FEDERATIA ROMANA DE
Manualul antrenorului de rugby 7
MANUALUL ANTRENORULUI DE RUGBY IN 7
INTRODUCERE
Jocul de rugby in 7 a crescut in popularitate in ultimii ani, prin organizarea a tot mai multe turnee internationale.
In perioada 1999 – 2000, rugby-ul in 7 a cunoscut o dezvoltare fara precedent prin turneele organizate in cadrul World Seven Series de catre International Rugby Board.
Literatura de specialitate legata ce face referire la rugby-ul in 7 este foarte saraca. Antrenorii de top sunt doar persoane implicate direct in antrenarea echipelor nationale, astfel incat nu se poate vorbi de o dezvoltare internationala la nivelul cluburilor.
Acest manual reprezinta o contributie formala, care are drept scop continuarea discutiilor care au avut loc in contexte informale mai degraba decat formale. Acesta nu este definitiv si nici nu are cum sa fie, un astfel de manual despre un sport ce se afla in continua dezvoltare. Rolul sau, insa, este de a oferii o abordare structurata ce ne va deschide o ampla viziune asupra analizei jocului si un continut ce ne va servi drept punct de plecare pentru ca antrenorii sa-si dezvolte (sa conceapa) planuri de joc, scheme de joc si tactici colective.
Fie ca rugby-ul in 7 este folosit pentru dezvoltarea indemanarii specifice pentru echipa nationala de rugby in XV, fie ca este privit ca mijloc de popularizare a rugby-ului in tarile in care nu are o mare traditie, potentialul lui poate fi marit doar prin antrenamente structurate si pline de noi informatii.
CAPITOLUL 1
SCOPUL MANUALULUI
A Este acela de a oferii informatii antrenorilor, despre modul in care trebuie sa-si pregateasca proprii jucatori pentru a intelege cat mai in detaliu aceasta ramura a rugby-ului.
CAPITOLUL 2
CONTINUTUL MIJLOACELOR DE ACTIUNE
2.1. ATAC
A Castigarea posesiei ;
A Retinerea posesiei ;
A Crearea spatiului (intervalului) ;
A Penetrarea folosind spatiul creat;
A Suportul;
A Inscrierea de puncte.
2.2. APARARE
A Disputarea posesiei;
A Diminuarea spatiului (presing);
A Placarea purtatorului de balon;
A Recastigarea posesiei.
CAPITOLUL 3
CONTINUTUL APLICARII MIJLOACELOR DE ACTIUNE
3.1. ATAC
3.1.1. Castigarea posesiei
A Lovituri de incepere si de reincepere
A Gramezi ordonate
A Margini
3.1.2. Pastrarea posesiei
A Controlul balonului
A Alinierea
A Spatiul lateral
A Spatiul linear
3.1.3. Penetrarea
A Inainte de placaj
A In timpul si dupa placaj
Suportul
A Suportul lateral
A Suportul linear
3.2. APARARE
3.2.1. Disputarea posesiei
Prin crearea unei deschideri defectoase a adversarului, dupa gramada ordonata si margini, i se vor asigura optiuni limitate de atac.
3.2.2. Diminuarea spatiului
A Avansare colectiva
A Apararea om la om sau apararea in zona, creaza capacitatea de adaptare de la o metoda la alta.
A Acoperirea spatiului din spate prin folosirea unui jucator ce detine rolul unui fundas.
A Diminuarea spatiului pentru a reduce timpul de actiune al adversarilor si pentru a-i forta sa aiba o asezare cat mai adanca
A Apararea se va face intodeauna din interior spre exterior si nu din exterior spre interior.
Placarea purtatorului de balon
A Placajul pentru a stopa inaintarea jucatorului
A Placajul pentru recuperarea balonului
A Folosirea placajului colectiv
3.2.4. Recastigarea posesiei / Contra - atac
A Mentinerea asezarii in adancime a jucatorilor pentru a se putea accelera catre balon.
A Scaparea balonului pe sol – recuperare rapida si pasarea lui catre interval.
A Atentie permanenta.
A Exploatarea imediata a lipsei jucatorului din spatele echipei adverse in cazul declansarii unui contra-atac.
CAPITOLUL 4
CONTINUTUL SELECTIEI
4.1. PRIORITATI
A Viteza
A Capacitatea de a controla balonul
A Capacitatea de a evita contactul
A Placarea si recuperarea balonului pierdut
A Pregatire fizica anaeroba
A Tehnica de specialitate
o Transformari
o Jocul la margini/gramezi ordonate
A Cadrul necesar mentinerii disciplinei si structurii echipei
CAPITOLUL 5
GRESELI FRECVENTE
A Asezarea in linie a jucatorilor, fapt ce conduce la o incetinire a actiunii de atac.
A Suportul este mai mult lateral decat linear, astfel incat nu va exista adancime.
A Ratarea modelelor de joc sub presiunea exercitata de catre adversar
A Lipsa modelelor de joc pentru majoritatea situatiilor.
A Aglomerarea si pierderea posesiei, fapt ce permite adversarilor recuperarea posesiei si folosirea spatiului liber.
A Indepartarea de catre jucatorii de suport si izolarea purtatorului de balon.
CAPITOLUL 6
MIJLOACELE DE ACTIUNE IN DETALIU
6.1. PRINCIPIILE JOCULUI DE RUGBY IN 7
6.1.1. ATAC
6.1.1.1. Castigarea posesiei
In toate formele rugby-ului (in 7, XIII, XV, feminin, etc.) castigarea posesiei balonului si pastrarea balonului sunt obiective principale ale echipei. In consecinta, momentele fixe (gramezile ordonate, marginile, loviturile de incepere si reincepere, loviturile de pedeapsa) sunt foarte importante, desi in rugby-ul in 7 nu sunt atat de numeroase.
Datorita posibilitatii inscrierii unui numar insemnat de puncte, ar trebui sa se tina seama in primul rand de loviturile de pedeapsa. In al doilea rand, datorita posibilitatilor date de regulament, gramezile ordonate reprezinta urmatoarea prioritate in rugby-ul in 7. O ultima prioritate este acordata marginilor si asta datorita faptului ca echipele evita ca balonul sa fie scos din teren. Modul in care poate fi castigata posesia in aceste momente fixe de joc, va fi descris in capitolul rezervat aplicarii mijloacelor de actiune.
6.1.1.2. Pastrarea posesiei
Jucatorii trebuie sa fie capabili sa pastreze posesia balonului, chiar daca trebuie sa raspunda unei presiuni foarte mari din partea adversarului. Pentru a indeplini acest obiectiv jucatorii vor fi in situatie de relativa miscare, stationand sau chiar retragandu-se.
In momentul in care un jucator este la sol el t 858e42i rebuie sa elibereze imediat balonul. In consecinta, ceea ce este fundamental in pastrarea posesiei, este capacitatea din punct de vedere fizic a purtatorului de balon de a rezista presiunii adversarului, printr-o pozitie cat mai adecvata (baza larga de sustinere, coborarea centrului de greutate in timpul contactului), astfel incat sa evite caderea.
Jucatorul trebuie sa aiba deasemenea capacitatea tehnica de a asigura eliberarea balonului pentru coechipierul din sustinere, prin intoarcere cu partea laterala sau cu spatele catre adversar si pastrarea balonului pana in momentul in care un alt coechipier sa poata continua faza.
Linia umerilor jucatorului de sustinere, in momentul recuperarii posesiei de la un coechipier placat, trebuie sa fie deasupra balonului. Pentru a putea avansa, purtatorul de balon trebuie sa tina mingea la nivelul bazinului. Jucatorul de sustinere nu trebuie doar sa asigure posesia si sa avanseze, ci trebuie sa se lege cu un brat de purtatorul de balon pentru a-i creste acestuia stabilitatea. In acest fel purtatorul de balon este mentinut in picioare, astfel incat sa nu fie obligatoriu ca balonul sa fie jucat imediat, cum se intampla in cazul placajului.
Odata ce balonul a fost asigurat, jucatorul de suport trebuie sa paseze rapid unui alt coechipier, astfel incat echipa sa aiba timpul necesar reorganizarii atacului.
Daca purtatorul de balon cade la pamant, actiunea sa imediat urmatoare este de a se rostogolii sau de a pasa din cadere, asigurand astfel castigarea spatiului necesar relansarii atacului. Scopul jucatorului este acela de a indeparta balonul de aglomerarea ce se formeaza in imediata apropiere a locului unde s-a placat.
Jucatorii placati trebuie imediat sa ia contact cu solul pentru a-si recapata stabilitatea pierduta in timpul impactului cu adversarul.
In toate cazurile, jucatorii trebuie sa participe activ (in conditiile impuse de ei) in timpul placajului – pentru a castiga contactul. Aceasta implica anticiparea momentului in care va avea loc contactul, a tipului de placaj, astfel incat jucatorii sa cunoasca imediat modul in care sa reactioneze, si sa faca acest lucru inainte ca posesia sa poata fi contestata.
