Sentimentul reusitei în viata depinde mult de fiecare dintre noi, de propriul simt al valorilor, al obiectivelor ce trebuiesc urmarite. Mai multe "drumuri duc la Roma", dar ceea ce pentru unii este o reusita, pentru altii nu e!

Când reactia la stres este corespunzatoare, ea pregateste eficient actiunea, conferind individului mai multa atentie si vigilenta, mai multa energie pentru reflectie si interventie.

Când reactia este prea intensa sau dureaza prea mult, apar probleme de genul: insomnii, stare de tensiune permanenta, diaree, tulburari organice (gastrita, ulcer, diabet, etc.).

La instalarea stresului cronic apare oboseala si depresia (mai ales când subiectul intra în faza de epuizare). Atunci individul recurge la consumul de substante "miracol": tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante.

Calitatea vietii se degradeaza si datorita alimentatiei haotice (prea multa sau prea putina mâncare) si reducerii timpului de somn.

În aceasta situatie, tulburarile functionale (migrene, alergii, probleme la nivelul pielii) sunt frecvente, putându-se adauga si boli organice: HTA, colesterol, tulburari la nivelul tubului digestiv, probleme endocrine.

Pot aparea, adesea, probleme în familie, la serviciu si probleme relationale.

Stresul poate fi înlaturat, partial sau total, nu numai cu ajutorul unui tratament medicamentos prescris de medic, ci si prin metode mai putin cunoscute dar eficiente prin natura lor.

Aceste metode, mai putin cunoscute, vor sa puna în evidenta ideea ca stresul poate fi combatut cu succes la toate persoanele, indiferent de sex, profesie, mediul din care acestea provin, având posibilitatea de adaptare la toate tipurile de stres si de temperamente.

Cunoscând efectele masajului asupra organismului si considerând ca acestea pot fi modelate în functie de multiplele posibilitati de adaptare a procedeelor si tehnicilor la scopul urmarit, mi-am propus sa studiez modalitatile de adaptare a acestui mijloc în scopul combaterii efectelor stresului.

I.2 IPOTEZELE CERCETĂRII

În cercetare efectuata am pornit de la premiza ca în combaterea stresului si efectelor sale, masurile adoptate trebuie sa vizeze, în general, stilul de viata al pacientului, urmarind:

evitarea situatiilor stresante, a emotiilor îndelungate, a oboselii prelungite si exagerate;

interventia asupra unor variabile mediatoare: astenie, sedentarism, constipatie, datorate mai ales activitatii fizice reduse;

reconsiderarea atitudinii fata de prelungirea în timp a stresului fata de abuzul de medicamente, cafea, alcool;

reevaluarea mediului de viata, gresit considerat ca "normal", si trecerea la o alimentatie bogata în vitamine, lichide multe, pilmbari în aer liber, practicarea unor sporturi;

reeducarea, în sensul respectarii necesitatilor fiziologice de somn, de defecatie, de eliminare a starilor de iritabilitate, de înlaturare a gândurilor negative, obsesive.

Este cunoscut faptul ca, în cazul constientizarii de catre pacient a greselilor care au condus la aparitia unor manifestari ca urmare a efectelor stresului, a acceptarii si respectarii masurilor prescrise, acesta îsi poate domina "boala".

În conditiile enumerate mai sus însa, organismul poate fi ajutat sa înlature efectele stresului prin interventii cu mijloace naturale, nemedicamentoase. Printre aceste mijloace masajul ocupa un loc deosebit de important, putând fi adoptat în vederea atingerii a divese obiective.

Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea de fata, s-au formulat urmatoarele ipoteze:

Daca masajul se adapteaza corespunzator, în functie de complexitatea si intensitatea manifestarilor specifice ale efectelor stresului asupra diverselor persoane, înlaturarea acestora se va realiza rapid si eficient?

Daca masajul se asociaza cu tehnici de relaxare preluate si adaptate din terapiile cogniti-comportamentale se va obtine o adaptare mai dinamica la stres sau factori stresanti?

Daca la adaptarile realizate în aplicarea masajului se asociaza si efectele antistres ale cromoterapiei, rezultatele obtinute în combaterea efectelor stresului vor înregistra un spor de eficienta si durabilitate?

I.3 OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pentru a asigura posibilitatea verificarii ipotezelor stabilite initial, cercetarea desfasurata si-a propus atingerea urmatoarelor obiective:

Tragerea unui semnal de alarma cu privire la ritmul alert al diversificarii si intensificarii manifestarilor stresului în rândul populatiei.

Constientizarea de catre populatie a riscurilor la care se supune prin netratarea la timp sau tratarea cu superficialitate a efectelor stresului asupra organismului.

Selectarea si stabilirea pe baza experimentala a celor mai eficiente mijloace si metode de combatere a stresului atât în cadrul programelor kinetoterapeutice, cât si în viata de zi cu zi.

Constituirea rezultatelor obtinute în urma cercetarii ca argumente în favoarea asocierii masajului antistres cu aromoterapia si terapiile conventionale.

Stimularea tuturor factorilor implicati în asigurarea starii de sanatate a individului în vederea demararii cercetarilor cu privire la problema în cauza, pentru ca aplicabilitatea metodei experimentate prin cercetarea de fata sa poata fi extinsa pe scara larga.

II. BAZELE TEORETICE ALE CERCETĂRII

II.1 REACŢII CORPORALE sI PSIHOEMOŢIONALE LA STRES

Reactii corporale la stres.

Din punct de vedere psihologic, sistemul nervos si sistemul endocrin, în corelatie limitata cu hipotalamusul, controleaza modul nostru de a ne adapta la mediul înconjurator.

Cele doua sisteme nervoase vegetative (simpatic si parasimpatic) participa, de asemenea, la elaborarea raspunsurilor corpului cu efecte cardiovasculare (palpitatii, cresterea presiunii sanguine, aflux de sânge catre muschi) si viscerale (stomac, intestine, vezica).

Principalele nivele de vigilenta la om sunt usor de reperat pe EEG:

Starea de veghe se caracterizeaza printr-o activitate electrica a creierului de frecventa rapida si amplitudine joasa: unde beta (15-30 cicluri/sec.).

Starea de relaxare se caracterizeaza printr-o amplitudine mai ridicata si o frecventa mai lenta: unde alfa (8-12 cicluri/sec.). Creierul este în alerta, dar nu preocupat. În aceasta stare, sugestia si autosugestia au efecte benefice importante.

Somnul comporta mai multe faze:

adormirea, unde se amesteca unde alfa si un nou tip de unde mai lente: teta (4-8 cicluri/sec.);

prima faza de somn, unde alterneaza unde beta foarte lente (3-6 cicluri/secunda) si unde mai rapide sigma (12-15 cicluri/secunda) în legatura cu activitatea interna a creierului (vise);

somnul profund, unde persista numai undele cele mai lente înregistrate - delta (0,5 - 3 cicluri/secunda), când trezirea e dificila;

o faza paradoxala, unde predomina o intensa activitate onirica si unde se regaseste aceeasi activitate electrica ca la starea de veghe.

În anii '30, cercetatorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza în interiorul creierului, reactii emotionale.

În anul 1937, Papez începe sa descrie conexiunile dintre sistemul limbic (zona cea mai veche a creierului) în procesul de evolutie si regiunile cortexului, în scopul reprezentarii mecanismului intern al emotiei. W.R.Hess dovedea, în anul 1955, prin experiente pe animale, rolul fundamental al hipotalamusului în reactiile emotionale. Cea mai mare parte a cercetatorilor au vrut sa explice reactiile prin circuite închise în interiorul creierului sau prin secretii hormonale. Lucrarea lui Pierre si Henri Loo, "Stresul permanent", constituie sinteza rezultatelor dobândite în prezent. În anii '50 se demonstrau legaturile existente între undele observate în EEG si starile de relaxare.

Dar, ceea ce intereseaza practic si ceea ce caracterizeaza experienta unei persoane stresate, este "raspunsul global al organismului", care integreaza toate sistemele: muscular, organic, circulator, nervos si hormonal.

Edmond Jacobson a fost primul care a adoptat aceasta pozitie holistica. El a pus sub semnul întrebarii ideea raspândita în mod curent dupa care în urma unei informatii senzoriale, creierul da ordin muschilor sa reactioneze. El a asociat fiecarei reactii emotionale, "reactii neuro-musculare" specifice fiecarei persoane.

Aceste contractii apar simultan cu reactiile sistemului nervos si hormonal si nu la ordinul creierului. El a pus în evidenta, de asemenea o "interactiune reciproca", un "bio-feedback" între activitatile cerebrale si musculare. Se poate spune ca, "organismele reactioneaza direct la schimbarile de mediu", de fiecare data prin reactii organice (sistem simpatic), reactii nervoase si hormonale (SNC) si reactii musculare. Trebuie sa abandonam ideea ca creierul comanda corpul pentru a o înlocui cu aceea a unei "autoreglari biologice globale".

II.1.1. REACŢII PSIHOEMOŢIONALE LA STRES

Omul a avut dintotdeauna intuitia ca anxietatea, orele nesfârsite de munca si conditiile în care se desfasoara aceasta, nesiguranta si amenintarile viitorului, conflictele individuale, pot provoca boli somatice si psihice. Societatea postindustrializata, caracterizata prin rapiditatea schimbarilor tehnologice, complexitatea mereu mai mare a sarcinilor si a consecintelor lor organizatorice si constrângerile privind viata de familie, au exercitat o puternica influenta asupra fragilului echilibru mental si biologic al fiintelor umane, supuse unor tensiuni emotionale si unor frustrari greu de depasit.

Indivizii fac fata zilnic unor atacuri de diverse feluri: pierderi, frustrari si amenintari cu consecinte redutabile. Sentimentele si emotiile legate de acesti diferiti factori externi de stres pot readuce în discutie "homeostazia" individuala, adica echilibrul psihic, emotional si somatic.

Termenul "homeostazie", bine cunoscut în fizica, chimie si fiziologie, a fost extins la fenomenele psihologice si sociologice.

L.von Bertalanffy (1933), teoretician al sistemelor, a formulat o teorie a organismelor, cuprinzând fiintele vii si materia inerta. Exista, spune el, o tendinta universala spre economia de energie, datorata principiului constantei globale. Celulele animale, vegetale, precum si asezarile omenesti, poparele si chiar planetele par a fi conduse de un echilibru homeostatic. Von Bertalanffy, face o distinctie între sistemele închise si sistemele deschise, referindu-se mai ales la organismele vii. Acestea par a fi dirijate de forte biologice (care actioneaza asupra cresterii si îmbatrânirii tesuturilor), care modifica neîncetat nivelul de homeostazie si limitele organizarii lor.

