Antrenorul intalneste in activitatea lui multe situatii confuze, incerte, care-i pun la incercare capacitatea de discernamant. Avalansa de informatii poate duce de multe ori la refuzul de a le accepta si, mai rau, poate duce la esecuri dramatice.
Deciziile luate in colectiv munca in colectiv, pot transforma incertitudinile in stimulente ale actului sportiv.
De altfel Pierre Parlebas (1986) identifica opt categorii de sporturi unde actioneaza diverse niveluri de incertitudini (vezi fig.34):
M=incertitudine - mediu inconjurator,
P=incertitudine - partener,
A=incertitudine - adversar,
Q=nimic,
care stimuleaza creativitatea sportivului si a antrenorului. Incertitudinile cu privire la partenerul de intrecere, la adversari sau la mediul inconjurator, la capacitatile proprii pot deveni puncte cheie in activitatea de „problem solving' al echipei de lucru sau, asa cum se numeste in literatura recenta, a „staff-ului tehnic'.
Intre sportiv, procesul de instruire din antrenament, competitie si staff-ul tehnic se instituie, pe parcursul ciclurilor de pregatire, o relatie hipercomplexa in care fi 333g65d ecare componenta se interconditioneaza reciproc. Acest proces complex are un caracter stadial si ascendent, dar presupune predictia limitelor performantei.
Directorul tehnic al echipei (in situatia cand nu exista un manager general) poate avea urmatoarele atributii:
stabileste obiectivele finale in urma evaluarii potentialului existent;
orienteaza in cea mai buna directie resursele procurate;
evalueaza sistematic fiecare performanta realizata in fiecare arie de activitate;
colaboreaza permanent cu antrenorul principal (head coach), medicul, psihologul, metodistul, referentul sportiv prin activitati de consulting;
racoleaza jucatori si incheie contracte cu clubul;
efectueaza evaluari finale si raporteaza rezultatele obtinute sponsorilor, conducerii.
Directorul tehnic are in subordine intregul staff tehnic (team work) al echipei si raspunde in mod direct de producerea si manifestarea capacitatii de performanta a echipei.
Utilizand un cuvant din terminologia americana, tot mai multi autori subliniaza faptul ca directorul tehnic asigura coaching-ul echipei.
In acest sens este bine sa definim notiunea de coach-coaching care are doua intelesuri:
a) activitate de asistenta a echipei in timpul desfasurarii antrenamentului si competitiei cu doua obiective distincte:
asigurarea conditiilor ideale de manifestare a capacitatii de performanta (transport, cazare, masa, refacere, antrenament invizibil, studii)
reglarea permanenta a starilor psiho-comportamentale ale jucatorilor, cunoasterea abaterilor, a greselilor de comportament pentru a fi evaluate, dar nu pedepsite, ci preintampinate;
b) activitate de orientare, supraveghere, indrumare, evaluare a intregii activitati de pregatire si concurs care tinteste realizarea capacitatii maxime de performanta.
In concluzie, coaching–ul este un ansamblu de activitati cu caracter managerial menit sa optimizeze desfasurarea pregatirii. Persoana care se ocupa cu aceasta activitate se numeste director tehnic (managerul echipei) si are in subordine echipa tehnica (staff tehnic).
|
Ce caracterizeaza „Coachingul” de succes, deosebindu-l de „training” |
|
|
TRAINING (in sensul de performanta- dezvoltare) |
COACHING (in sensul de performanta-perfectionare |
|
Inteles ca o influenta sistema-tica orientata spre performanta, pe baza premiselor individuale de instruire si performanta, precum si, in primul rind, pe baza aptitudinilor de a actiona in domeniul sportului |
Inteles ca o influenta sistema-tica orientata spre performanta, desfasurata nemijlocit inainte, in timpul si dupa competitie, pe baza particularitatilor individu-ale ale personalitatii sportivilor, in cadru unei modificari compor-tamentale. |
|
Optimizarea capacitatii de performanta Realizarea unor variante de programe care sa asigure succesul Punerea bazelor increderii Explicarea corelatiilor ce permit cunoasterea si trairea acestora Achizitionarea de noi cunostinte si invatarea de a le folosi in mod variat in functie de obiectiv Achizitionarea cunostintelor „de executat' Specializare si antrenare Exersare permanenta si repetare globala Stabilizarea si automatizarea variantelor de programe Crearea de rezerve Descoperirea greselilor pe baza de analiza si folosirea cunostintelor astfel dobandite Eliminarea sau corectarea greselilor Discutare, apreciere, decizie si procesare Exigenta si exercitarea de (usoare) constrangeri |
Optimizarea starii de pregatire pentru performanta Recurgerea la programe si strategii care sa asigure succesul Consolidarea increderii Scoaterea in evidenta si explicarea corelatiilor Actualizarea cunostintelor invatate si aplicarea acestora in functie de situatie Specializarea cunostintelor „de executie” Stabilizare si stimulare Indrumare pentru utilizare cu succes Modificarea programelor care conduc la succes adaptandu-le la situatie Mobilizarea rezervelor Descoperirea a ceea ce nu este inca optim, indicand solutiile Motivarea cresterii performantelor in functie de obiectivele propuse Formularea, in mod pozitiv, a sarcinilor de indeplinit Impulsionarea convingatoare si hotarata pentru realizarea obiectivelor |
Antrenorul principal pregateste in mod nemijlocit echipa in antrenamente pentru jocuri. El se remarca prin cunostinte „mereu proaspete” despre pregatire, concurs, tehnica, tactica jocului. Ele se concretizeaza prin deciziile pe care trebuie sa le ia inainte, in timpul si dupa desfasurarea jocului cu privire la tactica, programarea pregatirii si in general la strategia si tactica echipei.
