Secolul al XVII-lea a fost marcat de curentul "realismului" care pe planul educatiei a determinat schimbar 222f55c i substantiale: în locul rationamentului de tip deductiv specific Evului Mediu se impun conceptiile lui Bacon si mai ales "metoda" lui Descartes: folosirea în procesul de cunoastere si educatie a studiului realitatii, experienta si analiza, trecerea de la particular la general. Dintre pedagogii realisti ai secolului al XVII-lea, Comenius si J.Locke au încercat sa aplice si în domeniul educatiei fizice ideile pedagogiei realiste.
8.1. Comenius sau Jan Amos Komenski (1592 - 1670) de origine ceh a fost cel mai însemnat pedagog al sec. al XVII-lea, autorul unei opere literare filosofice si pedagogice de mare valoare. Dintre aceste trebuie amintite"
DIDACTICA MAGNA (Marea didactica) aparuta în anul 1640, în care sunt expuse de la principiile sale pedagogice si metodele pe care le preconiza pentru realizarea procesului de educatie, pana la toate aspectele legate de organizarea unei scoli;
ORBIS SENSUALIUM PICTUS (Lumea simturilor zugravite în imagini) aparuta în anul anul 1668, constituia un manual practic bazat pe imagini. Sunt prezentate aici si o serie de exercitii fizice pe care autorul le recomanda pentru a fi introduse în scoli: alergari, patinaj, popice, tir, scrima, lupta, înot;
SCHOLA LUDUS (scoala jocului) în care a fost precizata fundamentarea pedagogica a exercitiilor si jocurilor pe care autorul le considera esentiale pentru procesul de educatie al copiilor în viziunea conceptiilor sale despre educatie.
Dupa aparitia lucrarii sale monumentale, ne referim la Didactica Magna, Comenius are ocazia sa aplice în mod practic ideile sale. El a înfiintat si a condus la solicitarea si cu ajutorul principelui Rakoczi, între anii 1650-1654, o scoala în Slovacia, în localitatea Saros-Patak. În programul acestei scoli exercitiile fizice si jocurile ocupau un loc important. Armonizarea aspectelor fizice ale vietii cu cele intelectuale, constituind în conceptia lui Comenius baza naturala a educatiei. (Kiritescu, 1943)
8.2. Medicul si filozoful englez John Locke (1632 - 1704), adept a lui Bacon si al formulei "nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu" (nimic în ratiune înainte de a fi în simturi), considera ca doar prin exersare se pot dezvolta aptitudinile. Concretizarea conceptiilor sale s-a realizat în lucrarea sa de referinta în domeniul pedagogic "CATEVA CUGETĂRI ASUPRA EDUCAŢIEI COPILULUI" în care sunt abordate educatia fizica, morala si intelectuala. În mod deosebit el a pledat pentru o educatie morala si fizica, prin care sa se formeze oameni sanatosi si cu caractere puternice. Adept al dictonului latin "Mens sana in corpore sano" Locke atrage atentia si asupra multor aspecte care conditioneaza starea de sanatate: alimentatia, îmbracamintea, viata în aer liber, somnul, practicarea exercitiilor fizice. La fel ca si pentru predecesori idealul educational în conceptia sa era formarea "gentlemenului".
8.3. Secolul al XVIII-lea este dominat de preocuparea tot mai serioasa pentru problemele educatiei. scoala tinde sa se desprinda de biserica, sub a carui influenta era de la începutul Evului Mediu, pedagogia devine o stiinta, iar organizarea si functionarea sistemelor de învatamant începe sa se bucure de atentia celor care conduceau statele europene în plin proces de consolidare. Se produce o apropiere între oamenii de stiinta, pedagogi si medici, este secolul enciclopedistilor.
Pentru evolutia educatiei fizice, mai ales în privinta locului pe care aceasta disciplina îl ocupa în procesul educativ si de formare al copiilor si tinerilor, contributia cea mai consistenta a avut-o Jean Jaques Rousseau (1712 - 1778). Iluminist elvetian-francez, democrat, ideolog al micii burghezii, este recunoscut ca cea mai reprezentativa personalitate pedagogica a sec. al XVIII-lea, avand o contributie deosebita asupra dezvoltarii pedagogiei moderne. Opera sa pedagogica ale carei idei îndraznete au avut un mare ecou la vremea respectiva este "EMILE OU DE L'EDUCATION" (Emil, sau despre educatie) aparuta în anul 1762. Multe dintre ideile prezentate de autor au fost reluate de pedagogia moderna, chiar daca unele au fost inaplicabile.
Lucrarea este formata din cinci parti, care corespund etapelor de dezvoltare a copilului. Principiul fundamental al conceptiei lui Rousseau a fost necesitatea întoarcerii la natura si ocrotirea copilului de influentele nefaste si nesanatoase ale societatii printr-o izolare voita si o educatie care sa-i dezvolte capacitatile intelectuale si fizice într-o stransa legatura. În acest proces de educatie esalonat pe etape de dezvoltare a copilului, cea rezervata în mod special pentru educatia fizica este a doua, între 4 si 12 ani, iar exercitiile recomandate sunt înotul, jocurile cu mingea, tragerile cu arcul.
În perioada cuprinsa între sec. al XV-lea si al XVIII-lea un numar important de filosofi, pedagogi si medici au cautat sa fundamenteze o baza rationala pentru exercitiile fizice si sa arate importanta lor ca factor educativ si si igienic. Nu se poate însa vorbi înca despre o adevarata influenta a acestor idei în practica scolara. Cei mai multi dintre ei concepeau educatia în mod individual, aplicabila fiilor de nobili. Chiar si Rousseau, cu ideile lui care au premers revolutia franceza, se referea la educatia lui Emile, ca un "profesor de curte".
ÎNTREBĂRI
În care dintre lucrarile sale fundamentale, Comenius se refera la fundamentarea pedagogica a exercitiilor si jocurilor pe care le considera esentiale pentru procesul de educatie al copiilor ?
Care era dictonul latin dupa care s-a orientat în activitatea sa pedagogica, J. Locke ?
La ce se refera principiul fundamental al conceptiei lui Rousseau si în care etapa din procesul de educatie pe care-l preconiza educatia fizica avea rol predominant ?
|