Aceasta tendinta de homeostazie implica realizarea unui echilibru optimal între instinctele legate de viata si de crestere (care conduc sistemul deschis spre o întelegere din ce în ce mai accentuata) si instinctele legate de moarte (care induc o dezintegrare psihologica a organismului). Factorul conducator al personalitatii umane, pe care psihanalistii îl numesc Ego, este o agentie de sinteza si de reglare, toate mecanismele descrise de S. Freud (1982) corespund, prin analogie, celor descise de N. Wiener (1984) în termeni de feed-back si de servo-mecanisme. Acest nivel de coordonare si sinteza este dotat cu functii complexe; ele îi permit individului sa perceapa si sa aprecieze realitatea, ceea ce implica accesul la amintirile constiente, preconstiente si inconstiente. Doar tinând seama de evenimentele externe si interne, Eul este capabil sa aprecieze situatiile de stimulare excesiva, ca si gratificatiile nesatisfacatoare acordate nevoilor instinctive. Functia principala a Eului este de a mentine echilibrul celor doua subsisteme integrate (respectiv sistemul fiziologic si cel psihic ale fiintelor umane), - care la rândul lor - sunt integrate în ansamblul mai complex al personalitatii. Eul este, asadar, în mod continuu, sub presiunea cererilor instinctuale, a nevoilor somatice si amenintarilor, si a altor doleante excesive provenind din mediul intern si extern. Eul este supus stresului si este important de stiut care sunt mecanismele pe care le foloseste pentru a face fata tensiunilor psihoemotionale.

II.1.2. BIOCHIMIA sI MALADIILE STRESULUI

În cursul evolutiei de-a lungul câtorva milioane de ani, fiinta omeneasca a dezvoltat cu mecanisme neurobiologice care sa-i permita sa se adapteze la toate schimbarile din mediul înconjurator, de ordin fizic, social sau psihic.

În ceea ce priveste organismul, acesta trebuie sa-si mentina echilibrul intern (homeostazia) si sa-si mobilizeze energia necesara procesului de adaptare. Omul traieste într-o stare permanenta de stres; un stres stimulator. Potrivit parerii lui Claude Bernard "stresul biologic este necesar ritmului biologic si stabilitatii mediului interior", în consecinta, privarea de stimul sau absenta stresului ar echivala cu moartea. Aceasta constatare a dat nastere credintei în existenta unui "eustres", stres pozitiv. Excesul de stimulare este, deopotriva, periculos si, în cazul când ar depasi capacitatea de adaptare a fiintei omenesti, ar provoca bolile stresului sau chiar decesul. Înca din anii '30 si mai ales la începutul anilor '40, cercetatorii au descoperit în mod progresiv mecanismele puse în functiune de diferitele sisteme biologice pentru a face fata situatiilor de stres, iar relatia stres - boala a dus la o noua dimensiune a abordarii medicale clasice.

II.2 SURSELE STRESULUI

Stresul, prin definitie, este o reactie nespecifica a individului expus actiunii unor factori disturbatori. Se produce la nivelul fiziologic (inima, plamâni, hormoni, transpiratie), psihologic si comportamental - prin urmare, antreneaza ansamblul functional al unei persoane.

Stresul nu este un fenomen specific uman, orice animal îl resimte: prezenta une pisici pune un soarece în stare de alerta! Inima îi bate mai repede, pompeaza mai mult sânge, deci mai mult O₂ si mai multa energie în muschi; în felul acesta eficacitatea fugii sporeste, deci si sansa de supravietuire a soarecelui creste. O data salvat din ghearele pisicii, el se linisteste încetul cu încetul si recupereaza din energia risipita odihnindu-se si mâncând... Pâna la urmatoarea întâlnire cu pisica! Stresul, corespunzând primei reactii a soarecelui, este în acest caz, destinat sa-i asigure cea mai buna sansa de a ramâne în viata. Cu alte cuvinte, daca n-ar reactiona în acest fel, pisica ar avea toate sansele sa-l manânce.

Faza de recuperare este si ea la fel de necesara. Daca soarecele ramâne într-o stare de stres prelungita, se instaleaza epuizarea, la fel de incompatibila cu supravietuirea ca si absenta reactivitatii.

În consecinta, o buna utilizare a stresului înseamna a avea reactia fiziologica, emotionala si psihologica necesara actiunii, urmata de o suficienta recuperare pentru a dispune de aceasta cantitate de energie în caz de nevoie sau când e de dorit.

Acest echilibru între cheltuieli si economii seamana mult cu gestionarea unui buget: a sti sa-ti asiguri linistea si sa te bucuri de viata cu proprii tai bani, fara a-ti periclita în întregime economiile! O buna gestiune asigura în final o sporire concomitenta a economiilor si a posibilitatilor de a cheltui.

Diferenta între om si animal în fata agentilor stresanti consta în posibilitatea pe care o are animalul de a reactiona activ, prin lupta sau fuga, în timp fata de problemele care nu pot fi rezolvate printr-o actiune imediata, omul sufera efectele nefaste ale acestei schimbari fiziologice repetate. Dar omul are capacitatea de a reactiona constient la conditiile exterioare, într-o maniera mai adaptata când supravietuirea sa nu este direct amenintata. El îsi poate dezvolta constient capacitatea de aparare, dezamorsând reactia animala de lupta-fuga. Este unul din efectele fundamentale pe care le urmareste masajul practicat în scop preventiv, alaturi de alte metode de relaxare.

Profesorul Hans Selye din Montreal a fost primul care a definit stresul, în anul 1990, sub denumirea de "sindrom general de adaptare". Sindromul general de adaptare este raspunsul organismului la agresiunile la care este expus, indiferent de cauza si natura agresiunii. Aceasta reactie se împarte în trei faze (fig. Nr. 1):

I. Reactia de alarma

Este reactia de soc, consecutiv la expunerea de mai multe ori la stimuli exteriori la care organismul nu este adaptat. Oricare ar fi agresiunea, organismul reactioneaza prin modificari fiziologice: tahicardie, scaderea tonusului muscular, scaderea temperaturii si a tensiunii, aciditatea gastro-intestinala, depresie, etc.

Aceste prime manifestari sunt urmate de o reactie de contra - soc a organismului, care are rolul de a restabili echilibrul tulburat - pentru moment - prin manifestari contrare.

II. Faza de rezistenta

Ea apare atunci când organismul este supus unei agresiuni prelungite. Rezistenta vis-a-vis de agentul stresant se accentueaza, dar organismul devine, datorita acestui fapt, mai sensibil la alte agresiuni.

III. Faza de epuizare

Atunci când expunerea la agentii stresanti dureaza prea mult timp, organismul devine incapabil sa produca reacta de contra - soc necesara mentinerii unui echilibru. Atunci se produce fenomenul de ruptura. Exemplul unui stres fizic: un microb care ataca pielea provoaca o inflamare locala mare (roseata, tumefactie, durere), care este o reactie de aparare, dupa care se trece la reactia de rezistenta (abcese, furuncule), care limiteaza întinderea agresiunii. În final, poate apare o leziune a tesuturilor cutanate (fistule), în faza de epuizare.

II.3 Evolutia reactiei stresului

Fig. Nr. 1. Evolutia reactiei la stres (dupa H. Selye, (1) )

Legenda:

Reactie de alarma = care pregateste corpul pentru actiune;

Faza de rezistenta = în timpul careia corpul se organizeaza;

Faza de epuizare = caracterizata prin boala.

Factorii de stres

Stresul poate avea cauze fizice, cum ar fi:

foamea, boala, dezechilibrurile alimentare;

surmenajul fizic, oboseala;

schimbarile extreme de clima;

zgomotul (dupa un sondaj IPOP din 1978 zgomotul este factorul; numarul 1 de stres pentru 32% din persoanele interogate);

perturbarile de ritm biologic (cel ce lucreaza noaptea, pilot);

poluarea si intoxicatiile.

Dar, de asemenea, printre factorii cauzatori de stres se numara si aspecte psihologice, frustrari, plictiseala, emotii prea puternice, griji profesionale, schimbari de mediu, etc.

Pentru unii, un astfel de eveniment va fi primit ca stimulativ, pe când alte persoane îsi vor pierde capacitatea de a reactiona corect.

La fel, în fata unei agresiuni microbiene, un organism îsi va mobiliza toate resursele defensive si nu va permite bolii sa se instaleze, în timp ce altul se va lasa coplesit.

Boala nu este cauzata numai de cauze exterioare, ci depinde si de calitatea reactiilor noastre de aparare si de adaptarea în fata agresiunilor. Noi reactionam diferit în functie de mai multi factori: boli anterioare, constitutie fizica, alimentatie, educatie, protectia mediului înconjurator.

Factorii alimentari au o mare importanta, în masura în care conditioneaza în buna parte functionarea sistemului nervos si glandular.

Urmatoarele elemente micsoreaza rezistenta la stres:

excesul de zahar, mai ales cel prelucrat, superior;

excesul de grasimi, mai ales de origine animala;

excesul sau insuficienta proteinelor;

excesul de sare;

excitante: cafea, tigari, alcool;

alimentatia saraca în minerale (Ca, Mg);

alimentatia saraca în vitamine.

Educatia primita pregateste persoana mai mult sau mai putin, pentru a se apara sau adapta. Deficientele în eductie pot fi generatoare de stres, în conditiile în care oamenii nu sunt învatati sa-si respecte limitele si sa nu se angajeze în cursa pentru bani sau putere în detrimentul nevoilor biologice.

II.1.1. STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ

O serie de surse de stres sau de tensiune sunt constituite de mediul de lucru, munca într-un post determinant, excesul sau lipsa de activitate, pericolul fizic, adecvarea dintre individ si medul sau înconjurator si relatia familie-munca.

Sursele legate de mediul de munca

Conditiile sau mediul de lucru au fost factori de stres îndelung studiati de peste un secol si jumatate si pusi în discutie de specialistii din medicina muncii si de ergonomi.

Agentii fizici cum ar fi zgomotele, emanatiile de fum, caldura, la care se adauga consecientele sociale si psihologice ale izolarii datorate folosirii de protectoare de timpan au fost incriminate în studiile privind scaderea productivitatii muncii în unele sectoare de activitate.

MALADII

Tabel nr.1. (dupa Deverenco, P. Anghel, I., Baban, A., "Stresul în sanatate si boala", Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1992 )

O atentie speciala s-a acordat zgomotului si vibratiilor ca rezultante secundare, nedorite, ale mecanizarii si automatizarii, factori frecvent întâlniti în conditionarea stresului profesional. Zgomotul intervine nu numai prin efectele specifice asupra auzului, ci este incriminat si în conditionarea tulburarilor cardiovasculare, digestive si nevrotice.

La cei supusi zgomotelor s-a semnalat cresterea accidentelor de munca si a conflictelor sociale, o atitudine negativa fata de profesie si o stare de iritabilitate permanenta. Zgomotul de mai mica amploare nu produce leziuni anatomice dar genereaza stres psihologic secundar, cu reducerea eficientei în munca si oboseala precoce.

Vibratiile genereaza tulburari vasculare, nervoase si în activitatea organelor interne, dar pot avea repercursiuni negative si asupra coordonarii sensorio-motorii.

