Istoria Milanului

Infiintarea si primele titluri la Ac Milan

Pe 18 decembrie 1899 s-a fondat Milan Cricket si F.C..

1901 vine primul scudetto pt. Rossoneri castigat intr-un campionat in care existau doar 5 echipe, iar titlul a fost adjudecat in finala disputata pe 5 mai la Genova si castigata de Milan cu scorul de 1-0, impotriva echipei gazda.

Un an m-ai tarziu Genova isi va lua revansa castigand titlul in finala tot cu Milan, si tot la Genova cu 2-0, finala jucata pe 13 aprilie 1902.

In 1906, dupa un an de demonstratii sociala, Milan F.C. castiga cel de-al doilea scudetto, intr-o finala cu Juventus.

Un an m-ai tarziu, in 1907 istoria se repeat si Milan castiga din nou titlul. 1907 a fost, insa anul in care au aparut primele certuri intre suporterii de atunci a-i Milanului. Astfel un grup de suporteri rebeli au creat ceea ce va deveni m-ai tarziu rivala de moarte a Milanului: Echipa Internazionale Milano. Astfel, am putea spune ca suntem parintii interistilor iar fara noi, ei probabil nici pana azi nu ar fi existat.

Pe 15 mai 1910 nationala Italiei (squadra azzurra) a jucat primul meci la Milano contra Frantei. Italia-Franta 6-2.

In anii urmatori Milan a obtinut alte succese regionale, iar in 1906 a invins in cupa Federala.

Participarea in sezoanele urmatoare

In sezoanele care au urmat, Milan nu a facut decat act de prezenta, ne m-ai avand nici un rezultat notabil pe plan intern sau international.

Singurul rezultat m-ai demn de retinut, a fost in sezonul 1937/38, cand la finele sau s-a clasat pe locul trei, fiind intrecuta de principalele sale rivale: Juventus si Inter.

Anul urmator, Milan F.C. s-a transformat in Associazione Calcio Milano. Noul nume a fost purtat pt. prima oara in sezonul 1940/41, sezon la sfarsitul caruia Milan s-a clasat deasemenea pe pozitia a treia.

In anii imediat urmatori, Milan a obtinut alte rezultate la fel de modeste, printer care se "remarca" terminarea pe locul 6 in editia 1941/42 si tot in acelas an pierderea finalei cupei Italiei in dauna celor de la Juventu. Era vizibil ca acel Milan nu avea valoarea echipei de la inceputul secolului, care domina Italia.

Patru titluri in 8 ani

Anii 1951/59 au fost ani de "prosperitate" pt. Milan. Au fost 8 ani in care rossoneri au castigat de 4 ori titlul si de doua ori Cupa Latina (predecesoarea Cupei Campionilor). Au fost ani care au purtat semnatura unuia dintre cei m-ai mari atacanti de la acea vreme, suedezul Gunnar Nordahl cel care este considerat unul din cei m-ai buni jucatori pe care Milan i-a avut vreodata, fiind cu 221 de goluri cel m-ai prolific marcator din istoria Milanului. Nordahl a marcat intre sezoanele 1949/50 si 1955/56 210 goluri in campionat in 257 de partide.

In campionatul 1950/51, Milan a batut o serie de recorduri: 10 victorii consecutive, 18 penalty-uri din 18 transformate. De asemenea tot in acel sezon, rossoneri au cucerit pt. prima data Cupa Latina, invingand in finala cu scorul de 5-0 pe Lille. Sezonul 50/51 anuntaun deceniu ce avea sa fie dominat de echipa ale carei culori erau, sunt si vor fi rosu si negru.

La sfarsitul stagiunii 1954/55, rossoneri au recucerit din nou Lo Scudetto, terminand la 7 puncte di 323d37d stanta de a doua clasata, Roma.

In anul urmator, Milan s-a clasat pe locul 2, dupa Fiorentina, care a dominat campionatul in acel sezon, insa a castigat pt. a doua si ultima oara Cupa Latina, invingand in finala pe Atletico Madrid cu 3-1.

