LECTIA DE ATLETISM. STRUCTURA.
Lectia de atletism constituie principala forma de transmitere a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor, adica de insusire a tehnicii de atletism si de imbunatatire a indicilor functionali si a gradului de pregatire fizica. Ea poate fi intalnita in invatamantul preuniversitar si universitar, in scolile si liceele cu program de atletism, in cluburi sportive. Desi este precis conturata, o lectie nu are o individualitate proprie.
Procesul de influentare a organismului in scopul maririi randamentului in activitatile atletice are un caracter continuu si se extinde in timp. Ca atare, fiecare lectie trebuie sa se sprijine pe lectiile precedente si sa pregateasca pe cele urmatoare. La pregatirea unei lectii, existenta prealabila a unui plan in care sa fie prevazuta succesiunea sarcinilor si a principalelor mijloace de-a lungul unei etape mai lungi-semestru /invatamant preuniversitar / invatamant universitar, etapa de antrenament- reprezinta un reazem in scopul asigurarilor legaturilor organice dintr-un sir de lectii.
Continutul unei lectii depinde de urmator 626d34g ii factori:
-tema aleasa dintre probele atletice existente in program;
-obiective efective (initiere, consolidare, perfectionare sau verificarea unui anume element de tehnica (deprindere motrica) sau educarea unei anumite calitati motrice);
-perioada de scolaritate sau perioada de antrenament.
In afara acestora, lectia sufera anumite modificari datorita unor factori de adaptare, care ii imprima aspecte concrete diferentiate. Acestea sunt:
-particularitatile colectivului (varsta, sex, grad de pregatire)
-conditii de vreme si loc (baze materiale);
-intervalul de timp dintre lectia curenta si cea de verificare (sau concurs).
Luandu-se in consideratie obiectivele urmarite ca si caracteristicile metodice generale, inclusiv etapele invatarii motrice, lectia de atletism se incadreaza in urmatoarelele tipuri de lectii:
- initiere;
- consolidare (fixare);
- perfectionare;
- evaluare;
- mixte, reiesite din combinatia celor patru 'etape' luate doua cate doua, majoritatea lectiilor fiind mixte.
Durata lectiei
Durata lectiei este diferita. La invatamantul preuniversitar lectia are 50’, invatamantul universitar 100’, la clasele cu program 90’-120’, la cluburi 90’-120’-150’.
Ca structura, lectia de atletism este orientata pe trei parti succesive si anume:
-partea pregatitoare corespunde unei angrenari treptate a organismului in efort (veriga 1, 2, 3);
-partea fundamentala cuprinde activitatile esentiale, realizarea temelor lectiei (veriga 4,5,6);
-partea finala (de incheiere), corespunde scaderii treptate a efortului la care a fost supus organismul.(veriga 7).
Partea pregatitoare
Partea pregatitoare este cunoscuta in limbaj sportiv ca 'incalzire', termen care exprima satisfacator, desi nu cuprinzator, sensul activitatilor din aceasta parte a lectiei. Rezolvarea sarcinilor lectiei din partea pregatitoare a acesteia, se face in sensul pregatirii organismului pentru efortul specific, determinat calitativ si cantitativ prin insusi sarcinile lectiei. In lectiile care se desfasoara cu colective mai largi se indeplinesc anumite masuri cu caracter organizatoric in ordinea:
-adunarea elevilor, raportul, apel nominal (daca e cazul);
-enuntarea temei lectiei, indicarea obiectivelor si planul lectiei;
-organizarea colectivului pentru lucru (repartizarea pe subgrupe, indicarea sectorului 'de lucru' etc).
In lectiile de antrenament desfasurate cu un numar mic de atleti, masurile organizatorice sunt mult simplificate, fiind deseori inlocuite cu discutarea planurilor de antrenament din ziua respectiva.
-satisfacerea in conditii optime a actiunilor din partea fundamentala a lectiei;
-evitarea accidentelor ce pot aparea prin trecerea brusca la un efort ridicat.
Rezumativ, functiunile partii pregatitoare sunt:
-acordarea coordonarii neuromusculare la ritmul, tempoul si intensitatea necesara unei bune efectuari a activitatii tehnice cu pregatirea intreaga a prospetimii nervoase;
-infrangerea inertiei proceselor fiziologice, adica punerea prealabila a aparatului cardio-respirator, neuro-muscular, articular, la un nivel inalt de functionare;
-creearea unei stari emotionale favorabile specificului activitatii care urmeaza.