Iluminatul, mai frecvent cel insuficient, dar si cel exagerat, provoaca o suprasolicitare a aparatului vizual si grabeste instalarea oboselii neuropsihice. În conditii de iluminare deficitara muncitorii acuza cefalee, ameteala, risc crescut de accidente.

Expunerea la temperaturi extreme impune organismului un efort suplimentar pentru mentinerea homeostazei termice si hidroelectrolitice. Cel mai adesea temperaturile ridicate determina modificari cardiovasculare si electrolitice cu atât mai pronuntate cu cât stresul termic este mai accentuat si nivelul temperaturii ambiante variaza mai mult în cursul schimbului de lucru.

Umiditatea atmosferica si viteza curentilor de aer pot accentua sau diminua efectul nociv al temperaturii ridicate din mediul de lucru: o umiditate de 60% si o redusa miscare a aerului (sub 0,2 m/sec), accentueaza stresul termic.

Între noxele chimice ale ambiantei de munca mentionam concentrarile ridicate de CO₂, care se întâlnesc tot mai frecvent în numeroase activitati proprii etapei actuale de progres tehnic (calele vaselor, submarine nucleare, unele silozuri, imersii).

Studiul asupra efectelor de scurta si de medie durata ale concentratiilor ridicate de CO₂ asupra randamentului initial, constata reducerea vitezei de executie a testelor de rationament, instabilitate si disconfort, ca si tendinta de alterare a memoriei de scurta durata, în cazul în care CO₂ a depasit 15 torri. Aceste manifestari s-ar datora actiunilor directe a CO₂ asupra neuronilor corticali sau ar fi urmarea scaderii PH-ului indus de acesta.

Surse legate de munca într-un post determinant

Munca în anumite posturi afecteaza ritmurile neurofiziologice cum ar fi temperatura, procentul de glicemie, metabolismul, ca si eficacitatea mentala si motivatia fata de munca.

Un studiu referitor la controlorii traficului aerian a evidentiat ca acestia sufereau de ulcere gastrice, diabet usor, hipertensiune, într-o proportie de 4 ori mai mare fata de un grup de control constituit din navigatori aerieni. Desi s-a ajuns la concluzia ca munca într-un punct fix devine din punct de vedere fizic mai putin stresanta atunci când indivizii se obisnuiesc cu conditiile de munca, cei care o presteaza se plâng ca se simt "exclusi din societate".

Pe baza "materialului" furnizat de razboiul din Vietnam, cercetatorii americani au efectuat studii asupra medicilor de pe helicopterele sanitare si al veteranilor reîntorsi în tara; studiul asupra militarilor angajati în operatiuni de lupta a constatat nivelul LH si al testosteronului scazute considerabil la grupele de soldati asteptând atacul inamicului.

Surse legate de supraîncarcare si de deficiente în munca.

French si Caplan[3] stabilesc, în unele dintre cercetarile lor, ca excesul de munca, ca agent stresant, este fie de natura cantitativa, fie de natura calitativa (ex. considerarea unei munci prea grele), fie asociat cu comportamente disfunctionale. Unul dintre studiile lor indica astfel o puternica relatie între cantitatea excesiva de munca si consumul de tigari, consum considerat ca fiind unul din factorii de risc ai bolilor coronariene. O alta cercetare arata ca excesul de munca este asociat unor simptome cum ar fi scaderea respectului fata de sine si refugiul în alcoolism.

Un studiu datorat lui Cooper, Davidson si Robinson , asupra stresului în serviciile de politie, arata ca munca în exces a sergentilor din politia britanica era la originea unei depresii trecatoare; acestia incrimnau procedurile administrative care îi obligau sa efectueze perioade lungi de activitate, la care se adaugau frustrarile cauzate de procedurile judiciare prelungite si incapabile de a-i pedepsi pe delicveti.

Deficientele în munca reprezinta un alt agent stresant legat de mediul înconjurator, acolo unde activitatea este repetitiva, putin stimulatoare, rutiniera, ca, de exemplu, la liniile de asamblare. Plictiseala si dezinteresul psihic fata de munca pot diminua capacitatea de reactie a muncitorilor si functionarilor, în situatii de urgenta sau de neprevazut.

Sub raport comportamental, variaza si eficienta activitatii individuale în functie de intensitatea stresului, nivelul optim atingându-se dupa Welford la un grad mediu de stres, excesul sau substimularea soldându-se cu reduceri ale productivitatii.

Sunt evidentiate sporirea absenteismului si a instabilitatii profesionale, în legatura cu intensitatea stresului ocupational si cu gradul de insatisfactie a muncii. Schimbarea locului de munca si absenteismul se coreleaza cu lipsa perspectivei de promovare si de crestere a salarizarii, cu insatisfactie în ce priveste relatiile cu colegii, cu activitati monotone nestimulante, rol ambiguu si conditii necorespunzatoare de munca. Fumatul excesiv se coreleaza cu tensiunea nervoasa si starea de anxietate. Alcoolismul, ca refugiu, este semnalat în cazurile de încarcare excesiva.

În plus, generatoare de stres psihic mai este satisfacerea inadecvata (peste masura sau sub limita normala) a "unor trebuinte naturale" (viata sexuala abuziva ori insuficienta) sau sociale - comunicarea mai redusa, mai ales la cei "dezradacinati" în procesul urbanizarii.

Surse legate de pericolul fizic.

Pericolul fizic constituie o alta sursa de stres pe care o întâlnim în profesiunile de mare risc, cum ar fi : politia, minele, armata, serviciile de lupta împotriva incendiilor. O cercetare a profesorului Cooper , asupra militarilor însarcinati cu deminarea în Irlanda de Nord, ne arata ca acesti experti, care duc la bun sfârsit respectivele operatiuni, par a fi personalitati putin emotive, cu dificultati în stabilirea de relatii personale durabile si care se conformeaza în foarte mica masura valorilor conventionale dominante. Aceste trasaturi de caracter le îngaduie sa stabileasca o distanta în relatiile interpersonale si le faciliteaza depasirea unor încercari care trezesc o mare teama (moartea sau ranirea grava a colegilor lor), în cursul periculoasei lor activitati profesionale.

Surse legate de adecvarea persoana/mediu.

Satisfactia muncii care poate fi evaluata datorita conceptului Persoana-Mediu (adica adecvarea caracteristicilor psihosociale ale unui individ la conditiile de munca din mediul sau), este un alt criteriu de determinare a stresului-tensiune. În cazul unei inadecvari, si-ar face aparitia un anumit numar de simptome cum ar fi anxietatea, depresia, nemultumirea si boli somatice.

II.4 STRESUL sI ORGANIZAREA MUNCII

Activitatea organizata a omului este reglata de tonusul cerebral, depinzând într-o masura apreciabila de gradul activitatii sistemului nervos. Relatia dintre activare si eficenta se prezinta sub forma unui "U" inversat, activarea sporind prin cresterea stimularii pâna la un nivel mediu, când atinge un grad optim, peste care un plus de stimulare este urmata de scaderea activarii si de reducerea randamentului.

În anii saizeci, preocuparile cercetatorilor s-au deplasat din aria de studiu a stresului în procesul muncii spre diferitele surse de stres induse de rolul jucat de un individ la locul sau de munca.

Conflictul si ambiguitatea rolului; exercitarea responsabilitatii

În 1964, centrul de cercetari al Universitatii din Michigan publica lucrarile lui Kalm, Wolf, Quinn, Snoek si Rosenthal într-un volum considerat de catre cercetatori ca fiind de referinta: "Stresul organizational: studii privind conflictul si ambiguitatea rolului". Ambiguitatea rolului este definita ca lipsa de claritate în ceea ce priveste rolul individului la locul sau de munca, obiectivele propuse si dimensiunile responsabilitatilor sale. Cercetatorii de la Universitatea din Michigan au constatat ca indivizii suferind de aceasta carenta în definirea rolului lor resimteau o minima satisfactie în activitatea lor profesionala, o stare crescuta de tensiune în raport cu munca lor, un sentiment al lipsei de importanta a muncii prestate în cadrul organizarii muncii, însotit de o pierdere a respectului de sine.

Un studiu efectuat de French si Coplan asupra unui grup de 205 ingineri cercetatori si cadre superioare de la una din bazele NASA, "Goddard Space Flight Center", au ajuns la aceeasi concluzie, adaugând o precizare referitoare la acuzatia persoanelor chestionate de a fi supuse unei amenintari la adresa bunastarii lor fizice si mentale, însotite de simptome fiziologice, cum ar fi cresterea presiunii sanguine.

În ceea ce priveste conflictul determinat de rolul jucat de un individ în procesul muncii, el este definit drept acea contradictie generata de solicitarile diferite adresate acestuia si la care el, fie ca nu doreste într-adevar sa raspunda, fie ca socoteste ca respectiva solicitare nu corespunde sarcinilor sale.

La fel ca si în ancheta asupra ambiguitatii, rezultatele privind conflictul determinat de acest rol ajung la concluzii asemanatoare: munca ofera mai putina satisfactie persoanelor care sufera din pricina conflictului determinat de rolul lor în procesul muncii; de altfel, cu cât cadrele care au autoritate în procesul de organizare iau mai multe decizii cu consecinte conflictuale, cu atât creste insatisfactia de munca a subordonatilor lor. Zona cea mai vulnerabila în cadrul conflictelor de organizare a muncii se situeaza la nivelul articulatiei acesteia cu diferiti actori din mediul intern si extern. Astfel, Margolis si Kroe au constatat, ca exemplu de rol conflictual în mediul intern, într-o structura organizatorica, ca potentialul de risc al prezentei ulcerului gastric era de sapte ori mai mare la maistri, raportat la cel al lucratorilor pe care îi aveau în subordine.

Exercitarea unei responsabilitati este un alt agent de stres legat de rolul organizatoric. Responsabilitatea fata de fiinte umane este mai stresanta decât cea fata de echipamente; asta înseamna ca individul exercitând o munca de raspundere trebuie sa petreaca mai mult timp în interactiune cu ceilalti: sa asiste la sedinte de lucru, sa munceasca singuri si, în consecinta, sa faca fata termenelor de predare a rapoartelor si/sau termenelor de executare a sarcinilor. Aceste rapoarte arata însa ca mai exista si alte surse de stres, care se împletesc cu alte elemente variabile, cum ar fi: teama de a nu obtine o avansare, cresterea factorului de izolare datorat exercitarii activitatii de conducere, apropierea de vârsta pensionarii. Reactiile fiziologice la acest tip de stres sunt aceleasi ca si în cazul altor surse: colesterolemie crescuta si nivel ridicat al presiunii sanguine, riscul unor boli, orice simptom legat doar de raspunsurile corpului biologic la sursele multiple si identificabile de stres.

Deosebirile de personalitate sunt determinante importante în capacitatea de reactie a indivizilor în fata conflictelor datorate rolului jucat în procesul de activitate.

French si Coplan semnaleaza ca indivizii cu un comportament mai adaptabil rezista mai bine la stres decât indivizii inflexibili din punct de vedere psihologic.