Un an m-ai tarziu rossoneri au ajuns din nou in finala Cupei Latina pe care, insa, au pierdut-o in fata francezilor de la Renne.

In stagiunea 56/57 milanezii au cucerit din nou Lo Scudetto in fata celor de la Fiorentina, care au terminat pe locul 2.

In sezonul 1957/58, rossoneri au pierdut prima finala in Cupa Campionilor, in fata celor de la Real Madrid cu scorul de 3-2.

Ultimul titlu de campioana a Italiei, din acel deceniu, a fost castigat in sezonul 1958/59, cand a incheiat campionatul cu 52 de puncte. A fost un campionat incredibil, prin faptul ca pe propriul teren, San Siro, a obtinut 13 victorii si 4 egaluri, fara sa sufere vreo infrangere.

1962/63: Milan - Primul club italian care castiga Cupa Campionilor

Noul deceniu incepe sud cele m-ai bune auspicii, asa cum s-a terminat si cel anterior.

Stagiunea 1961/62: A.C. Milan devine din nou campioana Italiei.

Un an m-ai tarziu, in stagiunea 62/63, A.C. Milan devine prima echipa din Italia care castiga Cupa Campionilor, intr-o finala disputata la Londra pe 22 mai in compania celor de la Benfica Lisabona si castigata cu scorul de 2-1 prin dubla lui Altafini, care a remontat avantajul portughezilor luat prin golul lui Eusebio. De-a lungul turneului rossoneri le-au eliminat in ordine pe: Union Luxemburg (8-0 in tur si 6-0 in retur), Ipswich Town (3-0 la Milano 1-2 in Anglia), Galatasaray (3-1 la Istambul, 5-0 acasa), Dundee (5-1 acasa si 0-1 in Scotia). In 1963 Milan pierde Cupa Intercontinentala in fata brazilienilor de la Santos cu 1-0, gol inscris in prelungiri).

In anii care au urmat, Milan a obtinut rezultate destul de bune ni campionat, insa, din pacate, nu a reusit sa cucereasca Lo Scudetto.

Marile succese din anii '60

In sezonul 1966/67 a venit si prima victorie in Cupa Italiei. Rossoneri i-au invins in finala pe cei de la Padova cu 1-0.

Editia 1967/68 a fost una istorica. A.C. Milan castiga Lo Scudetto intr-o maniera cat se poate de clara, terminand la 9 puncte distanta de a doua clasata, Napoli. In aceasi editie, apare si Cupa Cupelor, castigata intr-o finala jucata la Rotterdam pe 23 mai 1968 si castigata cu 2-0 in fata lui Hamburg, prin dubla lui Hamrin.

Sezonul 1968/69 afost de asemenea unul la fel de glorios ca si precedentul pt Associazione Calcio Milano. Desi a terminat pe locul 2 in campionat, pierzand astfel titlul, Milan a reusit sa cucereasca pt. prima data in istoria sa Cupa Intercontinentala in dauna argentinienilor de la Estudiantes in doua manse cum era la acea vreme (3-0 la Milano si 1-2 in Argentina).

Tot in 1969 a castigat pt. a doua oara Cupa Campionilor in fata Ajax-ului lui Cruyff, intr-o finala jucata pe 28 mai 1969 la Madrid si incheiata cu scorul de 4-1 pt. Milan. Au punctat atunci pt milanezi Prati care a reusit tripla, Sormani, in timp ce pt. Ajax a marcat Wasovic.

Anii '60: Un ciclu invingator

Noul deceniu nu a fost la fel de glories ca precedentul, dar au aparut totusi cateva succese importante pt. rossoneri.

Timp de trei ani (1970-1973), rossoneri au terminat pe locul doi in campionat ratand mereu Lo Scudetto.

In sezonul 1971/72 Milan a cucerit Cupa Italiei invingand in finala pe Napoli, dupa ce cu un an in urma a pierdut finala in dauna celor de la Torino.

Un an m-ai tarziu, in stagiunea 1972/73, A.C. Milan cucereste pt. a doua oara consecutive si a treia oara in istoria sa Cupa Italiei. Victima milanezilor din finala sa numit Juventus Torino. Rossoneri au invins dupa executarea loviturilor de la 11 M, cu 4-1, dupa ce in timpul regulamentar de joc scorul a fost 1-1.

