HORMONI PEPTIDICI

HORMONI PEPTIDICI

1. HORMONUL DE CREsTERE (hGH)

Hormonul de crestere (somatotrop) reprezinta un hormon - polipeptida constând din 191 de aminoacizi. El este produs de hipofiza omului si este secretat ca reactie la anumiti factori iritanti cum ar fi: antrenament, stres, somn, excitare, nivel redus al zaharului în sânge. Este foarte important de subliniat ca hormonul de crestere astfel produs nu are o actiune directa asupra organismului uman, ci stimuleaza eliminarea în sânge, de catre ficat, a factorilor de crestere de tipul insulinei si a somatomedinelor. Problema principala consta în faptul ca ficatul poate produce doar o cantitate limitata din aceste substante. Astfel, daca introducem hormonul de crestere din exterior prin injectare, atunci el doar stimuleaza suplimentar ficatul pentru producerea si secretia acestor substante, fara a exercita o actiune nemijlocita asupra organismului. Actiunea hormonului de crestere asupra organismului este multipla. În primul rând el are un puternic efect anabolizant si contribuie la sinteza proteinelor, ceea ce se manifesta prin hipertrofie musculara (marirea dimensiunilor celulei musculare 828e44i ) si prin hiperplazie (marirea numarului de celule). Aceasta calitate a hormonului de crestere este unica, deoarece steroizii nu au un astfel de efect. Probabil din aceasta cauza hormonul somatotrop este numit ca fiind cel mai puternic hormon anabolizant. În al doilea rând hormonul somatotrop exercita o actiune foarte puternica asupra procesului de "ardere" a grasimilor. El "arde" intens grasimile, fapt care permite sportivului sa consume o mare cantitate de calorii. În al treilea rând, o actiune care deseori nu este remarcata- hormonul somatotrop întareste tesutul conjunctiv, ligamentele, oasele si muschii - actiune care probabil sta la baza afluxului incredibil de energie observat la unii sportivi. Unii bodybuilderi si powerlifteri sunt convinsi ca hormonul de crestere îi protejeaza în acest mod de traumele a caror posibilitate creste proportional cu cresterea dificultatii antrenamentului. În plus, cresterea dimensiunilor oaselor, cartilajelor, ligamentelor si a organelor interne face ca sportivul sa arate cu adevarat masiv si aceasta nu este o masa musculara care dispare odata cu încetarea administrarii de steroizi.

Cum se administreaza hormonul de crestere? Varianta obisnuita pentru sportivi - injectii subcutanate, zilnic. Doza pentru sportivii în top variaza de la 8 la 24 unitati de hormon de crestere zilnic. Deoarece perioada de semiscindare a hormonului de crestere dureaza mai putin de o ora, multi sportivi prefera sa împarta doza zilnica în doua doze: dimineata, înainte de micul dejun si seara, înainte de culcare (acestea sunt perioadele de timp considerate optime). În plus ficatul este capabil sa produca doar cantitati limitate de factori de crestere insulinici si de somatomedine, de aceea, poate sa nu asimileze o doza mare de hormon de crestere injectat (acesta fiind înca un argument în favoarea divizarii dozei zilnice în doua parti). Desi unii sportivi afirma ca au obtinut rezultate excelente, luând zilnic doar 2 unitati de hormon de crestere, daca doriti sa lucrati serios si pentru rezultate exceptionale aveti nevoie de cel putin 4 unitati/zi (si o suma considerabila de bani).

Hormonul de crestere trebuie administrat ori în cantitati mari ori deloc deoarece fiind administrat în doza mica el nu are nici un efect. Durata curei trebuie sa fie de cel putin 6 saptamâni si poate dura pâna la câteva luni. Se considera ca riscul aparitiei reactiilor adverse este mai mare daca durata administrarii depaseste 6 luni. O alta particularitate interesanta este ca actiunea hormonului de crestere nu scade dupa câteva saptamâni de administrare, de aceea nu este nevoie sa mariti doza, asa cum se procedeaza în cazul steroizilor. Calitatile pozitive ale hormonului somatotrop se mai manifesta si prin faptul ca forta si dimensiunile muschilor, obtinute cu sau fara ajutor nu se diminueaza dupa terminarea curei - fapt conditionat, dupa cum am explicat mai sus, de hiperplazie (cresterea numarului de celule musculare). Datorita acestui fapt multi sportivi reusesc sa faca progrese înca multe luni dupa terminarei curei de hormon somatotrop. Înca o particularitate deosebita a hormonului de crestere consta în aceea ca injectiile repetate în unul si acelasi loc pot avea drept rezultat "topirea" în acel loc a stratului intermediar de grasime. Este o calitate de care profita sportivii în perioada premergatoare competitiilor.

Am dori sa discutam putin despre cum interactioneaza hormonul somatotrop cu insulina. În principiu, sportivilor nu foarte avansati nu li se recomanda sa completeze doza de hormon somatotrop cu injectii de insulina fiind suficienta doar o alimentare corespunzatoare la fiecare 3 ore, în acest mod se va putea mentine un nivel destul de înalt de insulina. Trebuie luat în considerare si faptul ca un continut prea mare de insulina provoaca depunerea de grasimi. În acelasi timp, un nivel redus de insulina în sânge, care apare deseori în perioada de "uscare" premergatoare competitiilor, reduce brusc actiunea hormonului de crestere asupra organismului. Este recomandata efectuarea analizelor de laborator pentru determinarea nivelului de zahar din sânge si urina si consultul unui medic de specialitate care ar determina de ce cantitate de insulina are nevoie organismul.