II.1.1. STRESUL RELAŢIONAL

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane întretinute de superiorul ierarhic cu subordonatii si colegii de munca. Numerosi psihologi au emis ipoteza ca relatiile bune dintr-un grup de munca sunt un factor primordial pentru sanatatea individului si a colectivitatii. Conflictul apare între dispozitiile superiorilor si interesele ori cerintele subordonatilor, sau în situatia în care o persoana în cauza are tendinta realizarii unor transformari în procesul de productie iar superiorii ori subordonatii sunt rigizi sau rutinieri, împotrivindu-se schimbarii. Aceste conflicte stau la baza insatisfactiei în munca si au repercursiuni negative asupra sanatatii fizice si mintale a muncitorilor. În cazul unei activitati de rutina, în care muncitorul nu-si poate etala capacitatile creatoare, munca sa nu este urmata de un stimulent si el nu întrezareste o progresie fireasca în ierarhia profesionala, activitatea se realizeaza fara interes, fara satisfactie, generând stresul ocupational. Influentele negative mentionate sunt resimtite chiar în conditiile în care sporeste retributia, daca aceasta nu este însotita de o ascensiune profesionala.

Dimpotriva, în conditiile în care omul cunoaste scopul activitatii sale, întelege sarcinile de munca si stapâste mijloacele de realizare ale acestora având putere de decizie, rezistenta sa la factorii stresanti sporeste.

O stare de insatisfactie si stres se înregistreaza si în conditiile în care muncitorul are un autocontrol redus asupra deciziilor si nu este consultat în probleme privind propria activitate. O situatie similara se înregistreaza si în conditiile unui suport social insuficient din partea superiorilor, a colegilor sau a subordonatilor.

Legatura dintre stres si desfasurarea cariei profesionale

Pot fi identificate doua mari surse de stres în acest domeniu:

Stresul legat de diferite etape din cariera

Stresul cauzat de frustrarile induse de statutul profesional

II.1.2. CARIERA PROFESIONALĂ

În fiecare etapa a carierei sale, un indvid este supus unor tensiuni si încercari pe care le depaseste cu mai multe sau mai putine dificultati de ordin psihologic.

În societatile industriale, la începutul carierei lor, persoanele sunt obligate sa intre într-o competitie intensa, cu scopul de a câstiga rapid mai multi bani si de a obtine un statut social mai înalt; toti cei si toate cele care "esueaza", ca si cei si cele care reusesc, platesc un pret ridicat. Mijlocul carierei este însotit de un cortegiu de deceptii: încetinirea sau frânarea avansarii, restrângerea oportunitatilor, constatarea atingerii "plafonului", pot conduce la izolarea indivizilor.

Sfârsitul de cariera si pensionarea, cu alte cuvinte finalul vietii profesionale active si deci reconversia energiei psihice de la locul de munca spre alte activitati, este înca o posibila sursa de frustrare, mai mult sau mai putin bine depasita de indivizi; dupa cum se stie, decesele sunt frecvente în cei doi-trei ani de dupa pensionare. În plus, se mai adauga si stresul cauzat de concedieri si reconversiile de cariera, conjugate cu incertitudinea ulterioara privind obtinerea unei sume devalorizate a pensiilor.

II.1.3. STATUTUL PROFESIONAL

Depinde de procedeele de promovare din întreprinderi si de schimbarile sociale si culturale din societate. O întreprindere poate favoriza avansarea exceptionala a anumitor cadre superioare, a unor functionari si muncitori, fara sa ia în seama consecintele emotionale si somatice, pe care aceasta le atrage: supraîncarcare si exces de activitate, un sentiment crescut de insecuritate si izolare fata de mediul sau de munca.

Cresterea ritmului schimbarilor tehnologice, adaptarea continua a întreprinderilor, obligate sa creeze noi produse, sa cucereasca noi piete de desfacere, modifica ritmul de desfasurare a carierelor profesionale în sânul unei întreprinderi, ca si vârsta medie a salariatilor si conducatorilor ei. Tendinta de a avea mereu un personal "tânar", împinge spre marginea societatii industriale un numar apreciabil de cadre competente si eficiente. Toate acestea duc la boli psihice si somatice si, mai ales, la o stare de inconfort psihic, în crestere în unele întreprinderi.

Studii având ca subiect mediul familial în marile centre industriale, insista asupra bolilor coronariene la indivizi care au dobândit prin ei însasi nu prin casatorie un statut social mai ridicat decât statutul lor de origine. Stresul cauzat de schimbarile rapide de statut social a devenit una din problemele cruciale ale societatilor industriale occidentale.

Grupul organizat, ca sursa de stres

A trai într-o societate organizata este, în zilele noastre, un destin împartasit de milioane de persoane; un mediu organizat, prin însasi natura lui, poate reprezenta o sursa de amenintare a libertatii, a autonomiei si a identitatii individuale. Problemele pot fi numeroase: o participare nesatisfacatoare la procesul de decizie, unele deficiente de comunicare, diverse tipuri de interdictii referitoare la comportamentul cotidian în birouri. Kets de Vries de la Mc Bill University, autor a numeroase lucrari asupra stresului si irascibilitatii proceselor de decizie într-o structura organizata, adauga la aceasta lunga lista propriile constatari: exercitarea excesiva a autoritatii, compartimentarea structurii organizatorice, sistemele indirecte de control de gestiune .

Cercetari extinse, teoretice si doctrinare, privind participarea muncitorilor în cadrul structurilor organizatorice, în vederea ameliorarii productivitatii si reducerii stresului, au aparut înca din 1948. Coch si French , într-un articol despre modalitatea de a înfrânge rezistenta la schimbari (studiu asupra unu atelier de croitorie), au constatat cum cresterea participarii mergea mâna în mâna cu cresterea productivitatii, si deci cu satisfactia muncitorilor. În 1974, Margolis, Kroes si Quinn , într-un studiu efectuat asupra a 1400 de muncitori, au aratat ca neparticiparea era un indicator serios si un semnal în ceea ce priveste tensiunea si stresul la locul de munca. Acestor variabile trebuie sa-i adaugam lipsa de apreciere a sarcinilor îndeplinite, practicata de catre cei responsabili cu organizarea muncii.

Rezultatul acestor cercetari ar putea determina structurile organizatorice sa adopte un program de prevenire a stresului, care ar duce la modalitati noi de exercitare a autoritatii, la o actiune de reasezare a structurilor, în vederea unei diminuari a compartimentarii, si la o strategie adecvata de comunicare interioara si exterioara.

Surse de stres din viata cotidiana: viata familiala

Personalitatea individului nu poate fi separata de mediul familial zilnic, nici de preocuparile sale extraorganizationale. Ori, nici un studiu privind stresul individual, nu poate trece cu vederea problemele familiale, dificultatile financiare, conflictul dintre ideile personale si cele ale sistemului de organizare a întreprinderii, conflictul dintre solicitarile de la locul de munca si cele familiale.

Nu exista pâna astazi nici un studiu global care sa ia în considerare ansamblul tensiunilor cu care se confrunta individul. Cercetarile efectuate începând cu anii '70, evidentiaza (în lumea anglo-saxona) un comportament identic al majoritatii sotiilor unor cadre medii: acestea considera ca rolul ce le revine este acela de a-si sustine sotii. Alte anchete, privind sotiile cadrelor superioare, insista asupra "contractului tacit", niciodata pomenit de cei doi interesati, contract prin care sotia accepta sa joace rolul de "stâlp al familiei", în asa fel încât sotul sa poata face fata în mod liber tuturor exigentelor profesionale si organizatorice.

Întreprinderea a avut de câstigat din aceasta separare a sarcinilor, acceptata sau suportata de sotii, aceasta oferind astfel "managerilor" refugiul si securitatea caminului familial.

Sustinerea din partea familiei sau a prietenilor, si o buna ambianta de lucru permit controlarea cu mai multa eficienta si cu mai putina reactivitate a situatiilor stresante. Într-adevar, faptul ca ai cu cine sa stai de vorba despre problemele tale, ca te întorci, seara de seara, în sânul unei familii unite, ca ai colaboratori simpatici - toate acestea favorizeaza calmul si dobândirea competentelor necesare pentru a face fata stresului.

Situatia opusa - izolarea familiala sau de prieteni, o ambianta relationala tensionata - agraveaza reactivitatea la factorii de stres, diminuând sprijinul si adaugând noi tensiuni.

O relatie buna cu cei din anturajul nostru este un factor important de echilibru, de reusita si diminueaza consecintele nefaste ale stresului. Este deci de dorit "sa ne cultivam" relatiile cu ceilalti, si nu doar din motive altruiste.

II.1.4. STRESUL sI SCHIMBĂRILE DIN MEDIUL SOCIAL

Schimbarile din mediul social intervin la diferite niveluri: national, comunitar, familial si individual.

Conditiile economice, perioadele de razboi, nesiguranta politica pot avea influente asupra unor întregi populatii; la scara individuala, evenimente ca doliul sau pierderea locului de munca pot avea consecinte grave.

Sursele de stres legate de mediul social

Mobilitatea geografica si migrarile sunt considerate ca factori de stres productori de boli mintale si de dezordini somatice. Toate cercetarile în acest sens arata ca populatiile migrate prezinta procente de spitalizare psihiatrica mai ridicate decât celelalte grupe de populatii. Factorii explicativi ai acestei fragilitati psihice sunt: diferentele culturale (între tara de origine si cultura tarii de adoptie), conditiile economice si sociale în noua societate si presiunile exercitate pentru asimilarea populatiilor emigrate.

Cercetatorii insista asupra faptului ca emigrantii care se instaleaza în zonele urbane, unde exista deja populatii din tarile lor de origine, se adapteaza mai usor decât cei care nu au o asemenea referinta; stresul este si mai mare atunci când diferenta culturala este importanta. S-a constatat, de asemenea, vulnerabilitatea la maladiile somatice; Graham si Reeder demostreaza ca oamenii mobili din punct de vedere geografic prezinta un procent mai mare de maladii coronariene decât cei stabili.

Schimbarea sociala survine, de asemenea, în cazul modificarilor mediului înconjurator actual, datorita industrializarii, urbanizarii, reînnoirii retelei urbane sau schimbarilor economice foarte rapide. Impactul pe care îl au astfel de modificari asupra populatiei se manifesta prin "fragilizarea" indivizilor. Programele de reînnoire urbana au consecinte asupra vulnerabilitatii crescute a populatiei si duc la o crestere a stresului profesional. Disparitia totala a vechilor comunitati si dezintegrarea sistemelor relationale stabilite fac ca persoanele vârstnice sa fie lipsite de orice sprijin social. Pe de alta parte, Brenner a verificat ipoteza potrivit careia atunci când activitatea economica este în declin, stresul social global creste în egala masura cu spitalizarea mentala". Când îsi face aparitia stresul, coeziunea gradului social joaca un rol important în prevenirea spitalizari psihiatrice.

