu rezultate remarcabile (dupa numarul recordurilor nationale de seniori obtinute) īn perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial si imediat dupa acesta: sprinterul Ion Moina (15), fondistul Dinu Cristea (13), sprinterul Ludovic Peter (12), semifondistul stefan Kabat (12), ciocanarii Lazar Badea (10) si Dumitru Constantin (7), triplusaltistul Ferdinand Calistrat (8), marsaluitorul Zeno Dragomir (6), semifondistii Dumitru Talmaciu (6) si Victor Firea (6), marsaluitorul Dumitru Paraschivescu (6), sprinter - lungistul Ion Wiesenmayer (6), semifondista Edith Treybal (18), sprinterele Luiza Ernest (11) si Claudia Ruse (5).
Īncepānd cu anul 1951 se acorda titluri de "Maestru al Sportului), "Maestru Emerit al Sportului" si "Antrenor Emerit"; pāna īn anul 1998 s-au acordat 790 titluri de MS, 54 MES si 80 AE.
|