6.1.1.3. Crearea spatiului (intervalului)
Spatiul despre care vorbim, poate fi considerat in doua directii – poate fi spatiul lateral, pe latimea terenului si poate fi spatiul linear, in ax, in profunzimea terenului.
Spatiul lateral
Spatiul lateral, de-a latul terenului, poate fi creat prin asezarea propriei echipe in atac.Desigur, posesia este metinuta cel mai bine prin evitarea contactului. Pasarea catre un jucator care are posibilitatea sa penetreze este ideala, astfel incat ceilalti jucatori sa ramana ca optiuni de a participa la joc ca jucatori de receptie.
In momentul in care balonul se afla intr-o zona aglomerata, trebuie imediat sa fie indepartat din acea zona. Pentru a avea cat mai multe optiuni, jucatorii nu trebuie sa se aglomereze, ci trebuie sa se raspandeasca de-a latul terenului. Balonul este eliberat cel mai bine dintr-o zona aglomerata prin pasarea lui, totusi, in timpul meciului este posibil ca spatiul sa nu fie disponibil. Alte posibilitati ar fi sa se trimita balonul cu piciorul pe jos sau inalt, direct catre un coechipier. Exceptii la aceste reguli sunt cazurile in care jocul se desfasoara in aproprierea terenului de tinta. In aceste zone jucatorul care recupereaza balonul trebuie sa creeze cat mai mult spatiu, fiind constient de faptul ca folosirea sustinerii pentru pastrarea posesiei devine o a doua prioritate. Prin avansare, spatiul se va crea in zona in care atacantii se pot alinia in vederea avansarii colective, avansare ce va forta apararea sa cedeze spatiu.
Aparatorii trebuie sa se organizeze astfel incat sa aiba in grija cate un atacant fiecare si trebuie sa ocupe tot spatiu lateral (prin raspandirea lor). Acest lucru va crea spatiu intre fiecare aparator, spatiu prin care atacanaii pot penetra.
Vezi diagrama nr 1. situatia I.
Aceasta situatie se poate intalni in momentul in care un atacant poate izola un aparator si prin folosirea tehnicii individuale, sa poata sa treaca de aparatorul direct, fie prin spatiul creat in partea stanga, fie prin cel din dreapta.
Se poate crea si o a doua posibilitate pentru un alt coechipier asezat initial in alta parte a terenului care se poate intercala in spatiul dintre doi atacanti. Cum apararea trebuie sa aiba grija atat de purtatorul de balon, cat si de jucatorul din imediata lui apropiere, jucatorul care se va intercala poate penetra inainte ca apararea sa se poata reorganiza.
Vezi diagrama 1. situatia II.
In orice sistem de atac, jucatorii trebuie sa stea destul de departati pentru a reusi sa impiedice adversarii sa se apere la mai mult de un atacant. Punctul de reper il va constitui culoarul de alergare al atacantului. Linia de miscare (traiectoria de alergare) va fi initial exact catre aparatorul direct. Daca aparatorul se va muta pentru a ajuta in alta parte a terenului, purtatorul de balon poate penetra.Totusi, aparatorii pot sta putin mai apropiati pentru a nu ocupa intreaga latime a terenului. Acest fapt va crea spatiul lateral dincolo de ultimul atacant. In acest caz spatiul exterior poate fi mai usor exploatat decat spatiul dintre doi atacanti/aparatori.
Vezi diagrama 2.
Un jucator care se va misca in acest spatiu are suficient loc si poate fi suficient de rapid incat sa poata marca. Cand este pus in imposibilitatea de a continua, el trebuie sa creeze o «intirziere» pana va primi ajutor, astfel incat sa poata patrunde pe un culoar, creand spatiu pentru jucatorii din suport.
Pentru a realiza acest obiectiv jucatorul trebuie sa alerge si sa-si traga aparatorul departe de jucatorii din suport. Daca jucatorul va alerga in partea stanga se va crea spatiu pentru suport in partea dreapta, si invers. Cel mai bine poate fi creata aceasta situatie de catre jucatorul care alearga spre interiorul terenului, aparand astfel spatiul pe partea exterioara, departe de aparare. Astfel se va putea pasa in siguranta catre jucatorul ce vine in suport.
O alta optiune este aceea de a te indeparta atat de jucatorii de suport, cat si de aparare, prin schimbarea directiei catre exteriorul terenului. Daca jucatorul poate intrece aparatorii prin partea exterioara se poate considera un avantaj, dar daca acest lucru nu se concretizeaza, vor aparea cel putin doua probleme. Prima este constituita de faptul ca va fi foarte greu sa pasezi unui jucator de suport, iar a doua ca apararea va fi atrasa catre exterior chiar de alergarea purtatorului de balon.
6.1.1.3.2. Spatiul linear
Spatiul linear este dat de catre spatiul dintre cele doua echipe. Din gramezi ordonate, margini, gramezi spontane, moluri, acest spatiu este dat de catre linia de ofsaid si aliniamentul liniei de treisferturi.
Vezi diagrama 3, situatia I.
Crearea spatiului prin formarea gramezilor spontane si molurilor adesea nu este privita ca o optiune viabila in rugby-ul in 7. Acest lucru se intimpla pentru ca jucatorii evita contactul pentru a mentine continuitatea jocului si pastrarea posesiei. In al doilea rand acest fapt se datoreaza numarului restrans de jucatori si deci situatiile in care apare contactul nu implica in mod obligatoriu formarea unei aglomerari.
Acesta inseamna ca, desi exista spatiu in timpul formarii aglomerarilor, ele apar cu o frecventa mai redusa decat in rugby-ul in XV.
Prin urmare spatial linear e creat in rugby-ul in 7, numai prin abilitatea echipei din atac de a exploata greselile din aparare. Cel mai frecvent se poate crea acest spatiu exploatand culoarul lasat liber de catre un aparator ce nu este asezat pe linie cu coechipierii sai.
Vezi diagrama 3 situatia II.
Daca echipa din atac este incapabia sa ameninte spatiul liber, isi vor concentra eforturile intr-un spatiu din ce in ce mai mic de vreme ce apararea nu e impiedicata de o linie de ofsaid si nu se creaza nici un interval pentru atac. Din aceasta cauza, echipele incearca sa creeze spatiu indepartandu-se de aparare catre propria linie de tinta. In final ei vor trebui sa inainteze.
Jucatorii din atac trebuie sa fie constienti de faptul ca atunci cand intra in contact, aparatorii pot intra in joc din orice directie. In acest sens s-a introdus reglementarea speciala conform careia jucatori intra in joc perpendicular pe locul balonului in timpul placajului. Acest lucru creaza spatiu si timp pentru echipa care ataca.
Spatiul linear dintre cele doua echipe poate fi deasemenea foarte mare si asta pentru ca in vreme ce da echipei atacante timp pentru a gasi solutia optima si apararea are acelasi timp pentru a-si alege modelul de aparare.
Trebuie sa fim constienti ca un nivel inalt de indemanare, permite jucatorilor sa atace si in cazul in care doar un spatiu redus este disponibil. Cu cat e mai mic spatiul, cu atat avem disponibil mai putin timp pentru ca apararea sa reactioneze.
In timp ce exista spatiu linear intre atac si aparare jucatorii trebuie sa fie constienti ca exista spatiu si in spatele apararii. Cand spatiul e folosit prin sutarea balonului, poate aparea un efect imediat prin recastigarea posesiei. Chiar daca posesia nu este recuperata imediat, exista amenintarea ca lovitura sa fie folosita din nou, pentru a grupa apararea si a o forta sa inainteze pentru a placa.
6.1.1.4. Penetrarea folosind spatiul creat
Spatiul creaza timp pentru ca atacanti sa se poata reorganiza. Totusi atacul va avea succes daca atacul se aliniaza dupa aparare, impiedicand astfel imprastierea lor de-a lungul terenului. In al doilea rand succesul poate fi garantat prin adancimea asezarii atacantilor unul fata de celalalt.
Aceasta adancime trebuie sa fie suficienta pentru a da jucatorului timpul necesar alegerii celei mai bune variante de atac (a pasa, a alerga cu balonul sau a suta).
Spatiul poate fi micsorat pentru a reduce timpul de reactie al apararii, prin avansarea catre balon. In timp ce purtatorul de balon inainteaza, apararea este amenintata, acest lucru creand presiune asupra aparatorilor, presiune ce va fi mentinuta pana in momentul pasarii balonului. Pasarea se poate face in imediata apropiere a aparatorului. Din acest motiv, daca urmatorul jucator ce trebuie sa primeasca balonul, este pozitionat pe acelasi rand cu pasatorul atunci va fi destul de putin spatiu si timp pentru ca jucatorul sa reactioneze. Prevenirea acestui fapt poate fi facuta de catre jucatorul care va pasa, prin executarea pasei mai devreme. Totusi angajamentul din partea apararii nu va fi acelasi.