Dezorganizarea sociala si dezintegrarea unor întregi comunitati (ex. Liban în 1989, sau Rwanda în 1995) apar atunci când acestea sunt confruntate cu dezastre naturale, deportari sau transplantari, razboaie civile sau orice alt soc de dimensiunile unui cataclism.

Toate cercetarile ajung sa sublinieze cresterea frecventei tulburarilor mentale, a tuberculozei, a atacurilor coronariene si a hipertensiunii, care însotesc asemenea evenimente.

Absenta si/sau dezintegrarea structurilor sociale si comunitare slabesc rezistenta mentala a indivizilor.

Sursele de stres legate de viata personala.

Stresul poate decurge nu numai din conflictul de rol dar si din ambigutatea (obiectiva sau subiectiva) a rolului.

Evenimentele de viata sunt definite ca " schimbari în structurile si relatiile psihosociale ce determina reorganizari ale circumstantelor uzuale si impun organismului un efort de reajustare perioada în care individul apare mai vulnerabil la stres si consecintele lui"

În 1949, în America, s-a tinut o conferinta cu titlul "Sresul si manifestarile corporale", patronata de Asociatia pentru Cercetarea Maladiilor Nervoase si Mentale. Aceasta conferinta a constituit punctul de plecare al tuturor cercetarilor întreprinse asupra rolului evenimentelor din viata personala în etiologia diferitelor boli individuale. Cercetatorii au avansat ipoteze potrivit carora asemenea evenimente actioneaza ca factori acceleratori în declansarea unor boli, dar nu determina tipul bolii.

Holmes si Rahe pun în circulatie ipoteza ca acumularea de evenimente de viata creste predispozitia individului la diverse boli. Ipoteza emisa s-a concretizat în alcatuirea unor chestionare pentru masurarea schimbarilor de viata, orientate în principiu asupra urmatoarelor domenii: familial, profesional, social, financiar, sanatate. De atunci, s-au acumulat un numar impresionant de studii ce vizeaza aceasta categorie de factori de stres psihosocial (numai în primii zece ani numarul lucrarilor a depasit 100), dar datele contradictorii si controversele abunda si astazi.

Bruglea si colaboratorii sai , pornind de la discriminarea pacientilor depresivi de lotul martor, realizeaza o discriminare a clasificarii evenimentelor de viata sub aspectul amenintarii si nonamenintarii.

Unii autori, încadreaza evenimentele de viata în stresul acut numindu-le "crize de viata" si le disting de stresul cronic produs de tracasarile psihice (hassles), care cumulate într-o perioada scurta de timp, produc distres (stres "negativ").

Holmes si Rahe includ în cadrul evenimentelor de viata care "rup" echilibrul individului sau îl ameninta atât evenimentele pozitive (casatorie, promovare), cât si cele negative (decese, conflicte). Unele studii subliniaza ca doar schimbarile indezirabile, necontrolabile, nepredictibile si grave produc stres, în timp ce alte lucrari insista asupra capacitatii de control asupra evenimentului; concluzia unanima ca si evenimentele pozitive, care scapa controlului individului, sunt la fel de agresive ca si cele negative.

Studiile efectuate demonstreaza, într-o maniera statistic semnificativa, legatura dintre numarul si intensitatea evenimentelor din viata individuala si posibilitatea aparitiei unor maladii într-un viitor apropiat. În acest mod, stresul cotidian intens a fost legat de urmatoarele consecinte somatice: moarte subita în urma unui atac cardiac, diferite accidente, raniri pe terenul de sport, tuberculoza, leucemie, diabet, toata gama de suferinte minore. La fel, rezultatele care depasesc 300 de puncte pe scara Holmes si Rahe au fost asociate cu simptomele unor maladii nervoase si mentale.

II.1.5. FACTORII INDIVIDUALI sI SOCIALI DE REZISTENŢĂ LA STRES

Unii indivizi sunt obligati sa faca fata unor evenimente stresante, sunt atinsi de boli cronice si de dezordini mentale, în timp ce altii sunt fericiti. Este de la sine înteles ca sursele de stres nu pot ele singure explica declansarea bolilor si ca trebuie luati în considerare si alti factori, cum ar fi caracteristicile situatiei stresante, calitatile psihologice si biologice ale indivizilor, precum si, în completare, caracteristicile sistemelor sociale care actioneaza ca niste bariere protectoare ale indivizilor: un model biopsihosocial.

Caracteristicile situatiei stresante.

Caracteristicile "stresorilor" sau "agentilor stresanti", asociate cu declansarea maladiilor, sunt evaluate în functie de intensitatea, de dimensiunea, de durata lor, de imposibilitatea de a fi prevazute, de "efectul de noutate".

Intensitatea este masurata prin variatiile schimbarilor percepute în situatia personala sau în mediul înconjurator global al societatii. Studii asupra perceperii unor asemnea schimbari, realizate pe studenti ai universitatilor americane (pe un esantion de 678 persoane), stabilesc o corelatie pozitiva între schimbarea perceputa în mediul social si nivelul de anxietate si de stres, masurat pe scala de anxietate. Nivelul de anxietate era si mai ridicat atunci când schimbarea perceputa nu era una dorita si înca mai ridicat, atunci când schimbarea sociala avea consecinte asupra vietii personale. Dimensiunea evenimentelor stresante (adica "marimea" lor apreciata pornind de la situatii stresante considerate ca medii sau normale), are un anumit efect (prin durata) asupra alterarilor fiziologice si psihologice individuale.

Cercetarile efectuate duc la urmatoarele concluzii:

toate persoanle expuse unor situatii de stres intens si de lunga durata nu-si mai regasesc niciodata starea anterioara de bunastare fizica, biologica si psihica;

toate persoanele supuse unor amenintari de durata privind viata lor, oricare ar fi caracteristicile lor psihologice, sunt proiectate într-un univers unde predomina numai reactia biologica profunda si universala a vietii individuale.

Durata unui eveniment stresant are efecte variabile; în unele cazuri, o experienta scurta dar intensa poate avea un efect devastator, asemanator celui cauzat de situatiile de stres durabile.

Evenimentele imprevizibile au efecte mai puternice asupra persoanelor, decât evenimentele anticipate mental. În ultima instanta, "efectul de noutate" face sa creasca impactul situatiilor stresante (ex. experientele implicând privatiuni senzoriale). În cazul în care toti agentii stresanti actioneaza simultan sau secvential, se manifesta un efect de "supraîncarcare" si, oricare ar fi rezistenta organismului, chiar si o supraîncarcare minima poate avea consecinte dramatice.

II.1.5.1. CARACTERISTICILE PSIHICE sI BIOLOGICE INDIVIDUALE sI MEDIUL SOCIAL

De la caracteristicile evenimentului stresant cercetatorii au trecut la studierea caracteristicilor persoanei, gândindu-se ca este greu sa prevezi consecintele unui eveniment, daca nu cunosti trasaturile de caracter ale personalitatii respective.

Comportamentalistii americani, B.P.Dohrenwend si B.S. Dohrenwend au stabilit ca perceperea stresului de catre indivizi depinde de doua mari categorii de variabile[20]:

1. factorii personali, cum ar fi pragul senzatiilor biologice si psihologice, inteligenta, capacitatea verbala, tipul de personalitate, sistemele psihologice de aparare, experienta trecuta si un anume simt de stapânire a propriului destin;

2. factorii externi, cum ar fi vârsta, nivelul scolar, veniturile, ocupatia profesionala.

De aceea, cercetatorii s-au orientat catre acele caracteristici ale personalitati care pot induce, pe termen lung anumite boli somatice. Cele mai cunoscute cercetari în materie au fost cele consacrate bolilor coronariene si personalitatilor denumite de tip "A", ale caror caracteristici sunt : agresivitatea, ambitia, spiritul de competitie, obsesia muncii, obsesia timpului care trece etc., prezente la numeroase persoane suferind de o boala cardiaca.

Alte cercetari au descoperit ca una din variabilele critice de rezistenta la stres era capacitatea emotionala de raspuns.

Pragul de anxietate sau de angoasa poate fi mai mult sau mai putin ridicat, în functie de individ; în consecinta, indivizii cei mai vulnerabili vor fi aceia care prezinta un prag al angoasei foarte scazut. S-a sugerat ca vulnerabilitatea la stres poate varia în functie de sursele de stres. Rezistenta la stres a unui individ nu poate fi evaluata fara a se tine cont de mediul înconjurator. În ecuatia stresului, pozitia sociala a unui individ în cadrul comunitatii îi influenteaza vulnerabilitatea la stres. Stresul este minim la toti cei implicati într-o structura sociala care actioneaza, dupa modelul protectiei interne individuale, ca un scut protector. Orice ruptura a legaturilor cu mediul, deschide poarta slabiciunilor individuale: izolare sociala, marginalizare sociala si lipsa unui statut.

În concluzie, se poate spune ca extrem de numeroasele schimbari majore sociale si individuale pot duce la cresterea vulnerabilitatii la stres a populatiilor si a indivizilor. Toate cercetarile efectuate pâna astazi au permis identificarea, datorita unui anume numar de variabile, a acestei populatii cu cota mare de risc, dând astfel posibilitatea autoritatilor oficiale sa puna în aplicare politici de prevenire.

În schimb, aceste cercetari nu au dus la stabilirea cu precizie a riscurilor la care sunt expuse celelalte persoane, cu exceptia personalitatilor de tipul "A". Abordarile denumite psihosomatice par a fi promitatoare, datorita capacitatii lor de diagnosticare a subiectilor cu cota mare de risc, cu atât mai mult cu cât, relativ recent, s-au descoperit si numeroasele mecanisme biochimice ale stresului.

II.5 PREVENIREA sI TERAPIA STRESULUI

Abordarea preventiva în medicina, aplicabila si în domeniul stresului, recurge la trei modalitati principale :

Identificarea atât a factorilor stresanti, cât si a indivizilor si grupurilor vulnerabile la stres (de exemplu la cei expusi la factori nocivi majori, handicapati).

Reducerea vulnerabilitatii si marirea rezistentei organismului (ex. prin alimentatie, efort fizic rational, substante adaptogene).

Protectia, prin evitarea sau eliminarea agentilor ambientali fizici sau psihosociali nocivi, demers mult mai usor realizabil în cazul factorilor fizici, si mult mai dificil în ceea ce priveste cei psihosociali, din cauza absentei unor modele conceptuale valide, a utilizarii insuficiente a cunostintelor existente si a evaluarii lacunare a beneficiilor masurilor de interventie.

O sintetizare mai analitica a modalitatilor de interventie si prevenire se poate axa pe modelele existente ale stresului.

Vom apela la modelul Kagan - Levi al ecosistemului om - ambianta, conform caruia interventiile vizeaza urmatoarele etape[22]:

Modificarea, moderarea si, pe cât posibil, eliminarea stresorilor ambientali.

Interventii asupra variabilelor mediatoare, inclusiv psihosociale, unele de favorizare a adaptarii (ex. suportul social), altele de intensificare a reactiilor (ex. agresivitatea).

