Atletismul este in mare intruparea motto-ului olimpic "Citius, Altius, Fortius", care inseamna mai rapid, mai sus, mai puternic. Atletismul este unul din cele mai populare sporturi in jurul lumii. El este asociat cu activitatile fizice simple: alergarea, aruncatul unei pietre, urcarea si depasirea unui obstacol. Deci esenta sportului sta in a alerga mai repede, a arunca cat mai sus si cat mai mult.
Jocurile Olimpice de la Atena din 1896 au avut probe de atletism in principal din cele de alergare, dar unele pr 11311l1110l obe au fost "complicate" prin imbracarea atletitlor in armuri sau prin punerea acestora sa care scuturi de fier.
De la primele jocuri olimpice 776BC si pana la renasterea jocurilor olimpice la Atena in 1896, atletismul a fost prezent la toate evenimentele. El face parte din istoria Greciei si nu trebuie sa ne miram ca aici el este considerat un sport "clasic". In 776 BC se alerga intr-un stadion cu o latime de 28.5 m, si distanta cum ea cea de 192.27m erau precursoarele probelor din zilele noastre.
Alergarea constituie un mijloc simplu de deplasare naturala, mai rapid decat mersul bazat pe miscari ciclice , cu efecte deosebite asupra aparatului locomotor si sistemului cardio-respirator.Alergarea constituie mijlocul cel mai important pentru dezvoltarea vitezei si rezistentei, fiind folosita pentru angrenarea treptata a organismului in efort, in combinatii cu exercitii de mers.
Variante de alergare
q Alrgare obisnuita
q Alergare cu genunchii sus
q Alergare cu pendularea gambelor inapoi, inainte
q Alergare cu picioarele intinse inainte, inapoi
q Alergare laterala cu pasi adaugati
q Alergare laterala cu pasi incrucisati
q Alergare cu spatele pe directie
q Alergare cu schimbari de directie
q Alergare ritmata
q Alergare cu schimbarea tempoului
Cand discutam despre tehnica, luam in consideratie doua aspecte importante care in functie de cat de bine sunt stapanite, influenteaza rezultatul final.Este vorba despre tehnica probei si tehnica pasului.
Analiza tehnicii pasului alergator
Printr-o tehnica perfectionata intelegem miscarile bazate pe legile biomecanicii, adecvate scopului actiunilor din proba de specialitate, care contribuie la obtinerea unor rezultate sportive inalte.
Pentru examinarea tehnicii alergarii de viteza trebuie sa tnem seama de
q Delasarea masei corpului in intregime sau numai a segmentelor acestuia in spatiu si timp- relatia dintre viteza si timp;relatia dintre acceleratie si timp;relatia dintre forta si si timp.
q Miscarea corpului sau ale segmenteloracestuia sunt caracterizate de: traiectoria miscarii care are directie, lungime si forma, viteza miscarii.
Neglijarea pregatirii tehnice, reprezinta un handicap pentru alergatori.
Unitatea ciclica a alergarii este pasul alergator, si anume pasul alergator simplu si pasul alergator dublu.
Pasul alergator simplu este reprezentat de sucesiunea fazelor realizate de picioare intre doua contacte succesive , de pe un picior pe celalat, intercalate de o faza de zbor.
Pasul alergator dublu este reprezentat de succesiunea fazelor realizate de picioare, intre doua momente identice ale aceluiasi picior, considerat ciclu complet. La acest caz se iau in considerare ambele faze: perioada de sprijin si perioada de pendulare.
Perioada de sprijin.
Analiza incepe din momentul in care piciorul atinge solul. Acest moment incepe cu
Faza de amortizare- aterizarea-faza importanta a alergarii, deoarece in momentul contactului calcaiul trebuie sa fie la o inaltime foarte mica fata de sol si cat mai aproape de proiectia C.G.G.pe sol, asigurand atenuarea socului si trecerea rapida peste momentul verticalei.
Momentul verticalei faza care corespunde trecerii C.G.G. prin verticala ridicata din punctul de sprijin.
Faza de impulsie -piciorul se pregateste sa paraseasca solul la terminarea impulsiei.
Perioada de pendulare incepe in momentul in care piciorul paraseste solul, dupa finalizarea impulsiei. Ca si in perioada de sprijin si aici sunt 3 faze.
Perioada de pendulare posterioara -incepe prin ducerea coapsei piciorului pendulant (care tocmai a terminat impulsia) cat mai rapid si mai economic spre inainte.
Momentul verticalei - este momentul in care piciorul pendulant icruciseaza piciorul de sprijin, flexia gambei pe coapsa ajungand la amplitudinea maxima.
Faza penduluilui anterior incepe in momentul in care C.G.G.si o data cu el genunchiul piciorului pendulant depaseste in plan anterior genunchil picirului de sprijin si se termina o data cu atingerea punctului maxim al avantarii genunchiului spre inainte.
Faza de zbor a pasului alergator de viteza incepe in momentul in care momentul de impulsie paraseste solul.
Oscilatiile corpului apar in urma miscarilor segmentelor corpului, in dorinta de a eficientiza alergarea, atat din punct de vedere al amplitudinii miscarilor, cat si a controlului relaxarii in alergare. Ele pot fi verticale si au loc in plan sagital dar si laterale care apar frontal si sunt realizate de axele centurii scapulare si ale centurii coxo-femurale.
Prin predarea exercitiilor si probelor atletice in scoala se urmareste , in principal, formarea si consolidarea structurii de baza a unor procedee tehnice corespunzatoare varstei elevilor si a materialelor existente in scoala si dezvoltarea calitatilor motrice.
In scoala invatarea alergarii urmareste consolidarea unei deprinderi care are in componenta sa miscari obisnuite, naturale.
Exercitiile de alergare fac parte din grupa miscarilor ciclice , sucesiunea pasilor fiind continua in alergarea pe plat sau intrerupta in alergarea peste obstacole.
In scoala se folosesc in principal alergarea pe plat, alergarea pe teren variat si alergarile peste obstacole.
Alergarile pe plat.
Principala preocupare a profesorului in procesul de initiere a alergarile pe teren plat trebuie sa constituie sporire eficientei deprinderilor de alergare. Deci, nu este vorba despre miscari necunoscute ci de repetarea organizata .
In scopul corectarii si consolidarii a deprinderilor formate.In etapa invatarii corecte a alergarii pe plat esentiala este eliminarea starii de incordare si a miscarilor inutile care apar pe parcursul consolidarii deprinderilor.
Aparitia acestor greseli nu se datoreaza complexitatii structurii miscarilor, ci in primul rand intensitatii cu care este realizata repetarea.Utilizarea unor viteze prea mari sau distante prea lungi in prima etapa sunt cauze care favorizeaza aparitia greselilor.
In invatarea alergarii corecte pe plat se va urmari , mai ales la inceput, consolidarea elementelor comune tuturor probelor de alergare si nu invatarea acestora in raport cu distanta pentru care urmeaza a fi folosite ( viteza, fond, semifond, teren variat, obstacile).
Principala indicatie metodica se refera la faptul ca alergarea pe plat se invata cel mai bine , cel mai corect si mai rapid prin alergare ,, alergarea se invata alergand".
|