Reactiile adverse, aparute ca urmare a administrarii de hormon de crestere, nu au nimic în comun cu reactiile adverse provocate de steroizi (secretia intensa de testosteron, virilizarea la femei, agresivitate, acnee, retentia de apa în organism, un nivel ridicat de estrogeni, s.a.m.d.). Principalele probleme cauzate de administrarea de hormon somatotrop sunt, de regula, o posibila insuficienta de zahar în sânge ( risc de îmbolnavire de diabet ) si o posibila hipofunctie a glandei tiroide. În ce priveste cresterea intensa a unor organe sau extremitati în parte, se poate produce în perioada de prepubertate (când corpul se afla înca în crestere) sau în perioada de postpubertate (numai la persoanele care sufera de hipofunctie a glandelor sexuale - hipogonadism). La persoanele care sufera de hipersecretie endogena a hormonului de crestere, în perioada de postpubertate poate surveni reactia de acromegalie (oasele devin mai groase, mai late dar nu si mai lungi). Are loc o crestere accentuata a palmelor si a labei piciorului, de asemenea se alungesc maxilarul inferior si nasul. Muschiul inimii si rinichii se pot de asemenea mari în dimensiune si în greutate. Deseori aceasta boala duce la stabilirea unei slabiciuni generale în organism, la diabet, afectiuni cardiace si chiar moarte prematura. Mass - media, din motive lesne de înteles, exagereaza prezentând cazuri singulare la nivel de tragedie universala, dar trebuie recunoscut ca podiumurile competitiilor de bodybuilding nu sunt pline de sportivi de 2 metri, cu maxilare ca ale omului de Neanderthal si cu marimea 56 la picior. Maladiile descrise sunt foarte rare si apar numai în cazul administrarii îndelungate a hormonului de crestere în doze foarte mari (iar acest lux nu este accesibil multor oameni).

Acum sa vorbim despre variantele hormonului de crestere prezente pe piata rusa. Cea mai cunoscuta dintre ele este Somatotrofina umana (naturala), produsa în Lituania. Pretul, extrem de scazut în comparatie cu alte produse similare, aproximativ 35$/5 flacoane a câte 4 UI (unitati internationale) si reputatia unui preparat ce a adus rezultate exceptionale la majoritatea top - sportivilor de la începutul anilor `90, permit Somatotrofinei sa ramâna în continuare liderul de vânzari din grupa sa. Conform unor surse demne de încredere, producerea de somatotrofina în Lituania a încetat în urma cu câtiva ani. Desi posibilitatea ca aceasta productie sa fi ajuns în mâini particulare este foarte putin probabila, ea nu este exclusa, deci este foarte dificil sa sustinem autenticitatea Somatotrofinei.

În ordinea accesibilitatii pretului, o alta varianta a hormonului de crestere ar fi produsul sintetic al companiei chineze "GenSci Pharmaceuticals", numit Jintropin. O înalta calitate în comparatie cu cel mai mic pret dintre preparatele recombinate (aproximativ 15 - 18$/4 UI) sunt calitati ce fac din Jintropin produsul cel mai accesibil pentru consumatorii de hormon de crestere (din auzite, întoarcerea triumfala pe podium în toamna anului 2001 a unui celebru sportiv moscovit, a fost construita anume pe baza unei administrari masive de Jintropin).

Pe piata din Rusia mai sunt prezente variantele populare în Occident - Norditropin si Humatrop dar din cauza unui pret destul de ridicat (nu mai putin de 30 $/4 UI), ele nu se bucura de cerere din partea sportivilor si sunt puse în vânzare în special în reteaua de farmacii.

2. INSULINA

Insulina este un hormon peptidic produs de pancreas. Denumirea sa este de origine latina: "insula", deoarece celulele pancreatice active care îl secreta se numesc insula Langerghans (insula pancreatica). Un organism sanatos produce în 24 de ore 1.6 mg de insulina. Dar exista boli în procesul carora are loc o secretie insuficienta de insulina (diabet de tip 1, insulinodependent) sau insulina secretata nu îsi exercita actiunea din cauza insuficientei de receptori corespunzatori (diabet de tip 2, insulinorezistent). Insulina transporta proteinele (aminoacizi) si glucidele (glucoza sau zahar în sânge) spre locul utilizarii lor. Hrana este scindata în tractul digestiv în cele mai mici componente: proteinele - în aminoacizi, glucidele - în glucoza si fructoza. În continuare insulina transporta glucoza în celule, unde ea serveste drept sursa de energie sau poate fi depozitata, iar aminoacizii sunt transportati acolo unde are loc sinteza proteinelor. Insulina de asemenea ajuta celulele muschilor sa asimileze glucoza si aminoacizii, care amelioreaza procesele anabolice. Prin aceasta se evita distructia tesutului muscular, deci insulina este un hormon anticatabolic. Într-o masura mult mai mare depind de acest hormon, procesele de acumulare a glicogenului în muschi si ficat. Creierul si alte organe aflate în cutia craniana sunt relativ "independente" de insulina, totusi ea actioneaza indirect asupra metabolismului lor. Insulina intensifica anabolismul în tesuturile adipoase, contribuind la acumularea grasimilor pe calea ameliorarii sintezei si transportului acizilor grasi. Sunt accesibile pe piata atât insulina standard si cea purificata cât si insulina umana. Preparatele standard si purificate se deosebesc prin gradul de purificare si prin cantitatea de aditivi neinsulinici. În prezent, preparatul standard este pe cale de a fi exclus din nomenclatorul preparatelor medicale.

Ambele preparate pot fi obtinute din diverse surse: de la vite, porci, sau pot fi mixte. Cea mai apropiata de insulina umana este insulina de porc - ele se deosebesc doar prin doua resturi de aminoacizi în lant. În ultimul timp, cu ajutorul ingineriei genetice au fost obtinute microorganisme apte sa produca diversi hormoni. Preparatele astfel obtinute se numesc recombinate. Activitatea preparatului se masoara în unitati de activitate (în sistemul international - UI). 1 UI = activitatea a 0,04082mg de insulina cristalica. Insulina se produce sub forma de solutie sau suspensie de concentratie diferita, de cele mai dese ori - 4UI. Toate tipurile de insulina trebuiesc pastrate la rece, în frigider dar nu la refrigerator. Exista doua tipuri principale de insulina: cu actiune prelungita si cu actiune scurta. Insulina cu actiune scurta începe sa actioneze peste 15 - 20 minute dupa injectare, efectul maximal - aproximativ peste 2 ore, substanta ramâne în organism pe parcursul a aproximativ 6 ore. Insulina cu actiune prelungita, de obicei, începe sa actioneze peste o ora sau doua de la injectare, iar efectul sau dureaza de la 10 la 36 de ore.