Întreruperea mecanismelor cu potential patogen prin interventii asupra factorilor psihoneuroendocrini (ex. prin psihofarmacoterapie, relaxare) si a proceselor sociale (a celor care intensifica alinierea).

Interventii asupra precursorilor bolii si a simptomelor acute, identificate prin examinari medicale sau psihologice (a formelor usoare de anxietate sau depresie sau a hipertensiunii incipiente).

Masuri de prevenire secundara si de terapie a bolilor psihosomatice manifestate.

Dupa opinia lui Levi[23] pentru a fi eficient, programul preventiv trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

Sa se axeze pe o viziune realista asupra omului si ambiantei, luând în considerare aspectele fizice, mentale, sociale si economice.

Sa promoveze o strategie ecologica care sa ia în considerare interactiunea între întregul ansamblu individual si ambiental.

Sa evalueze continuu, în baza unui feed-back informational, efectele complexe ale modificarilor si interventiilor cu ajustare permanenta si supla la aceste mutatii.

Sa asigure în mod democratic individului conditii de influentare a propriei situatii si de comunicare cu factorii decizionali.

Sa se bazeze pe un suport mental, solidar între individ si grupurile sociale.

De aici rezulta si necesitatea individualizarii programelor de reducere a stresului.

2.1. REMEDII TRADIŢIONALE sI MODERNE DE PREVENIRE A STRESULUI

Simptomele stresului sunt perceptibile individual: angoasa, depresie, tensiune nervoasa, tulburari sexuale, scadere a tonusului, oboseala, scaderea atentiei si vigilentei, a memoriei, tulburari somatice functionale si organice diverse: tulburari de digestie, cardiovasculare, migrene, colite. Toti subiectii si fiecare în parte, constient sau inconstient, resimt modificarile corporale si psihice induse de stres.

Dintotdeauna omenirea a facut apel la remedii pentru a putea face fata în continuare vietii de zi cu zi; în epoca moderna, progresele farmacologiei au contribuit pe larg la furnizarea de noi remedii. În aceasta privinta, ceea ce este frapant, este sublinierea accentuata a functiei orale pentru a face fata stresului. Se instaleaza o regresie psihica, care faciliteaza fiintelor omenesti în suferinta o întoarcere la preafericita perioada a alimentatiei materne.

II.6 REMEDII TRADIŢIONALE

Recurgerea la alcool, care induce o senzatie de destindere si o usoara stare de excitatie, poate, în caz de exces, sa provoace si sa intensfice tulburari de scaun si sa agraveze depresia latenta. Tutunul (nicotina), stimulând productia de adrenalina, diminueaza angoasa, sporeste starea de veghe si procura o senzatie de energie; pe termen lung, toate studiile confirma ca folosirea sa prelungita antreneaza tulburari cardiace, respiratorii si anumite forme de cancer.

Laptele, cacaua, cafeaua si infuziile fac de asemenea parte din retetele traditionale: laptele, remediu împotriva insomniei, contine un aminoacid întaritor, L - triptofanul, pe care organismul îl utilizeaza pentru productia de substante regularizatoare ale somnului. Stresul antreneaza pierderi de energie în decursul zilei, iar absorbtia de zahar din ciocolata poate provoca o senzatie provizorie de energie, urmata de o contralovitura de insulina, care face sa creasca iritabilitatea si oboseala; la fel, cofeina prezenta în cafea, amelioreaza starea de veghe si creste puterea de concentrare, dar obisnuinta duce la un consum crescut, cu consecinte manifestate prin tulburari ale ritmului cardiac, dureri de cap, tensiune musculara, iritabilitate si insomnie. Infuziile, baute ca un substitut de cafea sau de ceai, pot provoca reactii alergice imprevizibile; anumite plante sunt droguri puternice.

II.7 REMEDII MODERNE

Remediile moderne antistres, la care au recurs îndeosebi membrii societatilor industriale evoluate sunt bine cunoscute: asa-zisele vitamine antistres, somniferele, tranchilizantele. Vitaminele C si B sunt necesare într-o perioada de stres fizic (o interventie chirurgicala, ranire, sarcina, eforturi violente, performanta de lunga durata), dar ele sunt ineficace la nivel psihologic; ele nu pot "vindeca" crizele de angoasa si depresie.

În numeroasele anchete privind stresul, s-a constat o crestere constanta a consumului de somnifere si tranchilizante la scara tarilor planetei.

Somniferele dau o senzatie de destindere si actioneaza asupra creierului pentru a induce un somn natural, cu riscul progresiv al perturbarii ciclurilor somnului, instalarii unei somnolente diurne si scaderii performantei.

Tranchilizantele procura, la fel ca si somniferele, o senzatie de destindere, favorizeaza somnul si au o actiune relaxanta asupra respiratiei si sistemului nervos. În doza mare, asociate cu alcoolul si folosita pe perioade îndelungate, pot induce dependenta, provoaca oboseala si agravarea depresiilor existente.

II.1.1. TERAPIILE sI METODELE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA STRESULUI

Din anii '30 si pâna în zilele noastre, medicii si psihoterapeutii au elaborat numeroase metode de lupta împotriva stresului. Aceste metode, oricât ar fi de diferite, au toate drept obiectiv diminuarea progresiva a tensiunilor psihice si musculare si o scadere a excitatiilor senzoriale (auditive, vizuale), cu importante consecinte de relaxare asupra majoritatii functiilor vitale.

Rezultatele asteptate reprezinta "dominarea stresului"; se pare ca toate aceste metode, care sunt trecute în revista pe scurt, sunt o marturie a faptului ca aceasta abordare trebuie sa constituie prima etapa a unui tratament de urmat pe plan psihoterapeutic, însotit uneori de un tratament medical.

Indivizii nu sunt toti egali în fata acelorasi traumatisme; ei sunt limitati în ceea ce priveste capacitatea de stapânire de sine chiar de propria lor functionare mentala si psihica, de viata lor personala, de mediul familial si socio-profesional. În numeroase cazuri, este insistent recomandat sa se faca apel la terapii de relaxare, ale caror efecte benefice sunt mai mult sau mai putin durabile, în functie de persoana. Acestea sunt:

Exercitii de relaxare corporala: gimnastica aerobica, stretghing, activitati cu impact redus de stres. Aceste exercitii fizice practicate pe termen lung, fac sa scada ritmul cardiac, reduc riscurile de hipertensiune, de tensiune musculara, diminueaza anumite dureri, cu consecinte psihice, cum ar fi reducerea temporara a angoasei, depresiei. Acestor exercitii corporale practicate în Orient li se pot adauga exercitii corporale din Extremul-Orient: Tai chi, însotit de miscari care le amintesc pe cele ale dansului, procura o senzatie de calm (punând în miscare toate partile corpului); Yoga, practicata de mult timp în Europa occidentala, duce la scaderea ritmului cardiac si a ritmului respirator, inducând o senzatie de profunda relaxare.

Metode de relaxare mentala:

meditatia, efectuata într-un mediu protejat de orice excitare senzoriala si însotita de o respiratie lenta si ritmata, poate contribui la reducerea multor simptome (doua sedinte de 10-20 minute pe zi);

evadarea imaginara sau creatrea de imagini mentale este o tehnica asemanatoare celei folosite de atletii de performanta pentru a-si îmbunatati rezultatele; închipuindu-ti ca te afli în diferite locuri sau situatii placute, reactivezi astfel, printr-un proces de asociere de idei, numeroase reprezentari mentale susceptibile de a favoriza o scadere a tensiunii.

Metodele care folosesc mijloace tehnice

"relaxarea în apa" se practica într-un compartiment special, perfect izolat, cu efecte spectaculare; pericolul este ca, în unele cazuri, aceasta izolare senzoriala poate provoca angoasa;

"bio feed-back"-ul denumit si tehnica "anti-stress", a fost introdus în stiintele neuro-psiho-medicale în 1969, de catre Kamyia si Miller. Metoda consta într-un proces de antrenare a organismului în scopul modificarii unor functii fiziologice care în mod obisnuit sunt inconstiente, involuntare si automate. Antrenamentul se realizeaza asistat de un aparat electronic (monitor) care masoara si furnizeaza informatii fiziologice, în timp ce organismul exercita un control voluntar asupra lor. Procedeul pune subiectul în dubla ipostaza de observator si controlor.

Antrenamentul implica:

un control continuu al raspunsului fiziologic, printr-un procedeu de încercare si eroare;

un avertisment imediat (feed back) care aduce la cunostinta subiectului fiecare schimbare, prin semnal vizual sau auditiv - prin frecvente variabile;

motivatie pentru modificarea raspunsului fiziologic.

Cercetarile au dovedit ca sedintele de bio feed-back, efectuate timp de opt saptamâni, conduc la modificarea urmatorilor parametri: predominarea ritmului alfa si beta de pe ECG, reducerea tensiunii arteriale si musculare, a rezistentei electrice a pielii (ce traduce nivelul de anxietate al subiectului), normalizarea ritmului cardiac si a temperaturii.

Odata dobândit controlul voluntar asupra unor procese fiziologice automate, cu ajutorul monitorului, achizitiile se transfera în situatiile cotidiene, în raspunsul organismului la stres; cercetatorii nu stiu totusi cum functioneaza aceasta interrelatie om-masina si care este efectul ei asupra ritmului cardiac, tensiunii arteriale si psihicului.

Metode psihoterapeutice

Toate metodele citate pâna acum au calitatile si eficacitatea lor, mai ales în sensul întretinerii starii de sanatate la indivizii care nu au ajuns pâna "la fund", care mai pot înca "face fata si care accepta modalitatile" de a-si spori rezistenta. Atunci când rezistenta psihica individuala nu mai permite înfruntarea dificultatilor zilnice, când anxietatea si depresia se instaleaza si apar anumite tulburari somatice, este important sa se recurga la medici, psihiatrii, psihanalisti, psihoterapeuti si psihosomaticieni. În acel moment, este insistent recomandat sa se combine, de exemplu, o metoda de relaxare corporala (care faciliteaza autocunoasterea fizica si psihica) cu psihoterapia psihanalitica sau psihosomatica.

II.8 Relaxarea în terapia cognitiv-comportamentala

II.1.1. OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI sI RELAXĂRII

Ob. 1. Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Ob. 2. Sa determinam nivelul general al stresului

Ob. 3. Sa ne odihnim rapid

Ob. 4. Sa facilitam un somn odihnitor

Ob. 5. Sa reusim sa fim calmi

II.1.1.1. CĂI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR

Ob. 1. Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Capacitatea de a ne relaxa este o componenta esentiala în învatarea controlului si ale impulsurilor.

Învatarea controlului reactiilor emotionale începe prin sedinta de relaxare de aproximativ 25 min., sedinte destul de lungi si profunde, urmate de exercitii de relaxare rapida si mai putin profunda.

Obiectivul se considera atins daca subiectul se poate sa se calmeze cu usurinta în majoritatea situatiilor stresante.