Alternativ jucatorul de suport se poate aseza avand o adancime, profunzime mai mare. In cele mai multe cazuri pasatorul trebuie sa paseze mai departe decat pozitia initiala a jucatorului de suport. In acest caz jucatorii din suport trebuie sa reziste tentatiei de a urca in linie.
S-a facut deja referire la penetrare in principiul al treilea si anume crearea spatiului. Obiectivul fundamental este acela de a crea o situatie in care sunt mai multi atacanti intr-un interval sau un spatiu linear, decat aparatori. Cand balonul este pasat unui atacant care nu este marcat, el va penetra.
Viteza este esentiala de vreme ce apararea se va reorganiza pentru a se asigura ca fiecare dintre atacanti va fi marcat, in situatia de 1 contra 2 sau 2 contra 3. Astfel de situatii trebuie exersate pentru a se putea introduce in timpul meciurilor.
Cand un jucator care penetreaza se poate misca in spatiul liber creat, un alt aparator va fi atras din alta parte a terenului pentru a preveni penetrarea. Cand este marcat atacantul poate sti de unde ii va veni aparatorul direct si va putea pasa catre coechipierul ramas liber.
Vezi diagrama 4, 5, 6.
Al doilea atacant poate fi deasemenea placat, totusi aceeasi constientizare va crea aceeasi oportunitate. Jucatorii din suport trebuie sa fie atenti la posibilitatile create si sa se organizeze astfel incat echipa atacanta sa-si poata adapta modelul de joc atat spatiului lateral, cat si celui linear creat.
6.1.1.5. Suportul
In rugby-ul in XV, cu cateva exceptii, principala forma de sprijin implica apropierea jucatorilor de balon, astfel incat purtatorul de balon va primi imediat sprijin in timpul contactului. Acest sprijin asigura pastrarea posesiei.
La rugby-ul in 7 infrecventa relativa a contactului fizic, implica si faptul ca jucatorii de suport nu sunt atat de importanti.
Purtatorul de balon are rolul de a atrage apararea, creand astfel o aglomerare si, deci, spatiu in alta parte a terenului, care poate fi folosit pentru a se ataca.. Cum atacantii se grupeaza in jurul locului unde s-a placat, asa si aparatorii se vor grupa pentru a incerca stoparea atacului, creandu-se astfel oportunitatea folosirii spatiului ramas.
In consecinta, purtatorul de balon trebuie sa intre in contact, stiind cum poate fi eliberat balonul, departe de aglomerarea creata. In acelasi mod, jucatorii de suport trebuie sa se afle in acel spatiu si sa cunoasca optiunile purtatorului de balon, pentru a putea reactiona in consecinta.
Pozitionarea jucatorilor de sustinere trebuie sa fie laterala si deasemeni, suficient de in adancime, astfel incat ei sa poata sa raspunda pasei date, sau loviturii de picior a purtatorului de balon, prin inaintarea lor spre traiectoria balonului. Aceasta pozitie permite majoritatii jucatorilor sa-si foloseasca viziunea lor periferica pentru a anticipa optiunile. Odata ce balonul a fost interceptat, jucatorul va beneficia de toate optiunile de a pastra posesia, insa poate crea deasemenea si mai mult spatiu printr-o a doua pasa, rapida departe de aglomerarea creata.
Aceste optiuni pot fi evidentiate prin alinierea jucatorilor pe randuri de-a latul terenului, solutie care va permite jucatorilor sa izoleze aparatorul. Chiar inainte de a primi balonul atacantii pot folosi diferite metode de a se demarca, de a distrage atentia aparatorului. Aceasta demarcare se poate executa prin schimbarea ritmului de alergare, prin schimbari de directie sau prin comunicarea cu coechipierii.
In functie de comportamentul apararii, jucatorul poate deveni purtator de balon sau poate continua sa fie jucator de «momeala». Ca purtator de balon, jucatorul poate ataca spre exterior, inainte de a intra in posesie, astfel incat sa poata penetra cat mai eficient. Daca apararea continua sa marcheze jucatorul de suport, rolul jucatorului este acela de «momeala», iar pasa poate fi facuta catre alt jucator (pasa sarita). Odata ce principala sarcina a jucatorului ca purtator de balon a fost realizata, el poate deveni din nou jucator de sprijin.
Mai frecvent, acest lucru va implica ca jucatorul sa aiba o pozitie cat mai in adancime. Acest lucru va impiedica apararea sa se raspandeasca. Exceptie poate face un jucator care ajuta purtatorul de balon in contact, pentru a se pastra posesia balonului si a-l pasa mai departe. Trebuie avuta in atentie retinerea posesiei balonului in timpul contactului. Daca jucatorul va fi foarte mult implicat si balonul este pierdut, adversarii vor avea mult spatiu de atac.
6.1.2. APARARE
6.1.2.1. Contestarea posesiei
Daca o echipa se apara numai dupa cedarea posesiei, eficacitatea apararii va fi redusa. Calitatea posesiei va determina initial calitatea atacului. Prin contestarea posesiei aceasta eficacitate va fi diminuata, permitand ca prin actiunile viitoare sa se poata recupera balonul.
6.1.2.2. Diminuarea spatiului
Prin diminuarea, reducerea spatiului unui atac, apararea ofera atacului mai putin timp si spatiu pentru penetrare. Totusi, in rugby-ul in 7, apararea trebuie sa actioneze unitar, colectiv, avansand impreuna, astfel incat sa-si poata pastra formatia si forma. Pentru a avea o viziune periferica eficienta, jucatorii trebuie sa se alinieze dincolo de pozitia balonului, astfel incat sa poata vedea ce se intampla cu balonul. In acest fel ei nu trebuie sa depaseasca jucatorii care se afla inaintea lor in interior, deoarece acest lucru va crea un gol in linia defensiva.
Jucatorii trebuie sa inainteze impreuns, in linie si ocupand spatiul de-a lungul terenului, astfel incat purtatorul de balon sa fie placat din interior spre exterior. Daca un aparator se afla exact pe directia atacantului, ambele parti vor fi disponibile pentru a se ataca. Vezi diagrama 7. Daca apararea se face din partea exterioara a purtatorului de balon, jucatorul din aparare va trebui sa se miste spre partea interioara pentru a putea placa. Initial acest lucru poate fi eficient, insa purtatorul de balon poate pasa unui jucator de suport care poate penetra in spatiul din care a venit aparatorul. Vezi diagrama 8, 9, 10.
Metoda principala de aparare este din interior spre exterior, totusi jucatorii mai buni pot executa variatii de la aceasta metoda. Ca un tot unitar, apararea trebuie sa fie disciplinata, pentru a actiona colectiv dupa modelul ales. Acest lucru implica o intelegere completa a modelului de catre fiecare membru al echipei si increderea individuala a jucatorilor vis-ŕ-vis de ceilalti coechipieri. Aceasta incredere va permite jucatorilor sa se concentreze asupra rolului lor in cadrul modelului de joc ales. Acest model nu trebuie sa fie perturbat de catre o greseala individuala de aparare si nu trebuie ca aceasta greseala sa distraga atentia unui alt coechipier de la rolul pe care il are de indeplinit.
Pentru a juca colectiv, apararea trebuie sa se ghideze dupa un model. Cele doua modele principale de aparare sunt:
A primul in care atacantul desemnat este identificat prin numerotare de-a lungul liniei pentru a se selecta adversarul direct, aparare denumita om la om. Vezi diagrama 11, 12;
A al doilea model ne este dat de apararea unei zone si asumarea responsabilitatii apararii la purtatorul de balon care ataca in acea zona. Un avantaj major al apararii in zona este constituit de impiedicarea aparatorilor de a se aglomera intr-o singura zona, cand atacul este lateral, deoarece se va apara un spatiu si nu un jucator. Vezi diagrama 13.
In cazul apararii in rugby-ul in 7, jucatorul trebuie sa se pozitioneze astfel incat atat balonul, cat si jucatorul pe care aparatorul va trebui sa-l placheze, pot fi vazuti in acelasi timp. Acest lucru va solicita din partea jucatorului o asezare cat mai in adancime. Jucatorii ce au o vedere periferica mai buna se vor putea aseza mai aproape de linia atacantilor reducand astfel timpul si spatiul. Cu un bagaj tehnic redus, jucatorii vor fi obligati sa se aseze in profunzime acordandu-se mai mult timp si spatiu atacului.
In partea ce descrie aplicarea mijloacelor de actiune, se va explica fiecare model de aparare. Modelele necesare apararii spatiului din spatele primei linii de aparare, vor fi incluse in aceasta explicatie.
6.1.2.3. Placarea purtatorului de balon
Placajele eficiente se executa din interior spre exterior, dand purtatorului balonului doar o optiune de a incerca sa penetreze din exterior spre interior. In vreme ce un placaj dat jos poate opri purtatorul de balon, se poate executa o pasa catre un jucator din sustinere de vreme ce bratele vor ramane libere. Acest lucru se accentueaza in momentul in care pasa va pleca catre un jucator de pe partea interioara a purtatorului de balon, deoarece cel care placheaza va fi scos din acest spatiu.