In acelasi sezon A.C. Milan a reusit sa cucereasca si Cupa Cupelor pt. a doua si ultima oara in istoria sa, (astazi aceasta competitie nu m-ai exista, castigatoarele cupelor din fiecare tara urmand sa joace in Cupa U.E.F.A.), invingand in finala de la Salonik cu 1-0 pe Leeds United, prin golul lui Chiarugi.

Tot in aceiasi editite, in ultima etapa rossoneri au cedat cu 5-3 la Verona pierzand titlul in favoarea lui Juventus, care a invins pe Roma, pe Olimpico printr-un gol inscris cu trei minute inainte de final. Totul se petrecea pe 20 mai 1973.

Tot in acel an A.C. Milan intra si in posesia Supercupei Europei, invingand in finala detinatoarea Cupei Campionilor, Ajax Amsterdam.

Anii ce au urmat nu au fost foarte gloriosi ci m-ai degraba modesti pt un club care-si obisnuise suporterii cu rezultate din cele m-ai bune.

Astfel, un an m-ai tarziu, in editia 1973/74 Milan pierdea finala Cupei Cupelor jucata la Magdemburg cu 2-0.

Un an m-ai tarziu pierde si Cupa Italiei in dauna Fiorentinei.

Practic in anii '70 singurul trofeu pe plan intern care a intrat in vitrina Milanului a fost Cupa Italiei, pe care la m-ai castigat si in editia 1976/77, cand a invins in finala rivala de moarte, Inter cu 2-0.

Suporterii Milanului au trebuit sa astepte pana la sfarsitul edititei 1978/79 pana cand favoritii au fost din nou incoronati cu titlul de campioni ai Italiei. In ultima etapa rossoneri au invins la Perugia castigand astfel Lo Scudetto.

P 23 aprilie 1978 intr-un meci jucat la Verona si castigat de Milan cu 2-1 si-a facut debutul cel care avea ulterior avea sa devina cel m-ai mare simbol din istoria Milanului, omul de care se va lega o mare parte din istoria acestui club si care o viata intreaga va juca doar aici, astfel incat la sfarsitul carierei sale odata cu retragerea sa va disparea si numarul 6 din circuit, numar pe care el la purtat pe tricou o cariera. Acest om se numeste: FRANCO BARESI. El reusind sa stranga la sfarsitul carierei 716 de prezente sub tricoul rosu-negru.

Cei doi ani de Serie B

In editia 1979/80 milanezii au incheiat campionatul pe locul trei. Desi a incheiat campionatul pe pozitia a treia, A.C. Milan a fost retrogradata in Serie B, iar presedintele sau de atunci Felice Colombo a fost arestat, iar jucatorii indepartati de la echipa, printer ei se afla si Gianni Rivera cel care acumulase 501 prezente sub tricoul lui A.C. Milan pt care inscrise-se 164 de goluri fiind al doilea din istorie dupa Nordhal.

Presedentia si-a asumat-o Morazzoni, iar Milan a castigat campionatul de Serie B. Insa problemele nu aveau sa se opreasca aici. Desi s-a intors in Serie A, datorita unei echipe "slabita" de jucatori, nu a rezistat decat un sezon, terminand pe locul paisprezece si retrogradand din nou. Singura consolarea fost cucerirea Cupei Mitropa.

Dupa aceea la presedentia Milanului a venit Farina, care avea in plan readucerea echipei in primul esalon fotbalistic al Italiei. Obiectivul a fost realizat, iar dupa inca un sezon de Serie B in care au terminat pe primul loc, rossoneri a promovat.

Revenirea in Serie A, a insemnat si plecarea de la presdentia Milanului a lui Farina, datorita situatiei financiare precare in care se afla clubul la acea ora. Iar atunci cand este sa se aleaga praful se allege, Milan pierde pe langa presedintele sau si finala Cupei Italiei in fata Sampdoriei. Toate acestea se intamplau in editia 1984/85 a campionatului. A.C. Milan nu mai era nici pe departe echipa care dominase cu ani in urma Italia si Europa, insa dupa aceasta perioada aveau sa urmeze si vremuri mai bune.

Instalarea noului presedinte

Intodeauna dupa potop iese soarele, iar pt. Milan avea sa fie un soare care nu a intrat in nori nici pana in ziua de astazi.

In anul 1986 scaunul de presedinte al Milanului a fost ocupat de Silvio Berlusconi, un scaun care nu va fi parasit nici pana astazi. De Berlusconi se leaga toate succesele ulterioare, el fiind cel care a creat: Milanul modern.

La finele stagiunii 1985/86, mai exact pe 24 martie 1986, Silvio Berlusconi cumpara pachetul majoritar de actiuni al clubului. Ce avea sa urmeze? Avea sa urmeze o perioada de transformari si succese fara precedent pt. noul Milan sau Milanul modern care devenise.

La finele stagiunii 1987/88 dupa aproape zece ani de asteptare, Milan era din nou incoronata campioana a Italiei.

Milanul lui Sacchi

In editia 1987/88, Berlusconi il aduce de la Parma pe Arrigo Sacchi, un antrenor care a aratat un fotbal de calitate, iar rezultatele nu au ezitat sa apara. Chiar la sfarsitul acelui sezon Milan a cucerit Lo Scudetto, insa a fost elimnata din Cupa U.E.F.A. Campionatul a fost dominat de Napoli, dar pe finalul sau Milan s-a redresat si a dat lovitura de teatru reusind sa invinga in antepenultima etapa chiar pe Napoli la ea acasa cu 3-2 pe 1 mai 1988 si intrand astfel in posesia titlului. Era inceputul unui nou ciclu.

Un an mai tarziu, Milan termina campionatul pe locul trei, dar castiga Cupa Campionilor intr-o finala cu Steaua Bucuresti pe care o invinge cu 4-0 (cate o dubla pt. Van Basten si Gulit). Tot in acelas an castiga si Supercupa Italiei trecand in finala de Sampdoria cu 3-1 (goluri: Rijkaard, Mannari si Van Basten).

Sezonul 1989/90 incepe pt. rossoneri cum nu se poate mai bine castgand Supercupa Europei dupa o mansa tur-retur cu Barcelona (1-0 pe San Siro si 1- pe Nou Camp). In acelas an (1989) la Tokyo se juca Cupa Intercontinentala intre A.C. Milan si Nacional Medelin castigata de Milan cu 1-0 (gol Evani).

In a doua parte a sezonului 1989/90 recuceresc Cupei Campionilor, dupa o finala jucata la Viena si castigata cu 1-0 (gol Rijkaard) in fata portughezilor de la Benfica Lisabona, dar pierde Cupa Italiei in fata lui Juventus, iar campionatul il pierde in dauna lui Napoli, echipa in fata careia a castigat titlul in '88. Milan cedeaza in penultima etapa la Verona cu 2-1. Napoli castiga Lo Scudetto dupa 0-0 la Bergamo cu Atalanta si Victoria cu 2-0 la Tavolino, marcator fiind brazilianul Alemao.

Urmeaza editia 1990/91. Milanul lui Sacchi termina campionatul pe locul doi, dar cucereste Cupa Intercontinentala la inceputul sezonului dupa o finala castigata cu 3-0 in fata paraguaienilor de la Olimpia Asuncion (goluri: Stroppa si Rijkaard 2) si Supercupa Europei dupa o dubla cu Sampdoria (1-1 la Genova si 2-0 pe San Siro).

Astfel era lui Sacchi se incheia. A fost o era cu o pleiada de trofee pa plan international, dar cu un singur titlu cucerit chiar in primul sau sezon la carma lui A.C. Milan in 1988. Echipa pe care Sacchi a creat-o, comform spuselor specialistilor a fost cea mai buna din intreaga istorie a clubului. Aceasta echipa era:

Portar: Galli, Pazzagli

Fundasi: Tassotti, Costacurta, Baresi, Maldini, Galli

Mijlocasi: Colombo, Ancelotti, Rijkaard, Donadoni,

Stroppa, Fuser, Carbone

Atacanti: Gullit, Van Basten, Evani, Massaro

Milanul lui Capello

Dupa plecarea lui Arrigo Sacchi, Berlusconi il adduce la timona Milanului pe Fabio Capello, care la fel ca si Sacchi a fost adus datorita performantelor sale anterioare.