Continut
Exercitiile care intra in mod obisnuit in partea pregatitoare a lectiei pot fi sistematizate astfel:
-mers vioi combinat cu mers cu pasul intens pe 150-200m;
-alergare usoara si alergare tempo moderat pe distanta intre 400-600-800m in scoala si pana la 1200-1800m (chiar si mai mult) in antrenament;
-exercitii pregatitoare accentuand mai ales acelea care angreneaza grupe musculare care au participat mai putin la alergare;
-exercitii de relaxare si de mobilitate articulara pentru toate segmentele corpului;
-2-3 accelerari scurte, p:mL;
-exercitii speciale pentru proba ce urmeaza ca tema de lectie;
-repetarea procedeului tehnic cu efort de intensitate scazuta.
Indicatii metodice
-partea pregatitoare este dependenta de sarcinile lectiei, in lucrul cu atletii de calificare superioara, factorul atlet si factorul proba de specialitate luate in consideratie in mod suplimentar; primele exercitii din partea de incalzire servesc la incalzirea generala a organismului; mijlocul principal este alergarea -exercitiile pregatitoare speciale si repetarea procedeelor tehnice constituie incalzirea speciala, diferentiata a organismului.
-durata partii pregatitoare este cca. 10’ in scoala, in antrenamentul sportiv variaza in limita de 15’- 30-40’; la atletii de mare performanta incalzirea ajunge pana la 40-60’.
-durata incalzirii pentru acelasi atlet in aceeasi proba este influentata de factori climaterici (incalzire mai lunga cand e vreme rece), pentru aruncatori distanta alergarii de incalzire este mai redusa, hotaratoare pentru aceasta este incalzirea locala a grupelor de muschi solicitate in aruncare;
-incalzirile prea lungi, monotone, bazate pe un efort extrem de scazut, trebuie evitate pentru ca obosesc sistemul nervos si deci nu se realizeaza scopul propus;
-pentru atletii calificati, incalzirea se precizeaza in ceea ce priveste mijloacele la inceputul perioadei competitive apoi mentionandu-se si forma la antrenament si concursuri; intre incalzire si intrare in proba se rezerva un timp intre 5-10’;
-la atletii incepatori (ca si in scoala de altfel) in partea pregatitoare trebuie introduse multe exercitii pregatitoare, o varietate mare care sa asigure o pregatire fizica multilaterala ca un suport obiectiv pentru o specializare ulterioara.
Partea fundamentala
In aceasta parte a lectiei, pe de o parte se va insusi, adica initia, consolida si perfectiona si evalua tehnica probelor de atletism si pe de alta parte se vor dezvolta calitati motrice necesare.
Functiuni
-initierea, consolidarea si perfectionarea tehnicii exercitiilor de atletism cat si evaluare;
-pregatire fizica, atat pe plan multilateral, cat si de specialitate, inclusiv adaptarea organismului la specificul efortului cerut de proba in efectuarea ei in concurs ca si insusirea unor elemente de tactica aplicativa in conditiile concrete ale concursului;
-pregatirea psihologica - verificarea gradului de pregatire, atat din punct de vedere tehnic cat si al capacitatii de performanta.
Continut
Este dificil de enumerat exercitiile fizice, ele vor satisface anumite cerinte, rezultate din obiectivele propuse pentru lectia respectiva:
-activitatea complexa desfasurata in scopul insusirii si perfectionarii tehnice, cu ajutorul exercitiilor fundamentale si suplimentare de invatare a elementelor de tehnica;
-activitatea desfasurata in scopul ameliorarii pregatirii fizice generale/multilaterale, folosind exercitiile de pregatire fizica generala ca si exercitiile preluate de la alte ramuri sportive (baschet, fotbal, gimnastica);
-activitatea orientata in scopul ridicarii gradului de pregatire fizica speciala, a calitatilor motrice determinante pentru proba de specialitate, pe baza exercitiilor pregatitoare speciale si a lucrului complex pentru dezvoltarea calitatilor motrice si a lucrului pentru adaptarea organismului la specificul probei potrivit cerintelor din concurs (ca efort general, intensitate, viteza, ritm, pauze intre serii, finale etc.);
-verificarea permanenta a gradului de insusire si consolidare a elementelor de tehnica si a tehnicii globale de executie;
-controlul periodic al capacitatii de performanta (participare la concursuri, lectii de control).
