Universitatea "Al. I. Cuza"
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
HANDBAL
Student BORs ANCUŢA
Grupa J 111, subgrupa 1
Introducere
Instruirea sportivului, atât celui începator cât si a celui avansat a devenit astazi o stiinta complexa. Ea apeleaza la elemente din pedagogie, biologie, chimie, fizica, medicina, matematica si alte stiinte, le subordoneaza si le integreaza în scopul ameliorarii randamentului organismului uman.
Riscul accidentelor exista în activitatea sportiva generat de cauze cunoscute, între care metodica gresita a pregatirii, exagerarile în dozarea efortului si chiar întamplarea, acestea fiind cele mai frecvente.
Daca exercitiul fizic reprezinta pentru unii indivizi un element indispensabil mentinerii sanatatii, pentru sportivii de mare performanta el se poate transforma uneori si în anumite conditii, în element cu efecte daun&# 21121i89v 259;toare.
Handbalul poate fi considerat ca o sinteza a deprinderilor motrice de baza ale omului(alergarea, saritura, aruncarea, prinderea); imbinate armonios cu deprinderile motrice specifice, simple, accesibile si atractive.
Un joc colectiv care se desfasoara în alergare, uneori în viteza maxima cea ce imprima un caracter dinamic. E un joc sportiv cu influente pozitive asupra motricitatii contribuind la dezvoltarea fizica armonioasa, cât si asupra psihicului celor care îl practica. Datorita faptului ca majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna, jocul de handbal poate fi învatat si practicat cu usurinta fara a fi necesara o pregatire speciala îndelungata.
scoala mingii
Prin "scoala mingii" se întelege totalitatea jocurilor si exercitiilor folosite în scopul formarii deprinderilor de a manevra mingea si de a crea premisele însusirii mai rapide si mai usoare a tehnicii jocului de handbal. Plasarea ei în aceasta etapa corespunde atât respectarii principiilor didactice, cât si perioadei de formare si dezvoltare a deprinderilor motrice.
De fapt, "scoala mingii" reprezinta etapa de initiere, în care se trece prin "abecedarul" dandbalului, punându-se un mare accent pe însusirea corecta a procedeelor tehnice.
Exercitii si stafete pentru scoala mingii
1. "Mingea calatoare"
Grupa de elevi este dispusa pe doua rânduri cu interval de un brat între executanti, iar distanta dintre rânduri este de minimum 3m. Jucatorii predau mingea celui din dreapta pâna la ultimul, care alearga prin spatele rândului si se aseaza în stânga primului, predând mingea. Câstiga echipa care termina prima.
2. "Mingea rostogolita in suveica"
Copiii sunt dispusi pe doua siruri, asezate fata în fata. Primii au câte o minge în mâna si, la semnal, pleaca în alergare, rostogolind mingea pâna la sirul din fata. Dupa predarea mingii, acestia trec la coada sirului.
3. "Mingea rostogolita dupa jalon"
Colectivul este împartit în doua sau mai multe siruri egale. Primul din fiecare sir are câte o minge de handbal în mâna. La semnal, learga cu mingea în mâna pâna la jalon, îl ocoleste si se întoarce rostogolind mingea pâna la urmatorul care o preia si continua actiunea.
4. "Mingea în val"
Elevii sunt asezati pe doua sau mai multe siruri la o distanta de 1m unul înapoia celuilalt. Jucatorii se afla in pozitia stând cu picioarele departate si primii din fiecare sir au câte o minge. Transmiterea mingii de face alternativ pe deasupra capului si printre picioare, la semnalul sonor, iar câstigator este sirul care termina primul.
5. "stafeta cu transportul si rostogolirea mingii în echilibru"
Colectivul este împartit în doua sau mai multe siruri egale. Primul din fiecare sir are câte o minge în mâna. La semnal, alearga cu mingea în mâna pâna la o banca de gimnastica asezata longitudinal, rostogolind mingea pe banca. Elevul se întoarce pe acelasi traseu, predând mingea la urmatorul. Câstiga echipa care termina prima.
Exercitii pentru învatarea si consolidarea prinderii si pasarii mingii
Prinderea mingii se poate efectua de pe loc, din alergare si inclusiv din saritura.
Aruncarea mingii în sus cu o mâna:
-prinderea si tinerea mingii cu doua mâini
-prinderea mingii dupa caderea ei pe sol
-prinderea mingii la diferite înaltimi
Aruncarea mingii în perete:
-prinderea mingii direct
-prinderea mingii dupa ce cade pe sol
Pasarea mingii se executa de pe loc, din deplasare (din alergare, din saritura, dupa efectuarea unor structuri de pasi- adaugati, încrucisati sau saltati).
Pase cu doua mâini:
-de deasupra capului
-de la nivelul pieptului
Pase cu o singura mâna
-lateral de pe lânga umar
-lansate de la nivelul soldului
Pase speciale
-cu pamântul
-pe la spate
-voleibalate
Pase în doi din alergare
1. Jucatorii sunt plasati pe doua siruri, iar elevii din mijloc sunt spate în spate, având fiecare câte o minge. Cei din mijloc paseaza jucatorului din fata mingea, executa o întoarcere de 180 grade si primesc mingea din partea opusa.
2. Pase în triunghi
Se fac echipe de câte 3 jucatori dispusi în triunghi, pasarea mingii efectuându-de din usor joc de glezne.
3. Jucatorii sunt dispusi în formatie de suveica simpla, la distanta de 3-4 m între ei. Dupa ce paseaza, jucatorul se va deplasa cu spatele sau cu fata la coada propriului sir.
4. Jucatorii sunt dispusi în formatie de suveica simpla, la distanta de 18-10m între ei. Dupa ce paseaza, jucatorul se va deplasa la coada sirului opus. Cel ce trebuie sa primeasca mingea alearga sau face un pas pentru a iesi în întâmpinarea ei.
5. Jucatorii sunt asezati sub forma unui patrat: se executa pase lungi pe diagonala, iar deplasarea se va efectua spre dreapta, la coada urmatorului sir. Pentru acest exercitiu sunt necesare doua mingi.
6. Pase de pe loc, in cerc, din om în om
7. Pasa la capitan din alergare usoara în cerc
Exercitii pentru invatarea si consolidarea aruncarii la poarta din saritura
Procedeul de aruncare la poarta din saritura este structurat în patru faze: elan, bataie-desprindere, zbor si aterizare.
1. Pase in doi de pe loc, efectuate din saritura
2. Pase in doi din alergare cu aruncare la poarta din saritura
3. Suveica simpla efectuata cu pase din saritura
4. Aruncare la poarta din saritura precedata de dribling
5. Aruncarea la poarta din saritura cu evitarea unui jalon (cu pasa de la antrenor)
Exercitii pentru invatarea si consolidarea driblingului
Driblingul este elementul de tehnica, prin a carui procedeu, jucatorul se poate deplasa cu mingea în teren.
1. Jucatorii dispusi pe doua sau mai multe siruri vor executa dribling pâna la centrul terenului,ocolind un jalon sau un alt obstacol si intoarcere la linia de fund a terenului.
2. Dribling serpuit printre jaloane raspândite in mod neregulat
3. Jucatorii dispusi pe doua sau mai multe siruri vor executa dribling pana la centrul terenului, unde vor ocoli un jalon
4. Jucatorii sunt dispusi în cele patru colturi ale terenului. La semnal, primii din fiecare sir vor pleca în dribling pe diagonala terenului, spre coltul opus.
5. Jucatorii se aseaza în sir la mijlocul terenului. Primul pleaca în dribling pâna la centrul terenului, paseaza lateral la profesor, reprimeste, face dribling si arunca de la 8-9 metri la poatra.
Exercitii pentru învatarea si consolidarea tehnicii aparatorului
Tehnica aparatorului cuprinde putine procedee pe care jucatorul trebuie sa le utilizeze în orice situatie de joc adaptându-le la actiunile variate ale atacantului advers si prin care sa evite golurile în poarta proprie.
Pozitia fundamentala a aparatorului
- o pozitie echilibrata, relaxata si care permite efectuarea cu usurinta a oricarei actiuni indusa de desfasurarea jocului.
-demonstrarea pozitiei fundamentale în aparare,actiunea si miscarea bratelor si picioarelor
-"leapsa" în doi, fata în fata, în pozitie joasa, cu lovire peste partea laterala a genunchiului.
-jocul în "oglinda", întreaga echipa raspândita în fata profesorului executa identic miscarile de aparare cu bratele si deplasarea
-pozitia fundamentala, jocul cu bratele si picioarele este necesar în joc
1. Aparatorul raspunde de atacantul care actioneaza în zona sa. Pentru a sti care este acesta, fiecare aparator îsi autorepartizeaza un adversar.
2. Aparatorul executa marcajul sau atacarea adversarului cu mingea, atât timp cât acesta se afla in zona sa de teren. Când patrunde intr-o alta zona este predat si preluat de alt aparator.
3. Depalsari laterale, urmând urmarind mingea pasata între atacanti.
4. Un aparator se deplaseaza din pozitia fundamentala pe întregul seminar, sub forma unei suveici, odata cu circulatia mingii.
5. Deplasari oblice efectuate lateral înainte(catre jaloane) continuate cu retrageri laterale inapoi la semicerc.
Deplasarea în teren a aparatorului
Aparatorul utilezeaza urmatorele procedee tehnice specifice:
- deplasarea laterala spre stânda si spre dereapta cu pasi adaugati
- deplasare inainte si inapoi cu structura de pasi diferiti
- miscari speciale ale bratelor independente de miscarea picioarelor: sus, lateral, oblic, etc.
- sarituri pe ambele picioare
1. Deplasari între puncte fixe marcate prin jaloane, in triunghi cu varfurile inainte sau inapoi: in patrat, in dreptunghi
2. Deplasare laterala cu pasi adaugati, iesire si blocarea aruncarilor din saritura
3. Aparatorii ies din dispozitiv la atacantul cu mingea, se retrag în aparare la semicerc, din deplasare ating jalonul de pe partea respectiva si mai departe participa la translatie.
Exercitii pentru învatarea contraatacului
Prima faza a atacului poarta denumire de contraatac. Faza întai a atacului are o aplicare temporara si este conditionata de existenta anumitor împrejurari favorabile:
cand mingea trece rapid sau surprinzator de la o echipa la cealalta
cand echipa are capacitatea de a trece fulgerator de la aparare la atac
cand echipa are portar capabil sa trimita mingea precis
Contraatacul incepe prin pornirea fulgeratoare spre poarta adversa a unuia sau a mai multor jucatori, in clipa în care echipa proprie a intrat în posesia mingii, continua cu alergare de viteza maxima si cu întâlnirea cu mingea pasata de portar sau de un coechipier si se sfârseste print-o aruncare la poarta.
1. Contraatac cu un vârf cu repliere
2. Contraatac cu doua vârfuri
3. Contraatac cu doua vârfuri si un aparator
4. Circulatia mingii va urma traiectoria vârf-portar-intermediar-vârf si apoi la portarul din cealalta poarta.
5. La cele doua porti, jucatorii sunt dispusi în sir câte unul, pe postul de extrema stânga. Primul jucator al sirului A paseaza mingea la porta si pleca in alergare de viteza pe contraatac; portarul lanseaza contraatacul(prin pasa lunga), iar dupa intrarea în posesia mingii, extrema paseaza celuilalt portar si se repliaza cu primul jucator al sirului B, care intre timp a plecat deja pe contraatac.
6. Contraatac sustinut cu ocolirea zonei tempoare
Sistemul de aparare cu sase jucatori în linie
Intr-o maniera universal variabila, sistemul de joc reprezinta forma de organizare a actiunilor efectuate de jucatori in cadrul unui dispozitiv dinainte stabilit, fiecaruia revenindu-i sarcini precise si cerându-i-se sa respecte principiile de colaborare si fair-play. Jocul in sistem presupune valorificarea tuturor jucatorilor, prin repartizarea rationala a fortelor in teren, prin stabilirea posibilitatilor de interactiune reciproca.
Sistemul de aparare in zona are cel mai pronuntat caracter colectiv si opune atacului advers un bloc functional foarte bine realizat.
Caracteristici ale apararii in zona:
fiecare jucator actioneaza intr-o anumita zona de teren care i-a fost repartizata si in care daca intra orice adversar, v-a efectua marcaj si il va impiedica sa-si desfasoare actiunile
aparatorul urmareste in primul rand mingea(circulatia ei si pe posesorul acesteia) si apoi, adversarul de care raspunde in mod direct
aparatorul executa marcaj sau atacarea adversarului cu minge atata timp cat acesta se afla in zona sa de teren.
1. Jucatorii sunt dispusi in zona centrala, pe perechi: intre-centru si aparatori. Se exerseaza atacarea adversarului cu mingea si retragerea la semicerc, deci colaborarea intre doi aparatori aflatin in zone invecinate.
2. Aparatorii efectueaza iesirea la adversar si retragerea in zona, continuate cu deplasari laterale in sensul pasarii mingii
3. Deplasari oblice, efectuate lateral-inainte(catre jaloane), continuate cu retrageri lateral inapoi spre semicerc
4. Exercitiu cu suveica dubla, in care jucatorii de la semicerc paseaza mingea interului de pe partea lor, ataca adversarul in diagonala, dupa care se retrag la coada sirului invecinat
5. Jucatorii sunt dispusi in felul urmator: 4 atacanti si 4 aparatori. La semnalul auditiv dat de catre profesor, atacantul patrunde in spatiul dintre 2 aparatori, care sunt obligati sa inchida culoarul.
Combinatii tactice utilizabile în sistmul de atac cu un pivot
Sintagma "sistemul de atac cu un pivot" a aparut datorita asezarii specifice a jucatorilor: cinci dintre ei sunt dispusi sub forma de potcoava, la diferite distante fata de poarta(8-14m), iar unul este plasat in apropierea semicercului spatiului de poarta. In acest sistem de atac, apar urmatoarele posturi: doua extreme, doi interi, un centru (coordonator sau conducator de joc) si un pivot. Plasamentul acestor jucatori urmareste sa asigure o repartizare echilibrata a campului de joc.
1. Extrema ataca poarta adversa, paseaza la inter care in momentul atacului face schimbare de directie, atragand aparatorul si pasand mingea pivotului care arunca la poarta.
2. Dublu blocaj pe partea stanga, pentru a arunca la poarta interul drept.
3. Angajarea pivotilor de catre interi, dupa depasire (si de catre extreme)
BIBLIOGRAFIE
NICOLAE STĂNESCU- TRAUMATOLOGIE SPORTIVĂ CURENTĂ editura STADION
CUPRINS
Introducere.......... ..... ...... .......... ..... ...... .. pg 2
scoala mingii.......... ..... ...... .............................. pg 3
Exercitii pentru învatarea si consolidarea prinderii si pasarii mingii.......... ..... ...... .................... pg 6
Exercitii pentru învatarea si consolidarea aruncarii la poarta din saritura.......... ..... ...... ............ pg 10
Exercitii pentru învatarea si consolidarea
driblingului.......... ..... ...... ....................... pg 12
Exercitii pentru învatarea si consolidarea tehnicii aparatorului.......... ..... ...... ....................... pg 15
Exercitii pentru învatarea contraatacului................. pg 19
Sistemul de aparare cu sase jucatori în linie........... pg 23
Combinatii tactice utilizate în sistemul de atac cu un pivot.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... pg 26
Bibliografie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .... pg 28
|