Învatarea cognitiv-comportamentala este esentiala pentru tratamentul tulburarilor anxioase (fobii, tulburari obsesive, crize de panica, etc.), reactiilor impulsive si tulburarilor somatice numite functionale (hipertensiune arteriala, cefalee hipertensiva, dureri lombare). Ea este utila pentru persoanele care nu prezinta tulburari psihologice caracteristice dar care doresc sa îsi diminueze tracul si alte reactii emotionale, care perturba desfasurarea optima a activitatii lor.

Utilizând aceasta terapie, persoanele devin capabile sa diminueze tensiunea psihica si mentala sa devine mai sensibile la cresterea încordarii corporale. Acesta este un indiciu capital pentru a asocia o procedura de autosugestie constienta si a evita sa fim implicati într-o reactie emotionala.

Controlând mai bine reactiile emotionale, persoanele devin capabile sa îsi diminueze în câteva secunde nivelul încordarii si sa se apropie astfel de activitatea fiziologica optima pentru comportamentul dorit.

Ob. 2. Sa determinam nivelul general al stresului

Învatarea metodica a relaxarii permite:

Diminuarea excesului de încordare musculara si de tensiune psihica la persoanele stresate frecvent sau cronic

Adaptarea unui stil de viata mai putin obositor

Prevenirea unei serii de tulburari somatice si psihice

Ob. 3. Sa ne odihnim rapid

Învatarea relaxarii permite recuperarea rapida a energiei datorita:

sedintelor de relaxare mai lungi sau mai scurte (10-30 min.) si profunde ("relaxare - recuperare" si " relaxare - prevenire")

Unor "mini - relaxari" (câteva secunde sau minute) repartizate pe tot parcursul zilei.

Pentru îmbunatatirea si mentinerea starii de sanatate este preferabila o pauza de relaxare de cât sa consumam în exces substante excitante.

Ob. 4. Sa facilitam un somn odihnitor

Când am învatat sa ne destindem repede si bine, reusim sa adormim repede, ne reluam somnul mai usor în cazul întreruperii lui, dormim mai bine, mai profund. Timpul acordat somnului, în cazul praticarii acestei metode poate fi scurtat.

Ob. 5. Sa reusim sa fim calmi

sedintele de relaxare profunda au fost organizate utilizând meloterapia si vizualizarea mentala a unor scene agreabile. Aceste sedinte permit ceea ce Abraham Maslow numea "experiente de vârf", momente în mod deosebit fericite si revitalizante.

II.1.2. LOCUL RELAXĂRII ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

Unele dificultati psihologice si somatice se rezolva simplu prin învatarea relaxarii (în sedinte regulate de relaxare-odihna si adaptarea cvasiinstantanee a unei atitudini relaxate o data cu aparitia situatiilor stresante):

Tulburari functionale - hipertensiunea arteriala, cefalee provocata de tensiune, dureri lombare, unele forme de insomnie, etc.

Învatarea relaxarii aduce mari satisfactii majoritatii persoanelor care au urmat în întregime training-ul

Timpul investit este în întregime recuperat datorita ameliorarii calitatii somnului, diminuarii stresului si oboselii.

II.1.3. METODE DE RELAXATE ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

Desi oamenii dispun de o capacitate înnascuta de a se relaxa fizic si mental, ceea mai mare parte dintre ei o folosesc putin sau incorect. Horsent Benson, specialist în tulburari cardiovasculare, profesor de medicina la Universitatea Harvard defineste 4 comportamente fundamentale ale relaxarii.

Un mediu calm, la adapost de surse de distragere;

O pozitie confortabila, în care încordarea musculara este redusa pe cât posibil;

O atitudine pasiva (de tipul "fie cec-o fi") analoga celei adoptate pentru a dormi si care este la antepodul vointei crispate de a realiza performante;

Focalizarea întregii atentii pe un stimul determinat (sunet, cuvânt, obiect, respiratie, senzatii corporale)

Metodele de relaxare se observa, în principal, la nivelul 4, în diferite tehnici. De exemplu:

În tehnica yoga traditionala, atentia se centreaza pe un sunet secret ("mantra") încredintat de catre un maestru.

în "training-ul autogen" al lui Schultz, atentia se centreaza e impresii fizice de toropeala si caldura

II.1.4. PRACTICA RELAXĂRII ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

În terapia comportamentala am început învatarea relaxarii printr-o versiune ameliorata si rapida a metodei Jacobson. Aceasta tehnica a fost punctul de plecare pentru învatarea pe etape, care a avut ca efect diminuarea rapida asupra activarii fiziologice provocata de situatii stresante.

Specificul metodei lui Edmond Jacobson, rezida în focalizarea atentiei pe senzatii provocate de contractii si decntractii ale grupelor de muschi. El si-a numit metoda "relaxare progresiva" din doua motive

persoana relaxeaza gradat unele grupe musculare,

pe masura ce aceasta relaxare este practicata zilnic ea se îmbunatateste calitativ si se obtine mai repede învatarea relaxarii a permis întreruperea cercului vicios "frica tensiune musculara amplificarea durerii intensificare fricii si a tonusului frica..."

Studii ulterioare au permis ameliorarea eficientei metodei. Versiunea actuala a relaxarii progresive prezinta un raport excelent eforturi-beneficii:

procedura de baza se învata în câteva ore

ea implica un ritm de 3-4 exercitii saptamânale de-a lungul mai multor saptamâni sau luni, pentru a ajunge la o relaxare convenabila în câteva secunde

Punctul forte al metodei Jacobson, de relaxare progresiva, este dat de faptul ca implica foarte putine inconveniente, în comparatie cu alte metode care antreneaza uneori stari de angoasa, mai ales la persoanele care devin usor anxioase. O eficienta deosebita a avut programul tipic " comportamental" demonstrat de numerosi cercetatori, în special de Bernstei de Borkovec (1973) si Ost (1987).

II.1.4.1. ETAPA I

Prima etapa este constituita din exercitii de relaxare prin contractie urmata de relaxare a urmatoarelor 13 grupe de muschi: muschii mâinii dominante si antebrat, brat dominant, (contractie prin bicepsi), muschii celelaltei mâini si a antebratului, celalalt brat, muschii piciorului si a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus, muschii abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gâtului, gurii si obrajilor, ochilor, genelor si sprâncenelor, fruntii, scalpului.

Contractia unui grup muscular se face pe inspir urmata de o scurta apnee (durata aprox. 5-12 sec.)

Deeconectarea efectuata destul de repede este realizata pe un expir mai lent, concomitent cu enuntarea în gând a unui cuvânt cheie ce evoca relaxarea: relaxat, destins, calm. O atentie deosebita am acordat intensitatii contractiei astfel încât sa nu produca durere sau tremuraturi, pe concentrarea subiectilor, pe contractiile si relaxarile muschilor, pe contrastul dintre încordare si relaxare. Acest exercitiu a fost realizat cu grupa experimentala în fiecare zi, timp de doua saptamâni.

CODIŢII PENTRU O BUNĂ RELAXARE

a. Alegerii si asigurarii contextului, golirea vezicii, retragerea într-un loc calm si agreabil cu o temperatura moderata, neutralizarea surselor posibile de distragere a atentiei, asigurarea unei tinute lejere

b. Adoptarii unei pozitii confortabile: culcat pe un pat/canapea, asezat pe un fotoliu cu un suport pentru cap, picioarele putin departate unul de altul

c. Centrarii întregii atentii pe exercitiu: închiderea ochilor, suspendarea provizorie a preocuparilor, proiectelor astfel încât sa va puteti concentra asupra corpului contractiilor si relaxarii. Dupa mai multe saptamâni/luni de practica a relaxarii în grup dar mai ales în activitati independente, ideile intrusive au fost mai putin frecvente si mai putin importante.

d. Centrarii atentiei pe respiratie: respirarea în mod linistit pentru obtinerea relaxarii, evitând hiperventilatia care poate provoca senzatii dezagreabile sau angoasante,

FOLOSIREA IMAGINILOR MENTALE

S-au vizualizat situatii care evocau relaxarea si starea de confort: plaja, peisaj de munte, râu în padure, lac pe care pluteste o lebada, baie calda, etc. Se pot imagina sunete, arome asociate vizualizarii.

Aceasta forma de relaxare calificata uneori drept cognitiva, a permis:

Sa aprofundam si sa prelungim relaxarea

Sa traim un sentiment de bine profund

Sa adormim în caz de insomnie

SFÂRsITUL sEDINŢEI INCLUDE URMĂTOARELE EXERCIŢII:

"Respirati putin mai repede"

"Miscati mâinile, bratele, gambele, picioarele"

"Întindeti corpul mai ales spatele, dar fara exces, întindeti bine ratele si mâinile"

"Deschideti ochii si reluati contactul cu spatiul înconjurator"

"Ridicati-va lent. Fiti atent la ritmul d-voastra personal."

"Acordati atentie activitatilor de tranzitie, ceea ce implica o încordare moderata si o cheltuiala mica de energie"

TIMPUL OPTIM DE REALIZARE A EXERCIŢIILOR

Orarul exercitiilor:

În mod ideal - 1-2 ori pe zi în perioada de învatare

Pentru persoanele ocupate - 1 data pe zi

Exercitiile pot fi facute la ore diferite

Se recomanda:

Sa se încerce a se varia orarul

Oprirea exercitiului si reprogramarea în alt moment

Evitarea exersarii dimineata, dupa trezire, pentru ca exista riscul sa fiti crispati sau sa adormiti din nou

Efectuarea exercitiilor seara, înainte de a adormi, este cel mai bun moment pentru persoanele ocupate - atentie însa la riscul de a adormi (denota lipsa de control)

Orarul recomandat

aproximativ ora 14 (relaxarea în momentul în care atentia este în general mai scazuta)

aproximativ ora 18 (când oboseala acumulata în timpul zilei favorizeaza relaxarea dar nu antreneaza atât de usor adormirea)

II.1.4.2. ETAPA a II-a

A doua etapa este constituita din aceeasi procedura ca în etapa I, dar în ritmul fiecarui subiect. S-a urmarit ca fiecare sa îsi însuseasca tehnica în mod convenabil, dar nu perfect: perfectiunea fiind o atitudine contraproductiva.

O formula buna s-a dovedit a fi exersarea alternativa a procedurii asimilate.

II.1.4.3. ETAPA a III-a

A constat din contractia si relaxarea a 13 grupe musculare muschii mâinii dominante si antebrat, brat dominant, (contractie prin bicepsi), muschii celelaltei mâini si a antebratului, celalalt brat, muschii piciorului si a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus, muschii abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gâtului, gurii si obrajilor, ochilor, genelor si sprâncenelor, fruntii, scalpului. Aceste exercitii pot fi reluate în orice moment al zilei: în pozitia sezând pe scaun sau în picioare în situatii de asteptare (la coada într-un magazin).

II.1.4.4. ETAPA a IV-a

A constituit-o procedeul de relaxare "pasiva" de tip " training autogen" a lui Schultz. Atentia va fi focalizata pe senzatia de încordare reziduala si relaxare, toropeala, caldura.