Indicatii metodice
-durata invatarii se poate incadra in 2/3 din timpul afectat lectiei sau 20’ din lectie in scoala (Gh. Carstea, 1993), 60-90’ in lectia de antrenament, 90’ in invatamantul universitar. La cluburi, durata invatarii se extinde pana la 120’ daca are ca tema studiul tehnicii si se restrange la 30-40’ daca se lucreaza exclusiv pt. dezvoltarea vitezei (executii de ritm);
-in selectionarea exercitiilor pentru partea fundamentala trebuie luate in considerare: obiectivele concrete ale lectiei, perioada de antrenament (caci pentru sarcini generic identice se pot folosi exercitii sau complexe de exercitii pana la o limita caracteristica unei anumite perioade), conditii materiale de lucru.
Activitatea desfasurata pentru pregatirea fizica multilaterala se concretizeaza in faptul caprezinta maxim de pondere in cursul etapei pregatitoare, fara a fi eliminata complet in cea competitionala si ocupa un loc important in lectiile destinate incepatorilor fiind mai putin diferentiata la atletii avansati, cu sarcini dependente de specialitatea atletica.
Activitatea desfasurata pentru pregatirea fizica speciala:
-se bazeaza pe folosirea ex. pregatitoare speciale pentru dezvoltarea calitatilor motrice inclusiv pe efectuarea probei de specialitate, in intregime sau fragmentata cu o ingreuiere rationala sau in conditii ingreuiate (ex. specifice);
-include lucrul complex fundamental pentru adaptarea organismului la efortul specific cerut de proba, lucru deosebit de important ce se cere abordat cu multa atentie
Activitatea pentru initiere, consolidarea si perfectionarea tehnicii se realizeaza prin:
-aplicarea ex. pretehnice (fundamentale si suplimentare) de studiu al elementelor de tehnica;
-ponderea exercitiilor pretehnice este mai mare in partea pregatitoare decat in cea fundamentala;
-exersarea sistematica a probei cu eforturi variabile, de la intensitate redusa la cea maxima;
-verificarea gradului de insusire a tehnicii si controlul capacitatii de performanta reprezinta mijloace eficace de antrenament; se recomanda ca asemenea lectii sa ocupe intreaga parte fundamentala.
La stabilirea continutului partii fundamentale se recomanda respectarea unor reguli ca:
-activitatea cu caracter tehnic ce necesita o deplina putere de coordonare a miscarii va fi introdusa la inceputul partii fundamentale, cand atletul este proaspat, favorabil unei activitati migaloase;
-activitatea pentru dezvoltarea rezistentei ca si cele de dezvoltare a fortei cu efort mare va fi in finalul partii fundamentale.
Aceasta regula valabila pentru incepatori, la cei cu inalta calificare pot interveni alte considerente de ordin special, astfel ca, aceste reguli nu se respecta intotdeauna.
Partea finala
-aduce organismul la nivelul normal de functiune;
-durata este de 3-7 minute.
Functiuni
-linistirea treptata a activitatii organismului prin scaderea treptata a efortului, revenirea marilor functiuni la nivelul obisnuit;
-pregatirea pentru activitatile urmatoare.
Continut
Exercitiile cuprinse in aceasta parte a lectiei se caracterizeaza prin miscari lente si cu efort redus
-alergare usoara in tempo uniform 1-2’ in lectia in scoala, 2-3 ture de pista (terenul scolii) in incheierea antrenamentului de specialitate la alergator;
-mers cu caracter de plimbare, cu exercitii usoare de relaxare efectuate in timpul mersului;
-joc sportiv cu caracter de destindere, dupa unele antrenamente in care efortul a fost greu si localizat, urmat de alergare usoara si mers lent;
-concluziile lectiei, indicatii colective sau indicatii privind greselile constatate, indicatii privind activitatea independenta (teme pentru acasa).
Indicatii metodice
Exercitiile trebuie astfel alese sa nu ridice probleme de coordonare si sa necesite efort deosebit; vor fi simple ca structura si cunoscute elevilor. Efortul trebuie sa scada din ce in ce, tendinta de revenire a organismului sa fie cat mai evidenta. Deseori dupa concursuri, incheierea lipseste, fie din vina atletului, fie ca e imposibil de realizat. Dupa unele probe ca: saritura in inaltime, aruncari, incheierea devine formala datorita pauzelor lungi care intervin intre incercari.
Activitatea desfasurata pentru pregatirea fizica multilaterala se concretizeaza in:
-prezinta maxim de pondere in cursul etapei pregatitoare, fara a fi eliminata complet in cea competitionala;
-ocupa un loc important in lectiile destinate incepatorilor fiind mai putin diferentiata la atletii avansati, cu sarcini dependente de specialitatea atletica.
Activitatea desfasurata pentru pregatirea fizica speciala:
-se bazeaza pe folosirea exercitiilor pregatitoare speciale pentru dezvoltarea calitatilor motrice inclusiv pe efectuarea probei de specialitate, in intregime sau fragmentata cu o ingreuiere rationala sau in conditii ingreuiate (ex. specifice);
-include lucrul complex fundamental pentru adaptarea organismului la efortul specific cerut de proba, lucru deosebit de important ce se cere abordat cu multa atentie;
Activitatea pentru initiere, consolidarea si perfectionarea tehnicii se realizeaza prin:
-aplicarea exercitiilor pretehnice (fundamentale si suplimentare) de studiu al elementelor de tehnica;
-ponderea exercitiilor pretehnice este mai mare in partea pregatitoare decat in cea fundamentala;
-exersarea sistematica a probei cu eforturi variabile, de la intensitate redusa la cea maxima;
-verificarea gradului de insusire a tehnicii si controlul capacitatii de performanta reprezinta mijloace eficace de antrenament; se recomanda ca asemenea lectii sa ocupe intreaga parte fundamentala.
La stabilirea continutului partii fundamentale se recomanda respectarea unor reguli ca:
-activitatea cu caracter tehnic ce necesita o deplina putere de coordonare a miscarii va fi introdusa la inceputul partii fundamentale, cand sistemul nervos al atletului este proaspat, favorabil unei activitati migaloase;
-activitatea pentru dezvoltarea rezistentei ca si cele de dezvoltare a fortei cu efort mare va fi in finalul partii fundamentale. Aceastaa regula valabila pentru incepatori, la cei cu inalta calificare pot interveni alte considerente de ordin special, astfel ca, aceste reguli nu se respecta intotdeauna.
Partea finala
-aduce organismul la nivelul normal de functiune;
-durata este de 3-7 minute.
Functiuni
-linistirea treptata a activitatii organismului prin scaderea treptata a efortului, revenirea marilor functiuni la nivelul obisnuit;
-pregatirea pentru activitatile urmatoare.
Continut
Exercitiile cuprinse in aceasta parte a lectiei se caracterizeaza prin miscari lente si cu efort redus
-alergare usoara in tempo uniform 1-2’ in lectia in scoala, 2-3 ture de pista (terenul scolii) in incheierea antrenamentului de specialitate la alergatori;
-mers cu caracter de plimbare, cu exercitii usoare de relaxare efectuate in timpul mersului;
-joc sportiv cu caracter de destindere, dupa unele antrenamente in care efortul a fost greu si localizat, urmat de alergare usoara si mers lent;
-concluziile lectiei, indicatii colective sau indicatii privind greselile constatate, indicatii privind activitatea independenta (teme pentru acasa).
Indicatii metodice
Exercitiile trebuie astfel alese sa nu ridice probleme de coordonare si sa necesite efort deosebit; vor fi simple ca structura si cunoscute elevilor.
Efortul trebuie sa scada din ce in ce, tendinta de revenire a organismului sa fie cat mai evidenta. Deseori dupa concursuri, incheierea lipseste, fie din vina atletului, fie ca e imposibil de realizat.
Dupa unele probe ca: saritura in inaltime, aruncari, incheierea devine formala datorita pauzelor lungi care intervin intre incercari.
Vom prezenta in paginile urmatoare exemple de sisteme de lectii pentru probele care sunt cuprinse in programa scolara cat si modele de algoritmi pentru dezvoltarea calitatilor motrice.
|