Exista si preparate cu actiune ultraprelungita (ultralong).

Daca se injecteaza o doza destul de mare de insulina sintetica are loc o scadere brusca a nivelului de zahar în sânge - se stabileste starea de hipoglicemie, care se caracterizeaza prin slabiciune generala, tremur în picioare, lipsa de concentrare, perturbarea imaginilor vizuale si uneori transpiratie excesiva. În continuare poate surveni pierderea constiintei care duce la coma. Cercetarile au demonstrat ca în cazul unei administrari corecte a insulinei, în combinatie cu alti hormoni, se amelioreaza schimbul energetic si se accelereaza restabilirea lor, creste capacitatea de asimilare a hranei si pofta de mâncare, se resimte "umplerea" maximala a muschilor, se mareste turgescenta venelor. Pe fondul starii de hipoglicemie moderata, în organismul uman are loc o reactie de aparare - intensificarea secretiei de hormon somatotrop. În unele cazuri, nivelul somatotrofinei poate creste pâna la 5 - 7 ori comparativ cu nivelul normal. Întrebuintarea steroizilor anabolizanti intensifica actiunea insulinei sintetice: creste brusc schimbul proteic, se intensifica sinteza proteinelor matriceale, ADN si ARN. În plus creste permeabilitatea membranelor celulare pentru aminoacizi, microelemente si glucoza. Se accelereaza activitatea ciclului pentozofosfatic, în care are loc sinteza moleculelor de proteine si de hidrati de carbon (glucide).

Un atu al insulinei este ca, fiind o substanta anabolica puternica, poate fi folosita atât de barbati cât si de femei, pentru ca nu are efect de virilizare (cresterea excesiva a parului de pe corp si fata, îngrosarea vocii, s.a.m.d.) si de asemenea nu provoaca reactii alergice. Sportivii folosesc insulina pentru cresterea masei musculare.

Sunt cunoscute doua metode de administrare a insulinei în scop anabolizant: Prima metoda: insulina se injecteaza pe stomacul gol, atunci când survine hipoglicemia - se asteapta 30 - 60 de minute apoi se ia masa. Primirea hranei opreste imediat hipoglicemia. Pauza de 30 - 60 de minute este necesara pentru a obtine efectul unei secretii maximale de hormon somatotrop. Secretia abundenta de hormon somatotrop are loc nu numai ca reactie la scaderea nivelului de zahar în sânge, ci si ca reactie la scaderea concentratiei de aminoacizi în sânge.

A doua metoda: propune urmatoarea schema: mai întâi se ia masa, apoi se face injectia de insulina pentru o mai buna asimilare a alimentelor. Prima metoda este mai eficienta, deoarece permite, pe baza unei intensificari a secretiei de somatotrofina, sa se obtina un efect anabolizant mai intens, dar este si mai riscanta, deoarece unele persoane au tendinta de a face hipoglicemie chiar si dupa injectarea unor doze destul de mici de insulina. Acest risc poate fi exclus daca se vor administra pe stomacul gol nu mai mult de 2 UI de insulina. A doua metoda este mai sigura, pentru ca injectarea insulinei dupa masa nu provoaca o reactie de hipoglicemie pronuntata, ci doar "deschide" canalele membranelor celulare, permitând accesul substantelor nutritive, intensifica procesele de sinteza din organism. Totusi actiunea anabolizanta a insulinei în cazul celei de-a doua metode este mai slaba. Independent de metoda aplicata, actiunea insulinei dureaza 6 ore.

În tot acest timp survin stari repetate de hipoglicemie, de aceea trebuie avut în permanenta mâncare la dispozitie pentru a opri la timp starea de hipoglicemie, pâna înceteaza actiunea insulinei. Este absolut necesar de învatat a varia consumul de glucide în asa mod, încât sa se simta totusi o usoara hipoglicemie fara riscul de a trece în starea de coma hipoglicemica . Se recomanda consumul de glucide (hidrati de carbon) cu un indice glicemic mic în combinatie cu un amestec proteino - glucidic de tip megagainer. Se recomanda excluderea produselor ce contin acizi grasi saturati (grasimi de origine animala). Dieta trebuie sa contina o cantitate suficienta de proteine complete (nu mai putin de 2,5 gr la un kg de greutate corporala), vitamine si microelemente. De asemenea, se recomanda pe perioada administrarii de insulina cel putin 20 minute/zi exercitii aerobice.

În opinia lui I.Bulanov, administrarea insulinei trebuie corelata cu antrenamentele în asa mod ca timpul actiunii insulinei sa nu se suprapuna cu timpul antrenamentului, când are loc un consum înalt de glucoza - în caz contrar, exista riscul unei hipoglicemii puternice. Timpul actiunii insulinei injectate nu trebuie sa coincida nici cu perioada de 1,5 ore de dupa antrenament, când are loc secretia reactiva postantrenament a insulinei de catre propriul organism (ca reactie la efortul depus). I.Bulanov cunoaste foarte multi sportivi care iau insulina imediat dupa antrenament, apoi, în limitele a 15 minute, iau o bautura energizanta. Sunt sportivi care îsi administreaza insulina cu 30 de minute înainte de terminarea antrenamentului, iar imediat dupa antrenament iau o bautura glucidica, iar altii îsi injecteaza câteva UI înainte de antrenament pentru a mari efortul muscular.

Ultima varianta este foarte riscanta si este aplicata doar de sportivii foarte experimentati. Conform lui I. Bulanov, administrarea insulinei trebuie sa înceapa cu 4 UI - în prima zi, se adauga în fiecare zi câte 4 UI pâna se ajunge la 20 UI si apoi se mentine aceasta doza. Majoritatea sportivilor folosesc insulina în mod ciclic chiar daca multi nu procedeaza la fel cu steroizii. De exemplu, un sportiv ia insulina pe parcursul a 8 saptamâni, iar urmatoarele 8 saptamâni opreste administrarea. Se considera ca aceasta metoda poate diminua rezultatele negative pe termen lung ale administrarii de insulina, inclusiv reducerea capacitatii organismului de a transmite impulsuri neuronice pentru a semnala scaderea nivelului de zahar în sânge. Utilizarea insulinei pentru pregatirea de competitii este foarte raspândita printre profesionisti si amatorii avansati. Unul dintre cele mai complicate lucruri pentru un sportiv ce participa activ la competitii este "încarcarea" cu hidrati de carbon (glucide) la mometul oportun. Bodybuilderii cu experienta sustin ca încarcarea cu glucide, concomitent cu administrarea de insulina, aduce rezultate incredibile si mareste posibilitatea de a atinge un maximum de volum si densitate a muschilor .

Folosirea insulinei sintetice contribuie la o sintetizare foarte puternica a tesutului adipos pe tot corpul. Aceasta se explica prin faptul ca surplusul de insulina, în corelatie cu o dieta neechilibrata, cu prea multe glucide, activeaza anumite enzime, care transforma glucoza în glicerol, care este depus în depozitul de grasimi. Pentru a stopa formarea si depunerea grasimilor, sportivii de performanta atunci când practica insulinoterapia, folosesc o puternica combinatie pentru arderea grasimilor alcatuita din Triiodtironina (T3) si Clenbuterol. Specialistii în medicina sportiva care studiaza aceasta problema recomanda în astfel de cazuri sa se administreze triiodtironina, deoarece actiunea combinata a steroizilor si insulinei reduce functia glandei tiroide. Un alt factor de ardere a grasimilor este includerea în ciclu a hormonului de crestere, deoarece pe lânga o actiune anabolizanta pronuntata asupra musculaturii, el mai actioneaza si ca un lipotropic puternic. Persoanele care au înclinatie spre îngrasare sau celor supraponderale li se recomanda sa nu foloseasca insulina sintetica.

Preparatele de insulina sunt prezente pe piata ruseasca într-o gama foarte variata. Cel mai popular printre sportivi este preparatul recombinat continând insulina umana - Humulin (SUA) - flacoane de 10 ml cu 40 UI/ml. De asemenea, se bucura de o larga cerere si preparatul Actrapid (de origine porcina).

3. IGF - 1

Savantii au numit aceasta polipeptida factorul insulinic de crestere - 1

(Insulin as Growth Factor-1) - IGF-1. El reprezinta un lant de 67 aminoacizi, care se apropie structural de forma premergatoare insulinei, acea forma care se gaseste în pancreas pâna când se transforma în insulina pura. Se sustine ca IGF-1 nu numai copiaza calitatile anabolice si anticatabolice ale insulinei, dar le si accentueaza. Dupa cum s-a constatat, IGF-1 se produce în diferite organe, dar în primul rând în ficat. Este interesant faptul ca secretia de IGF-1 este stimulata de catre hormonul de crestere, asa ca efectul anabolizant al acestui hormon ar putea fi atribuit nu hormonului însusi ci chiar IGF-ului. Cercetarile suplimentare au aratat ca sinteza de IGF-1 este direct legata de un regim alimentar bogat în proteine si calorii (dieta hipercalorica si hiperproteica). Dietele restrictive (hipocalorice si hipoproteice) reduc secretia de IGF-1 deja dupa 24 de ore de la începutul dietei si în continuare secretia scade cu 10-15% pe parcursul urmatoarelor 7-10 zile. Scaderea nivelului de IGF-1 în sânge pâna la minimum duce la pierderea de azot în organism si în consecinta, distrugerea tesutului muscular.

În cadrul unui test, o grupa experimentala de femei cu greutate corporala normala luau masa foarte des si în cantitati mari - rezultatele finale au aratat ca nivelul de IGF-1 în sânge a crescut cu 19 %! Acest exemplu nu este un argument în folosul abuzurilor alimentare, deoarece secretia de IGF-1 se afla în relatie invers proportionala cu cantitatea de grasime din tesutul adipos subcutanat. Obezitatea exclude posibilitatea unei produceri intense de IGF-1. În faza de pregatire pentru competitii nivelul caloric al regimului alimentar nu trebuie redus din proteine.

Cantitatea specifica a proteinelor în alimentatie trebuie mentinuta sau chiar marita, în caz contrar, insuficienta de aminoacizi va duce la scaderea nivelului de IGF-1, si în continuare, la catabolismul tesutului muscular.

Principala problema a IGF-1 este pretul sau extrem de ridicat - în Occident ajunge si la 200$/flacon. Sportivii rusi sunt mai privilegiati atât în ce priveste preturile la steroizi, cât si pretul la IGF-1. În prezent în Rusia se poate procura preparatul Scimax - o productie a firmei chineze GenSci Pharmaceuticals.

4. GONADOTROFINA CORIONICǍ (hCG)

hCG atrage atentia sportivilor deoarece acest hormon detine aproape aceleasi calitati ca si hormonul luteinizant, secretat de hipofiza. La barbati hormonul luteinizat stimuleaza celulele sexuale din testicule si intensifica secretia de hormoni androgeni (testosteron). hCG injectabil este folosit de sportivi pentru a avea o secretie intensa de testosteron. Pe masura reducerii dozei de steroizi si mai ales dupa încetarea administrarii lor, sportivii resimt o importanta scadere de forta si greutate. Acest fenomen se explica în primul rând prin faptul ca înca de la începutul curei de steroizi are loc dereglarea arcului "hipotalamus - hipofiza - testicule".