II.1.4.5. ETAPA a V-a

Decontracturarea a 13 grupe musculare (cele de mai sus) fara contractii prealabila.

II.1.4.6. ETAPA a VI-a

Decontracturare a 8 grupuri musculare fara contractii prealabile, fara caseta.

Se poate însoti exersarea de procedura de numarare.

Ex: pronunta unu si relaxeaza o mâna si un brat

Pronunta 2 si relaxeaza cealalta mâna si celalalt brat

....etc.

II.1.4.7. ETAPA a VII-a

Mini relaxari si atitudine de relaxare în situatii nestresante.

Situatii în care se poate exersa relaxarea:

De fiecare data când asteptati (la semafor, în ascensor, la magazin)

Înainte de a porni masina

De fiecare data când telefonul suna când mergeti la toaleta

În timpul efectuarii exercitiilor se vor respecta regulile:

Respirati profund

Expirati si spuneti: "relaxare"

Urmati un circuit personal de decontracturare - relaxarea fetei, umerilor, caderea bratelor, etc.

Ramâneti câteva secunde în starea de relaxare

Practica relaxarii "diferentiate" - este recomandata în timpul unor activitati diferite: mers, scris, conducerea autovehiculelor, si consta în relaxarea muschilor care nu sunt necesari activitatii respective. Este necesar sa fie relaxate acele parti ale corpului care sunt în mod special încordate. (de exemplu daca suferiti de dureri de spate arcuiti spatele apoi relaxati)

II.1.4.8. ETAPA a VIII-a

Sau etapa de diminuare a încordarii în situatii stresante. Obiectivul acestei etape este de a diminua activitatea fiziologica si psihologica pâna la nivelul optim pentru comportamentul dorit. În acecasta etapa se vor respecta urmatoarele reguli:

Atitudinea de relaxare trebuie exersat chiar de la primele semne de încordare

Controlati respiratia (rariti expiratia)

Utilizati comenzile - respir lent, încordarea mea este între 0 si 10 secunde, voi încecrca sa o micsorez cu 1sau 2 grade - activitatea fiziologica înseamna dinamism: ..privesc, ...observ care este prima etapa a problemei

III. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE CERCETĂRII

III.1 ORGANIZAREA CERCETĂRII

III.1.1. DURATA sI ETAPELE CERCETĂRII

De la alegerea temei si pâna la finalizarea redactarii lucrarii, perioada în care s-a înscris întreaga activitate a fost cuprinsa între 15 august 2003 - 15 martie 2004 (8 luni). În scopul organizarii eficiente a întregii activitati de cercetare, aceasta perioada a fost împartita în mai multe etape astfel:

Etapa I (august - octombrie 2003), a corespuns perioadei de documentare teoretica. În acest scop, am studiat sursele bibliografice în legatura cu tema, pentru a determina nivelul la care se afla cercetarea în domeniu, si pentru a afla alte date care sa ofere imaginea de ansamblu a problematicii abordate.

Etapa a - II - a (octombrie - noiembrie 2003) a cuprins întâlniri cu medicii de la Sectia Medicala I si Sectia Cardiologie din cadrul Spitalului Judetean Bacau.

S-au purtat discutii cu acestia, pentru a întelege mai bine cauzele si efectele stresului.

De asemenea, în aceasta perioada am efectuat observatii asupra medicilor si i-am luat în evidenta pentru alcatuirea grupelor (martora si experimentala).

Etapa a - III - a (noiembrie 2003 - aprilie 2004) a cuprins activitatea experimentala propriu-zisa. Deoarece tema lucrarii se refera la contributii la stabilirea celor mai eficiente tehnici de masaj care pot fi folosite pentru combaterea stresului, aceasta etapa prezinta anumite particularitati astfel:

"pacientii" au fost luati în evidenta în momentul când acestia si-au dat acordul;

interventia experimentala a constat în aplicarea masajului antistres, sedintele având loc în timpul garzilor;

perioadele de aplicare a masajului antistres nu au coincis, activitatea desfasurându-se în general, în functie de ziua si ora de începere a garzii.

Etapa a - IV - a (martie 2004) a cuprins efectuarea vizitelor la locurile de munca ale subiectilor din grupele martora si cea experimentala, pentru a constata si compara evolutia ulterioara aplicarii programului de masaj si, pe baza constatarilor, pentru a efectua prelucrarea si interpretarea datelor s redactarea lucrarii.

III.1.2. DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL

Scorul obtinut la Inventarul evenimentelor traite Testare initiala - 425 pct. demonstreaza ca pacienta are 80% sanse de a se îmbolnavi în viitorul apropiat.

Scorul obtinut la Diagrama de depresie H.A.R.D. Testarea initiala - 14 pct. demonstreaza ca pacienta se afla în zona de filtraj, existând riscul instalarii unei stari depresive.

Efectele stresului se manifesta prin: dureri de cap, stari de slabiciune fizica, dureri de ceafa, spate.

III.1.3. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

Combaterea durerilor de cap, ceafa, spate.

Combaterea starii de oboseala accentuata si a starii de iritabilitate

Diminuarea celorlalte manifestari vegetative: puls ridicat, insomnie.

III.1.4. ETAPIZAREA TRATAMENTULUI

Obiective de etapa

Continutul tratamentului

Observatii de etapa

Datorita faptului ca doctorii sunt persoane stresate si cu foarte multe responsabilitati, asupra grupei experimentale s-a aplicat masajul special antistres, aromoterapia, meloterapia, tehnici de relaxare, recomandari pentru activitatea independenta timp de sase luni, frecventa sedintelor 1/saptamâna, durata acestora 60 minute.

III.2 FIsA NR. 6

DATE PERSONALE

NUME - LARION

PRENUME - DANA

VÂRSTĂ - 41 ani

PROFESIE - medic

ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul extrem de încarcat si solicitant si unele probleme în familie, care au dus la consum de medicamente si au impus odihna, relaxare si încetinirea ritmului de munca.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul evenimentelor traite (pct.)

Diagrama de depresie H.A.R.D. (pct)

Chestionarul de evaluare a simptomelor somato-fiziologice-psihice induse de stres

EKG

Examinare palpatorie

356 pct.

363 pct.

14 pct.

8 pct.

-dureri de cap

-constipatie

-stari de oboseala accentuata

-dureri de cap

-insomnie

-constipatie

-stari de

iritabilitate

- spasme, crampe musculare

- musculatura relaxata, tesuturi suple

III.3 FIsA NR. 7

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - OPROIU

PRENUME - GABRIELA

VÂRSTĂ - 39 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul încarcat si solicitant si reactiile tensionate cu colegii, care i-au afectat randamentul în munca si starea de spirit generala. Aceste reactii i-au impus anumite atitudini: ameliorarea alimentatiei, consum de medicamente, odihna, relaxare, încetinirea ritmului de munca.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul evenimentelor traite (pct.)

Diagrama de depresie H.A.R.D. (pct)

Chestionarul de evaluare a simptomelor somato-fiziologice-psihice induse de stres

EKG

Examinare palpatorie

327 pct.

254 pct.

16 pct.

11 pct.

-dureri de cap

- dureri de ceafa, spate

-indigestie

-insomnie

- stari de iritabilitate

-dureri de cap

-indigestie

-stari de slabiciune fizica

-insomnie

-stari de oboseala accentuata

-diaree

-stari de iritabilitate

-spasme, crampe musculare

- musculatura relaxata, tesuturi suple

III.4 FIsA NR. 8

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - RĂU

PRENUME - LUCICA

VÂRSTĂ - 45 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul extrem de încarcat atât în spital, cât si la cabinetul particular si efortul de îndeplinire a unor obiective prestabilite. Starea de stres instalata i-a afectat randamentul în munca si starea de spirit generala. Pacienta nu a acordat atentie asupra acestor reactii, asteptând sa treaca de la sine, chiar daca a observat ca ritmul de munca este încetinit.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul evenimentelor traite (pct.)

Diagrama de depresie H.A.R.D. (pct)

Chestionarul de evaluare a simptomelor somato-fiziologice-psihice induse de stres

EKG

Examinare palpatorie

247 pct.

255 pct.

10 pct.

4 pct.

-dureri ceafa, spate

-indigestie

-constipatie

-stari de oboseala accentuata

-insomnie

-stari de slabiciune fizica

-dureri de cap, ceafa, spate

-insomnie

-stari de slabiciune fizica

-gânduri negative/ obsesive

-tremuraturi

- spasme, crampe musculare

- musculatura relaxata, tesuturi suple

III.5 FIsA NR. 9

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - ŢILEA

PRENUME - DANA

VÂRSTĂ - 50 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul încarcat, si prezenta unei stari tensionate în familie, care i-au afectat relatiile cu familia, cu colegii si randamentul în munca. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptând sa treaca de la sine.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul evenimentelor traite (pct.)

Diagrama de depresie H.A.R.D. (pct)

Chestionarul de evaluare a simptomelor somato-fiziologice-psihice induse de stres

EKG

Examinare palpatorie

316 pct.

284 pct.

12 pct.

10 pct.

-dureri de cap

- dureri de ceafa, spate

-stari de oboseala accentuata

-stari de slabiciune fizica

- stari de iritabilitate

-dureri de cap

-stari de slabiciune fizica

-indigestie

-tremuraturi

-stari de iritabilitate

-alte reactii

-spasme, crampe musculare

- musculatura relaxata, tesuturi suple

III.6 FIsA NR. 10

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - ZICHIL

PRENUME - CARMEN

VÂRSTĂ - 45 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul încarcat, si îndeplinirea sarcinilor de mama, care i-au afectat relatiile cu familia, cu prietenii, cu colegii. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptând sa treaca de la sine; a încercat ameliorarea alimentatiei.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul evenimentelor traite (pct.)

Diagrama de depresie H.A.R.D. (pct)

Chestionarul de evaluare a simptomelor somato-fiziologice-psihice induse de stres

EKG

Examinare palpatorie

297 pct.

252 pct.

12 pct.

4 pct.

-dureri de cap

-dureri de ceafa, spate

-constipatie

-stari de oboseala accentuata

-stari de slabiciune fizica

-stari de iritabilitate

-gânduri negative/ obsesive

-dureri de cap

-dureri de ceafa, spate

-insomnie

-stari de iritabilitate

-gânduri negative/ obsesive

-indigestie

-tremuraturi

-spasme, crampe musculare

- musculatura relaxata, tesuturi suple

Deverenco, P., Anghel, I., Baban, A., 1992

Cungi, Charly, 2000

Derevenco, P., Anghel, I., Baban, A., 1992

Idem

Iamandescu, I.B., 1993

Stora, J.B., 1999

Idem

Stora, J.B., 1999

Stora, J. B., 1999

Idem

Stora J.B., 1999

Idem

Stora J.B., 1999

Idem

Iamandescu, I.B., 1999

Stora, J.B., 1999

Idem

Document Info

Accesari: 14882
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare