LUCRAREA DE LICENTA EDUCATIE FIZICA SI SPORT - DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI CA SI COMPONENTA A INDEMANARII LA ELEVII CU HANDICAP MOTOR

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ sI SPORT

LUCRAREA DE LICENŢĂ

Conducator stiintific :

Lect. Univ. dr. DORINA ORŢĂNESCU 

Absolvent

LUPU FLORIN

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIYICĂ sI SPORT

DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI CA sI COMPONENTĂ A

ÎNDEMANARII LA ELEVII CU HANDICAP MOTOR

Conducator stiintific

Lect. univ. dr. DORINA ORŢĂNESCU

Absolvent

LUPU FLORIN

pagina 1

Cuprins

Capitolul 1. Idealul educational scopuri , obiective

1.1.Ideal educational

1.2.Scopul educatiei

1.3.Obiectivele educatiei

Capitolul 2.Capacitatea motrica

2.1.Definiri

2.2.Componenta

2.3.Psihomotricitate la elevii din ciclul gimnazial

2.3.1. Particularitati de varsta

2.3.2. Psihomotrice

Capitolul 3.Ipoteze, scopuri, sarcinile organizarii cercetarii metodologice

Capitolul 4.Date înregistrate si interpretate

Capitolul 5.Concluzii

Capitolul 6.Bibliografie

CAPITOLUL I

Idealul educational

Idealul educational este una din modalitatile prin care se exprima corelatia dintre societate si actiunea educationala. Continutul idealului este social incluzînd cerintele fundamentale ale societatii fata de actiunea educationala. Se prezinta sub forma unui proiect dinamic cu un puternic caracter rational-filozofic fiind rezultatul unui proces de generalizare si abstractizare a unor fenomene sociale, psihologice si pedagogice, reale si posibile , specifice unei epoci istorice prin care se proiecteaza apoi trasaturile fundamentale ale omului pe care educatia urmeaza sa-l formeze.

Formarea sa tine seama de cerintele actuale si de perspectiva ale societatii ,de aspiratiile sale în ceea ce priveste desfasurarea , finalitatea actiunii educationale fapt pentru care continutul sau se înbunatateste continuu .

Idealul educational include în el modelul sau tipul de personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice , fiind un proiect teoretic care orienteaza si directioneaza întregul proces instructiv - educativ .

Ca organism integrat institutional, sistemul de învatamînt este subordonat si integrat în structura generala a societatii cu care are multiple interrelatii , fiind supus unor presiuni sociale externe fapt pentru care el nu poate avea doar o structura interna .

În legea unitatilor sistemului de învatamînt se desfasoara procesul de învatamînt care, în ansamblul sau cuprinde actiuni exercitate în mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor într-un cadru institutional organizat, în vederea formarii personalitatii acestora în corcondanta cu cerintele idealului educational.

În legea învatamîntului, titlul I , articolul 3 si 4 , se consemneaza faptul ca învatamîntul urmareste realizarea idealului educational care consta în dezvoltarea libera integrala si armonioasa a individului uman , în formarea personalitatii autonome si creative, întemeindu-se pe traditiile umaniste ,pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romînesti. Nu putem vorbi de finalitate fara a aborda problema idealului educativ.

I.Nicola distinge doua componente ale idealului : una antropologica si alta actionala .

Componenta antropologica urmareste formarea individualitatii armonioase , integrale , aspect ce presupune concretizarea finalitatilor si obiectivelor diferitelor laturi ale educatiei ( intelectuala, morala , estetica, profesionala, religioasa, fizica ).

Componenta actionala trebuie sa puna în valoare structurile creative ale individului , promovîndu-se ideea idealului vocational-creativ, Constantin Radulescu Motru sintetizînd ca "individualitatea este rasadnita pentru samînta idealului iar puterea vocatiei rezulta doar din înlantuirea individualitatii la finalitatea nobila a unui ideal ."

Idealul educatiei fizice si sportului decurge din idealul social general si din idealul educational , fiind si el o expresie a perfectiunii . Acesta cuprinde pe de o parte expresii ale întrebarilor , ce anume trebuie sa stie individul si cum sa se prezinte din punct de vedere fizic pentru a atinge perfectiunea , si pe de alta parte expresii ale imaginilor pe care ni le formam despre cîstigatorii marilor competitii , care devin modele ale idealului sportiv deoarece într-un anume moment ei au fost mai aproape de perfectiune .

În cadrul oricarui ideal sunt delimitate 3 dimensiuni sau origini si anume :

sociala, psihologica si pedagogica. Daca în ceea ce privesc dimensiunile sociale si pedagogice aspectelesunt relative simple si clare , dimensiunea psihologica comporta discutii deoarece aici nu poate fi vorba de o minimalizare a posibilitatilor particulare si de o aplatizare a diferentelor ce individualizeaza personalitatea umana.

Valoarea oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l stabileasca între realitate si posibilitate, deoarece atunci cand cerintele si exigentele acestuia depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei , el devine utopic. În situatie inversa acesta îsi poate pierde rolul sau stimulator.

Idealul nu este o constructie arbitrara , originile sale aflate în realitatea sociala,

psihologica si pedagogica dându-i un caracter dinamic .

În acest sens istoria educatiei mentioneaza orientari ale acestuia în evolutia societatii . Idealul educatiei fizice si sportului a urmat si el evolutia modelelor culturale , fapt pentru care le amintim si noi :

- idealul dezvoltarii armonioase ( Kalokagathia ), promovat de Atena, în care

frumusetea fizica este îmbinata cu trasaturile moral intelectuale ale individului ;

- idealul umanist specific Renasterii , pune accent pe dezvoltarea si cunoasterea individualitatii umane , a libertatii si demnitatii sale ;

- idealul Luminismului impune puterea ratiunii umane ca instrument de stapânire a naturii , angajare sociala si formare a personalitatii civice .

Ca finalitate a formarii personalitatii prin procesul de învatamânt si deci si cel de educatie fizica se urmareste :

- însusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturale nationale si universale ;

- formarea capacitatilor intelectuale , a disponibilitatilor afective si a

abilitatilor practice- motrice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice,

tehnice , estetice din domeniul sportive ;

- asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesara instruirii si autoinstruirii pe durata întregii vieti ;

- educarea în spiritual respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului , al demnitatii si tolerantei , a schimbului liber de opinii ;

- cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile produse

ca urmare a activitatii de educatie fizica si sport, moral-civice a respectului pentru natura si mediul înconjurator ;

- dezvoltarea armonioasa prin educatie fizica , igienico-sanitara si practicarea sportului ;

- profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea de activitati utile specifice domeniului .

Finalitatile instruirii exprima

> orientarea obligatorie a activitatii didactice catre anumite rezultate asteptate,

anticipate de catre factorii imlicati ( societatea, indivizi, institutii speciale )

> dependenta proiectarii continuturilor , strategiilor, modurilor de organizare si conducere a instruirii de aceste rezultate asteptate , în varietate dupa gradul lor de generalitate , complexitate , timp implicat

> gradul de generalizare , teoretizare a proiectelor sociale si individuale asupra devenirii personalitatii umane si transformarea lor în mobiluri ale actiunii didactice

> definirea modului de realizare , racordare a caracteristicilor procesului de învatamânt la proiectiile conturate , organizarea situatiilor de instruire concretizarea conceptiilor asupra instruirii în norme , operatii , actiuni , modalitati de interventie dirijata ;

> realizarea în trepte , progresiva , dinamica a instruirii , dar de la actiuni simple concrete , operationale, situative, prin amplificare în spirala sau concentric , catre finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate, prin intermediul altora cu o sfera mai restrânsa ;

> adoptarea în timp a continuturilor finalitatilor la modificarile valorilor promovate , conturate în dezvoltarea complexa a societatii , la optiunile prioritare instruirii, asupra maririi gradului de deschidere a sistemului , la nou ;

> dependenta calitatii schimbarilor în învatamânt de schimbarile finalitatilor generale , multiplul determinate ;

> modalitati variate de definire a complexitatii finalitatilor dupa gradul de trecere de la general la particular , de la nivelul ideal la cel practic, real, imediat,

pe scara descendentaideal-scopuri-obiective ;

> daca eficacitatea realizarii finalitatilor reflecta nivelul atingerii valorilor implicate , eficienta procesului indica optimalitatea modalitatilor alese, a organizarii structurilor si a etapelor , factorilor antrenati, a mijloacelor, resurselor, a dirijarii actiunilor, a proiectarii relatiilor între elementele instruirii, stilul profesorului si participarea elevului .

J.Dewey insista pe calitatea definirii scopurilor în asigurarea continuitatii, ordinii, realizarii progresive, cumulative a formarii, prevederi din timp a rezultatelor prin :

Observarea, analiza : prevederea conditiilor disponibile ;

Sugerarea ordinii, succesiunii adecvate a folosirii mejloacelor ;

Alegerea alternativelor , stabilirea unor norme, reglementari ;

Mobilizarea capacitatilor propri, rationale,intentionale, în planul de actiune prevenirea piedicilor si a consecintelor ;

Depasirea conditiilor existente, învingerea dificultatilor ;

Stabilirea de variante actionale, pentru asigurarea flexibilitatii modificarii pe parcursul actiunii ;

Adaptarea la posibilitatile subiectului cu eliminarea caracterului abstract uniform prin neglijarea capacitatilor individuale ;

Sugerarea posibilitatilor de realizare în grup prin cooperare, prin crearea mediului , a situatiei formative;

Exprimarea prin valori specifice laturilor educatiei, selectia si orientarea lor stând la baza continuturilor.

Ca elemente de referinta ale idealului educatiei fizice si sportului, A.Dragma si colaboratorii stabilesc :

dezvoltarea fizica armonioasa concretizata în indicii morfologici ;

aptitudinile motrice de baza ;

deprinderile si priceperile motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice unor probe si ramuri de sport ;

cunostinte si abilitati privind practicarea independenta a exercitiilor fizice

calitati, trasaturi morale, intelectuale si estetice ;

capacitatea de integrare sociala si recunoastere a valori 10510h713k lor generate de activitatile motrice ."

Finalitatile cele mai generale ale educatiei fizice reunite sub forma idealului sunt atinse în cadrul unor institutii de grade si tipuri diferite, ele fiind reprezentate de indicii superiori ai dezvoltarii fizice, ai calitatilor motrice de baza, utilitar-aplicative si specifice ramurilor de sport, de functionalitatea perfecta a principalelor aparate si sisteme ale organismului, de capacitatea organismului, de capacitatea de eforta acestuia, de cea psihica si de integrarea la un nivel superior în mediul social si natural .

1.2.Scopul educatiei

Scopul educativ reprezinta o anticipare pe plan mental a desfasurarii actiunii si a rezultatelor ce urmeaza a fi dobândite, acoperind o zona mare de fenomene ce angajeaza un lant de actiuni educationale . Structural se prezinta ca o unitate dialectica a laturii ideale si a celei intentionale, ce vizeaza un complex determinat, pe care-l regleaza prin orientarea si controlul modului sau de desfasurare, complex

concretizat pe diverse planuri a prescriptiilor generale a idealului cu care se afla în stânsa interdependenta .

Scopul are multiple determinari, fiind reglator al actiunii, orientând si controlând modul în care aceasta se desfasuara . Scopul este determinat de conditiile social-istorice dar si din punct de vedere psihologic, deoarece el presupune adeziunea, acceptul subiectului .

Conditiile sociale au determinat doua categorii fundamentale de scopuri ale formarii omului :

a) însusirea de cunostinte si abilitati care sa asigure acomodarea si vietuirea individului în mediul natural si cel social ;

b) formarea unor capacitati cognitive si practice care sa îl ajute pe om sa transforme mediul si sa se autoperfectioneze .

Scopurile instruirii didactice a elevilor în educatie fizica si sport pun în evidenta :

- orientarea strategica a procesului de învatamânt derivata din idealul educational ;

- aspiratiile pe termen mediu, cu acelasi grad de generalitate ;

- etapele si operatiile anticipate pentru echilibrarea aspectelor informative-educative- formative ;

- organizarea activitatii cu precizarea rezultatelor acesteia pe etape având în vedere resursele necesare si conditiile specifice domeniului .

În definirea scopului învatamântului de educatie fizica si sport sunt luate în considerare urmatoarele trasaturi esentiale ale sale :

- caracterul de actiune - aspect ce vizeaza directia principala de actiune a educatiei fizice si sportului pentru sustinerea politicii educationale ;

- caracterul strategic - pentru ca respecta liniile generale pedagogice pe termen lung si mediu care sustin functional sistemul de învatamânt ;

- caracterul tactic - criteriile de elaborare ale obiectivelor generale ale sistemului sunt pastrate si în domeniul educatiei fizice si sportului , acestea sustinând proiectarea planurilor de învatamânt si programelor analitice .

Legat de aceste criterii , în stabilirea scopului mai trebuie sa avem în vedere :

- pregatirea elevilor sa fie realizata în concordanta cu idealul educational ;

- modelul de formare din punct de vedere motric înregistreaza restructurari în vederea corelarii acestuia cu practica domeniului si depasirea stadiului actual ;

- acumularile în domeniul învatamântului de educatie fizica si sport trebuie valorificate pentru abordarea cu succes si corect a altor alternative , a caror noutate sa aiba deschidere catre progres .

Scopul învatamântului de educatie fizica si sport îl constituie " dezvoltarea complexa a personalitatii individului în concordanta cu cerintele societatii de dobândire a autonomiei , aficientei si echilibrului cu mediul natural si social ".

1.3.Obiectivele actiunii educatiei

Prin conceptul de obiectiv educational sunt desemnate finalitatile sistemului de educatie si învatamânt în ansamblul sau . Obiectivele sducationale sunt cele care raspund exigentei de a traduce idealul , finalitatile si scopurile educative în tinte concrete de atins , în cadrul variantelor situatii educative .

C.Bloom fondatorul taxonomiei moderne a obiectivelor educatiei defineste acest concept pedagogic ca " expresie esentializata a valorilor general umane pe care tinerele generatii le asimileaza treptat sub influenta educatiei ". El socoteste cele doua faze de realizare a educatiei ca etape succesive de asimilare , de interiorizare a obiectivelor fundamentale .

