Istoria Surfului
REFERAT
MARFURI SPORT TURISM AGREMENT
-Bucuresti-
2006
In a treia calatorie a capitanului James Cook in Pacific, vasele sale, HMS Discovery si Resolution, au inregistrat prima vizita europeana in Hawai in 1778, cand au oprit in partea de Vest a lantului de insule in drumul lor dinspre Tahiti spre Nord-Vestul coastei Nord Americane. Dupa un an frustrant de cautari neroditoare cautand un pasaj intre Pacificul de Nord si Atlantic, Cook si dus vasele inapoi in lantul Hawaian, de aceasta data oprindu'se in Arhipelagul Hawai. Acolo, in Golful Kealakekua, Cook a fost ucis de hawaieni cand a incercat neinspirat sa'l rapeasca pe seful acestora pentru incercand astfel sa recupereze una dintre barcile ce'i fusese furata. 747g61h
Locotenentul James King a fost promovat prim Locotenent al vasului Discovery fiindu'i incredintata sarcina de a completa sectiunea narativa a jurnalelor capitanului Cook. Dupa moartea capitanului Cook in 1779 dar inainte ca Dicovery si Resolution sa se intoarca in Anglia, Lt King a rezervat doua pagini intregi pentru a descrie surfingul, asa cum era el practicat de catre bastinasii din Golful Kealakekua situate pe coasta Kona. 747g61h
"Sportul Regilor" - O veche traditie hawaiana
Incepand cu anul 1779 mersul pe valuri, fie in pozitie orizontala fie
stand in picioare pe placi de surf lungi, din lemn masiv, constituia o parte
integranta a culturii havaiene. Surfingul facea deja parte din
substraturile societatii, religiei si mitului insulelor. Surfingul era
pentru insula ceea ce este baseball-ul pentru
societatea
Sefii de trib isi demonstrau indemanarea prin talentul si abilitatea de a face diverse acrobatii cu placa de surf, iar oamenii obisnuiti deveneau faimosi (sau se faceau de rusine) in functie de maiestria de care dadeau (sau nu) dovada in "lupta" cu valurile oceanului. Antropologii nu pot decat sa intuiasca originea si evolutia surf-ului in cadrul culturii polineziene, deoarece nu exista nici o certitudine in ceea ce priveste perioada de timp si migrarile polinezilor.
Primii polinezi au ajuns in
Insulele
Atunci cand capitanul Cook a ajuns in
Inainte de a veni in contact cu echipajul capitanului Cook, Hawaii era guvernat de un cod de kapu (tabieturi) care impunea reguli pentru aproape orice: unde sa mananci; cum sa ai o recolta bogata; cum sa prezici vremea; cum sa construiesti o canoe, cum sa construiesti o placa de surf; cum sa prezici daca surful avea sa fie bun sau cum sa ii convingi pe zei s ail faca bun. Societatea hawaiiana era impartita in mod distinct in clasa oamenilor de rand si cea regala, aceasta impartire regasindu-se si in domeniul surf-ului. Existau anumite plaje si recifuri destinate practicarii surf-ului de catre oamenii de rand, si plaje si recifuri unde faceau surf numai cei din clasa superioara a societatii. Oamenii de rand faceau surf, in general, pe placi avand 3,6m, in timp ce ali'i (sefii) faceau surf pe placi olo, avand 7,3m.
Cativa dintre cei mai renumiti sefi ai arhipelagului, printre care se numara si Kaumuali'I, conducatorul regiunilor Kaua'i si Kamehameha I, erau renumiti pentru talentul lor in surf.
Cand capitanul Cook si flota sa au ajuns in Insulele
Cultura hawaiiana sic ea haole
s-au imbinat intr-un tot unitar intr-un ritm destul de rapid, astfel incat, in
primii 20 de ani ai secolului
O data cu prabusirea sistemului kapu, a disparut si semnificatia sacra a surfing-ului din cadrul culturii hawaiiene. Acum, oamenii de rand putea face surf in acelasi loc cu cei din clasa regala, fara a fi in pericolul de a-si pierde viata. 747g61h Sfaristul sistemului legislativ kapu a atras dupa sine moartea festivalului Makahiki, care constituia celebrarea anuala a zeului Lono, si in care surfing-ul juca un rol integral.
Subminarea culturii hawaiiene a fost accelerata in 1820, cand primii misionari calvinisti au sosit din Anglia, si au inceput sa ii converteasca pe hawaieni de la politeism la singurul Dumnezeu adevarat, al carui Fiu este Isus Hristos. Conducatorii hawaieni s-au impotrivit acestui Dumnezeu, insa, in mai putin de 10 ani, acest nou si strict cod crestin a inlocuit sistemul kapu si modul sensual de viata al hawaienilor.
Calvinistii insistau asupra
aspectului vestimentar, incurajandu-i pe hawaieni sa
poarte mai multe haine, sa invete sa citeasca sis a scrie, sa munceasca mai
mult sis a se joace mai putin. Restrictiile privitoare la joc
includeau si surfing-ul. Cei care cunoscusera Hawaii-ul inainte de
venirea misionarilor calvinisti, i-au acuzat pe acestia de distrugerea in mare
parte a ceea ce era unic si bun in
In ciuda moralitatii impuse de
misionariui calvinisti, surf-ul nu a disparut in totalitate din
Surfing-ul mai supravietuia inca in insulele hawaiiene si la sfarsitul anilor 1800, insa se zbatea din greu sa nu se scufunde, impreuna cu majoritatea obiceiurilor hawaiiene.
Anii 1900: Londra, Duke, Ford, Freeth
La inceputul secolului XX,
surfing-ul diparuse aproape in intregime din Arhipelagul
In mod ironic, cei trei oameni care au contribuit la renasterea surfing-ului au fost trei haole, iar cel de-al patrulea, cel care facut cunsocut acest sport in toata lumea, a fost un Hawaiian. Este vorba despre Jack London, the famous writer, Alexander Hume Ford, un journalist excentric, George Freeth, un indragostit de valurile oceanului. Ceea ce acestia trei aveau in comun era o dragoste profunda pentru surf, si, impreuna, talentele lor au suflat viata intr-un sport frumos, dar moribund-Sportul Regilor.
Ford a prezentat un manifesto in favoarea surfing-ului oamenilor de incredere ai Reginei Emma Estate, si acestia l-au acceptat. La 1 mai 1908, ei au infiintat Clubul Hawaiian de Canoe, primul club modern dedicat perpetuarii surf-ului.
In 1905, bastinasii hawaiieni au pus bazele clubului de surf Hui Nalu, readucand la viata intereseul hawaiienilor pentru sport.
In anul 1912, hawaiianul Duke Paoa Kahanamoku era deja un surfer si inotator faimos, castigand numeroase competitii sportive de gen si introducand noi elemente in cadrul competitiilor de inot. Duke a detinut de trei ori recordul mondial la 100m stil liber in competitiile de natatie.
Dupa George Freeth in 1907 si Duke Kahanamoku in anii
1920, numarul surferilor din
Gidget si era surfing-ului modern
Anii 1930, 1940 si 1940 au avut barbati si femei cu simtul aventurii foarte dezvoltat, printre care: Ball, Kekai, Kelly, Cole, Van Dyke si Napoleon, urmasi ai traditiei nobile a lui Duke Kahanamoku si a primilor hawaiieni. Apoi, pe scena surf-ului a venit o tanara pe nume Gidget, care a fost imortalizata intr-o carte de catre tatal ei, si, mai apoi, in filmul care ii poarta numele. Filmul Gidget a adus surf-ul in atentia publicului larg pentru prima data. 747g61h La scurta vreme, au aparut alte productii de acelasi gen, fapt care a propulsat simtitor surf-ul in topurile popularitatii. Acolo unde odinioara fusesera sute de surferi, acum erau mii. Placile de surf erau acum fabricate din plastic, si erau produse in masa, o era radical diferita de cea a placilor confectionate manual, din lemn masiv.
Surf-ul s-a dezvoltat relative incet din 1779 pana in anii 1960, insa, datorita publicitatii facute prin intermadiul mass-media, surf-ul a trecut de la statutul de sport regional, la cel de complex industrial vast.
In prezent exista o adevarata industrie a surfing-ului, cu sute de reviste, magazine si web site-uri destinate acestui sport.
Ceea ce odinioara era considerat sacru, atunci cand regi si oameni obisnuiti se intreceau in indemanare si talent in competitii de surfing, riscand de la statut si proprietate pana la insusi viata si libertate, este acum un circuit international multi-milionar de surf, ce acopera intreg globul, de la Hawaii pana la Africa de Sud si inapoi in Tahiti.
Bibliografie
https://www.surfingforlife.com
|