Daca suportul nu e disponibil si nu i se va pasa balonul, atunci posesia va fi contestabila, deoarece balonul trebuie jucat imediat dupa placaj.
Totusi, ar putea exista o mai buna aparare folosindu-se un placaj agresiv pentru a impiedica efectuarea pasei. Acest lucru poate implica mai mult decat un aparator, astfel incat nu va fi acordat avantaj, daca nu se va regastiga posesia, aparatorii vor fi obligati sa formeze un mol si sa se bazeze pe regulamentul ce spune «foloseste-o sau o pierzi», pentru a obtine introducerea balonului la gramada ordonata. Adesea, e nevoie de mai mult de un jucator pentru a se placa. E nevoie de o decizie clara pentru ca acest lucru sa se intample in rugby-ul in 7, deoarece, daca sunt implicati prea multi jucatori in placaj si balonul nu este regastigat rapid, se vor crea spatii libere in modelul de aparare.
6.1.2.4. Recastigarea posesiei
Posesia poate fi recastigata in timpul placajului, dupa cum s-a mentionat in subcapitolul de mai sus.
Totusi, posesia poate fi recastigata si in alte circumstante. Evident recuperarea balonului, dupa ce a fost sutat, este de datoria jucatorului care apara spatiul din spatele apararii, ultimul jucator (sweeper). Tehnicile necesare pentru executarea acestui obiectiv, sunt prinderea baloanelor inalte si culegerea balonului de pe sol. Totusi, deoarece pastrarea posesiei reprezinta o prioritate la rugby-ul in VII, majoritatea ocaziilor de atac apar de la baloanele pierdute, scapate. Este cazul cand balonul este asezat pe sol dupa placaj si cand se fac greseli in timpul pasarii/primirii balonului, de obicei din cauza presiunii exercitate de adversar. La rugby-ul in 7, reglementarile cu privire la ofsaid sunt mult mai eficiente, pentru ca cea mai mare parte din joc este de fapt miscare generala. Miscarea generala este de fapt un joc nebazat initial pe o sursa a posesiei, din care sa existe linii de ofsaid pentru echipa care se apara. Aceste surse ale posesiei sunt gramezile ordonate, marginile, gramezile spontane si molurile, la care apare o linie de ofsaid data de ultimele picioare ale jucatorilor participanti la acea aglomerare. Jucatorii care nu sunt implicati in contestarea posesiei se vor afla in afara de joc, daca sunt in fata acestei linii, inainte ca balonul sa paraseasca aglomerarea. Aceeasi regula se aplica si la margine. Totusi, din margine linia se afla la 10 metri fata de linia de aruncare. Odata ce balonul paraseste sursa de posesie, nu mai exista linie de ofsaid pentru aparare. In consecinta, echipa care se apara se poate aseza oriunde pana in momentul formarii unei alte aglomerari, dupa care se aplica din nou legea ofsaid-ului. Legea experimentala introdusa de IRB, care impiedica un aparator sa patrunda in joc din terenul advers, va avea implicatii importante pentru echipa care ataca.
La rugby-ul in 7, jucatorii doresc sa pastreze posesia, chiar daca asta inseamna sa cedeze spatiu. Pentru a preveni un contra-atac, balonul nu va fi sutat spre exteriorul terenului si va fi evitat pe cat posibil contactul, reducandu-se posibilitatea rasturnarilor de situatie.
In miscarea generala exista restrictii pentru jucatorii care ataca, care nu au voie sa intre in joc din fata ultimului jucator din echipa lor.
Pentru aparare se poate intra in joc doar din partea balonului in terenul echipei din aparare. Aceasta inseamna ca atunci cand se efectueaza placajul, jucatorul care se apara poate incerca sa recupereze balonul dintr-o pozitie dinaintea purtatorului de balon. Aparatorii care se retrag nu vor putea intra in joc fara sa treaca mai intai linia balonului. Asta inseamna ca atunci cand se efectueaza placajul si balonul este rulat catre echipa proprie, aparatorul care se retrage nu poate recupera balonul daca se afla in fata locului unde s-a placat. Acest fapt va incurca intentia apararii de a recastiga posesia.
CAPITOLUL 7
APLICAREA MIJLOACELOR DE ACTIUNE IN DETALIU
7.1. ATAC
PRINCIPII
A Castigarea posesiei
A Pastrarea posesiei
A Crearea spatiului
A Penetrarea spatiului
A Jocul de suport
CASTIGAREA POSESIEI
7.1.1.1. Lovituri de incepere
A Echipa ce repune
q Asezarea jucatorilor
q Optiuni de repunere
Primul scop al repunerii la loviturile de incepere este de a recupera balonul in aer inaintea contestarii posesiei de catre adversari. Acest lucru va depinde foarte mult de catre jucatorul ce va suta, pentru ca sa dea balonului suficienta inaltime, creand astfel posibilitatea recuperarii de catre coechipieri. Pentru a avea o reusita sigura se poate apela la urmatorul model: primul jucator va alerga pe linia de 15 m., al doilea pe linia de 10 m. si mijlocasul la gramada de-a lungul liniie de margine. Pozitionandu-se astfel toate zonele laterale sunt acoperite. Asezarea mijlocasului la gramada ii va permite sa se indrepte catre balon pe partea exterioara, permitandu-i totodata sa poata continua cu o pasa in interior fara a fi nevoie sa se intoarca si astfel sa piarda timp. Cand balonul este contestat, poate fi deviat in orice directie. Pentru a face fata acestei situatii, jucatorii de suport ar trebui sa se aseze astfel incat sa poata interveni imediat pe locul unde balonul va cadea. La acest aspect, cel al devierilor, vor trebui analizate numarul si directia baloanelor deviate dupa contestarea loviturilor de incepere.
La rugby-ul in 7, echipele nu-si permit sa angajeze un numar prea mare de jucatori in contestarea baloanelor de urmarire, de vreme ce acest lucru va crea spatiu ce poate fi exploatat cu usurinta de catre adversari, in cazul in care posesia este pierduta. Ca o regula un jucator trebuie sa-l urmareasca pe cel care sare, in timp ce se afla suficient de departe, incat sa poata reactiona in cazul unei deviatii, si in acelasi timp suficient de aproape incat sa fie jucator de sustinere in cazul in care balonul este prins de catre un coechipier. Alt jucator poate fi asezat intr-o pozitie similara, in terenul advers pentru a profita de o eventuala deviere a adversarului.
Odata ce posesia a fost castigata, balonul trebuie pasat din zona aglomerata catre spatiul liber. Acest spatiu va da timp celor angajati in contestarea balonului, sa se reorganizeze.
Coordonatorul de joc (playmaker) ar trebui sa se pozitioneze la mijlocul terenului, astfel incat sa poata suta fie in partea stanga, fie in partea dreapta, odata ce balonul nu se mai poate juca. Aceasta lovitura de picior va crea spatiu pentru ca jocul, contestarea balonului, se va muta in terenul adversarilor.
Odata castigat balonul poate fi pasat rapid pentru a se profita de aglomerarea jucatorilor in acea zona.
Exista in acest sens, o serie de lovituiri de picior care pot fi executate in acel spatiu. Toate se bazeaza pe asezarea jucatorilor adversi. Jucatorul care suteaza ar trebui sa vada oportunitatea creata si s-o exploateze imediat. Printre tipurile de lovituri de picior se pot mentiona:
A Lovitura de picior la nivelul solului (sut pe jos), care trece de linia de 10 m. in fata aparatorului.
A Lovitura de picior catre partea opusa a terenului fata de locul unde sunt asezati majoritatea adversarilor.
A Lovitura de picior lunga pentru a izola jucatorul ce va prinde balonul. Prin urmarirea unui model de joc, prinzatorul poate fi izolat si impins catre linia de margine, astfel incat sa fie impiedicat sa poata pasa lung catre interiorul terenului.
Daca o echipa beneficiaza de o «veriga slaba», un adversar mai putin indemanatic, merita sa se incerce o lovitura catre acel jucator, asezarea propriilor coechipieri facandu-se in functie de tipul loviturii de picior care urmeaza sa fie executata.
A Echipa ce primeste repunerea
Vezi diagrama 14
Pentru a contesta balonul, echipa care primeste repunerea, ar trebui sa se aseze catre balon pentru a-l recupera. La aceasta asezare se va tine seama si de pozitionarea adversarilor. Lovitura va fi efectuata catre acea parte a terenului in care ei se vor afla in numar mai mare. Cel mai frecvent model de asezare este avand patru jucatori avansati si trei retrasi. In acest fel ei vor putea sa inainteze pastrand echilibrul numeric in momentul in care intra in posesia balonului. In momentul castigarii posesiei, purtatorul de balon se afla imediat in situatia de a ataca apararea. Asezarea coechipierilor in adancime si organizarea lor de-a latul terenului necesita timp.