În lucrarea intitulata " The curriculum " ( 1918 ), F.Bobbit a fost primul , se pare care a propus o metoda formalizata pentru a da expresiei obiectivelor .

R.W.Tyler realizeaza prima formulare a teoriei curriculum-ului plecând de la patru probleme fundamentale :

- Ce obiective educationale trebuie sa urmareasca scoala ?

- Care sunt experientele elevilor educative susceptibile sa permta atingerea obiectivelor ?

- Cum pot fi aceste experiente efectiv suscitate ?

- Cum se poate stii daca obiectivele au fost atinse ?

Obiectivele sunt determinate social si pedagogic ele suportând legitatile conditionarii istorice a fenomenului educational .

Gagne considera obiectivele educationale un ansamblu de circumstante ce

identifica o clasa de performante umane ce se exprima printr-un verb ce

desemneaza o actiune observabila , descrie o clasa de stimuli, numeste obiectul cu care se actioneaza , descrie clasa de raspunsuri corecte .

În vederea stabilirii obiectivelor trebuie luati în considerare urmatorii factori:

analiza societatii ;

cel ce învata ;

continuturile ;

controlul compatibilitatii cu filozofia educatiei ;

controlul compatibilitatii cu teoria învatarii la care aderam .

Definirea obiectivelor educationale constituie cheia metodei de proiectare a unui curriculum pertinent .

Perfectionarea obiectivelor are loc în directii :

- de tip axiologic care subliniaza ca obiectivele constituie o expresie esentializata a valorilor general-umane pe care tânara generatie le asimileaza treptat sub influenta educatiei ( B.Bloom) ;

- de tip metodologic , vizeaza perfectionarea criteriilor , normelor de selectie sistematizare si definire a obiectivelor ( I.Cerghit , L.Vlasceanu ) , taxonomiile raspunzând nevoii de precizie în formarea obiectivelor ( Landesceere ) ;

- individualizarea obiectivelor , chiar la nivelul obtiunilor mari care va avea implicatii asupra celorlalte componente ale curriculum - ului .

Ca functie ale obiectivelor se subliniaza rolul si functionalitatea curriculumului amintim :

- functia de orientare axiologica ;

- functia de anticipare a rezultatelor scolare ;

- functia evaluativa ;

- functia de reglare a procesului de învatamânt .

Glaser face distinctie între obiectivele generale si obiectivele instructiei , astfel spune el , în timp ce instructia tinde catre obiective legate de sarcini cognitive si actionale precise , educatia are obiective fundamentale la nivelul conduitelor morale si creative .

Se cunosc mai multe încercari de clasificare ca urmare a folosirii unor criterii diferite :

- obiective pe termen lung si scurt ;

- obiective generale si concrete ;

- obiective axate pe performante riguros circumscrise ;

- pe capacitati ( obiective de transfer ) ;

- orientate spre creativitate ( obiective de exprimare ) .

Înaintea elaborarii unei taxonomii a obiectivelor s-au încercat clasificari si ierarhizari ale obiectivelor educatiei .

Sistemul taxonomiei lui Bloom acceptat de foarte multi specialisti stabileste trei categorii de obiective fundamentale-cognitive, afective si psihomotorii , el însa a definit doar obiectivele din domeniul cognitiv si afectiv .

Obiectivele cognitive dupa Bloom sunt de sase categorii :

- cunostintele : prin care sunt recunoscute si denumite notiunile , faptele, legile , etc.;

- sunt reproduse fapte , date , opinii , astfel întregul sistem informational este stocat în memorie si poate fi reactualizat ;

- întelegerea : prin care se manifesta capacitatea de valorificare independenta a unei informatii sau categorii de informatii în modul de exprimare , de interpretare a cunostintelor ;

- aplicarea : presupune reluarea unei informatii în conditii concrete diferite de cele în care a fost învatata ( rezolvarea de probleme , transferul de algoritmi ) ;

- analiza : ce implica participarea gândirii logice si a rationamentului deductiv ce are la rândul ei trei etape : analiza elementelor , analiza relatiilor si analiza structurilor ;

- sinteza : capacitatea de reorganizare dintr-un punct propriu a datelor cunoscute ;

- evaluarea : exprima nivelul opiniilor personale .

Pentru categoria de obiective psiho-motorii , A.J.Harrow propune sase categorii : miscarii reflexe , miscarii naturale sau functionale , capacitatii perceptive , capacitatii fizice , deprinderi motrice , comunicare nonverbala , redare si de M.Epuran .

Guilford sugereaza o taxonomie tridimensionala :

- operatii - niveluri ale achizitiilor intelectuale : cognitive ( cunoastere , întelegere , descoperire ), memoria , productia convergenta ( organizarea unei informatii în moduri diferite ) , productia divergenta si evaluarea ;

- continuturile intelectului - figurative , simbolice, semantice, comportamentale ;

- produsele - exprimate prin unitate ( secventa informationala ) , clase, relatii, sisteme , transformari , implicatii .

R.Ebel ( 1963 ) si E.Eisner considera ca o taxonomie a bictivelor educationale trebuie sa ia în considerare produsele dar si procesele deoarece instructia nu vizeaza numai comportamentul previzibil si masurabil ce exactitate .

Daca scopul se concentreaza asupra desfasurarii actiunii , obiectivele sunt orientate spre rezultatele la care trebuie sa se ajunga într-o secventa determinata , anticipându-l în termeni comportamentali .

Diferenta unor categorii de comportamente au delimitat trei mari grupe de obiective : cognitive , afective si psihomotori . Aceste categorii sunt exprimate cu ajutorul unor " verbe de actiune " ce redau fidel rezultatele învatarii sub forma comportamentului obiectivat .

- În domeniul cognitiv sunt stabilite obiective care se refera la aspectele realitatii precum si la capacitatile intelectuale pe care le implica aceasta cunoastere. Va fi precizat cuantumul de informatii ce urmeaza a fi asimilat si operatiile intelectuale solicitate sub forma performantelor masurabile imediat .

- În domeniul afectiv sunt descrise modificarile si restructurarile ce se produc în domeniul starilor afective , atitudinilor , intereselor , sentimentelor valorilor , convingerilor .

Obiectivele afective sunt implicate în cele cognitive cu care apar în corelatie , masurarea si evaluarea lor fiind mai greu de înfaptuit .

- În domeniul psihomotor sunt incluse deprinderile , calitatile motrice si abilitatile , capacitatile de comunicare nonverbala , priceperile .

În domeniul educatiei fizice si sportului , obiectivele sunt delimitate dupa efectele acestei activitati asupra sferelor biomotrica , psihomotrica si sociomotrica . O serie de autori români sunt de acord cu urmatoarele obiective generale ale educatiei fizice :

- mentinerea unei stari optime de sanatate ;

- favorizarea dezvoltarii fizice armonioase ;

- dezvoltarea capacitatii motrice ;

- formarea capacitatii de practicare independenta , sistematica a exercitiilor fizice;

- dezvoltarea armonioasa a personalitatii .

Fiecare subsistem al educatiei fizice are si obiective specifice. Astfel educatia

fizica a tinerei generatii urmareste : favorizarea proceselor de crestere armonioasa si dezvoltarea fizica , prevenirea instalarii si corectarea deficientelor de postura cu caracter global sau segmentar , formarea reflexului de postura corecta a corpului în actiuni statice si dinamice , stimularea interesului si aptitudinilor pentru practicarea diferitelor sporturi , formarea obisnuintei de a practica exercitii fizice în mod independent , favorizarea integrarii sociale .

Educatia fizica militara urmareste cresterea potentialului fizic si psihic în concordanta cu cerintele diverselor arme , tenacitate, curaj , etc .

Educatia fizica profesionala are ca scop optimizarea capacitatii motrice pentru sporirea randamentului în activitatea profesionala , prevenirea influentelor negativeale diferitelor sectoare de activitate asupra atitudinii corporale si corectarea deficientelor fizice , compensarea eforturilor fizice si psihice intense si unilaterale .

Educatia fizica practicata independent are ca scop mentinerea unei conditii fizice optime , înlaturarea tensiunilor psihice induse de efortul ocupational , relaxare , petrecerea utila a timpului liber , combaterea sedentarismului .

Daca avem în vedere criteriul sferei de influenta a activitatilor motrice si tipul de comportament vizat, atunci obiectivele vor fi de dezvoltare structural-functionala a organismului, în plan motric, psihomotorii, cognitive, în plan motivational si afectiv-volitiv .

Pentru obiectivele ce vizeaza planul motric se va urmarii dezvoltarea componentelor fitness-ului, formarea unui sistem de deprinderi si priceperi motrice de baza utilitar-aplicative si specifice unor ramuri de sport, stimularea marilor functii si înbunatatirea capacitatii de efort .

Ca obiective psihomotorii se urmareste dezvoltarea schemei corporale da reper în reglarea miscarilor precum si ca nucleu al imaginii de sine, evidentiindu-se controlul si coordonarea miscarilor necesare actionarii cu usurinta, eficienta si expresivitate .

Ca obiective cognitive, în plan concret se va urmarii constientizarea si dezvoltarea sensibilitatii proprioceptice, dezvoltarea calitatilor atentiei, a memoriei miscarilor si a celei topografice, dezvoltarea intuitivitatii, operativitatii si rapiditatii gândirii, dezvoltarea capacitatilor motrice .

În plan motivational si afectiv-volitiv se va actiona pentru formarea unor convingeri referitoare la rolul exercitiilor fizice în cresterea calitatii vietii, echilibrarea si reglarea emotionala, educarea atitudinilor, convingerilor, sentimentelor morale, educarea emotiilor estetice, dezvoltarea capacitatii de autoreglare la nivelul comportamentului global .

CAPITOLUL II

Capacitatea motrica

2.1.Definiri ale capacitatii motrice

Multi autori s-au ocupat de problema capacitatii motrice încercând sa determine structura acesteia : Fleischmann în 1964 ; Ravik în 1974 ; Gropler si Thiess în 1974, 1976; Filipovič în 1971; Singer în 1980, 1982; Coni în 1983 ; toti citati de Renato Manno în 1984 .

Parerea specialistilor referitoare la denumirea generica a capacitatii omului de a realiza miscarile în functie de forta, viteza si rezistenta celui care executa aceste miscari este diferita .Astfel , unii specialisti ai domeniului ca N.V.Zimkin în 1968, le denumesc calitati motrice , altii ca V.M.Zatiorski în 1975, Koltai si Nadori, citati si în acord cu Demeter în 1980, le numesc calitati fizice .

În acest context prezentam o structura a capacitatii motrice schitata de M.Ardelean-Roman în 1996 ( fig. nr. 1 ).

Fig. nr. 1. Structura capacitatii motrice ( M. Ardelean-Roman , 1996 )

În literatura româna întâlnim termeni cum ar fi : capacitate motrica si calitati motrice, care exprima posibilitati motrice limitate.

Calitatea motrica reprezinta starea capacitatii ( conditionale, coordinative sau intermediare ) la un moment dat, pusa în evidenta de o testare.

Astfel se întâlnesc calitati motrice ca : viteza, forta, rezistenta, îndemânare, care nu corespund în totalitate cu punctele de vedere ale metodologiei domeniului nostru . Spre exemplu, îndemânarea este un termen prea restrictiv pentru conceptul de capacitati coordinative.

Dupa Manno ( 1992 ), capacitatile motrice reprezinta un ansamblu de predispozitii sau potentialitati motrice ale omului pe care se construiesc abilitati motrice învatate.

T.Ardelean ( 1990 ) defineste calitatea motrica ca pe o însusire esentiala a activitatii musculare, axprimata prin intermediul actelor motrice , conditionata de structura si capacitatile fundamentale ale dieritelor aparate si sisteme ale organismului uman si de procese si capacitati psihice.

Fleischmann caracterizeaza astfel diferenta între deprinderi si capacitate :

Prima defineste nivelul de maiestrie într-o sarcina specifica sau într-un grup limitat de sarcini, iar termenul de capacitate se refera la o linie mai generala care deriva din constanta anumitor raspunsuri la un grup limitat de sarcini.

Înaintea realizarii unei clasificari a capacitatilor motrice, trebuie punctat raportul dintre capacitatile motrice si deprinderile motrice ( Manno, 1984 ), în care este necesar sa tinem cont de :

- deprinderile motrice se bazeaza pe capacitati motrice ;

- deprinderile motrice dezvolta capacitati motrice

- nivelul initial al capacitatilor coordinative determina dezvoltarea deprinderilor motrice;

- deprinderile motrice contribuie la dezvoltarea capacitatii coordinative;

- deprinderile motrice se automatizeaza prin repetare si elibereaza constiinta subiectului pentru alte sarcini ;

- numarul deprinderilor motrice depinde de învatare .

2.2 Componenta capacitatii motrice

În 1968, Gundlach apreciaza capacitatea motrica ca fiind divizata în capacitati conditionale si capacitati coordinative, aceasta clasificare fiind acceptata în Europa pe scara larga .

Pentru ca exista diferente însemnate în formele de clasificare a capacitatilor motrice, prezentam tabelul urmator ( Manno, R. , 1987 )

Denumirea conceptului de calitati motrice data de diferiti autori europeni si din alte continente, precum si continutul acestora ( Roth, 1982, citat de R.Manno, 1987 ).

Capacitatile conditionale se fundamenteaza pe eficienta metabolica a muschilor si aparatelor, în timp ce capacitatea coordinativa este determinata de aptitudinea de reglare si organizare a miscarii.

Din grupa capacitatilor conditionale fac parte : forta, rezistenta, viteza.

Capacitatile coordinative sunt conditionate de capacitatea de receptie si preluare a informatiei dobândite prin intermediul analizatorilor inplicati în miscare si în elaborarea deprinderilor motrice.

R.Manno, în 1984, înpartea capacitatile motrice în :

- conditionale cu alte calitati motrice : forta, viteza si rezistenta ;

- de coordonare cu dirijarea si controlul motric, transformarea si adaptarea motrica si de învatare motrica.

- alte capacitati, cum ar fi supletea.

R.Manno face distinctia între capacitatile conditionale si cele coordinative prin aspecte care tin de :

- bazele functionale care limiteaza nivelul prestatiei;

- formele de evolutie la vârstele tinere;

- raportul evolutiei pe sexe;

- antrenabilitatea în raport cu vârsta ;

- metodele de antrenare .

T.Ardelean ( 1990 ) considera ca ar putea exista urmatoarea clasificare a calitatilor motrice :

Calitati de baza ;

Calitati combinate .

Gh.Cârstea ( 1993, 1997 ) folosea urmatoarea clasificare a calitatilor motrice :

- Calitati motrice de baza : viteza, îndemânare, rezistenta si forta;

- Calitati motrice specifice .

Antonimul motricitatii este lipsa de motricitate datorata afectarii diverselor functii neuromusculare si psihice .

Un alt termen al carui sens nu este întotdeauna clar precizat este " aptitudine motrica ", deseori confundam cu capacitatea motrica . M .Epuran considera aptitudinea motrica ca sistem de procese fizice sau psihice organizate în mod original pentru efectuarea cu rezultate înalte a activitatii " . V. Horghidan o priveste ca pe o însusire fizica sau psiho- fizica ce permite obtinerea unor rezultate supramedii, în ceea ce priveste progresul si nivelul maxim posibil.

Calitatea motrica este definita ca " aptitudine a individului de a executa miscari cu indici de viteza, forta, rezistenta, îndemânare, etc. ".

Nivelul calitatii motrice se apreciaza pe baza interrelatiei dintre masa corpului pe de o parte si spatiu, si respectiv timpul în care se desfasoara miscarea .

Performanta motrica desemneaza rezultatul efectuarii unui anumit act motric ce poate fi evaluat dupa anumite criterii , norme stabilite. Performanta motrica este expresia capacitatii motrice la un moment dat, ea nefiind egala cu ea însasi.

Motricitatea exprima o inplicare a eu-lui în plan corporal, anatomo-functional dar si social, în sensul actualizarii si dinamizarii potentialului de miscare în raporturile interpersonale.În familia de termeni ai motricitatii, sociomotricitatea si etnomotricitatea întregesc registrul miscarii conferindu-i acesteia dimensiunea sociala si pe cea culturala .

Parlebas ( 1976 ) defineste sociomotricitatea ca pe un concept ce reuneste interactiunile sociale si motrice în cadrul sporturilor colective, individul este impregnat de afectiv, de social în cadrul realizarii diferitelor activitati motrice, iar acestea se înscriu într-o schema colectiva plina de semnificatii, de exemplu, aprecierea spatiului ca pe o cale de comunicare cu partenerul sau de ruptura cu adversarul .

Etnomotricitatea reuneste aria si tipurile de practici motrice raportate la cultura si mediul social în interiorul carora s-au dezvoltat ; actiunile motrice sunt profund dependente de norme culturale, traditii, ritualuri.

W.Joch ( 1995 ) sustine ca toate aspectele motrice sunt înglobate în caracteristicile motrice care sunt asigurate de forta,viteza, abilitate, care la rândul lor sunt componente ale motricitatii conditionale, aptitudinilor conditionale . Aptitudinile conditionale sunt legate preponderent de dezvoltarea fizica si de transformarile aparute pe parcursul anului .

2.3 Psihomotricitatea la elevii din ciclul gimnazial

Motricitatea poate fi privita din doua perspective :

- ca fenomen observat din exterior ( studiul structurii, formei, genezei si învatarii miscarilor ) ai carui factori si procese sunt explorate descriptive si explicativ printr-un demers interdisciplinar ;

- ca proces privit din interior de catre subiectul implicat care simte, alege, decide, comunica, ataca, riposteaza, deci care traieste subiectiv miscarea ; un astfel de studiu îl realizeaza psihologia si subramurile sale .

Abordarea psihomotricitatii se circumscrie celei de-a doua viziuni, cu afirmarea clara a unitatii aspectelor fizic , motric si psihic ale individului .

Psihomotricitatea este definita ca rezultat al integrarii functiilor motrice si mentale sub efectul maturizarii sistemului nervos, ce vizeaza raportul subiectului cu corpul sau .

A.Maigre deceleaza ambiguitatea de care " sufera acest concept care tine de semnificatia asocierii de doi termeni ce desemneaza o realitate unica, în expresia ei duala corp-suflet .

Dupa Piaget si Wallon " psihicul si motricul nu sunt doua categorii distincte supuse , unul gândirii pure si celalalt mecanismelor fizice si fiziologice, ei dimpotriva, sunt expresia bipolara a unui singur proces, acela al adaptarii eficiente, suple la conditiile axterne " .

Wallon considera ca " miscarea redusa la contractia musculara care o produce sau la deplasarile în spatiu care urmeaza nu este decât o abstractie fiziologica sau mecanica ..gestul motric are un dublu scop : sa produca o modificare a lumii exterioare declansând o actiune si sa faca sa ramâna în sine lumea exterioara " .

O reala contributie la întelegerea psihomotricitatii au adus studiile referitoare la educarea si reeducarea psihomotrica. În tulburarile psihomotrice Guilmain recomanda o terapie complexa ce vizeaza trei aspecte : reeducarea activitatii tonice prin exercitii de atitudine , echilibru ; reeducarea activitatilor de relatie prin exercitii de diminuare a sincineziilor si dezvoltare a coordonarii motrice ; reeducarea controlului intelectual asupra functiilor afective .

V.Horghidan afirma ca prin educarea psihomotrica se urmareste atât dezvoltarea schemei corporale ( "aspectul reflexiv " ), cât si organizarea eu-lui fata de lume ( "aspectul extensiv" ).

Prin componentele de baza ale psihomotricitatii ( schema corporala , lateralitate , ideomotricitate, inteligenta motrica ) devin posibile :

- adaptarea pragmatica ( învatarea tehnicilor profesionale , manuale sau intelectuale );

- adaptarea sociala ( modalitati de comunicare interpersonala ) ;

- adaptarea estetica ( tehnici de expresie corporala );

- adaptarea educativa ( educatia fizica , antrenament sportive , etc. );

2.3.1.Psihologia vârstelor

Psihicul uman este rezultatul procesului istoric de dezvoltare a fiintei umane în societate, activitatea psihica fiind produsul complex al unui proces evolutiv fie ca dezvoltare filogenetica fie ontogenetica . Din punct de vedere ontogenetic este important pentru educatori sa cunoasca caracteristicile dezvoltarii copilului pentru ca numai astfel pot actiona corect si eficient asupra caracterului tinerilor elevi .

Factorii dezvoltarii psihice sunt ereditare , mediul si educatia . Caracteristicile generale ale dezvoltarii psihice a copilului sunt : 1.Dezvoltarea consta în faptul ca acest proces înregistreaza salturi calitative , pe baza unor acumulari cantitative, formele noi de comportament sau de cunoastere fiind superioare precedentelor ;

2.Noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare ci le include, prin restructurari succesive ; 3. Dezvoltarea se produce stadial în etape distincte , cu caracteristici proprii fiecarei vârste ; 4. Transformarile din viata psihica a copilului sunt continue si imperceptibile la intervale mici de timp ; 5. Dezvoltarea psihica este asincrona la nivelul diferitelor procese si insusiri , care au ritmuri diferite de dezvoltare în diferite etape de vârsta ; 6. Caracteristicile psiho-comportamentale care ating nivelul de dezvoltare al adultului tind sa ramâna relative stabile .

Particularitatile dezvoltarii psihice pot fi considerate legi care postuleaza urmatoarele : 1.Cu cât organismul este mai tânar cu atât ritmul cresterii este mai intens ( legea ritmului cresterii ) ; 2.Pe parcursul copilariei exista etape care marcheaza puseuri de crestere, în raport cu ritmul general, ca de exemplu în perioada pubertatii ( legea oscilatiei ritmurilor ) ; 3.În timpul cresterii în structura somatica si psihica si între toate partile componente care au fiecare ritmuri si particularitati de dezvoltare se creaza diferite raporturi, interrelatii care tind sa stabileasca unitatea ritmurilor si stadiilor dezvoltarii generale ( legea corelatiei cresterii ).

Perioada adolescentei 10-20 ani este legata de problemele mai intime ale integrarii scolare si sociale ale copiilor dar si de aspecte complexe ale debordantului dimorphism sexual . Sensibilitatea psihica a puberului si adolescentului aflat în plin proces de dezvoltare a eu-lui si constiintei de sine determina o fragilitate deosebita fata de orice fel de influente. Particularitatile de personalitate se accentueaza în perioadele pubertatii si adolescentei, asa încât aceasta se formeaza ca o structura socializata a identitatii în care se organizeaza conformismul si nonconformismul si conceptia despre lume si viata , despre adevar, dar si tensiuni în formarea de idealuri .

Pentru educatori , asa cum am mai subliniat, perioada copilariei prezinta cel mai mare interes fiind categoria de vârsta la care el actioneaza , de aceea problematica acestei etape trebuie dezvoltata.

Fiinta umana percurge un lung proces de formare înca înainte de nastere care fireste influenteaza în mod natural dezvoltarea ulterioara a vietii fapt pentru care acordam o mare atentie perioadei intrauterine . La nastere copilul are o înfatisare specifica cu tendinta de a sta pliat în pozitie embrionara , capul este mai mare de 4 ori lungimea corpului , dispune de 6 fontanele, membrele relative scurte , sistemul nervos este înca imperfect si poseda programe reduse, activitatea electrica a creierului este slaba, o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape nule.

Dupa nastere cresterea este foarte intensa. Cerinta sau trebuinta de afectiune este foarte intensa asa încât prezenta adultului este reclamata de copil , fiind usor de observat reactiile acestuia la apropierea mamei . Se remarca trei serii de conduite achizitionate si anume apucarea si mânuirea obiectelor, mersul si rostirea primelor cuvinte .

Perioada pubertatii ( 10 -14 ani ) este stadiul dominat de o intensa crestere, de accentuarea dimorfismului sexual cu o larga gama de rezonante în dezvoltarea psihica si de dezvoltarea mare a sociabilitatii . Ea cuprinde la rândul ei mai multe substadii dupa cum urmeaza :

- Etapa prepuberala ( 10 - 12 ani ) se caracterizeaza printr-o accelerare si intensificare a cresterii staturale mai ales, concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracterelor sexuale secundare, mai ales la fete. Conduita generala este marcata de alternante între momente de voiciune, de conduite copilaroase, exuberante si momente de oboseala, apatie si lene. Intrarea într-un nou ciclu de învatamânt cu cerinte noi cu modele de profesori diferentiate modele de lectii de o mai mare diversitate, constitue pentru aceasta perioada de vârsta o schimbare generala de cadru cu implicatii deosebite. Copilul începe sa fie atras în petrecerea timpului liber cu prietenii, colegii, abdicând de la micile sarcini familiare, chiar de la ore , reduce sau suprima timpul acordat afectuarii lectiilor, tendinta spre indisciplina fiind cea care genereaza reactii de sanctiune sau admonestare fie din partea scolii fie din partea familiei care bineânteles sunt privite de catre " micul rebel " , în mod ostil .

- Etapa de pubertate propriuzisa, sau momentul culminant al pubertatii ( 12 - 14 ani ) este dominata de puseul de crestere. Aceasta intensificare este mai evidenta între 11 si 13 ani la fete si 13 si 14 ani la baieti. Dupa vârstele limita ale puseului cresterea continua dar mai lent pâna la 24 - 25 de ani.Cresterea este mai evidenta în înaltime si nu are loc în mod proportional în toate segmentele si nici concomitent .

Astfel mai întâi se lungesc membrele inferioare si superioare, cresc si se maresc articulatiile si apoi creste trunchiul. Odata cu cresterea trunchiului are loc cresterea umerilor si a taliei. Se observa o crestere a masei musculare mai ales la baieti, cresterea prelungita pâna la 16 ani dar neânsotita de o crestere pe masura a organelor interne aflate în torace , inima si plamânii. Din punct de vedere psihologic cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de discomfort, provocate de dureri osoase sau muscularedar si de " dureri " a caror sursa este mai subtila .

Cresterea inegala a diferitelor parti ale corpului dau un aspect caricatural înfatisarii, aparitia neplacuta a acneei, transpiratia abundenta si mirositoare, cresterea gradului de stângacie datorat neajustarii miscarilor la noile proportii sunt tot atâtea aspecte ce creaza nelinisti puberului, care este marcat de acest discomfort psihic .

- Etapa postpuberala este ultima etapa a pubertatii în care comportamentul se manifesta diferit la baieti fata de fete . Astfel baietii intra adesea în faze de exagerare , de impertinenta cu substrat sexual , cu o agresivitate în conduite si vocabular. Fetele trec prin doua faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide, de idealizare de eroi si personaje inaccesibile, însotite de un sentiment de culpabilitate, de jena. Faza a doua este cea de femeie- adolescent cu o mai larga disponibilitate sentimentala si curiozitate, în care tânara devine usor provocatoare , stapâna pe sine, la care dispare sentimental de inferioritate .

Preadolescentul ne ofera întotdeauna imaginea unui tânar vioi, galagios, plin de viata, doritor de a sti de a fi activ, participând la cât mai multe actiuni .

Dimensiunea intelectuala este marcata de aparitia operatiilor formale si a capacitatii de a rationa ipotetico-deductiv . Peste gândirea concreta se suprapune gândirea formala, eliberata de datele perceptiei. Operatiile concrete ca actiunii interiorizate devenite compozabile si reversibile, opereaza totusi cu obiecte reale în prezenta lor pe când operatiileformale opereaza cu rezultatele celor dintâi, cu propozitii . Gândirea formala si reflexiva spre deosebire de gândirea concreta confera elevului capacitatea de a analiza si compara ansamblul de alternative si posibilitati ce pot aparea într-o situatie data .Intelectul poate functiona deci pe mai multe piste spre deosebire de ceea ce se întâmpla în perioada anterioara când datorita restrictiilor pe care le impune gândirea concreta intelectul functioneaza pe o singura " pista " .

Din punct de vedere afectiv preadolescentul se caracterizeaza printr-o mare sensibilitate , prin treceri succesive de la o stare la alta, prin fluctuatii în dispozitii .

Daca pâna la aceasta vârsta copilul se afla doar în ipostaza de obiect al afectiunii altora, de acum înainte el devine si subiect al afectiunii pentru ceilalti.

Grupul reprezinta anturajul cel mai dorit la aceasta vârsta.

Caracteristica vietii sociale a preadolescentului impune dascalului necesitatea unor preocupari atât pentru cunoasterea valorii educative a anturajului cât si pentru initierea unor strategii educationale adecvate atât sub raport individual cât si psihosocial .

În final trebuie sa subliniem faptul ca profilurile psihologice ale acestor perioade de vârsta sunt doar modele teoretice si ideale, în practica abaterile de la aceste modele sunt numeroase sub aspectul nuantelor pe care le incuba, deoarece fiecare personalitate este unica si irepetabila în devenirea sa. Limitele perioadeloramintite au un caracter elastic si dinamic concretizat în ritmul dezvoltarii .

Cunoasterea si respectarea cadrului general de dezvoltare a personalitatii elevului este o conditie hotarâtoare în eficienta actului educational .Relatia dintre profilul psihologic al diferitelor perioade de vârsta se concretizeaza în stabilirea continutului învatamântului , a alegerii tehnologiei didactice în vederea transmiterii acestui continut , a adoptarii unor forme corespunzatoare de organizare a procesului de învatamânt .

2.3.2. Specificul fenomenului psihomotor

Termenul " psihomotor " este introdus de E.Dupré ( 1892 ) pentru a defini si caracteriza debilitatea motrica , înteleasa de autor ca un ansamblu de tulburari ce corespund deficitului de maturizare si de dezvoltare psihomotrice .

Intrarea în circulatie a termenului este urmarea acceptarii si utilizarii în reeducare, în cercetarea dezvoltarii copilului si în psihologia muncii , domeniu care i-a conferit, însa sensuri diferite .

Robert Lafon ( 1963 ) defineste psihomotricitatea astfel : " Psihomotricitatea este rezultatul integrarii interactiunii educatiei si maturizarii sinergiei si a conjugarii functiilor motrice si psihice, nu numai în ceea ce priveste miscarile si actele motrice observabile, dar si în ceea ce le determina si le însoteste -voita, afectivitate, nevoi , impulsuri ".

Robert Lafon deduce profilul psihomotric al persoanei din integrarea interactiunii factorilor biologici cu educatia motrica. Nu orice interrelatie între factorii mentionati determina psihomotricitatea, ci numai acelea care reusesc integrarea . Cel putin doua consecinte rezulta :

a) din punct de vedere psihomotor, fiecare subiect uman ( S ) se formeaza ca produs al interactiunii a doua categorii de factori .Aceasta înseamna ca :

STAREA MATU RIZAREA BIOLOGICA Sa. 1 AN

EDUCAŢIA/ STIMULA REA MOTRICĂ A LUI Sa ( 1 an )

PSIHOMOTOR 

Sa ( 1 an ) X

	STAREA/ MATU RIZAREA BIOLOGICĂ Sa 3 ANI		EDUCAŢIA/STIMULA REA MOTRICĂ A LUI Sa ( 3 ani)

PSIHOMOTOR

Sa ( 3 ani )  X

	STAREA/MATU RIZAREA BIOLOGICĂ Sb 3 ANI		EDUCAŢIA/STIMULA REA MOTRICĂ A LUI Sb ( 3 ANI )

PSIHOMOTOR  X

Sb ( 3 ani)

nu pot fi doi indivizi egali din punct de vedere psihomotor , întrucât atât bagajul genetic cât si stimularea motrica urmeaza cai particulare ;

psihomotric individual nu este egal cu el însusi în etapele diferite ale vietii;

caracteristicile evolutiei psihomotorii - caracteristicile pantei ascendente ale platoului si ale pantei descendente trebuie cautate la momentul intersectiei celor doua categorii de factori ;

miscarea , stimularea motorize este necesara pe tot parcursul vietii : grabeste ascendenta, lungeste platoul, reduce sau limiteaza descendenta .

b) interventia educativa , stimularea motrica sunt eficiente numai daca tin cont de specificul dezvoltarii actuale psihomotrice a individului, în legatura cu aceasta , R.Rigal ( 1985 ) introduce termenul de " perioada critica ", iar noi pe cel de " interval optim de educabilitate " ( V.Harghidan 1980 ).

Schema corporala - este dupa F.Lauzon ( 1990 ), imaginea corpului propriu, a locului sau în spatiu si a posibilitatilor sale de actiune ( abilitatea psihomotorie si miscare ) în relatie cu persoanele si obiectele din mediu .Autoarea considera schema corporala sinteza a trei componente :

- imaginea corporala sau portretul interiorizat al corpului. Imaginea corporala reda relatia partilor cu întregul si plasarea corpului în raport cu coordonatele spatiale ( sus, jos, stânga, dreapta, în fata, în spate ) ;

- ajustarea posturala - este capacitatea de a realiza o pozitie sau miscare în mod voluntar, intentionat , prin reglarea tonusului muscular în diferite parti ale corpului. Ea presupune stapânirea corpului în adaptarea pozitiilor si atitudinilor specifice sarcinilor motrice .

Evolutia schemei corporale

Ea se formeaza treptat, începând cu primele luni din viata pentru a atingenivelul maturizarii în jurul vârstei de 12 ani, la copiii cu dezvoltare mentala si motorie în limitele normale. La copiii cu întârziere în dezvoltarea psihomotorie se constata un ritm mai lent în formarea schemei corporale, corespunzator deficitului existent si stimularii motorii.

În analiza caracteristicilor evolutiei pâna la maturizare facuta de numerosi autori, rezulta 3 stadii : stadiul corpului trait ; stadiul corpului perceput ; stadiul corpului reprezentat ( F.Lauzon, 1990 ).

- în stadiul corpului trait ( 0-3 ani )C.Kopernic si R.Dailly considera evolutia organizata în 4 stadii :

între 0 si 4 luni comportamentul copilului oglindeste lipsa diferentierii partilor propriului corp cu obiectele exterioare ;

de la 4 la 8 luni copilul începe sa-si exploreze corpul , îsi urmareste deplasarea picioarelor ;

între 9 si 18 luni evolutia este marcata de trecerea la pozitia " în picioare " si la mers din care rezulta numeroase si diverse informatii asupra corpului propriu : pozitii si deplasari ;

de la 18 luni la 3 ani , corpul este tot mai mult perceput în unitate si independent de ceea ce se afla în jur. Imitarea pozitiilor, atitudinilor si miscarilor altora, exercitiu pe care îl practica frecvent cu placere , este tocmai consecinta modificarilor la nivelul imaginii mentale asupra corpului propriu. Cunoasterea se limiteaza însa la " corpul trait

- stadiul corpului perceput ( 3 -7 ani ) este numit astfel dupa reprezentarea completa a corpului în desenul copilului . Este vorba de o imagine statica a corpului .

Dupa 5 ani diferentiaza partea dreapta de cea stânga iar diferentierea se obiectiveaza în praxie ( foloseste segmentul preferat în actiunile motrice ).

Atât segmentele corpului cât si actiunile îndeplinite sunt orientate în raport cu coordonatele de spatiu : sus-jos, dreapta-stânga; în fata-în spate .

- stadiul corpului reprezentat ( 7 -12 ani ) modificarile imaginii corpului apar corelat transformarilor în organizarea cognitiva specifice stadiului operator .

Datorita operatiilor mentale , actiunile pot fi interiorizate , pot fi create si coordinate la nivel mental. Actiunile pot fi imaginate înainte de a fi executate.

Copilul devine abil în exprimarea corporala .

Factorii determinative

Cercetarile din domeniul patologiei ale lui Margaulis si Tournay ( 1963 ) sau ale lui simmel ( 1956 ) au scos în evidenta rolul sensibilitatii cutanate si a celei kinestezice , din primi ani de viata , în edificarea schemei corporale .

R.Zazzo ( 1962 ) atrage atentia prin studiile sale asupra rolului informatiilor vizuale în formarea schemei corporale, comparând reactiile copilului în trei feluri de situatii în fata propriei sale imagini : în oglinda, fotografica si cinematografica.

Privitor la rolul sensibilitatii auditive , cercetarile reliefeaza aspecte legate de însusirea limbajului si a vârstei la care surditatea poate avea efect negative . Schema corporala este mutilata daca copilul nu poseda vocabularul necesar desemnarii diferitelor parti ale corpului .

Imaginea corporala este influentata de sensibilitatea vestibulara si echilibru.

Pentru H.Wallon , reglarea echilibrului copului este atât produsul aparatului labirintic cât si a celui vizual. Prin studiile sale genetice Wallon pune în evidenta dezvoltarea continua a echilibrului pâna în jurul vârstei de 11 ani , pentru ca la nivelul vârstelor urmatoare dezvoltarea sa stacneze (în special la fete dupa 15 ani)

Din cercetarile noastre ( 1980 ) asupra echilibrului si a coordonarii vestibular motorii , efectuate pe un numar de peste 400 de copii între 6 si 16 ani, surprind pentru categoria celor cu experienta motrica redusa caracteristici asemanatoare.Fenomenul apare drept consecinta a restrângerii activitatii de joc si de practicare a activitatilor corporale specifice vârstei date. Concluzia este impusa de rezultatele superioare referitoare la echilibru , obtinute de copii care practica în mod regulat si organizat activitati sportive , la care simtul echilibrului continua sa evolueze dupa o traiectorie ascendenta si dupa 10-11 ani.

Evolutia coordonarii vestibular- motorii între 6 si 16 ani la copii care practica o activitate sportiva ( baieti= S.B. si fete=S.F. ) si la cei care nu fac sport ( baieti= Ns.B. si fete= Ns.F.)

Evaluarea schemei corporale

Se disting doua mari categorii :

Explorarea directa se face folosind baterii de teste .Majoritatea scalelor de inteligenta pentru copii cuprind itemi care constau din a enumera sau a arata partile corpului, începând cu scala Binet-Siman, pâna la scale frecvent folosite astazi : Bayley , W.P.P.S.I. , W.I.S.C. etc.

Bateria Head-Piaget ( 1953 ) refacuta de Graujon - Galifret ( 1960 ) pentru copiii de 6-12 ani, este formata din mai multe probe ce urmaresc evidentierea posibilitatilor de limitare dupa model ( fata în fata ), de executie a unor miscari prin comanda verbala si întelegerea miscarilor dupa figure schematice .

Bateria Bruinks-Oseretsky ( 1979 ) se aplica copiilor de 6-14 ani , reliefând posibilitatile de cunoastere a pozitiilor si miscarilor începând cu întregul corp si terminând cu dexteritatea digitala .

Educarea - formarea schemei corporale .

scolile de recuperare au încercat prin educatia psihomotrica , nu numai reabilitarea psihomotrica a subiectilor , dar si reabilitarea lor sociala în legatura cu imaginea de sine .Terapiile prin miscare , terapia prin dans au si asemenea obiective.

P.Vayer ( 1971 ) foloseste pentru educarea schemei corporale la copiii handicapati mai multe mijloace :

A) Dialogul tonic - adultul se joaca cu bratele si picioarele copilului pentru a-l învata sa le cunoasca , sa le diferentieze si progresiv sa le coordoneze actiunea .În prima etapa dialogul este adult -copil, în a doua etapa copil-copil, în a treia etapa copilul devine capabil sa execute singur sau la comanda adultului miscarea .

B) Jocul corporal - se bazeaza, la început, pe placerea copilului de a actiona si, intervenind progresiv cu reguli , se ajunge controlul propriilor actiuni .

C) Echilibrul corporal - prin care se tinde la educarea reflexelor de echilibrare prin informatii proprioceptive. Este un mod de educatie care se realizeaza cu ajutorul obiectelor.

D) Controlul respiratiei - este eficienta la copiii cu retard la care respiratia este scurta si bucala , produsa de starea de anxietate si angoasa , incompatibila cu fixarea atentiei .

În domeniul antrenarii motorii, Odett Dijiager insista asupra miscarilor lente, a balansarilor , a atitudinilor la sol ,a pozitiilor de plecare si sosire a exercitiilor dinamice de deplasare prin care copilul , simtind si comstientizând activitatea corpului , îsi precizeaza schema corporala .

Organizarea raspunsurilor motrice

Evolutia psihomotrica este în principal oglindita în organizarea raspunsurilor motrice. Evolutia organizarii raspunsurilor motrice este rezultanta aparuta la intersectia vectorilor : crestere, maturizare, învatare .

Una din importantele caracteristici ale evolutiei motrice consta în stadialitatea dezvoltarii. Stadialitatea este oglindita în succesiunea ierarhica a comportamentelor, în locul ocupat de un anume comportament în ierarhie.

Etape fevorabile organizarii si dezvoltarii structurii motorii .

Un studiu longitudinal al unor aptitudini psihomotrice simple la copii de 6-16 ani care au desfasurat sistematic activitati corporale de tip sportive si la copii care nu au facut sport, ne-a condus la concluzia ca fiecarei aptitudini îi sunt specifice anumite caracteristici de educabilitate .

Dintre aptitudinile psihomotrice studiate educabilitatea vitezei de repetitie s-a dovedit relativ limitata.

Pentru coordonarea vestibular - motorie modificarile importante par a se realiza si înainte de 6 ani .Datele sunt în concordenta cu cele obtinute de H.Wallon, care demonstreaza dezvoltarea progresiva a echilibrului între 5 si 15 ani .

Seashare arata ca vârsta si echilibrul coreleaza puternic între 5 si 12 ani pentru ca dupa aceasta vârsta sa scada semnificativ .

Fiecarei aptitudini îi este propriu un interval , o perioada de timp, în care interventia factorilor de influenta poate avea efecte favorabile maxime. Aceasta perioada a fost numita de catre V.Harghidan ( 1980 ) " interval optim de educabilitate "

C - evolutia coordonarii kinestezic-motorii ;

D - evolutia coordonarii vestibular-motorii ;

Directii ale organizarii raspunsurilor motrice : motricitatea globala si

motricitatea finala

Motricitatea globala cuprinde miscarile realizate cu toate segmentele corpului la care participa marile grupe musculare . Ea asigura deplasarile ( aspecte locomotorii ) si posturile (aspecte nonlocomotorii ).

Se exprima prin urmatoarele activitati corporale :

- miscari de deplasare a întregului corp ( mers, alergare, înot , etc. );

- schimbari de pozitie sau posturi fara deplasare ( trageri, împingeri, întinderi ,etc. )

- pozitii stabile ( în picioare, în sezut ).

Dezvoltarea la copil a comportamentului motor global beneficiaza de stimularea motrica daca aceasta respecta câteva reguli :

- tine seama de caracteristicile maturizarii sau de stare ;

- presupune organizarea dinamismului motor ;

- principiul gradarii efortului urmareste efecte biologice de dezvoltare si de evitare a suprasolicitarii si psihologice, pe linia educarii voluntare prin bariere si recompense. Gradarea solicitarii are numeroase finalitati : dezvoltarea fizica ermonioasa ;dezvoltarea instantelor de reglare psihomotorie ( echilibru, coordonare sub toate aspectele, etc. )

organizarea raspunsurilor motorii ;

- conditia eficientei stimularii-îmbinarea activitatii motorii cu vioiciunea senzoriala si satisfactia emotionala ;

- realizarea prin toate tipurile de joc .

Motricitatea fina cuprinde miscarile fine care solicita mare precizie . În mod normal motricitatea fina este condusa de vedere .

Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea .

Comportamentul motor fin se obiectiveaza prin prinderea si manipularea obiectelor. Dupa formarea pensei bidigitale, prehensiunea se diferentiaza si se specializeaza sub influenta educatiei .

Echilibrul si refacerea energiilor

Echilibrul si reânnoirea energiilor sunt considerate abilitati de baza . Principiile care fundamenteaza echilibrul si reânnoirea energiilor sunt :

- calitatea ritmurilor de baza si alternarea activitatilor .

Calitatea ritmurilor de baza se asigura prin satisfacerea trebuintelor referitoare la odihna , la alimentatie si eliminare care contribuie la obtinerea unei " stari de bine " corporal.

Obisnuintele capatate timpuriu de detensionare prin miscare în urma solicitarilor de tip cognitive sau a stresului , obisnuinta de a se încarca sau echilibra energetic prin miscare, formarea unor rutine de timp cu un continut motric adecvat sunt componente importante în organizarea raspunsurilor motrice.

Prin reglarea energetica psihomotorie interfereaza una dintre principalele dimensiuni ale personalitatii - temperamental .

Îndemânarea

Îndemânarea este o calitate motrica complexa , cu multe aspecte înca insuficient studiate . Continutul îndemânarii , mecanismele perfectionarii ei nu au fost înca complet slucidate , fapt reflectat în multitudinea termenilor utilizati în directa implicatie cu aceasta calitate : abilitate, iscusinta, coordonare, etc .

Îndemânarea conditioneaza însusirea si conditionarea actiuni motrice (deprinderi, priceperi, procedee tehnice si tactice, etc.) ca si perfectionarea celorlalte calitati motrice. Ea este implicata în toate actiunile care presupun un anumit grad de coordonare .Orice miscare voluntara , indiferent de gradul ei de dificultate , pretinde pentru efectuarea ei un anumit indice de îndemânare , coordonarea ei de catre scoarta .

Îndemânarea este solicitata atât în învatarea si perfectionarea actiunilor motrice , cât si în aplicarea acestora în conditii neobisnuite, cum ar fi schimbarea calitatii terenului, a conditiilor de clima si iluminat, a factorilor meteorologici, a adversarilor etc.

Încercarile de a masura valoarea îndemânarii sunt deocamdata modeste, dezvaluind aspecte partiale ale acestei complexe si importante calitati .

Zatiorski stabileste câteva criterii care permit cuantificarea valorii acestei calitati : gradul de dificultate al coordonarii miscarii ; precizia executiei, timpul necesar pentru însusire. În raport cu aceste elemente se pot stabili probe ( exercitii ) de verificare a îndemânarii specifice pentru fiecare disciplina sportiva .

N.A.Bernstein defineste îndemânarea capacitatea de a alege si executa miscarile necesare corect , rapid, adaptat situatiei ".

Dupa Hirtz îndemânarea este definita " calitatea care ne permite sa realizam coordonarea unor miscari complicate ; în al doilea rând îndemânarea asigura însusirea rapida a deprinderilor si perfectionarea lor, ca si folosirea acestora în functie de cerinte si de adaptarea la situatii variate ".

Novicov defineste îndemânarea astfel : aptitudinea de a stapâni coordonarea motrica, de a o transfera si comuta de la anumite actiuni precis coordonate spre altele , în concordanta cu cerintele mediului înconjurator în continua miscare ."

Din definitiile prezentate rezulta ca îndemânarea reprezinta capacitatea individului de a însusi si efectua actiuni motrice cu grade de dificultate diferite, dirijând precis si economic miscarile în timp si spatiu , cu vitezele si încordarile necesare , în deplina concordanta cu conditiile impuse si cu situatiile ce apar pe percursul efectuarii actiunii .

Îndemânarea conditioneaza însusirea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice , asigura aplicarea lor adecvata în conditiile cele mai variate,

ajuta individul sa se adapteze , fara dificultati , conditiilor mereu modificate în care îsi desfasoara activitatea .

La baza sa sta coordonarea, proces important al activitatii organismului îndeplinit de sistemul nervos central .

Se stie ca organismul se comporta ca un tot unitar desi se compune din mai multe organe , aparate , segmente, sisteme si functii. Indiferent de natura actiunii îndeplinite de acestea , de simplitatea sau complexitatea ei, pe calea reglarii nervoase se asigura permanent coordonarea activitatii acesteia. Functia de integrare si de selectie este principala activitate de coordonare .Coordonarea se realizeaza prin intermediul inhibitiei , proces nervos fundamental care corecteaza si regleaza permanent excitatia , raspândirea ei nelimitata si arhaic .

Manifestarea îndemânarii la indici valorici ridicati este conditionata de mai multi factori .

Un prim factor îl constitue calitatea sistemului nervos central -valoarea proceselor de coordonare, a plasticitatii scoartei .Aceste însusiri permit scoartei sa integreze activitatea analizatorilor motrici, selectionând informatiile multiple primite prin intermediul vazului , auzului , simtului muscular, echilibrului, etc., sa retina pe cele ce sunt semnificative pentru a putea elabora raspunsuri adecvate, impulsuri de contractie si relaxare, limitate în timp si în spatiu si ca nivel de încordare a lanturilor musculare angrenate în miscarile impuse de situatie. Simtul muscular, ceilalti analizatori , cu functiile lor specifice perfectionate ca rezultat al unei activitati motrice intense , percep în timpul executiei pozitia corpului si a segmentelor , încadrarea miscarilor în timp si în spatiu , gradul de încordare musculara , sincronizarea acestora dependent de anumite cerinte impuse de activitatea desfasurata si transmit permanent centrilor nervosi informatii complexe. Se realizeaza astfel o activitate de tip feed-back , scoarta intervenind cu corectari si reglari ale executiei, emitand noi impulsuri catre efectori, menite sa încadreze eficient miscarile în limitele de timp si spatiu conform cu noile conditii impuse în efectuarea miscarii .

Al doilea factor care conditioneaza valoarea îndemânarii este : finetea-acuitatea si precizia organelor de simt , în mod deosebit a analizatorilor motrici : simtul muscular ( presiune din muschi, tendoane, articulatii ), simtul echilibrului , simtul ritmului ( ritmul contractiilor musculare ), al orientarii si expresivitatii motrice.Printr-un antrenament sustinut elevul dispune de posibilitati sportive pentru încadrarea miscarii în coordonatele de spatiu si timp , pentru perceperea pozitiei corpului si segmentelor . Aceste perfectionari ale organelor de simt, adaptate cerintelor impuse de activitatea sportiva în efectuarea miscarii, sunt subliniate prin notiuni specifice : vedere periferica, simtul gleznei, simtul armoniei si plasticitatea miscarii, etc.

Echilibrul, important pentru îndemânare , este conditionat de calitatea aparatului vestibular si a automatismelor tonice în cadrul carora senzatiile kinestezice au un rol important .

Alt factor este experienta motrica anterioara reprezentata de varietatea deprinderilor si priceperilor motrice, stapânite de individ , acesta fiind al treilea factor . S-a observat ca îndemânarea este influentata de coordonare - de plasticitatea scoartei - manifestata în propietatea de a combina mai multe stereotipuri dinamice elementare pentru elaborarea unui raspuns complex .

" Îndemânarea se dobândeste si se perfectioneaza , în primul rând , în procesul învatarii unui mare si variat numar de priceperi si deprinderi motrice."

( N.Ozolin ), iar apoi în conditiile folosirii acestora în situatii mereu schimbatoare .

Nivelul dezvoltarii vitezei , fortei , rezistentei si supletei constitue cel de-al patrulea factor implicat în manifestarea îndemânarii, fiecare dintre acestea implicând aspecte de coordonare , de reglare fina a proceselor nervoase fundamentale, de integrare a functiilor si activitatii organismului , dependent de cerintele impuse de activitatea motrica desfasurata.

Relevând caracterul complex al acestei calitati motrice si dependenta ei, în primul rând , de activitatea sistemului nervos central, profesorul V.Lupu mentioneaza printre factorii implicati în îndemânare si gândire .Selectarea informatiilor , analiza si compararea situatiilor, elaborarea situatiilor , elaborarea solutiilor posibile si emiterea unor ipoteze în legatura cu solutia ce urmeaza a fi adoptata , sunt procese implicate în activitatea de gândire .

Forme de manifestare a îndemânarii . Aceasta poate fi :

- generala - capacitatea de a efectua rational si creator diverse actiuni motrice ;

- speciala - este specifica ramurilor si probelor sportive, specifica pentru o anumita categorie de de prinderi motrice, pentru anumite segmente ale organismului .

Formele de manifestare a îndemânarii sunt extrem de numeroasa.Teoretic nu exista miscare , deprindere motrica utilitara sau de baza , procedee tehnice si tactice , exercitii concepute în vederea dezvoltarii unei calitati motrice care sa nu solicite un anumit indice de îndemânare, pentru a fi efectuat rational , dezinvolt , economic, coordonat , adecvat scopului urmarit .

Din punct de vedere al formelor de manifestare , îndemânarea poate fi analizata dependent si de urmatoarele situatii :

- îndemânarea în regim de viteza , îndemânare în regim de forta si îndemânare în regim de rezistenta - daca ne referim la îndemânare dependent de parametrul în contul caruia se încarca efortul în diferite actiuni motrice si exercitii;

- îndemânarea sulitasului ,prajinistului, luptatorului, etc., pentru activitatile sportive ;

- îndemânarea jonglerului , calaretului, pianistului, etc. , daca discutam îndemânarea dependent de anumite actiuni motrice utilitare sau profesionale .

Din alt punct de vedere privita problema, formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate si la alte elemente care reprezinta si indicii valorici ai îndemânarii si anume, gradele de complexitate a acesteia :

gradul de dificultate - complexitatea actiunii motrice .

Gradul de dificultate al actiunii motrice ce urmeaza a fi executata depinde de modalitatea de coordonare pretinsa în executia miscarilor : coordonare simetrica sau asimetrica ; coordonare simultana sau succesiva în miscari ale uneia sau mai multor segmente . Cu cat creste gradul de complexitate a actiunii motrice ce trebuia efectuata cu cât se complica si procesele de coordonare a contractiilor si relaxarilor diferitelor lanturi musculare în privinta încadrarii miscarilor în spatiu si în timp , cât si a gradelor de încordare .

Exemple : unui elev îi este mai usor sa deplaseze bratele înainte concomitent cu ducerea unui picior înainte , decât sa deplaseze în acelas timp , bratul stâng înainte, bratul drept sus iar piciorul drept lateral .

indicele de precizie al încadrarii miscarii în spatiu .

Perceperea fina a componentelor spatiale- pozitii , directii asigura randamentul sporit în efectuarea actiunii motrice, economie de efort fizic si nervos si evident rapiditatea în executie .

Orientarea în spatiu depinde de nivelul de perfectionare a senzatiilor musculare, de gradul de coordonare a cooperarii dintre senzatiile vizuale si , într-o anumita masura , cele auditive .

indicele de viteza - timpul de executie, tempoul si ritmul executiei .

Indicele de viteza trebuie apreciat dependent de urmatoarele situatii :

- timpul necesar pentru însusirea actiunii la nivelul de precizie pretins impune diferentierea mai complexa a miscarilor prin perceperea relatiei dintre spatiu si timp, a tempoului specific ;

- timpul necesar efectuarii miscarii de raspuns. Îndemânarea este solicitata în directa relatie cu viteza de reactie si executie , în cadrul unor actiuni motrice însusite, în conditiile aplicarii acestora ;

- timpul necesar pentru adaptarii si corectarii aduse miscarilor conform situatiilor non create în desfasurarea actiunii

indicele de forta - precizia miscarii este în relatie directa si cu alt element - încordarea cu care se executa miscarile .

Prezenta acestui indice în miscare atesta un nivel ridicat de îndemânare .

indicele de sincronizare a actiunilor dependent de parteneri si

adversari .Sincronizarea propriilor actiuni cu actiunile partenerilor dependent de actiunile adversarilor, presupune indici de precizie sporiti , adaptari si corectari frecvente aduse executiilor, manifestarea îndemânarii în conditii variate si neobisnuite .

În aceasta situatie , îndemânarea se manifesta în conditiile întrunirii tuturor celorlalti indici, care ridica gradele de complexitate a coordonarii miscarii, proceselor si functiunilor organismului implicate în activitatea motrica .

Gradele de complexitate a îndemânarii

( indici - trepte valorice ).

Metodologia dezvoltarii îndemânarii.

Programele scolare de educatie fizica stipuleaza la fiecare clasa , grad si tip de scoala cerinte în legatura cu dezvoltarea îndemânarii .

La clasele I- IV sunt prevazute obiective instructiv- educative si recomandate exercitii si activitati care vizeaza :

- educarea capacitatii de percepere a componentelor apatiului si timpului si a posibilitatilor de miscare a segmentelor ( clasa I )  ;

- educarea capacitatii de orientare si însusirea componentelor fundamentale ale miscarii : directie, amplitudine, tempo, ritm ( clasa II-III );

- educarea capacitatii de coordonare în conditiile sporiri utilizarii obiectelor portative ( clasa II - III ) ;

- educarea capacitatii de coordonare în conditiile sporiri gradului de complexitate a miscarii si a diversificarii conditiilor de aplicare ( clasa IV ) .