Antrenorul principal trebuie sa fie un bun evaluator al pregatirii jucatorului, al evolutiei in jocuri si al progresului realizat (vezi fig.36).
Aceste „instrumente” de evaluare in opinia noastra pot fi clasificate in:
cele care evalueaza si prezic posibilitatile de dezvoltare morfo-functionala a viitorului jucator (selectie primara si secundara);
cele care evalueaza gradul de “achizitii” in domeniul capacitatii fizice;toct
cele care evalueaza gradul de “achizitii “ in domeniul abilitatilor pentru joc (tehnice, tactice, teoretice);
cele care, in final, definesc structura capacitatii de performanta (comportament performantial) in concurs.
Acestia sunt subalternii antrenorului principal. Sarcina lor principala este sa raspunda de anumite componente ale pregatirii sau ale jocului:
pregatire fizica;
pregatire tehnica;
pregatire individuala;
faze din pregatirea tactica (atac, aparare);
inregistrarea antrenamentelor, a eficacitatii jucatorilor in jocuri cu parametri bine stabiliti in prealabil.
Antrenorul secund are un rol de “apropiere” ale eventualelor conceptii asa zis „dure” ale head coach-ului cu componentii echipei.
Competentele antrenorului secund sunt apreciate de staff-ul tehnic al echipei si in functie de gradul de obiectivitate al inregistrarilor din antrenamente si competitii.
Aceasta activitate este incarcata de foarte multe responsabilitati. Ele trebuie corelate cu evenimentele tragice ale unor sportivi de performanta morti pe teren. Va amintim de cazul Vrabioru sau Haldan. Sa nu uitam de tenebrele cazului Klein. Sa ne amintim cu durere de cazul boxerului Miron din anii ’80. In baschet in anii '80, a fost cazul Toader, cu urmari tragice.
In aceste situatii competentele medicului echipei au fost exacerbate sau minimalizate.
Realitatea este ca in domeniul sportului romanesc nu exista contracte ferme intre jucator si segmentul de asigurare medicala cu privire la anumite chestiuni care definesc:
gradul de asigurare;
gradul de accidentare;
modul de retribuire al celui asigurat;
ce rol joaca medicul in acest caz.
Exista in acest context multe voci care „se indoiesc“ de aspectele etice ale performantei sportive in contrast cu valorile etice generale. Societatile de asigurare evita sa incheie contracte sportive in Romania. De cele mai multe ori un jucator va incerca sa incheie un contract de asigurare „particular” cu prea putine clauze care amintesc de „accidentul sportiv”. Tocmai din aceste motive, competentele staff-ului „medico-sportiv” trebuie sa fie bine precizate pentru ca si responsabilitatile sunt uriase. In acest domeniu nu se poate face rabat la stabilirea gradului de sanatate al jucatorului. Dispensarele policlinice teritoriale si centrale au un rol imens in asumarea unor responsabilitati.
Cum explicati ca „incertitudinea” poate fi un stimulent al actului sportiv si al actvitatii staff-ului tehnic?
Cum explicati relatia sportiv-antrenament-competitie-staff tehnic pe parcursul unui ciclu de pregatire?
Care sunt competentele directorului tehnic?
Care sunt competentele antrenorului principal?
Care sunt competentele antrenorilor secunzi?
Care sunt competentele medicului, maseurului?
|