La fel ca si Sacchi, Capello castiga din primul sau sezon titlul cu Milan, lucru repetat si in cel de-al doilea sezon. Astfel timp de doi ani la rand, in editiile 1991/92 si 1992/93 A.C. Milan era campioana Italiei.

In cele doua sezoane Milan reuseste un record pt. Serie A: 58 de partied in care nu a fost invinsa, unde a inregistrat 39 de victorii si 19 egaluri.

In editia 1992/93 Capello cucereste cu Milan pt. cel de-al treilea sezon consecutiv Lo Scudetto.

Pe langa aceste titluri in 1992 Milan castiga si Supercupa Italiei dupa o finala cu Parma incheiata cu 2-1 (goluri Massaro si Van Basten). Un an mai, tarziu in 1993, recucereste Supercupa Italiei de aceasta data in fata lui Torino. Scorul final a fost 1-0 (gol M. Simone).

In stagiunea 1993/94, mai exact pe 18 mai 1994, rossoneri casiga Cupa Campionilor intr-o finala jucata la Atena cu spanioli de la Barcelona. Milanezi s-au impus fara drept de apel cu 4-0, prin golurile lui Massaro 2, Savicevic si Desailly, intrand astfel pt. a cincea oara in posesia celui mai ravnit trofeu. Noua ani si zece zile mai tarziu acelas Milan, dar cu o alta echipa avea sa recucereasca trofeul, dar acesta este un alt capitol.

Sa revenim putin in trecut. In editia 1991/92 a Cupei Campionilor, Milan ajunge in finala insa o pierde in fata lui

Olympique Marsiglia cu 1-0, in 1993 pierde Cupa Intercontinentala in dauna brazilienilor de la San Paolo cu 3-2, iar un an dupa pierde acelas trofeu cu 2-0 in fata lui Velez Sarsfield, apoi Supercupa Europea in fata Parmei.

In sezonul 1994/95 Capello pierde pt. prima sa oara titlul in dauna lui Juventus, dar castiga Supercupa Italiei in 1994 la penalty-uri in fata Sampdoriei cu 4-3 iar in'95 Supercupa Europei in fata lui Arsenal dupa 0-0 la Londra si 2-0 la Milano (goluri Boban si Massaro).

Tot in '95 ajunge dupa o dubla victorie cu P.S.G. in semifinala Champions League, in finala de la Viena, unde intalneste pe Ajax. Cu cinci ani in urma tot la Viena rossoneri cucereau trofeul intr-o finala castigata cu 1-0 in fata Benficai. De aceasta data a fost tot 1-0 dar pt. Ajax.

Anul 1995 a fost unul negru pt. cludul milanez: Pe 29 ianuarie 1995 la partida Genova-Milan, un supporter genovez a fost asasinat. Numele criminalului este Vicenzo Spagnola, membru al unei factiuni extreme a galeriei milaneze. Asasinul a fost prins si arestat, iar printr-un ordin dat pe 15 februarie 1995 de Federatia Italiana, campionatul a fost interrupt pt. o saptamana in sen de protest fata de violentele de pe stadioane.

In sezonul 1995/96 Capello castiga din nou titlul cu Milan, dupa care la sfarsitul sezonului paraseste clubul si pleaca la Real Madrid.

Anii petecuti de Capello la Milan pot fi caracterizati scurt: Patru titluri in cinci ani. La fel ca si Sacchi, el face parte din istoria clubului A.C. Milan, iar odata cu plecarea lui s-a mai intors o fila din istoria clubului. Spre deosebire de Sacchi care s-a remarcat prin castigarea de trofee pe plan international, Capello a cucerit majoritatea trofeelor pe plan intern, formand un Milan invincibil in peninsula.

Doi ani de criza si un nou Scudetto

Dupa ce si-a luat adoi de la Capello, pt. clubul A.C. Milan urmeaza doua sezoane de criza in care rossoneri termina campionatul pe locul unsprezece in sezonul1996/97 si zece in 1997/98. In aceste sezoane s-a reitors, in decembrie '96, la club Sacchi, care la inlocuit pe Tabarez, dupa ce acesta a pierdut Supercupa Italiei in fata Fiorentinei. Tabarez era antrenorul care trebuia sa-l inlocuiasca pe Capello dupa plecarea acestuia la Real Madrid si care avea dificila misiune de a cuceri noi trofee pt. suporteri rossoneri, obisnuiti cu performanta.

Desi la timona Milanului venise un fost antrenor de legenda al sau, A.C. Milan nu mai era nici pe departe clubul care speriase Europa cu aproape un deceniu in urma. Singura performanta, daca se poate spune asa, a lui Sacchi a fost finala de cupa a Italiei pierduta in fata lui Lazio im stagiunea 1997/98. Berlusconi insa nu a mai rezistat si dupa doua sezoane ratate cu Sacchi, la inceputul editiei 1998/99 la adus pe banca tehnica a Milanului pe Zaccheroni, care avea experienta in Serie A deoarece conduse-se pe Udineze doi ani la rand si califica-se echipa in Cupa U.E.F.A.

Mana lui Zaccheroni s-a facut simtita imediat. In acelas sezon, Milan dupa unsprezece ani a reusit sa reintoarca soarta titlului in favoarea sa, in ultima etapa. Milan a scos un 0-0 la Roma cu principala candidata la titlu, Lazio, dupa care in ultimele sapte etape a obtinut tot atatea victorii trimitand titlul in curtea ei, atunci cand nimeni nu se mai gandea ca Lazio il mai poate rata.

In penultima etapa s-a produs si surpriza: Lazio, care avea nevoie de victorie la Firenze cu Fiorentina, nu a reusit decat un 1-1, iar Milan a castigat acasa cu 4-0 in fata lui Empoli.

Urmeaza ultima etapa, etapa 34, care avea sa fie decisiva: Milan se deplaseaza la Perugia, iar dupa cele 90 de minute plus eventualele prelungiri, tabela de marcaj arata Perugia-Milan 1-2. Astfel "diavolul" se incorona pt. a 16-a oara campion al Italiei. Astfel Milan isi facea cadou pt. sarbatorirea centenarului titlul de campioana.

Insa sezonul 1999/2000 era totusi in care official se atingeau cei 100 de ani de existenta ai clubului.

In acel sezon Milan evolueaza in Champions League, insa nu o face prea comvingator. In campiont termina pe locul trei si joaca barajul pt. sezonul urmator de Champions League.

Noul mileniu

In sezonul 2000/01 A.C. Milan alterneaza evolutiile bune cu unele dezastruase.

In Champions League ajunge pana in faza a doua a grupelor, cand pt. a se califica in sferturi trebuia sa invinga in ultima etapa, acasa, pe Deportivo La Coruna. Scorul final a fost din pacate 1-1 si Milan parasea Europa. Odata cu iesirea din Europa pleaca si Zaccheroni de pe banca tehnica a rossoneri-lor. Succesorul sau se numea Cesare Maldini, nimeni altul decat tatal lui Paolo Maldini, iar secundul sau a fost Mauro Tassotti. Astfel echipa a fost preluata de doua foste mari legende ale sale.

Milan sub comanda celor doi obtine atat rezultate positive cat si negative, dar ramane memorabila victoria cu 6-0, din 11 mai 2001 in fata marilor rivali de la Inter, insa dupa incheierea etapei a 34-a, ultima, Milan ocupa doar locul sase si trebuind sa se multumeasca cu participarea doar in Cupa U.E.F.A.

Din sezonul urmator, Maldini si Tassotti sunt demisi, in locul lor venind Fatih Terim, care s-a remarcat din rezultate bune cu Galatasaray. Insa nici acesta nu reuseste sa castige ceva, iar la inceputul lui noembrie este adus ca antrenor Carlo Ancelotti. Milan ramane in cursa pt. ocuparea unui loc care ar duce-o in Champions League, dar iese din lupta pt. titlu.

In Cupa U.E.F.A. rossoneri ajung pana in semifinale unde sunt eliminati de Borussia Dortmund. Totusi obiectivul este indeplinit, Milan la sfarsitul campionatului se claseaza pe locul patru si urma sa participe in urmatoatrea editie de Champions League.

Milanul lui Ancelotti

In toamna lui 2001, Terim este destituit, in locul sau venind pe banca tehnica o alta mare legenda milaneza: Carlo Ancelotti. Sezonul 2002/03 incepe cu o serie incredibila de victorii atat in campionat cat si in Europa. Rossoneri p-ar de neoprit, in prima faza a grupelor reusind patru victorii din tot atatea posibile si calificandu-se in faza a doua a grupelor. Din cele patru victorii se remarca 2-1 pe Olimpiastadion din Munchen contra lui Bayern si 4-0 pe El Riasor din La Coruna contra lui Deportivo. In faza a doua a grupelor Milan avea sa intalneasca pe Real Madrid, Borussia Dortmund si Lokomotiv Moscvoa. Dupa primele patru meciuri avea doisprezece puncte, obtinute prin patru victorii cu 1-0; Patru suturi, patru goluri, patru victorii: Milan a fost de un pragmatism inspaimantator.

Dupa parcursul excelent din C.L. si victoriile din Cupa Italiei, Milan abandoneaza principalul obiectiv de la inceputul sezonului, Lo Scudetto.

In sferturile C.L., Milan da piept cu Ajax. Dupa 0-0 la Amsterdam, in 90 de minute era 2-2 pe San Siro, insa a venit minutul 91 in care Inzaghi a inscris golul decisive, iar Milan urma sa intalneasca in semifinale rivala de moarte, Inter.

Dupa 0-0 in meciul de acasa, a urmat un 1-1 cand Inter era gazda si milanezi urmau sa joace finala la Manchester cu o alta rivala din Italia, Juventus, in timp ce interistii, cu ochii in lacrimi, priveau finala la TV.

Pe 28 mai 2003, se juca finala care a solicitat lovituri de la 11m, deoarece dupa timpul regulamentar si prelungiri scorul a fost 0-0. Scorul a fost 3-2, pentru Milan marcand Serginho, Nesta si Shevchenko si aducand cea dea 6-a cupa a campionilor in vitrina echipei din via Turatti.

Dupa C.L. a venit si Cupa Italiei, castigata dupa o dubla mansa cu A.S. Roma (victorie cu 4-1 la Roma si 2-2 la Milano) iar Milan cucerea a 5-a cupa a Italiei.

La startul editiei 2003/04 Milan pornea din postura de campioana a Europei, cu gandul de a recuceri dupa 5 ani din nou Lo Scudetto. A fost un sezon teribil de spectaculos, in care lupta s-a dat intre Milan, Roma si Juve. Cu numai doua infrangeri si fara sa piarda vreun derby, A.C. Milan a cucerit pt a 17-a oara titlul. Iata si rezultatele din derby-uri: 1-1 si 1-3 cu Juve, 1-0 si 1-2 cu Roma, 1-0 si 0-1 cu Lazio, dar mai ales 3-2 si 1-3 cu Inter. (primele sunt rezultatele de acasa si dupa cele din deplasare).

In C.L. a evoluat bine, castigand o grupa din care mai faceau parte Brugge, Ajax si Celta Vigo. A fost prima editie in care dupa prima faza a grupelor s-a trecut la optimi, renuntandu-se la faza a 2-a a grupelor.

In optimi, Milan a eliminat pe Sparta Praga dupa 0-0 la Praga si 4-1 pe San Siro. In sferturi a venit dezastrul! Dupa 4-1 acasa cu Deportivo, a urmat o infrangere cu 4-0 la La Coruna. Probabil una dintre cele mai mari surprize din istoria C.L. A fost o editie nebuna la finele careia F.C. Porto a devenit campioana Europei.

Dar ce mai conteaza! A fost un sezon cu inca un trofeu cucerit!