La clasele V - VIII , obiectivele de instruire, exercitiile si activitatile prevazute în programa urmaresc :

- dezvoltarea îndemânarii în efectuarea unor actiuni motrice întâlnite prin sporirea gradului de complexitate a miscarii ( clasele V - VIII ) ;

- dezvoltarea îndemânarii în conditiile manifestarii imaginatiei , independentei si initiativei ( clasa VII ) ;

- dezvoltarea îndemânarii în conditii complexe de utilizare a priceperilor si deprinderilor : învingerea unor dificultati , colaborarea cu partenerii , etc.  ( clasa VIII ) ;

- dezvoltarea capacitatii de generalizare si aplicare a priceperilor si deprinderilor motrice ( clasa VIII ).

Metode si mijloace pentru dezvoltarea îndemânarii .

Mijloacele si metodele destinate dezvoltarii îndemânarii pot fi împartite în doua grupe :

- în prima grupa intra toate sistemele de actionare folosite în procesul instructiv - educativ , în legatura cu învatarea priceperilor si deprinderilor motrice elementare, utilitar - aplicative , deprinderilor din cadrul actiunilor de font ( drepti , repaus, etc. ), deprinderi de baza ( mers , alergarea, sariturile ), deprinderilor specifice diferitelorramuri si probe sportive ;

- în a doua grupa includem activitati destinate perfectionarii capacitatii de a aplica cunostintele , priceperile si deprinderile motrice organizate sub forma stafetelor, jocurilor de miscare si pregatitoare , traseele aplicative, jocuri sportive bilaterale, sub forma testelor de verificare ( lungime, greutate , etc. ) , sau sub forma activitatilor competitionale organizate în baza unor calendare sportive .

Prima grupa de metode si mijloace asigura cresterea bagajului motric, factor de baza care conditioneaza valoarea îndemânarii ; asigura perfectionarea analizatorilor si reglarilor functionale implicate în procesul de coordonare ,perfectionarea perceptiilor si reprezentarilor motrice. Procesul de învatare trebuie sa fie continuu, fara întreruperi de lunga durata .Deprinderile motrice odata consolidate , executarea lor devenind automatizata, nu mai influenteaza semnificativ îndemânarea .

În conditiile educatiei fizice scolare , folosind aceasta prima grupa de metode si mijloace , pentru dezvoltarea îndemânarii trebuie sa tinem seama de urmatoarele :

- La clasele mici se insista asupra însusirii componentelor spatiale, temporeale si structurale ale miscarii ( pozitii, directii , ritmuri ) actionând la început cu un singur segment în conditii de simetrie ( brate înainte , brate lateral, piciorul drept înainte, et. ), apoi cu doua segmente , tot în conditii de simetrie ( brate lateral, piciorul lateral ) .

Într-o etapa urmatoare ( clasele III - IV ) pot fi incluse în actiune mai multe segmente în conditii de simetrie si simultaneitate . Începând cu clasele IV - V exercitiile se pot complica , din punct de vedere al coordonarii , introducând exercitiile asimetrice pentru doua segmente sau în cadrul aceluiasi segment ( bratele înainte , picioarele lateral , bratul stâng înainte - bratul drept lateral ) exercitiile asimetrice cu angrenarea consecutiva ( în timpi diferiti ) a segmentelor în miscare ( timpul I : bratul stang înainte ; timpul II : bratul stâng sus si bratul drept înainte , etc. ) .

Încadrarea miscarilor în timp , însusirea ritmului si a tempoului potrivite constitue un alt element de gradare , în continuare , a miscarii .Elevii trebuie instruiti sa observe diferenta ritmului folosit la îndoirea bratelor si la flexia înainte a trunchiului , la întinderea bratelor si la extensia trunchiului , etc . Structurile motrice cele mai simple din punct de vedere al ritmului sunt cele care se încadreaza în masuri de 2 - 4 - 8 .

Tot în relatia miscarii cu ritmul , îndemânarea poate fi favorabil influentata acompaniind executiile cu muzica .

Principalele exercitii folosite în cadrul acestei modalitati sunt :

exercitii libere pentru brate ( îndoiri , întinderi , duceri , rotari , balansari , etc. ) , picioare ( ridicari, îndoiri , fandari, rotari , etc. ) , abdomen ( ridicari , coborâri , mentineri, etc. ) ;

exercitii cu obiecte ( bastoane , cercuri, corzi, esarfe, mingi medicinale , etc.) pentru aceleasi segmente ; exercitii la aparate si cu aparate ( scara fixa, banca de gimnastica , frânghia, etc. ) , pentru aceleasi segmente ;

exercitii în cadrul actiunilor de front si formatii : pozitia de drepti , pozitia de repaus ; formatiile de adunare , întoarcerile, mers în cadenta ( în coloana câte 4 , în trepte , careu, etc. ) , formatiile de deplasare , schimbarile de formatii , etc. ;

deprinderile utilitare : târârea , manevrarea si transportul greutatilor si obstacolelor , tractiuni si împingeri , catarare , etc. ;

deprinderi de baza : mersul ( pe vârfuri , calcâie, încrucisat , ghemuit, fandat , etc. );

alergarea ( cu genunchii sus , cu gamba pendulând pe coapsa , lateral cu pas adaugat , cu pasi încrucisati , etc. ) ;

sarituri : ca mingia - cu bataie pe un picior sau pe ambele , cu întoarceri de 90 - 180 - 360 grade , cu genunchii sus , cu forfecarea picioarelor, etc. ;

procedee tehnice si tactice specifice ramurilor prevazute în programele scolare : gimnastica , atletism , jocuri sportive , schi ;

exercitii folosite pentru dezvoltarea celorlalte calitati motrice .

O mentiune aparte trebuie acordata exercitiilor de echilibru si celor destinate perfectionarii reactiei motrice la semnale cunoscute sau date prin surprindere .

Exercitiile destinate perfectionarii echilibrului în conditii cât mai variate pretind elevului reactii promte pentru restabilirea echilibrului , perceperea subtil nuantata a pozitiei corpului si segmentelor , factor important pentru coordonarea miscarilor , pentru manifestarea îndemânarii la nivel ridicat .

A doua grupa de metode si mijloace asigura perfectionarea îndemânarii în contul educarii capacitatii de generalizare si aplicare , educarii posibilitatilor de adaptare a priceperilor si deprinderilor însusite la conditii de lucru schimbate . Aceasta cale este cea mai eficienta si influenteaza complex îndemânarea .

Sistemele de actionare pentru dezvoltarea îndemânarii prin metode si mijloace specifice acestei grupe sunt multiple .

v    O prima categorie în care executantul trebuie sa îndeplineasca urmatoarele : folosirea în executarea exercitiilor a unor pozitii neobisnuite ; executarea miscarii în oglinda ; efectuarea exercitiului cu segmental mai putin îndemânatic ; modificarea conditiilor de efectuare a actiunii ; efectuarea exercitiului la comenzi inverse ; schimbarea partenerului de executie ; legarea exercitiilor cunoscute în structuri complexe .

v    A doua categorie o constituie jocurile de miscare , jocurile pregatitoare , stafetele si parcursurile aplicative . Prin intermediul acestor activitati elevul este solicitat sa dovedeasca ca poate valorifica rezultatele obisnuite în activitatea destinata însusirii priceperilor si deprinderilor motrice . Jocurile , stafetele si parcursurile aplicative , efectuate în conditii de întreceri , perfectioneaza la indici superiori îndemânarea .

v    A treia categorie o constituie liniile acrobatice si cele acrobatice si cele artistice . Solicitând elevului sa combine într-o înlantuire originala elementele cunoscute , îl punem în situatia de a realiza noi legaturi reflex - conditionate , legaturile de elemente fiind concepute pe baza de imaginatie si creativitate si nu prin reproducere . În acest fel îndemânarea este exersata în relatie directa cu procese psihice extreme de importante - imaginatie , inventivitate , independenta , etc.

v    A patra categorie este reprezentata de probele tehnice specifice ramurilor sportive individuale , prevazute în programele scolare . Efectuarea acestora în conditii de întrecere creeaza premisele pentru ca îndemânarea sa fie exersata la indici superiori .

Se recomanda ca în continutul lectiilor sa se prevada frecvent si întreceri de genul : sarituri de pe loc, sarituri cu întoarceri de 90° , 180 ° , 360 ° , aruncarea la tinta de pe loc, etc. , deoarece s-a observat ca în aceste cazuri emotiile întrecerii , dorinta de a obtine indici superiori de randament în efectuarea probei schimba conditiile de repetare a procedeelor folosite .

v    A cincea categorie o constitue jocurile sportive - elementele tehnico - tactice si jocurilor sub forma de întreceri bilaterale .

Principalele indicatii metodice care trebuie respectate în procesul de perfectionare a îndemânarii sunt :

- pentru perfectionarea îndemânarii conditia de baza o constitue învatarea cât mai multor actiuni motrice si complicarea continua a acestora ;

- parametrul efortului în contul caruia se perfectioneaza îndemânarea este complexitatea ;

- pentru a influenta în continuare îndemânarea , actiunea motrica nu trebuie exersata pâna la automatizare ;

- dezvoltarea îndemânarii se poate realiza în orice moment al lectiei ;

- respectarea regulei " de la simplu la complex " .

În concluzie îndemânarea poate fi dezvoltata în principal la vârstele mici .Ea este scoasa în evidenta de priceperile si deprinderile motrice si de celelalte calitati motrice . La rândul ei , perfectionarea acestora este conditionata de valoarea îndemânarii .

Echilibru

În cadrul lectiilor de educatie fizica , se acorda o importanta deosebita educarii si dezvoltarii simtului echilibrului datorita rolului însemnat pe care îl are acesta în miscarea omului .

Baza tehnica a exercitiilor de echilibru o constitue mentinerea centrului de greutate deasupra poligonului de sprijin . Pierderea sau recapatarea echilibrului se realizeaza cu efortul fortelor interne si externe ale miscarii , un rol important atribuindu-se miscarilor de compensare . Atunci când baza de sustinere este mai mare iar centru de greutate este mai aproape de ea , echilibrul este mai stabil .

Exercitiile de echilibru pot fi executate de pe loc sau din deplasare , pe suprafete diferite ca dimensiuni si înaltimi . Au o larga aplicativitate în lectia de educatie fizica , fiind folosite pe tot parcursul acesteia .

Metodica de predare a acestor exercitii se efectueaza dupa cum urmeaza :

- executarea la sol a diferitelor pozitii reducând suprafata de sprijin ( pe vârfuri );

- executarea miscarilor pe linii trasate pe sol ;

- executarea miscarilor la înaltime mica pe suprafata de sprijin mare ( partea laterala a bancii de gimnastica ) ;

- executarea miscarilor la înaltime mica pe suprafata de sprijin mica ;

- executarea miscarilor la înaltime mare pe suprafata de sprijin mare ;

- executarea miscarilor la înaltime mare pe suprafata de sprijin mica ;

- executarea miscarilor cu trecerea de la un aparat la altul , pe plan înclinat , suprafate si înaltimi diferite ;

- complicarea executiei prin introducerea unor miscari suplimentare ( întoarceri , balansari , sarituri ) ;

- combinarea miscarilor cu exercitii de transport , cu treceri peste obstacole ;

- eliminarea controlului vizual ;

Gradul de complexitate al acestor exercitii poate fi marit prin :

- reducerea bazei de sustinere ;

- modificarea procedeelor de deplasare si a pozitiei bratelor ;

- modificarea directiei de deplasare ;

- modificarea vitezei de executie ;

- modificarea înaltimii aparatului .

Exercitiile de echilibru se clasifica în :

A. Exercitii de echilibru de pe loc care pot fi diferite pozitii sau miscari de pe loc.

a) Pozitii : stând ; stând pe vârfuri ; stând pe vârfuri departat în plan sagital sau frontal ; stând pe un picior cu celalalt îndoit sau întins lateral , înainte, înapoi ; stând pe vârful unui picior ; ghemuit pe vârfuri ; ghemuit pe un picior cu cel liber înainte , lateral, înapoi pe un genunchi cu celalalt îndoit sau întins , înainte, lateral , înapoi . Toate aceste pozitii pot fi efectuate cu diferite pozitii principale sau derivate ale segmentelor .

b) Miscari de echilibru de pe loc : treceri dintr-o pozitie în alta - din pozitii înalte în pozitii joase si invers ; schimbari ale pozitiilor simetrice si asimetrice ale bratelor : miscari de brate , balansari , rotari ; întoarceri si piruete .

B. Exercitii de echilibru în deplasare .

a) Deplasari în echilibru cu variante de mers : mers cu spatele pe directia de deplasare ; pe vârfuri ; ghemuit ; cu pas înalt ; cu pas adaugat ; cu pas încrucisat ; pe genunchi cu sprijin înainte ; cu întoarceri .

b) Deplasari în echilibru cu variante de alergare si sarituri : alergare ; pas sarit; pas saltat ; sarituri de pe un picior pe celalalt ; sarituri pe un picior ; sarituri pe ambele picioare .

c) Deplasare în echilibru cu transport de greutati : transportul obiectelor portative sau greutatilor într-o mâna sau în ambele cum ar fi cercuri , bastoane , mingii, mingii medicinale, saci de nisip , etc. ; transportul unor obiecte în echilibru pe cap sustinute sau nu cu mâinile ; culegerea unor obiecte si asezarea lor ; transportul unui partener ; aruncarea si prinderea unui obiect .

d) Deplasare în echilibru si treceri peste obstacole : treceri peste mingii si alte obiecte portative ; treceri peste un partener aflat într-o pozitie joasa pe aparat ; treceri perin cercuri tinute vertical de colegi ; treceri de pe un aparat pe altul .

e) Deplasare în echilibru pe doua aparate alaturate : deplasare cu picioarele departate ; în ghemuit cu sprijin pe mâini în lungimea aparatelor ; deplasare pe genunchi cu sprijin pe mâini în lungimea aparatelor ; deplasare în perechi si cu aruncarea mingii .

Jocuri si stafete pentru dezvoltarea echilibrului :

- cursa într-un picior ; lupta cocosilor ; stafeta cu sacul pe cap ;

- cursa în ghemuit ; îmbracarea si dezbracarea treningului pe bârna ;

- cursa peste obstacole ; care pe care ; stafeta cu mingea rostogolita pe banca ;

- cursa pe cuburi ; curs ape mingi medicinale prin rulare cu talpile ;

- cursa pe bârne mobile sau doua bastoane , et .

CAPITOLUL III

Ipoteze , scopul si sarcinile cercetarii metodologice

3.1. Motivatia cercetarii

În timpul stagiilor si a practicii pedagogice am observat acordarea unei insuficiente atentii achilibrului , componenta a psihomotricitatii .

Consideram ca aceasta problematica este foarte importanta . Am consultat literatura de specialitate si am observat o insuficienta abordare a acesteia mai ales din punct de vedere al kinetoterapeutului .Am întampinat greutati si în determinarea aspectelor de grafica a miscarii sau de evaluare a nivelului acestei componente , fapt pentru care am considerat ca poate fi o directie spre care sa-mi îndrept preocuparile , convinsa fiind în primul rând de faptul ca exercitiile fizice pot contribuii , prin formele sale variate într-un continut ales adecvat la obtinerea unor rezultate mai bune ale elevilor , la însusirea bazelor generale ale miscarii , mai ales sub aspect locomotor .

Acestea au fost ideile de baza care m-au motivat pentru întreprinderea prezentului experiment.

3.2. Ipoteze de lucru

Pentru a realiza scopul lucrarii am pornit de la urmatoarele considerente :

1 - exista cai puse la dispozitie din domeniul efortului fizic prin care echilibrul poate fi dezvoltat

2 - prin folosirea unor mijloace adecvate pot fi obtinute progresii semnificative la subiectii care prezinta un handicap locomotor .

3.3. Sarcinile cercetarii

Pentru verificarea ipotezelor propuse am organizat urmatorul experiment . Am ales o grupa de 10 elevi de la scoala " Sf. Mina " din Craiova din clasa a V a prin întelegerea profesorului de la clasa le-au fost aplicate seturi de exercitii prezentate în lucrare , începând din anul scolar 2000 - 2001 din semestrul 2 , perioada în care elevii au fost testati initial , pâna în semestrul 2 al anului scolar 20001 - 2002 când au fost testati final .

Probele alese pentru testarea elevilor au fost urmatoarele :

1 - Subiectul sta într-un picior ( piciorul preferat ) , cu mâinile pe sold si priveste un punct fix. Pentru nota 10 este necesar mentinerea pozitiei corecte 10 secunde .

2 - Subiectul sta într-un picior pe bara de echilibru , mâinile pe sold , privirea înainte .

3 - Subiectul sta într-un picior pe bara de echilibru , mainile pe sold , ochii închisi .

4 - Subiectul paseste calcâi la vârf pe linia de mers .Pentru nota 10 trebuie efectuati 10 pasi corecti unul dupa altul , notându - se cu 1 punct pasul corect si cu 0 pasul gresit .

3.4. Metoda cercetarii

Elaborarea prezentei lucrari a necesitat un îndelungat studio al materialelor de specialitate , aleasa pentru clarificarea unor probleme cu caracter multifactorial al ansamblului social în care se manifesta grupul respectiv .

Metoda observatiei - a fost folosita pe parcursul cercetarii folosita în cadrul testelor date unde s-a evidentiat carente ale progresului care au vizat aspectul educativ , psihosocial al pregatirii .

Metoda modelarii - metoda a fost folosita prin testele acceptate si puse în aplicare la scoala unde am efectuat experimental .

Metoda statistica - a fost folosita în centralizarea , prelucrarea si gruparea statistica a datelor , calcularea indicatorilor da baza pentru usurarea interpretarii datelor .

În final au fost alcatuite tabele si grafice sinoctice pentru anularea concluziilor si evidentierea rezultatului experimentului .

Teste pentru evaluarea coordonarii senzorio - motrice ( proba de apreciere a distantei ) :

MATERIAL :

Ochelari ;

Ruleta ;

Un segment de dreapta de 5 - 7 m desenat pe sol .

OBSERVAŢII : proba trebuie sa fie executata într-o sala spatioasa ( minim 12 m lungime si 7 - 8 m latime ) . În jurul liniei trasate sa nu existe denivelari sau obstacole . Acestea pot avea efecte negative asupra subiectului , marindu-i prudenta si nesiguranta .

INSTRUCŢIUNI DATE SUBIECTULUI : aveti în fata un segment de dreapta desenat pe sol . El arata drumul pe care trebuie sa-l parcurgeti . Pornind din punctul " A " , cu vârful picioarelor atingând extremitatea " A " a segmentului , va opriti în punctul " B " ( în aceeasi pozitie ) . Înainte de a porni , va pun ochelari negri la ochi .Aceasta înseamna ca parcurgerea traseului " A - B " îl faceti fara control vizual . Cautati sa pastrati distanta si sa respectati distanta . Când considerati ca ati ajuns în punctul " B " va opriti si asteptati nemiscat pâna ce masuram cu ruletadistanta parcursa . Înainte de a porni, va asezati pe directia de mers si cautati sa fixati cât mai bine , în minte , punctul la care trebuie sa ajungeti .

Sunteti gata ? ( Daca raspunsul subiectului este afirmativ, i se pun ochelarii si i se da imediat comanda " Porniti ! " ).

PROCEDEUL DE EXAMINARE : se aseaza subiectul pe directia de mers , cu picioarele lipite , vârful picioarelor lipite , vârful picioarelor de o parte si de alta a extremitatii " A " a segmentului .

Se înlatura orice sursa sonora , care i-ar putea permite orientarea în spatiu .

Când subiectul s-a oprit , se masoara deviatia de la punctul " B " .

NOTĂ PENTRU ÎNREGISTRARE sI CALCUL : se face un X în mijlocul liniei care uneste vârfurile picioarelor subiectului . Imaginam o perpendiculara dusa în acest punct , pe segmental " A - B " sau pe prelungirea lui ( în punctul "C " ).

Se masoara :

a ) distanta B - C ; se noteaza cu - (minus ) daca punctul C este situat între A si B ; cu + ( plus) daca punctul C este situat în prelungirea segmentului A - B si cu 0 ( zero ) daca nu exista deviatie .

b ) distanta X - C , notând în dreptul numarului deviatia de stânga sau deviatia de dreapta .

Se înregistreaza doua valori :

Numarul care exprima tendinta de supraapreciere ( + ) ; de subapreciere ( - )sau de apreciere corecta a distantei ( 0 ) . Acest numar , luat în valoare absoluta , se raporteaza la etalon si obtinem rangul subiectului privind coordonarea kinestezica .

Numarul care exprima variatia deviatiei de dreapta sau de stânga a subiectului . Acest numar , raportat la etalon , ne da ramgul subiectului privind coordonarea vestibular - motric .

Pentru evaluarea echilibrului vom prezenta testul Bruininks - Oseretsky, teste ce cuprinde 8 itemi , si anume :

Itemul I : stând pe piciorul preferat pe podea

Materiale :

cronometru ;

banda adeziva sau creta ;

tablou - tinta pentru aplicat pe perete .

Instructajul facut subiectului : Plasati piciorul drept / stâng ( se alege piciorul preferat ) pe aceasta linie ( examinatorul arata linia ) si ridicati celalalt picior astfel ( se demonstreaza ). Puneti mâinile pe solduri priviti tinta din perete ( se arata ). Stati asa pâna va spun eu sa va opriti .

Procedeul de examinare : Se marchiaza pe sol o linie de 2,4 m perpendicular fata de unul dintre peretii salii de examinare , la o distanta de aproximativ 3 m de acestia . Se plaseaza pe perete o tinta la înaltimea ochilor subiectului . Se aseaza subiectul cu piciorul preferat pe aceasta linie , cu celalalt picior îndoit ( un unghi de aproximativ 90° ) si cu mâinile pe sold .Daca este necesar , subiectul va fi ajutat sa atinga pozitia corecta .

Se începe cronometrarea imediat ce pozitia indicata a fost realizata . Dupa 10 secunde se opreste cronometrul si este data comanda de încetare .

Încercarea nu se valideaza si se întrerupe daca subiectul :

o       Lasa jos piciorul ridicat , astfel încât atinge solul ;

o       Da drumul , sub un unghi de 45° dupa avertizare ;

o       Îsi deplaseaza piciorul de suport din loc ( este admisa numai o usoara balansare ) .

Când prima âncercare a fost întrerupta , are loc a doua încercare , cu precizarea greselilor comise de subiect în prima încercare .

Nota pentru înregistrare : se trece în foaia de înregistrare timpul cât subiectul a mentinut pozitia corecta ( în secunde ) .

Pentru obtinerea punctajului maxim , subiectul trebuie sa-si mentina pozitia în echilibru 10 secunde .

Itemul 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

Material :

tablou - tinta ;

cronometru ;

bara de echilibru ( de forma trapeizoidala - latimea în partea de sus de aproximativ 12 - 15 cm ) .

Instructajul facut subiectului : stati pe bara , pe piciorul drept/stâng ( piciorul preferat ) si ridicati celalalt picior asa ( se demonstreaza ridicarea piciorului la 90° fata de sol ) . Puneti mâinile pe solduri si pruviti la tinta . Stati asa pâna va spun eu sa va opriti . Atentie ! Ridicati piciorul si mentineti echilibrul !

Procedeul de examinare : Se asaza bara pe pozitia de mers . Se demonstreaza subiectului pozitia corecta . Daca este necesar , este ajutat subiectul sa realizeze pozitia corecta . Examinatorul se plaseaza lateral fata de bara si începe cronometrarea , imediat ce subiectul înregistreaza pozitia corecta . Se accepta numai o singura balansare usoara . Este posibila o singura avertizare pentru mentinerea pozitiei corecte . Dupa 10 secunde se comanda încetarea .

Încercarea nu se valideaza si se întrerupe ( sub 10 secunde ) când subiectul :

Lasa în jos piciorul ridicat si atinge bara sau solul ;

Lasa piciorul sub un unghi de 45° , dupa avertizare ;

Îsi îndoaie piciorul ridicat în jurul piciorului de sustinere .

Se acorda , în acest caz , a doua încercare cu precizarea greselilor din prima încercare .

Nota pentru înregistrare : se consemneaza în fisa de înregistraredurata de mentinere a pozitiei corecte ( în secunde ) .

Când s-au realizat doua încercari se trece timpul cel mai mare .

Pentru punctajul maxim durata este de 10 secunde .

Itemul 3 : stând într-un picior pe bara de echilibru cu ochii închisi .

Materialul : aceleasi cu cel din itemul 2 .

Instructajul facut subiectului : asezati-va cu piciorul drept/stâng ( piciorul preferat ) pe aceasta bara si ridicati celalalt picior asa ( se demonstreaza ). Puneti mâinile pe solduri si priviti la tinta . Acum , închideti ochii si stati asa pâna va apun eu sa va opriti .

Procedeul de examinare : Este asemanator cu cel din subiectul II. Singura deosebire se refera la mentinerea ochilor închisi . Alaturi de celelalte abateri de realizarea corecta a probei , descris la itemul 2 , deschiderea ochilor în timpul probei împiedica validarea încercarii. Se acorda , în aceste cazuri , o a doua încercare .

Nota pentru înregistrare : se trece în foaia de înregistrare numarul de secunde în care subiectul a putut mentine pozitia corecta .

Daca sunt doua încercari , se trece rezultatul de la încercarea cu durata cea mai mare .

Itemul 4 : mergând în fata pe linia de mers .

Materiale : banda adeziva sau creta .

Instructajul facut subiectului : mergeti înainte calcând numai pe linie .Acum puneti mâinile pe sold si mergeti încet spre capatul liniei . Gata ? Începeti !

Procedeul de examinare : Se aseaza subiectul la una din marginile liniei de mers . Se demonstreaza plasarea corecta a picioarelor pe linie , în timpul mersului , unul putin înaintea celuilalt . Se opreste subiectul dupa ce a facut 6 pasi . Daca plaseaza unul sau ambele picioare în afara liniei , înainte de a face acei 6 pasi , este oprit si se procedeaza de la a doua încercare .

Nota pentru înregistrare : se trece în foaia de înregistrare numarul de pasi facuti pe linia de mers. Cand sunt doua încercari , se consemneaza rezultatul la încercarea cu cel mai mare numar de pasi corect executati .

Punctajul maxim se obtine daca subiectul face 6 pasi corect realizati .

Itemul 5 : mergând pe bara de echilibru .

Materialul : aceleasi cu itemul 2 .

Instructajul facut subiectului : mergeti pe bara asa ( se demonstreaza ). Puneti mâinile pe solduri si mergeti usor spre capatul barei . Gata ? Începeti !

Procedeul de examinare : Se plaseaza bara de echilibru pe linia de mers . Examinatorul se aseaza lateral fata de bara , numara pasii facuti de subiect pe bara si comanda oprirea dupa 6 pasi . Daca subiectul plaseaza unul sau ambele picioare în afara barei , înainte de a efectua cei 6 pasi , proba este oprita si se procedeaza la a doua încercare , atragand atentia subiectului asupra greselilor comise .

Nota pentru înregistrare : pe foaia de înregistrare se scrie numarul de pasi executati corect . Când sunt doua încercari , se noteaza rezultatul de la cea mai buna încercare .

Punctajul maxim se obtine cu 6 pasi corect executati .

Itemul 6 : pasind calcâi la vârf pe linia de mers .

Material : acelas ca la itemul I .

Instructajul facut subiectului : asezati-va cu picioarele pe linia desenata pe podea. Puneti mâinile pe solduri . Mergeti spre celalalt capat al liniei punând picioarele unul în fata celuilalt, astfel încât calcâiul piciorului din fata sa atinga vârful piciorului din spate . Pasiti numai pe linie si tineti mâinile pe solduri în timpul mersului . Gata ? Începeti !

Procedeul de examinare : Se aseaza subiectul la una din extremitatile liniei de mers ( punctual de pornire ). Examinatorul se plaseaza pentru a urmarii corectitudinea executiilor si a numara pasii facuti de subiect . La 6 pasi executati , proba se opreste .