Steroizii ridica nivelul testosteronului în sânge si trimit semnalul corespunzator hipotalamusului. La rândul sau hipotalamusul transmite hipofizei semnalul de reducere sau de încetare completa a producerii hormonului foliculostimulant. Ca rezultat, hormonul luteinizant începe sa exercite o mai mica actiune asupra glandelor sexuale în care are loc secretia de testosteron. Administrarea de hCG înainte de terminarea curei de steroizi permite restabilirea testiculelor în starea lor initiala. Injectarea temporara cu hCG în timpul curei steroidale poate evita atrofierea testiculelor, de aceea multi sportivi administreaza hCG la mijlocul curei de steroizi, pe parcursul a 2 - 3 saptamâni . S-a observat ca în aceasta perioada sportivul atinge cele mai înalte rezultate în ce priveste forta si greutatea. Aceasta evolutie se explica prin doi factori: 1.- sportivul are un înalt nivel al propriului testosteron ca urmare a injectarii de hCG; 2.- o concentratie înalta de substante anabolizante în sânge ca urmare a administrarii de steroizi.

Multi halterofili, bodybulideri si powerlifteri acuza scaderea libidoului dupa un ciclu intens de antrenamente, cu putin timp înainte si imediat dupa competitii si îndeosebi la sfârsitul unei cure steroidale. De obicei spermatogeneza redusa si libidoul scazut - ca urmare a administrarii de steroizi - se trateaza eficient. Desi hCG stimuleaza propria secretie de testosteron, ea nu actioneaza asupra arcului "hipotalamus - hipofiza - testicule" si nu duce la restabilirea acestei conexiuni.

Dupa o administrare mai mult sau mai putin prelungita de steroizi, hipotalamusul si hipofiza se afla în stare de inhibitie si testosteronul secretat de organism ca urmare a actiunii hCG injectate inhiba producerea endogena de hormon luteinizant. De aceea dupa terminarea administrarii de hCG, sportivul este nevoit sa treaca înca o data prin faza de restabilire. Administrarea de hCG doar amâna aceasta faza, din aceasta cauza sportivii experimentati iau deseori Clomid sau Clenbuterol imediat dupa cura de hCG sau încep o noua cura de steroizi. Multi bodybuilderi, care nu dispun de suficiente informatii, înca mai considera ca hCG ajuta în perioada de pregatire pentru competitii - întareste muschii, arde tesutul adipos reliefând astfel musculatura, dar aceasta este o eroare. Citatul urmator este din Practica utilizarii steroizilor anabolizanti de catre atleti" de Robert Kerr: "În instructiunile de utilizare a hCG scrie scurt si clar ca hCG nu exercita nici o actiune asupra arderii grasimilor, apetitului, senzatiei de foame sau asupra repartizarii grasimilor. hCG s-a dovedit absolut inutil în tratamentul obezitatii si nu accelereaza procesul de ardere a grasimilor în cazul unei diete hipocalorice."

Deoarece în literatura medicala nu se gasesc indicatii de aplicare a hCG,

vom tine cont de sfatul medicului american William H. Taylor: "Doza de 600 de unitati mentine nivelul de testosteron la un nivel înalt pe parcursul a 6 saptamâni. Daca se administreaza o doza de 1500 de unitati, nivelul plasmotestosteronului creste cu 250 - 300% (de 2,5 - 3 ori), iar daca se ia o doza de 6000 de unitati, nivelul creste comparativ cu cel initial cu 300 - 600% (de 3 - 6 ori)."

Daca luam în considerare aceste concluzii si le corelam cu experienta sportivilor, se poate deduce o indicatie generala: injectarea unei fiole de hCG o data la 5 zile. Deoarece nivelul testosteronului se mentine la un nivel înalt câteva zile dupa injectare, nu este necesara injectarea mai des de 5 zile. Doza individuala se determina în functie de durata curelor precedente de steroizi si de intensitatea actiunii steroizilor asupra sportivului (de toleranta individuala). De aceea sportivii care iau steroizi mai mult de 3 luni si cei care iau steroizi androgeni puternici (de exemplu Anapolon 50, Sustanon-250, Enantat de Testosteron, Dianabol, s.a.m.d. ) trebuie sa ia o doza relativ mare de hCG - doza optima variaza între 2000 - 5000 de unitati într-o singura injectie, o data la 5 zile. Durata unei cure de injectii cu hCG trebuie sa fie destul de mica: o cura mai mare de 4 saptamâni este inutila. Daca sportivul administreaza hCG pe parcursul mai multor saptamâni si în doze ridicate, atunci se poate întâmpla ca testiculele sa nu mai reactioneze la injectiile suplimentare de hCG sau chiar la propria secretie de hormon luteinizant rezultând o hipofunctie a glandelor sexuale. B. Phillips în Ghid al steroizilor anabolizanti, editia a 5-a scrie: " Perioada de administrare a hCG trebuie sa se reduca la 3 saptamâni cu o pauza de cel putin 6 luni. De exemplu, hCG poate fi luat pe parcursul a 2 - 3 saptamâni la mijlocul curei de steroizi si pe parcursul altor 2 - 3 saptamâni la sfârsitul curei de steroizi. Trebuie retinut ca o folosire îndelungata a hCG inhiba producerea de catre organism a propriilor gonadotrofine pentru o perioada foarte lunga de timp.

Gonadotrofina corionica (hCG) poate provoca aceleasi reactii ca si steroizii anabolizanti androgeni. Odata cu intensificarea secretiei testosteronului, creste nivelul de estrogeni, care poate cauza ginecomastie. Sportivii cu experienta combina hCG cu antiestrogeni. Cei care administreaza hCG semnaleaza erectii mai frecvente si un interes sexual mai ridicat. În cazul unor doze mari de hCG are loc aparitia cosurilor, retentia apei si a sarurilor minerale în organism. Ultima reactie necesita atentie sporita deoarece retentia apei duce la constituirea unei musculaturi cu aspect edematic, apos. La sportivii foarte tineri, hCG, ca si steroizii anabolizanti, poate fi cauza încetarii premature a cresterii scheletului. O alta reactie adversa care trebuie retinuta este descrisa în cartea Moartea în camera - 2 a doctorului Bob Toldman: "Un fenomen interesant provocat de administrarea incorecta a acestui preparat consta în aceea ca, într-o buna zi barbatii observa ca se simt ca femeile gravide, adica încep sa se îngrase, sa sufere de greturi matinale, voma ."

hCG este considerata o substanta de dopaj, de aceea pentru depistarea ei se fac teste anti-doping. În fosta RDG, cu practica centralizata de dopaj ce caracteriza sportul de performanta din aceasta tara, hCG era folosit extrem de des, fapt relatat amanuntit de Brigitte Berendonck în cartea sa Doping: "Instructiunile date de Ridel în calitatea sa de antrenor în 1986 pentru atletii care practica sariturile în înaltime, nu corespund realitatii. De exemplu hCG, care trebuia sa stimuleze secretia endogena de testosteron, în practica curenta se administra deseori în doze mai mari de 3000 de unitati. Ridel propunea injectii de 4500 de unitati o data la 5 zile.