Încercarea subiectului nu se valideaza daca :

Nu atinge calcâiul piciorului din fata de vârful piciorului din spate ;

Misca piciorul din spate înainte de atingerea calcâiului piciorului din fata ;

Pune unul sau ambele picioare complet în afara liniei de mers , înainte de a realiza corect 6 pasi .

Daca subiectul nu obtine punstaj maxim în prima încercare , se acorda a doua încercare .

Nota pentru înregistrare : în foaia de înregistrare se consemneaza celei mai bune încercari . Se noteaza cu " 1 " pasul corect si cu " 0 " pasul incorect. De axemplu :

1 - 1- 1- 0 -1 - 0 , punctaj = 4 .

Itemul 7 : pasind înainte , calcâi la vârf pe bara de echilibru .

Materialul : acelas cu itemul 2 .

Instructajul facut subiectului : mergeti pe bara aceasta , punând un picior în fata celuilalt , astfel încât calcâiul piciorului din fata sa atinga vârful piciorului din spate ( se demonstreaza ) . Puneti mâinile pe solduri . Nu uitati ! trebuie sa mergeti pasind , cu mâinile tinute pe sold . Gata ? Începeti !

Procedeu de examinare : Se aseaza bara de echilibru peste linia de mers . Subiectul este asezat cu picioarele la una din extremitatile barei . Examinatorul se plaseaza lateral fata de bara si numara pasii executati de subiect .

Pasul este incorect daca subiectul :

Nu atinge calcâiul piciorului din fata de vârful piciorului din spate ;

Misca piciorul din spate înainte de a atinge calcâiul piciorului din fata ;

Plaseaza unul sau ambele picioare în afara barei .

Se poate acorda a doua încercare daca subiectul nu executa corect cei 6 pasi în prima încercare .

Nota pentru înregistrare : în foaia de înregistrare se înscriu rezultatele celei mai bune încercari . Se consemneaza astfel : 1 - 1- 0 - 1 - 0 - 0 , punctaj = 3 .

Itemul 8 : pasind peste un obstacol pe bara de echilibru .

Material : acelas cu cel din itemul 2 si un baston cu lungimea de 80 cm .

Inastructaj facut subiectului : va rog sa va urcati cu picioarele pe bara . Puneti mâinile pe solduri . Când va spun eu , începeti sa mergeti pe bara si pasiti peste acest baston ( se demonstreaza pozitia bastonului ce urmeaza a fi depasit ) fara a-l atinge . Nu uitati sa mentineti tot timpul mâinile pe solduri . Atentie ! Porniti !

Procedeul de examinare : Se aseaza subiectul pe una din marginile barei . Examinatorul se plaseaza lateral lânga bara , în genunchi , tinând bastonul transversal cu bara , la o înaltime situate putin sub genunchiul subiectului . Încercarea este considerata incorecta daca :

atinge ferm bastonul cu piciorul în timpul pasirii ( este admisa numai o usoara atingere ) ;

întinde piciorul în jurul capatului bastonului ;

paseste în afara barei .

În acest caz se acorda o a doua încercare , cu sublinierea greselilor facute de subiect .

Nota pentru înregistrare : în fisa de înregistrare se consemneaza " realizat "

sau " nerealizat " . Se poate nota " + " ( plus ) pentru " realizat " si " - " ( minus ) pentru " nerealizat " .

Itemul se considera nerealizat daca apar greselile mentionate si în a doua încercare .

La testarea initiala subiectii au obtinut urmatoarele rezultate :

Bodoc Despina

Proba 1 : stand pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

S-a notat timpul cel mai bun , obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

S-a notat timpul cel mai bun , obtine nota 10 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru având ochii închisi . Pentru nota 10 trebuie sa stea în echilibru 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

S-a notat timpul cel mai bun , obtine nota 10 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mearga pe linie , corect 10 pasi unul dupa altul .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 10 pasi .

Obtine nota 10 .

Bratu Gabriel

Proba 1 : stand pe piciorul preferat pe podea .

prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Obtine nota 9 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Obtine nota 7 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 5 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 6 secunde .

Obtine nota 6 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 0 => 6 pasi ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 -0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 = > 7 pasi .

Obtine nota 7 .

Apostolescu Monica

Proba 1 : stand pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Obtine nota 8 .

Proba 3 : sta într- un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Obtine nota 7 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 0 - 0 => 6 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 => 7 pasi corecti .

Obtine nota 7 .

Ghelasie Ionel Cristian

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Obtine nota 9 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Obtine nota 8 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 4 secunde .

Obtine nota 6 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 = > 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 0 => 6 pasi corecti .

Obtine nota 8 .

Popescu Sorin

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 4 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 5 secunde .

Obtine nota 5 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 4 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 4 secunde .

Obtine nota 4 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 4 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 4 secunde .

Obtine nota 4 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 0 - 0 - 1 - 0 - 0 => 4 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 0 - 0 - 0 - 1 - 0 - 0 - 0 - 1 - 0 => 3 pasi corecti .

Obtine nota 4 .

Gherasiu Andrei

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde.

Obtine nota 7 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti .

Obtine nota 9 .

Popa Alexandru

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 5 secunde .

Obtine nota 6 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 => 7 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 0 => 6 pasi corecti .

Obtine nota 7 .

Marciu Felicia

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde.

Obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

Obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 5 secunde .

Obtine nota 6.

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 =>9 pasi corecti.

Obtine nota 9 .

Iacob Alina

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea.

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Obtine nota 10.

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Obtine nota 8 .

Proba 4 : subiectul pasesta calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 =>10 pasi corecti.

Obtine nota 10 .

Lupulet Ionut

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea.

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare :mentine pozitia 10 secunde .

Obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde.

Obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Obtine nota 8.

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti .

Obtine nota 9 .

TABEL CU DATELE ÎNREGISTRATE LA TESTAREA INIŢIALĂ

Ma ( proba 1) = 93/10 = 9,3

Ma ( proba 2 ) = 82/10 = 8,2

Ma ( proba 3 ) = 67/10 = 6,7

Ma ( proba 4 ) = 79/10 = 7,9

S ( proba 1 ) = 1,4

S ( proba 2 ) = 0,3

S ( proba 3 ) = 0,3

S ( proba 4 ) = 1,2

La testarea finala subiectii au obtinut urmatoarele rezultate :

Boboc Despina

Diacnostic : hemipareza spastica dreapta cu tulburari trofice .

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea. Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 11 secunde .

Se noteaza a doua încercare , subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde.

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 10 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Am notat timpul cel mai bun, subiectul obtinând nota 10 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie, corect, 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 =>8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 => 10 pasi corecti.

Se noteaza proba cea mai buna , subiectul obtine nota 10 .

Bratu Gabriel

Diagnostic : parapareza spastica

Proba 1 : stand pe piciorul preferat pe podea.

prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

S-a notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 9 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun subiectul obtinând nota 8.

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 5 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul otinând nota 10 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 => 7 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 => 7 pasi corecti .

Subiectul obtine nota 7 .

Apostolescu Monica

Diagnostic : pareza spastica

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine corect 10 secunde

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde .

Subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Am notat timpul cel mai bun subiectul obtinând nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul otine nota 8 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers .Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie, corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 => 7 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 8 pasi corecti.

Se noteaza proba cea mai buna , subiectul obtine nota 8 .

Ghelasie Ionel Cristian

Diagnostic : parapareza spastica

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

Se noteaza a doua încercare subiectul obtine nota 9 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul otine nota 8 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi .Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 5 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Am notat timpul cel mai bun subiectul obtinând nota 7 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti .

Se noteaza proba cea mai buna , subiectul obtine nota 9 .

Popescu Sorin

Diagnostic : sindrom hyperkinetic , tulburari de atentie .

Proba 1 : stand pe piciorul preferat pe podea. Pentru nota 10 pozitia se mentine în mod corect timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 5 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 6 secunde.

Se noteaza a doua încercare , subiectul obtine nota 6 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 4 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 5 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 5 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 5 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 3 secunde.

Am notat timpul cel mai bun subiectul obtinând nota 5 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers.

- prima încercare : 1 - 0 - 0 - 0 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 => 4 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 0 - 1 - 0 - 0 - 0 - 0 - 1 - 1 - 0 => 4 pasi corecti .

Subiectul obtine nota 4.

Gherasim Andrei

Diagnostic : sechele dupa meningoencefalita .

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde .

Se noteaza prima încercare , subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde;

- a doua înceracre : mentine poizitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 6 secunde .

Am notat timpul cel mai bun subiectul obtinând nota 8.

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers. . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 =>10 pasi corecti .

Se noteaza proba cea mai buna , subiectul obtine nota 10 .

Popa Alexandru

Diagnostic : tetrapareza spastica piramidala .

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 10 secunde.

Subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua înceracre : mentine poizitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 6 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 7 secunde .

Subiectul obtine nota 7 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers. . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0- 1 - 0 =>6 pasi corecti .

Se noteaza proba cea mai buna , pacientul obtine nota 8 .

Marciu Felicia

Diagnostic : sindrom piramido- extrapiramidal mai accentuat pe stânga.

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

Subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua înceracre : mentine poizitia 7 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 7 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 5 secunde .

Subiectul obtine nota 7 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers. . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 =>9 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 0 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 0 => 6 pasi corecti .

Se noteaza proba cea mai buna , pacientul obtine nota 9 .

Iacob Alina

Diagnostic : maladia Little

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

Subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua înceracre : mentine poizitia 7 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 10 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 6 secunde .

Subiectul obtine nota 8 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers. . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 1 =>10 pasi corecti

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 8 pasi corecti.

Se noteaza proba cea mai buna , pacientul obtine nota 10 .

Lupulet Ionut

Diagnostic : maladia Little , epilepsie

Proba 1 : stând pe piciorul preferat pe podea . Pentru nota 10 pozitia se mentine 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 10 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 9 secunde.

Subiectul obtine nota 10 .

Proba 2 : sta într-un picior pe bara de echilibru . Pentru nota 10 subiectul trebuie sa mentina pozitia corecta timp de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 9 secunde ;

- a doua înceracre : mentine poizitia 8 secunde .

Am notat timpul cel mai bun , subiectul obtine nota 9 .

Proba 3 : sta într-un picior pe bara de echilibru , având ochii închisi . Timpul necesar pentru nota 10 este de 10 secunde .

- prima încercare : mentine pozitia 8 secunde ;

- a doua încercare : mentine pozitia 6 secunde .

Subiectul obtine nota 8 .

Proba 4 : subiectul paseste calcâi - vârf pe linia de mers. . Pentru nota 10 pacientul trebuie sa mearga pe linie , corect , 10 pasi unul dupa altul , fiecare pas corect se noteaza cu 1 punct iar cel gresit cu 0 puncte .

- prima încercare : 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 => 8 pasi corecti ;

- a doua încercare : 1 - 1 - 1 - 1 - 1 - 0 - 1 - 1 - 1 - 1 => 9 pasi corecti .

Se noteaza proba cea mai buna , subiectul obtine nota 9 .

TABEL CU DATELE ÎNREGISTRATE LE TESTAREA FINALĂ

Ma ( proba 1 ) = 94/10 = 9,4

Ma ( proba 2 ) = 85/10 = 8,5

Ma ( proba 3 ) = 75/10 = 7,5

Ma ( proba 4 ) = 84/10 = 8,4

S ( proba 1 ) = 1,4

S ( proba 2 ) = 0,3

S ( proba 3 ) = 0,3

S ( proba 4 ) = 0,2

Abatere Standard

CAPITOLUL IV

Date înregistrate si interpretate

Interpretarea datelor recoltate

Dupa înregistrarea testelor si a probelor la subiectii cuprinsi în cercetare au fost calculati ca indici statistici media aritmetica a sirului de date si abatere standard a acestora .

Constatând la proba a I a o valoare a mediei aritmetice de 9,4 secunde , o medie destul de mare având în vedere nivelul grupului in vestigat . Consideram ca în ceea ce priveste problema echilibrului în urma mijloacelor propuse , subiectii au înregistrat o progresie semnificativa cu sanse de recuperare în aceasta directie .

Cu toate acestea abaterea standard de si se încadreaza în valorile normale este putin mai mare , aceasta si datorita faptului ca în doua cazuri diferenta amplitudinii sirurilor de date este de 7 secunde . Restul subiectilor alesi având o medie de 10 secunde , si anume în 7 cazuri .

La cea de-a doua proba care se refera tot la testarea echilibrului media este mai mica cu 0,9 secunde , rezultatele indicând o scadere fata de prima proba , dar mentinându-se la o valoare acceptabila de 8,5 secunde semnificative pentru progresia elevilor ca urmare a mijloacelor aplicate . Eficienta acestora e demonstrata si de realizarea mai nesportiva omogenizarea a grupului cercetat ,

abaterea standard având o valoare de 0,3 . Amplitudinea si nivelul de date se micsoreaza la 4 secunde , ceea ce ne îndreptateste sa afirmam ca elevii s-au implicat active în parcurgerea programului propus justificat prin valorile de mai sus prezentate .

Proba a 3- a conduce dupa prelucrarea datelor la o medie de 7,5 secunde , o medie destul de cazuta care diferentiaza grupul mai putin fata de celelalte probe , majoritatea obtinând valori aproximativ egale cu extensia amplitudinii de numai 3 secunde , omogenitatea grupului fiind data si de valoarea abaterii standard de 0,3 secunde , aspecte care ne conduc la ideea conform careia mijloacele au mai putina eficienta pentru aceasta categorie de test .

Sigur ca nu ne-am propus performante spectaculoase dar consideram ca si valoarea optima de 7,5 secunde este suficient de buna .

Pentru ultima proba media numarului de pasi înregistrati de sirul de date al subiectilor este 8,4 , o performanta foarte buna desi ca si în cadrul primei probe amplitudinea sirului de date este mai mare , valoarea ajungând 6 pasi , lipsa de omogenitate fiind marcata si de valoarea abaterii standard .

La totalitatea testelor având în vedere performanta elevilor constând o progresie semnificativa care nu poate fi justificata decât ca fiind urmare a programelor special alese dar si a alocarii unui timp în lectie special continuu si sistematic pentru aceasta componenta a psiho motricitatii care este echilibrul .