Ultima injectie de 3000 de unitati se facea în ajunul competitiei (atletica usoara) sau chiar în ziua competitiei (atletica grea) deoarece s-a descoperit ca la un asemenea nivel de testosteron, stimulat de hCG, indicele critic testosteron / epitestosteron este putin probabil sa se schimbe si nu e cazul temerii de testele anti-doping. hCG si Clomid ofera posibilitatea unei cresteri a concentratiei de testosteron endogen, în cazul careia nu se observa o actiune pronuntata asupra indicelui testosteron/epitestosteron."

Este neobisnuita forma sub care se produce hCG. Substanta activa - gonadotrofina corionica - este sub forma de pulbere liofilizata, de cele mai multe ori presata. Având o asemenea consistenta, substanta se pulverizeaza usor si poate da impresia unui volum mai mic. Fiecarei fiole cu hCG îi corespunde o fiola cu solutie izotonica. Solutia izotonica se introduce în fiola cu hGC si se agita pentru dizolvarea pulberii liofilizate de hCG. Injectia se face imediat, intramuscular. Daca se introduce doar o parte din doza pregatita, atunci partea ramasa în seringa se pastreaza în frigider.

Pe piata rusa, în dozare potrivita pentru sportivi, se vinde Profasi (3 fiole a câte 2000 IU - 15$) si Pregnyl (3 fiole a câte 5000 IU - 22-25$).

5. HORMONII GLANDEI TIROIDE

TIROIZII

Hormonii glandei tiroide de mult timp fac parte din arsenalul bodybuilderilor pasionati. Hormonii produsi de glanda tiroida a omului - L-Tironina si L-Tiroxina - actioneaza în mod direct asupra metabolismului proteic, glucidic si lipidic. Pe sportivi îi intereseaza doar ultimul aspect: în perioada de pregatire pentru competitii ei trebuie sa rezolve doua probleme: sa piarda cât mai multa grasime si sa mentina cât mai multa masa musculara. Hormonii tiroidieni reprezinta daca nu solutia ideala pentru aceste probleme, atunci una destul de eficienta.

L-TIRONINA / CITOMEL

Substanta activa: liothyronin natrium

Denumiri comerciale:

Licomel

Neothyroimad

Ro-thyramin

T3

Termoxin

Thybon-forte

Thyromel

Thyromin

Trijodthyronin BC

Trijod

Analogii sintetici ai acestui hormon sunt preferati de sportivi deoarece L-tironina este mult mai puternica decât L-tiroxina (aproximativ de 4-5 ori). În medicina curativa, L-tironina se prescrie pentru tratamentul hipofunctiei glandei tiroide si pentru combaterea simptomelor ei: obezitate si oboseala. Aproximativ dupa 7 - 12 zile de urmare a tratamentului cu acest hormon, pacientul observa o scadere esentiala a masei corporale. Dar odata cu slabirea are loc si pierderea masei musculare deoarece L-tironina influenteaza puternic si metabolismul proteic.

De aceea trebuie marit considerabil consumul de proteine, care trebuie sa reprezinte 2,5-3 gr/kg masa corporala. Sportivii cu experienta nu se limiteaza la aceasta masura si maresc doza de steroizi. Combinatia - steroizi (androgeni puternici), insulina, hormon de crestere si hormon al glandei tiroide este considerata drept "formula de aur" a profesionistilor, datorita sinergismului actiunii lor asupra organismului. În cadrul unei astfel de scheme de administrare, actiunea negativa a unor preparate este compensata de actiunea favorabila a celorlalte. De exemplu insulina - un puternic hormon anabolizant, la utilizarea caruia creste brusc eficienta steroizilor si a hormonului de crestere. Efectul negativ al insulinei consta în contributia sa la depunerea de grasimi. Aceasta calitate negativa este combatuta de L-tironina.

Înainte de începerea administrarii L-tironinei trebuie luat în considerare ca, în primele 10-12 zile de tratament pot aparea diferite reactii adverse: tahicardie, tremurul degetelor, greturi usoare si întepaturi în zona glandei tiroide, dar aceste manifestari sunt temporare. Pentru început, L-tironina trebuie luata în doze mici, marite cu atentie pâna la doza maxima (de lucru) care nu trebuie sa depaseasca 100mg în 24 ore. Nu se recomanda L-tironina mai mult de 6 saptamâni, de aceea cu 10-12 zile înainte de terminarea cursului doza trebuie scazuta treptat. Doza maxima zilnica de 100 mg trebuie împartita în doua doze mai mici, seara, dupa orele 17, este contraindicat de luat L-tironina, deoarece pot aparea tulburari ale somnului.

L-tironina este reprezentata pe larg în vânzare, poate fi procurata fara reteta, unul dintre cele mai accesibile preparate, dupa pret este Trijodthyronin (Germania). Un flacon de 50 comprimate roz costa doar 3-4$. Fiecare comprimat contine 50 mg de L-tironina, de aceea, la început se recomanda sa se ia ˝ sau Ľ de comprimat. Circula parerea ca profesionistii iau Trijodthyronin pe parcursul unei lungi perioade de timp. Este mai bine sa nu procedati asa, deoarece utilizarea unui hormon sintetic este capabila sa suprime secretia de catre glanda dumneavoastra tiroida a propriului hormon si atunci veti fi dependent toata viata de tiroizii sintetici.

L-TIROXINA

Substanta activa : levothyroxin natrium

Denumiri comerciale :

Epheroux

Euthyrox

L-thyroxin

L- tiroxina sintetica are actiune similara cu cea a hormonului glandei tiroide. În bodybuilding acest preparat, comercializat sub aceasta denumire, este utilizat destul de rar, deoarece actioneaza mai slab decât L-tironina. Daca doza optima de lucru de Citomel este de 100mg, atunci L- tiroxina are randament la 200-400 mg pe zi. În rest, tot ce s-a scris despre L- tironina se refera si la L- tiroxina: cicluri scurte, efecte adverse manifestate prin tahicardie, transpiratie excesiva, tremurul degetelor s.a. L- tiroxina este mai ieftina decât Citomel, dar luând în consideratie ca pentru un ciclu consumul de L-tironina este mai mic, utilizarea sa este mai profitabila si din punct de vedere financiar.

În vânzare se gasesc preparate combinate ce contin atât L-tiroxina cât si L-tironina (de exemplu Thyreocomb)

TRIACANA

Substanta activa: tiratricol

Denumiri comerciale :

Nidolin

Teatrois

Acest preparat este mai popular printre atletii occidentali decât L- tiroxina. Triacana de asemenea face parte dintre hormonii glandei tiroide. Substanta sa activa -tiratricol- este derivata din L-tironina. În medicina generala, Triacana se gaseste în comprimate de 0,02 mg, 50 comprimate într-o cutie. Pretul mediu era: în farmacii 2,2 -2,3$ la dealerii de steroizi 2,4 -3$. Dar din primavara anului 2002 aceste preparate practic au disparut de pe piata, fiind înlocuite cu produsul firmei chineze Hubei Huangshi Pharmaceuticals - Clenbuterol. Parerile atletilor despre acest preparat sunt cele mai favorabile. 50 de comprimate de 40µg (nu de 20!) costa în medie 4.5 -5$.

6. STIMULATORI AI PANCREASULUI

Aceasta grupa de preparate aproape ca nu este cercetata în literatura rusa de specialitate, desi se bucura de o mare popularitate în rândul bodybuilderilor din Occident. Astfel administrarea acestor preparate, în lipsa unor recomandari stiintifice, este expusa unui înalt risc de dezvoltare a reactiilor adverse. Popularitatea acestor preparate se explica prin eficienta lor si printr-o mai mica posibilitate de a induce o stare de hipoglicemie severa în comparatie cu insulina. Aceasta gama de preparate este folosita atât de femei, cât si de barbati .

GRUPA SILFONIL-CARBOMIDE

Substanta activa: Glibeclamid

Denumiri comerciale:

Acetohexamid

Bucarban

Butamid

Glipizid

Diabines

Carbutamid

Catamil

Maninil

Nadisan

Oranil

Pridian

Talbutamid

Tolbutamida

Tolazamid

GRUPA BIGUANIDE

Substanta activa : 1 - butilbiguanid - hidroclorid

În bodybulding, stimulatorii pancreatici sunt folositi în doua scopuri: în primul rând pentru intensificarea secretiei propriei insuline si asimilarii ei de catre organism - aceasta fiind cea mai lipsita de pericol forma de utilizare a grupei date de preparate; în al doilea rând, pentru marirea efectului insulinei injectate - este demonstrat ca în acest caz actiunea insulinei poate creste de 1,5 - 2 ori.

În practica medicala, grupa data de preparate se administreaza pentru stimularea pancreasului (glandei pancreatice) si în tratamentul tuturor tipurilor de diabet zaharat, cu precadere pentru diabet de tip 2 când producerea propriei insuline înca nu a încetat definitiv, dar tratamentul dietetic nu este suficient.

În Rusia, cele mai raspândite preparate sunt Adebit si Maninil. Este de preferat Adebitul deoarece are o actiune mai delicata decât cea a Maninilului. Persoanele care folosesc aceste preparate pot fi împartite în doua grupe: 1 - sportivi care evita folosirea insulinei pure, dar care doresc sa obtina pe alta cale acel efect anabolizant intens asigurat de insulina; 2 - sportivi care folosesc insulina si doresc sa intensifice la maximum actiunea sa. Trebuie remarcat ca administrarea de insulina si stimulatori pancreatici de obicei are loc pe fondul unei administrari de steroizi anabolizanti androgeni, deci actiunea insulinei este deja fortificata, iar la adaugarea Adebitului are loc o intensificare de 2,5 - 5 ori mai mare. În perioada administrarii acestei combinatii de insulina cu Adebit, sportivul trebuie sa urmareasca foarte atent nivelul zaharului în sânge. Aceasta masura de precautie este necesara, deoarece pericolul unei hipoglicemii este foarte ridicat. Adebit mai este folosit de sportivi în timpul curei de hormon de crestere pentru a mari eficienta insulinei, care - la rândul ei - va intensifica actiunea hormonului de crestere. Uneori se practica administrarea de Adebit în perioada dintre cure, atunci când sportivul nu ia steroizi sau hormon de crestere, dar vrea sa aiba un nivel înalt de anabolism.

Accentuam în mod deosebit faptul ca stimulatorii pancreatici, desi pot provoca reactii adverse, sunt mult mai inofensivi decât insulina pura, iar efectul obtinut uneori se ridica la acelasi standard cu cel al insulinei, dar fara a se stabili toleranta la acest preparat si fara a se reduce producerea propriei insuline. Unii sportivi combina chiar Adebit cu Maninil - iar aceasta combinatie are o actiune hipoglicemica si anabolizanta aproape identica cu cea dezvoltata de insulina pura injectata. De foarte multe ori Adebit este administrat în combinatie cu Clenbuterol la sfârsitul curei pentru a mentine anabolismul la nivelul maximal.

Dozele de stimulatori pancreatici administrate în bodybuilding variaza de la 50 la 150 mg/zi si se împart în doua portii, care se iau dimineata si seara, dupa masa. Doza se alege în mod individual, în dependenta de reactia organismului la aceste preparate.

Reactiile adverse se pot manifesta sub forma de greturi, pierdere a poftei de mâncare, diaree, gust metalic în gura. În general, atunci când sunt administrate corect, preparatele din aceasta grupa nu dezvolta reactii adverse.

7. INHIBITORI AI CORTIZOLULUI

Una din metodele de a stimula cresterea masei musculare este inhibarea artificiala a nivelului normal al principalului hormon catabolic din organism - cortizolul. Cortizolul împiedica sinteza proteinelor în celula musculara. Organismul uman produce în permanenta cortizol si reactioneaza la stres (antrenamente intensive) prin secretie de cortizol în sânge. Iata de ce la bodybuilderi se observa un proces de stagnare dupa o anumita perioada de timp de la începerea primelor antrenamente. Cu cât avanseaza mai mult sportivul, cu atât mai intens se antreneaza, prin urmare si nivelul de cortizol în organism devine mai intens.

Teoretic, daca sportivul reuseste sa suprime activitatea cortizolului, atunci, în mod corespunzator se va reduce activitatea proceselor catabolice. Reducând la minimum viteza disocierii proteinelor (proteoliza), se poate obtine intensificarea proceselor anabolizante. Astfel organismul va fi capabil sa mentina si sa creasca tesuturile musculare.

Industria farmaceutica propune câtiva inhibitori ai cortizolului - Trilotesten, Mitotan si Citadren. În practica sportiva cel mai raspândit dintre ei este Citadrenul.

CITADREN

Substanta chimica activa: aminoglutethimid

Denumiri comerciale:

Aminoglutethimid 250 mg

Citadren 250 mg

Mamomit 100 mg

Citadren, preparat din grupa hormonilor sexuali, stopeaza biosinteza steroizilor. Are o puternica actiune antiestrogena deoarece pe de o parte inhiba propria secretie de estrogeni, iar pe de alta parte împiedica conversia androgenilor în estrogeni. Aceasta calitate contribuie la mentinerea unui nivel mic de estrogeni la sportivi. A doua calitate pozitiva este capacitatea sa de a împiedica secretia de corticosteroizi: preparatul împiedica producerea cortizolului endogen într-un mod în care nu reuseste nici un alt preparat medicinal si nu permite colesterolului sa se transforme în cortizol. În medicina generala Citadren este indicat în tratamentul sindromului Cushing, al hiperfunctiei stratului cortical al glandei suprarenale, în cazul careia în organism se secreta cortizol în exces. Exista însa si o problema: Citadrenul scade nivelul de cortizol în asa fel încât organismul încearca sa îl reechilibreze, hipofiza începe sa elimine o cantitate mai mare de adenocorticotrofine, ceea ce provoaca la rândul sau o secretie mai mare de cortizol de catre stratul cortical al suprarenalei. Din aceasta cauza în tratamentul sindromului Cushing se administreaza Citadren în combinatie cu mici doze de hidrocortizon oral. Daca se administreaza hidrocortizon exogen, se inhiba secretia susnumita, dar si actiunea Citadrenului scade. Deoarece organismul nu reactioneaza imediat la Citadren si la nivelul de cortizol redus cu ajutorul sau, se recomanda a se lua acest preparat doar pe parcursul a câtorva zile, când organismul nu a început sa reactioneze prin contramasuri. Daca veti administra Citadren câte 2 zile cu intervale de pauza de 2 zile, organismul nu va putea reactiona adecvat la schimbarile produse si astfel secretia de catre hipofiza a adenocorticotrofinelor va fi inhibata. Astfel, schema de administrare a Citadrenului este identica cu schema pentru Clenbuterol: preparatul se ia câte 2 zile cu intervale de 2 zile. Citadrenul inhiba secretia proprie de androgeni, din aceasta cauza el trebuie folosit cu mare atentie de catre sportivi, o solutie fiind administrarea simultana a unui testosteron cu actiune prelungita, de exemplu enantat de testosteron (delatestril).

În medicina generala, în tratamentul sindromului Cushing doza recomandata este de 2-7 comprimate / zi. În baza faptului ca la sportivi nivelul cortizolului nu este atât de înalt comparativ cu bolnavii de sindrom Cushing, dozele mici de 2-4 comprimate de 250mg / zi sunt acceptabile. Pentru început se ia câte un comprimat în 24 de ore în timpul mesei. Este foarte important ca marirea dozei sa se faca treptat pâna se ajunge la maximul prescris.

O observatie interesanta: combinatia de Citadren, Hormon de Crestere si doze mici de Testosteron injectabil reprezinta combinatia forte pentru sportivi, deoarece cu ajutorul ei se poate trece practic de orice test anti-doping.

Reactiile adverse ale Citadrenului pot fi multiple si foarte puternice. Cele mai raspândite reactii adverse cauzate de acest preparat sunt: slabiciune, amorteala, întunecarea mintii (obnubilare), incapacitate de concentrare, neliniste, stari depresive, apatie, disfunctii ale somnului, mai rar - greturi, varsaturi, disfunctii ale tractului digestiv, dureri de cap. De cele mai multe ori reactiile adverse sunt determinate de doze prea mari. Primele simptome: caderea parului, întunecarea mintii, starea de surmenare pot fi repede înlaturate prin micsorarea dozei de Citadren. În instructiunile de administrare a preparatului se accentueaza ca în anumite cazuri poate aparea necesitatea de tratare a hipofunctiei glandei tiroide, de aceea se recomanda supravegherea unui medic endocrinolog. O alta reactie adversa este ca uneori pot aparea scaderea numarului de leucocite si eritrocite din sânge sau dereglari ale functiilor ficatului. Nu este un secret ca unii sportivi, din cauza unui nivel mic de cortizol, acuza dureri în articulatii, ceea ce indica existenta unui înalt risc de distructie a articulatiilor. Eficienta Citadrenului (administrare de câte 2 zile la intervale de 2 zile) este în afara oricaror îndoieli, dar merita oare sa fie acceptat un risc atât de mare? Sportivul trebuie sa se gândeasca bine înainte de a lua o hotarâre.

În farmaciile din Rusia se poate gasi Orimeten la un pret aproximativ de 95 $ cutia cu 100 comprimate de 250mg substanta activa.