Pentru a se evita izolarea unui jucator in momentul unei repuneri lungi, coechipierii trebuie sa se retraga catre el pentru a-i acorda sprijin. Totusi ei nu trebuie sa se grupeze in acea zona, pentru ca acest lucru va diminua optiunile de atac, de eliberare a balonului catre spatiul lateral. Acest lucru trebuie efectuat rapid, astfel incat sa fie castigata cea mai mare parte din teren. In acest caz apararea isi poate pierde forma si se poate grupa oferind optiuni de contra-atac, echipei care repune daca posesia va fi castigata.
O ultima posibilitate ar fi in momentul in care se va repune lung, cand va fi suficient de mult timp pentru ca balonul sa fie oprit cu piciorul, evitandu-se astfel greselile de control a balonului. Daca balonul nu sare, ar trebui recuperat de catre un jucator care se retrage in acelasi scop, de a se evita greselile de manuire a balonului. Totusi acest jucator trebuie sa paseze catre un jucator care avanseaza, care este in miscare.
Este de preferat ca pozitia din fata jucatorului care repune sa fie ocupata de catre un jucator propriu pentru ca acea pozitie va fi necesara in modelul de aparare imediat dupa ce se va repune.
Dupa ce posesia a fost castigata, partea inchisa va fi un spatiu eficient pentru atac, deoarece apararea se va astepta la un atac in locul in care spatiul cel mai mare este disponibil. Acest atac pe partea inchisa va atrage apararea catre margine, eliberand toata latimea terenului pentru continuarea atacului.
A Lovituri de reincepere
Deoarece loviturile de reincepere pot fi jucate rapid, oriunde de-a lungul liniei de 22 m., si nu e nevoie decat ca balonul sa treaca linia pentru ca el sa fie jucat, pot aparea nenumarate oportunitati de joc.
Toate acestea depind de transmiterea balonului rapid catre cel care va repune, aflat in apropierea liniei de 22 m. Coechipierul care culca balonul in propiul teren de tinta, trebuie sa paseze rapid sau sa suteze balonul catre repunator pentru a castiga timp an executia loviturii de reincepere.
Printre optiunile de sutare a balonului putem sa enumeram:
A sutarea balonului scurt peste linia de 22 m., recuperarea lui si pasarea lui imediata catre un coechipier aflat intr-o pozitie mai buna, care va beneficia de mai mult timp si spatiu pentru a incepe atacul.
A Sutarea balonului lunga in terenul advers si folosirea unui model de urmarire bine organizat fie pentru contestarea balonului, fie pentru reducerea optiunilor de atac ale purtatorului de balon advers.
Modelul de urmarire a baloanelor sutate lung trebuie sa se bazeze pe urmatoarele:
A Jucatorul care are cea mai mare sansa de a placa primul trebuie sa se aseze pe partea interioara a purtatorului de balon, astfel incat atacantul sa fie fortat sa alerge numai spre linia de margine a terenului. Prin pozitionarea laterala este mai usor sa efectuezi placajul, deoarece purtatorul de balon nu poate alerga decat catre o singura parte.
A Jucatorii trebuie sa inainteze colectiv in forma de «sageata» (apararea 'umbrela' sau 'banana') cu cel care va placa in varf si ceilalti jucatori putin mai in spate. Aceasta asezare le va permite sa vada usor ce se va intampla. De asemenea aceasta asezare va crea posibilitatea recuperarii balonului, in cazul in care se va repune in spatele primului aparator.
A Nici un jucator nu trebuie sa se gaseasca in fata jucatorului aflat in imediata apropiere a balonului. Un jucator aflat inaintea unui coechipier va crea un spatiu liber in aparare.
A Participa la recastigarea posesiei cand exista aceasta posibilitate. Acest lucru va fi posibil cand purtatorul de balon e izolat de coechipieri. Daca totusi, purtatorul de balon beneficiaza de suport, alti aparatori trebuie sa anticipeze, ca cel care va placa isi va indeplini sarcina. Daca acest lucru nu se va intampla jucatorii de suport vor putea sa intervina imediat. Si totusi, daca mai mult de un aparator va fi implicat in placaj, o pasa catre un coechipier poate permite echipei adverse sa atace in spatiul liber creat. In functie de circumstantele jocului, repunerea poate fi facuta pentru a se optine o margine. Astfel se va optine teren, insa se poate pierde posesia. Scorul si timpul ramas din meci sunt deasemenea foarte importante.
Pentru a se castiga cat mai mult teren aceasta lovitura trebuie sa fie facuta cat mai aproape de lina de margine. Pentru a se preveni iesirea directa a balonului in margine, se poate suta pe jos.
Daca asezarea echipei adverse este cu preponderenta catre una dintre partile laterale ale terenului, poate fi folosita o lovitura de picior care sa treaca de adversari si sa atinga terenul inainte de a iesi in margine sau sa poata fi ajunsa de catre unul dintre coechipieri.
7.1.1.2. Gramezile ordonate
Vezi diagrama 15
Statistic s-a dovedit ca in rugby-ul in 7, gramezile ordonate sunt mai frecvente decat marginile si, deci, sunt mai importante din punct de vedere tactic.
Prin coordonarea cu mijlocasul la gramada, se trece peste balon prin impingere. Drept urmare contactul, introducerea si scoaterea balonului trebuie sa fie coordonate simultan pentru o mai mare eficienta. Inaintea angajarii, stalpii trebuie sa fie strans legati cu tragatorul care se va lega pe sub umerii celor doi stalpi, pentru o reintrare in joc cat mai rapida posibil dupa terminarea gramezii.
Gramada trebuie sa fie paralela cu linia de tinta, iar jucatorii legati si aplecati astfel incat in momentul contactului sa aiba o pozitie mai joasa decat cea a adversarilor. Acest lucru le va permite sa impinga catre inainte si in sus, folosindu-si forta cu cea mai mare eficienta.
Pentru ca tragatorul sa fie usor intors catre propriul mijlocas la gramada, stalpul drept trebuie sa se lege primul. Acest lucru va contracara deasemenea intoarcerea gramezii, fapt ce ar reduce optiunile de atac odata ce balonul a fost castigat. In momentul introducerii, stalpul de pe partea introducerii, trebuie sa urmareasca balonul in interior, folosindu-se de piciorul stang din exterior. In combinatie cu tragatorul care va folosi piciorul drept talonarea balonului poate fi controlata. Totusi, daca interventia stalpului impiedica rolul tragatorului, atunci este mai indicat ca el sa asigure stabilitatea gramezii si sa nu loveasca balonul.
Sub presiune, stalpul din dreapta poate indeplini rolul de tragator, in timp ce tragatorul si staplul din stanga vor asigura stabilitatea gramezii.
Odata ce balonul a fost talonat, el trebuie sa intre rapid in joc. Optiunile disponibile de atac, dupa gramada ordonata depind foarte mult de componenta primului rand. Aceasta pote fi diferita de rugby-ul in XV, deoarece jucatorii nu sunt supusi aceleasi presiuni. Drept urmare un jucator poate fi selectionat sa joace ca inaintas, datorita altor calitati decat cele necesare rugby-ului in XV.
Daca tragatoriul propriu este rapid in talonarea balonului merita sa contesti introducerea adversa. Daca linia a I-a e superioara din punct de vedere fizic si tehnic adversarilor, se poate incerca impingerea. Deasemenea se poate folosi ca strategie generala dezaxarea. Intr-o gramada formata din sase jucatori este dificil sa apelezi la dezaxare. Cea mai indicata directie pentru a dezaxa este sensul acelor de ceasornic si asta deoarece se poate conduce inaintarea adversa catre linia de margine din partea dreapta facand dificila transmiterea balonului, asta in cazul unor gramezi ce au loc pe partea dreapta a terenului. In aparare aceasta dezaxare va intarzia intrarea in joc a celor trei inaintasi, asadar este mai putin indicata.
Pe partea stanga lucrurile se vor schimba, fiind valabil opusul situatiei prezentate mai sus.
Ce trebuie retinut este faptul ca in aparare trebuie sa impiedicam atacanti sa atace pe partea inchisa.
In atac aceasta dezaxare va conduce inaintasi adversi catre interiorul terenului eliberand spatii largi pe partea inchisa.
In momentul talonarii, balonul este foarte greu de controlat si exista posibilitatea iesirii lui inainte ca mijlocasul la gramada sa ajunga in spatele inaintarii pentru a-l recupera. Pentru a rezolva aceasta situatie mijlocasul poate fi nevoit sa suteze usor catre un coechipier. Alternativ, un alt jucator se poate aseza in spatele gramezii pentru a recupera balonul.
Odata ce balonul este cules, inaintasii trebuie sa alinieze rapid langa purtatorul de balon pentru a-i asigura acestuia optiuni de atac. Prin legarea sa pe sub umerii stalpilor, tragatorul se poate desprinde cel mai rapid. Din aceasta cauza el trebuie sa fie primul jucator de sustinere in cazul in care mijlocasul va declansa un atac pe partea opusa introducerii, departe de pozitia mijlocasului advers.
Odata ce gramada s-a sfarsit, participantii la ea, trebuie sa intre rapid in joc, in formatie de atac sau aparare. Ei nu vor urmari progresia balonului asa cum ar face la rugby-ul in XV. In atac se vor retrage si apoi se vor integra in formatie pentru a oferi posibilitati de pasare, iar aparatorii vor ocupa o zona sau o linie de-a latul terenului integrandu-se in modelul de aparare. Alternativ, ei se vor apara in formatie om la om. Cu toate ca tragatorul se poate desprinde foarte rapid, el nu poate sa se integreze imediat din cauza gramezi ordonate. Acest rol il poate prelua stalpul din partea stanga, dat fiind faptul ca este mai putin legat de gramada si poate sa inainteze imediat ce se desprinde. Eliberarea timpurie a tragatorului ii va permite stalpului stang sa plece pe partea inchisa in cazul unor gramezi pe partea stanga a terenului. Daca balonul nu este contestat mijlocasul la gramada se poate aseza pe partea inchisa, dreapta, in cazul gramezilor de pe partea dreapta a terenului.
7.1.1.3. Marginile
Vezi diagrama 16
Marginile la rugby-ul in 7, sunt foarte asemanatoare cu marginile reduse din rugby-ul in XV. Dat fiind ca doar trei jucatori sunt grupati pe un interval de 10 m., se poate observa ca exista destul spatiu considerabil in jurul lor. Drept urmare jucatorii isi creaza avantaj, fentand inaintarea sau retragerea si apoi miscarea catre directia opusa pentru a prinde balonul.
Jucatorii care sunt superiori din punct de vedere fizic adversarilor lor, au posibilitatea sa nu regurga la aceste «trucuri» pentru a contesta posesia. Daca un jucator sare sa prinda balonul inaintea unui adversar, spatiul in care se misca jucatorul il va impiedica pe adversar sa recupereze posesia. Desigur, daca jucatorul va fi sprijinit in aer, pozitia sa va fi chiar mai stabila, impiedicandu-i pe adversari sa conteste balonul. In majoritatea cazurilor este folosit doar un jucator de suport. Pentru a-i da libertate de miscare, cat si sprijinul necesar, cel care sare va veni catre jucatorul de suport.
O alta modalitate este ca mijlocatul la deschidere sa intre in spatiul din margine pentru a prinde balonul. Acest spatiu poate fi in fata, in spatele, sau intre cei doi jucatori care sar in margine. Mijlocasul poate fi deasemenea ca jucator de sustinere, cel care arunca indeplinind apoi rolul de mijlocas.
Avantajul consta din faptul ca posesia este mai controlata decat din gramezile ordonate. Atacul pote fi facut direct din margine datorita spatiului existent.
Optiunile de atac folosind inaintasii si mijlocasul direct din margine, permit o buna intrebuintare a numarului de jucatori grupati in acea zona a terenului. Se poate recurge la aceasta metoda in cazul in care adversarul nu contesta posesia balonului.
Echipa din aparare trebuie sa aiba grija sa nu se angajeze prea mult in contestarea posesiei. O contestare agresiva va crea spatii largi in aparare.
A Optiuni de atac dupa margine:
Exista doua obiective si anume: initial – castigarea posesiei, iar al doilea - pasarea balonului castigat catre un coechipier aflat intr-o pozitie avantajoasa. Aceasta pozitie este obtinuta datorita asezarii si miscarii adversarilor. Aceste miscari sunt exersate, dar vor oferi un avantaj in acel moment, daca vom sti cum sa le exploatam. Din marginile jucate rapid este foarte dificil de obtinut acest avantaj. Totusi, dat fiind ca jucatorii reactioneaza in acelasi mod la margini succesive, putem fi convinsi ca aceste miscari vor fi repetate.
Putem exemplifica cateva din aceste actiuni :
A Aruncare catre zona 1
q prinde si inainteaza;
q deviere catre mijlocas;
q deviaza sau paseaza catre zona 2 care va inainta;
q prinde si paseaza catre aruncator;
A Aruncare catre zona 2
q prinde si inainteaza;
q deviere catre mijlocas;
q deviaza sau paseaza catre zona 1 care va inainta;
q deviaza sau paseaza catre mijlocas care va inainta printre cei doi participanti la margine;
Prin asezarea initiala a primului jucator catre fata marginii, iar cel de-al doilea catre spatele margini, se poate crea spatiu pe centrul margini, spatiu in care poate patrunde mijlocasul la gramada pentru a sari si prinde balonul.
In final trebuie sa mentionam si o alta posibilitate de aruncare peste participantii in margine catre mijlocas sau orice alt jucator neparticipant.
PASTRAREA POSESIEI
Spatiul disponibil pentru atac, poate in acelasi timp sa duca la izolarea unui jucator. Pentru a evita aceasta izolare, jucatorii de suport trebuie sa ofere optiuni purtatorului de balon. Cheia succesului pentru suport il constituie asezarea in adancime, astfel incat in momentul in care balonul este pasat, cel care urmeaza sa-l primeasca sa poata sa patrunda si sa continue astfel jocul. Suportul trebuie sa existe si in lateral pentru a raspandi apararea si a crea spatiu de penetrare. Atat suportul in ax, cat si suportul lateral, creaza o «platforma» de penetrare. Daca un jucator intra in contact fie pentru a depasi apararea, fie pentru a 'trage' apararea pentru a crea spatiu in alta zona a terenului, trebuie sa aiba clar in minte ce trebuie sa faca pentru a retine balonul cat mai mult, daca incercarea sa da gres. Aceasta ruta o vom numi ruta de scapare. Iata cateva exemple:
A evitarea placajului, sa fi placat sub brate pentru a-ti putea folosi mainile pentru a:
q pune balonul pe sol;
q pasarea balonului catre un coechipier;
q rostogolirea balonului spre inapoi;
A prin acceptarea contactului, dar intoarcerea imediata cu spatele catre cel care placheaza, indepartarea balonului de aparator si pasarea lui catre un coechipier.
A prin ramanererea in picioare, cu spatele la adversar si cu fata catre coechipier. Daca balonul va fi liber pe sol in zona de contact, trebuie eliberat din acea zona prin orice metoda disponibila, fie pasa, fie o lovitura de picior.
A Pentru a retine posesia, purtatorul de balon trebuie sa fie atent sa nu fie placat. Daca un purtator de balon este in imposibilitatea de a avansa din cauza presiunii, e mai bine sa stea pe loc sau sa devina jucator de sustinere decat sa alerge de-a lungul terenului. Aceasta alergare ocupa spatiul altor jucatori si va permite apararii sa placheze din partea laterala.
7.1.2.1. Lovituri libere
In general acestea ar trebui sa fie jucate rapid, la mana, pentru ca este mai important sa retii posesia, decat sa contesti posesia in margine. Aceasta optiune va depinde in principal de conditiile jocului (scor, timp ramas, conditii atmosferice, etc.)
7.1.2.2. Lovituri de pedeapsa
Modul in care se vor juca aceste momente, depinde deasemenea de conditiile jocului. Fiecare modalitate are acelasi avantaj ca si la rugby-ul in XV, totusi, durata redusa a meciurilor de rugby in 7 si spatiul disponibil, face ca cea mai frecventata metoda sa fie jucarea la mana a loviturilor de pedeapsa.
Printre modalitati putem enumera:
A joc la mana
q pentru retinerea posesiei
q pentru a ataca imediat
A lovitura de picior in margine
q pentru a castiga teren
q pentru a castiga posesia in margine
q pentru a intarzia reinceperea jocului
A transformare
q pentru a marca puncte
q pentru a intarzia inceperea jocului in cazul in care lovitura este ratata, insa trece de linia de balon mort
A lovitura de picior lunga
q pentru a trece balonul in spatele apararii si a diminua astfel presiunea.
In toate aceste modalitati de joc, avantajul obtinut prin aceste lovituri, este dat de modelul urmat pentru a asigura continuitatea jocului. Acest model nu este necesar sa ne faca sa avansam cu mare rapiditate, insa trebuie sa ne largeasca optiunile de atac.
7.1.3. CREAREA SPATIULUI
Cu cat asezarea jucatorilor este mai intinsa pe suprafata terenului, cu atat mai larg se va aseza si apararea si cu atat va fi si mai mare spatiul dintre jucatori. Totusi, spatiul nu trebuie sa fie atat de mare incat distanta si viteza de pasare a balonului sa permita unui aparator sa placheze jucatorul ce va primi balonul. Spatiul lateral poate fi creat prin asezarea pe care am descris-o mai sus. Modelul este de obicei cu asezarea a sapte jucatori aliniati langa purtatorul de balon.
Vezi diagrama 1
Pentru a crea spatiu linear, echipele adesea se retrag catre propria linie de tinta, in timp ce este pastrata aceeasi formatie. In timp ce se apropie de linia de tinta, jucatorii trebuie sa stie exact locul in care se afla. Aceasta retragere devine ca un zid psihologic si jucatorii isi pierd asezarea. In acel moment, echipa este in pericolul de a-si pierde capacitatea de a ataca, deoarece suportand si presiunea apararii care avanseaza, nu-si vor mai pastra adancimea, jucatorii fiind pe linie, va fi foarte greu ca balonul sa circule, sa fie pasat.
Din aceasta cauza este esential ca echipa sa stie dinainte cat teritoriu va ceda, pentru a crea spatiu. In al doilea rand, ei trebuie sa decida care ar trebui sa fie reactia lor in cazul in care nu va fi suficient spatiu pentru a ataca apararea. Acest lucru va depinde in principal de pozitia adversarilor.
Ca optiuni putem enumera:
A sutarea balonului inalt, intre linia apararii si ultimul aparator (sweeper), si avansarea rapida pentru a recupera balonul;
A sutarea balonului lung, dincolo de ultimul aparator si avansare rapida pentru a izola sau chiar placa purtatorul de balon.
A In cazul in care jucatorii sunt prea raspanditi, se poate suta catre un coechipier care se afla prea departe pentru a i se pasa.
A Penetrarea folosind intervalul dintre aparatori.
7.1.4. PENETRAREA
Spatiul lateral pentru penetrare, se va crea prin pozitionarea adversarilor si asezarea cat mai in adancime in atac. Daca apararea este grupata, va exista spatiu pe exterior, iar daca va fi raspandita de-a latul terenului spatiile vor aparea intre jucatori.
Pentru a exploata aceste situatii, atacul ar trebui sa se alinieze cat mai aproape de aparare. Acest lucru va reduce timpul de reactie al apararii. Cand un purtator de balon incearca sa penetreze, va fi pus in situatia de a decide modalitatea continuarii atacului. Purtatorul de balon poate sa mearga pana la capat si sa inscrie sau sa gaseasca modalitatea de a pasa catre jucatorii din suport. O ultima modalitate de joc e ca purtatorul de balon sa se retraga catre propriul teren pentru a nu se izola si din aceasta pozitie poate sa relanseze jocul.
7.1.4.1. Folosirea intercalarii
Vezi diagrama 2. Situtiatia 3
Pentru a exploata spatiul exterior, atacul trebuie sa decida mai intai pe ce parte va ataca.
Directia in care se va conduce atacul va fi aceea in care vor fi mai multi atacanti decat aparatori. Cum apararea va avea un ultim jucator (sweeper), atunci ea va avea mai putin jucatori in prima linie decat atacantii.
Daca ultimul jucator se va alatura liniei de aparare (in cazul apararii om la om), balonul poate fi sutat peste aparatori si urmarit.
Pentru a retine avantajele atacului supranumeric, fiecare pasator trebuie sa angajeze un aparator inainte de a pasa. Pentru a face acest lucru cel care va primi balonul trebuie sa se indrepte catre interiorul terenului, spre balon, mentinand aparatorul spre umarul lor interior.
Daca apararea se indreapta spre exterior, pentru a realiza supranumericul, purtatorul de balon ar trebui sa patrunda in intervalul liber ce a fost creat. Daca apararea va fi mentinuta pe pozitia respectiva, supranumericul va fi pastrat si se va avansa colectiv.
7.1.4.2. Modele de joc folosite in situatii 3 X 2
Vezi diagrama 1 situatia 2
Atacul in intervalele libere dintre jucatorii raspanditi, e aceeasi ca si atacul in spatiile libere lasate de catre un jucator care s-a retras. In linia de aparare, spatiul liber e creat prin patrunderea purtatorului de balon si parasirea locului de catre urmatorul jucator. Acest lucru va mari spatiul liber in care poate intra un alt coechipier.
Optiuni
Vezi diagramele 4, 5 si 6
Daca aparatorul purtatorului de balon nu isi continua actiunea de aparare si va pleca spre exterior, pentru a-l placa pe jucatorul care patrunde in intervalul creat, purtatorul de balon ar trebui sa patrunda in intervalul liber. Daca jucatorul sta langa purtatorul de balon, se va pasa pentru penetrarea intervalului. Acest lucru poate fi realizat, chiar daca aparatorul se retrage pentru a placa. Cand purtatorul de balon patrunde in spatiul liber, e posibil ca placajul sa vina din partea aparatorului din exterior.
Purtatorul de balon va forta apararea sa placheze din exterior in interior. Intervalul va fi creat in locul lasat liber de catre jucatorul ce urmeaza sa placheze. In acest spatiu se poate pasa pentru a se incerca penetrarea. Aceasta pasa va fi una oferita sau ridicata.
Daca aparatorul urmatorului jucator nu se indeparteaza pentru a se apara la jucatorul ce penetreaza, atunci pasa poate fi facuta catre acest jucator care va intra in intervalul liber.
Daca ambii aparatori isi pastreaza pozitia initiala, se va crea interval liber pentru un al treilea jucator, ce se va intercala intre ei. Ambele optiuni, atacul supranumeric si penetrarea, se bazeaza pe o situatie in care atacul are un jucator in plus fata de aparare. Acest jucator ameninta spatiul liber. Daca apararea nu reactioneaza, jucatorul poate penetra. Daca reactioneaza, jucatorul de care s-a indepartat poate penetra. Capacitatea de a decide in acest caz, necesita multa experienta de joc si exersare.
In rugby-ul in 7, situatia poate fi schimbata foarte rapid, iar jucatorii se pot afla in numar egal. In aceasta situatie, pot exista mai multe optiuni.
7.1.4.3. Modele de joc in situatii de egalitate
A Situatia 1X1
La rugby in 7, situatia poate fi condusa pentru a crea inadvertente in favoarea echipei din atac. Prin raspandirea de-a latul terenului, atacul forteaza apararea sa creeze aceste inadvertente, care vor izola atat atacantul, cat si aparatorul, aparand astfel o situatie de unu contra unu. Aceasta situatie va permite celui care ataca sa-si foloseasca tehnicile superioare de atac pentru a-si depasi adversarul direct. Daca se intampla acest lucru pe partile laterale ale terenului, aparatorul se va folosi de linia de margine pentru a-l impinge pe atacant in afara terenului. Cand se intampla acest lucru pe centrul terenului, jucatorii de suport pot veni din ambele parti pentru a continua atacul. A sta departe de linia de margine este o regula generala pentru echipa din atac, deoarece aparatorii pot folosi linia de margine drept un jucator in plus si a forta o rasturnare de situatie prin castigarea aruncarii in tusa.
A Situatia 2X2
Daca ambii atacanti sunt aparati, exista o serie de optiuni care vor ameninta apararea.
Optiunea 1:
Purtatorul de balon poate ameninta initial primul aparator si apoi poate schimba directia pentru a ameninta imediat al doilea aparator. Daca acel aparator se intoarce pentru a placa, se va pasa catre al doilea atacant, care acum se va afla intr-un interval liber.
Vezi diagrama 17, optiunea 2X2, optiunea unu
A1 are balonul, ameninta D1 si apoi pe D 2. D 2 se deplaseaza spre A 1 pentru placaj, A 1 paseaza la A 2.
Optiunea 2:
Daca aparatorul se aseaza spre exterior, primul atacant poate incerca sa-l penetreze, constient fiind ca placajul va fi facut din interior. Se va putea efectua o pasa in interior catre spatiul liber.
Vezi diagrama 18, optiunea 2X2, optiunea doi
A 1 alearga la D 1 si ameninta apoi intervalul dintre D 1 si D 2. D 1 este fortat sa placheze, permitandu-i lui A 1 sa paseze catre jucatorul de suport din interior.
Optiunea 3:
Daca al doilea aparator este asezat spre exterior, dar isi pierde aliniamentul fata de primul, se creeaza spatiu in spate. Primul atacant poate suta pe jos in acest spatiu.
Vezi diagrama 19, optiunea 2X2, optiunea trei
A 1 il atrage pe D 1 si apoi ameninta spatiul dintre D 1 si D 2. D 2 inainteaza in fata lui D 1, A 1 suteaza pe jos in spatele lui D 2 pentru ca A 2 sa alerge si sa culeaga balonul.
Optiunea 4:
Daca al doilea aparator este asezat spre exterior, atacantii pot incerca o miscare de incrucisare ('foarfeca') sau o fenta de incrucisare in care balonul poate fi pasat catre A 2 sau retinut.
Vezi diagrama 20, optiunea 2X2, optiunea patru
A 1 ameninta spatiul dintre D 1 si D 2, D 2 ramane spre exterior pentru a-l apara pe A 2. D 1 este atras pentru a-l placa pe A 1. A 1 va pasa inapoi catre A 2 (incrucisare), care penetreaza in intrvalul ramas liber dupa plecarea lui D 1. Daca D 1 nu se duce spre A 1 sa-l placheze, A 1 retine balonul si ataca singur.
Optiunea 5
A 1 poate incerca sa-l dubleze pe A 2 in spatiul exterior.
Vezi diagrama 21, optiunea 2X2, optiunea cinci
A 1 il atrage pe D 1 si paseaza la A 2. A 2 il atrage pe D 2 si paseaza spre A 1, care il dubleaza pe exterior. A 1 trebuie sa-l dubleze pe A 2, creandu-se astfel o situatie de trei contra doi . Daca apararea se indreapta catre ei, se vor aplica optiunile descrise la situatia doi contra doi.
A Joc colectiv
Cand actioneaza colectiv, echipa poate folosi optiunile disponibile oricarei linii de 3/4 din rugby-ul in XV, al carei obiectiv este acela de a intercala un jucator in intervalul advers. Aceeasi factori importanti se aplica si liniei de 3/4 si se va putea actiona fara a se tine cont de avansarea apararii. Singura diferenta este ca nu exista inaintasi disponibili pentru a sustine atacul.
O astfel de schema ar fi aceea de a constitui doua linii de atac, prima care creaza spatiu si ofera optiuni celei de a doua. Aceste linii sunt greu de stabilit din faze fixe, deoarece sunt prea putini jucatori disponibili. Totusi, ei pot fi folositi cand atacul a fost declansat si cand inaintasii nu mai sunt legati in gramada ordonata sau aliniati in margine. Aceste linii pot fi formate in orice moment al jocului.
Vezi diagrama 22
A Constituirea
Acest model creaza un numar de optiuni. In aceasta formatie, prima linie ar fi A 1-A 4 si a doua A 5-A 7.
A Optiunea unu
A 2 paseaza catre A 3, dubleaza, primeste balonul in interior si penetreaza intre D 2 si D 3.
A Optiunea a doua
A 2 paseaza catre A 3, dubleaza, primeste balonul in interior si paseaza catre A 5, A 6 sau A 7. Acesti jucatori se pot ghida dupa modelele descrise la doi contra doi, trei contra trei, doi contra trei.
A Optiunea a treia
A 4 poate sa se aseze in adancime pentru a primi de la A 2, adaugandu-se astfel inca un jucator celei de a doua linii de atac.
A Folosirea jucatorului de contact
Din faze fixe se poate folosi un jucator de contact, chiar daca acel jucator este posibil ca initial sa fie folosit la castigarea posesiei. Pentru a permite jucatorului sa se plaseze intr-o pozitie in care va putea penetra, balonul va fi pasat imediat catre jucatorii de pe partea exterioara. Directia de atac este apoi inversata. Cel care penetreaza, dupa ce s-a asezat in adancime, poate accelera intr-un interval dintre doi aparatori (intercalare). Identificarea modelelor favorabile de atac intra in atributiile coordonatorului de joc (play-maker), asezand jucatorul care ataca intr-o pozitie de unu contra unu, care va avea suficient spatiu pentru a-si depasi adversarul direct.
A Asezarea echipei
Echipa care ataca isi poate crea avantaj prin asezare in teren. Daca se vor aseza larg si aparatorii se vor raspandi, creandu-se astfel spatii intre jucatori.
Daca se vor aseza mai restrans si vor ocupa un spatiu lateral mai mic, apararea se va aseza in acelasi mod si in acest caz se vor forma spatii libere pe partile exterioare. Pe de alta parte, daca apararea ramane raspandita, vor fi obligati sa se apere din exterior in interior. Acest lucru va implica necesitatea placarii purtatorului de balon care va ameninta spatiul liber. Purtatorul de balon poate pasa acum in intervalul lasat liber unui coechipier ce va avea posibilitatea sa penetreze.
Drept urmare, este indicat ca apararea sa nu se intinda pe toata lungimea terenului. Aceasta asezare va depinde in cea mai mare masura de asezarea atacantilor. Deasemenea o mare eroare este facuta in momentul in care jucatorii se grupeaza in momentul contactului, atat pentru atacanti, cat si pentru aparatori. Daca purtatorul de balon pierde posesia, echipa adversa va avea destul spatiu pentru a pasa, penetra si marca.
Este crucial sa hotarasti cati jucatori vor fi angrenati in pastrarea posesiei si care vor fi rolurile lor in asigurarea acestui obiectiv. Acest lucru va fi descris pe larg si in urmatorul subcapitol.
7.1.5. JOCUL DE SUPORT
La momentele fixe, gramezi ordonate si margini, exista linii de ofsaid, care asigura echipei care ataca spatiul linear, in profunzime, pentru desfasurarea atacului. Totusi, odata ce balonul a fost castigat, datorita numarului mic de jucatori, rareori vor aparea aglomerari, fie moluri, fie gramezi spontane. Drept urmare va exista ofsaid doar in miscarea generala, fapt ce va genera unele restrictii in ceea ce priveste asezarea aparatorilor in momentul pasarii balonului, un aparator poate sta langa atacant asteptand sa-l placheze. Confruntandu-se cu acest aspect, atacantul trebuie sa decida foarte rapid ce solutie va adopta, fie ca va suta pentru a recupera posesia, fie ca va incerca sa penetreze. Totodata aceasta asezare a aparatorilor va avea si implicatii in jocul de suport deoarece ei pot fi asezati intre aparatori, impiedicand astfel pasarea balonului. Daca purtatorul de balon se va hotara sa penetreze, jucatorii de sustinere vor trebui la randul lor sa accelereze pe langa aparatorii directi. Daca jucatorii nu vor fi aproape de purtatorul de balon, acesta se va izola si va risca sa piarda posesia.
Pentru a rezolva aceasta problema purtatorul de balon trebuie sa atace intervalul liber pentru a-si atrage aparatorul direct, pentru a putea pasa in spatiul lasat liber jucatorului de suport, pentru a folosi cu eficienta acest spatiu ramas liber prin plecarea aparatorului, jucatorul de suport trebuie sa stea initial in spatele purtatorului de balon si sa alerge odata cu acesta. Jucatorul de suport este de fapt, jucatorul care a pasat, care va trebui sa aiba gria sa nu depaseasca in actiunea sa de sustinere, pozitia purtatorului de balon. Odata ce a pasat, jucatorul trebuie sa se aseze in spatele purtatorului de balon, alergand inspre inainte si in lateral.
In rugby-ul in XV, liniile de ofsaid la momente fixe si aglomerari ofera jucatorilor spatiul linear, profunzimea necesara organizarii actiunilor de atac, fapt intalnit in proportie mult mai mica in rugby-ul in 7. In acest caz echipelor le vor fi mai usor sa joace din propriul teren si nu de pe aceeasi linie cu aglomerarea si acest lucru deoarece nu va exista grupare de jucatori care sa se desprinda din gramada sau sa plece prin moluri.
Apararea poate fi atrasa de catre atacanti care ataca pe o singura linie, creandu-se astfel spatiu pentru jucatorul de sustinere care va veni din spate. Pentru a se apara la o singura linie de atacanti, aparatorii laterali vor trebui sa patrunda in interior pentru a placa jucatorul intercalat, astfel se va crea spatiu lateral si daca jucatorii nu vor putea sa marcheze prin avantajul dat de spatiul linear, o vor putea face in acest mod.
APARAREA
GENERALITATI
In aparare trebuie sa plecam de la premiza ca jucatorii pot placa, acesta fiind primul obiectiv. Totusi o a doua prioritate este constituita de catre disciplina colectiva pe care jucatorii trebuie sa o aiba sub presiunea exercitata de catre adversari, in mentinerea modelului de aparare.
PRINCIPII
A Contestarea posesiei
A Diminuarea spatiului
A Placarea purtatorului de balon
A Recastigarea posesiei
7.2.1. DISPUTAREA POSESIEI
Odata ce echipa adversa are balonul, se vor aplica celelalte principii de aparare. Totusi, ele pot fi ajutate foarte mult prin aplicarea primului principiu si anume disputarea posesiei care are drept scop impiedicarea echipei adverse sa controleze posesia balonului. Acest lucru se intalneste in principal la loviturile de incepere si reincepere, gramezi ordonate si margini. Contestarea posesiei la loviturile de incepere si reincepere a fost descrisa in capitolul dedicat atacului.
7.2.1.1. Gramezi ordonate
Pentru a se contesta posesia in gramezile ordonate, tactica adoptata poate fi acea de a se impinge echipa adversa de langa balon. Acest lucru poate obliga gramada adversa sa taloneze balonul fara a avea control, dandu-se astfel posibilitatea castigarii posesiei. Acest lucru mai poate fi realizat de catre gramada din aparare cedand impingerea.
La fel ca si la rugby-ul in XV, gramada ordonata poate fi intoarsa in limitele regulamentare. Acest lucru poate fi folosit pentru a forta atacul sa inceapa actiunea fie pe partea stanga, fie pe dreapta, pierzandu-se astfel posibilitatea de a ataca pe doua parti. De obicei, scopul este acela de a impinge atacul catre cea mai apropiata margine. Pentru a evita pierderea posesiei, atacul va dori sa evite iesirea in margine; rotirea gramezii mai poate fi folosita si pentru a obliga mijlocasul la gramada advers sa paseze in partea stanga impotriva liniei de alergare, linie care este conform cu introducerea pe partea dreapta.
A Apararea la gramezile ordonate
Pentru a se apara la gramada ordonata, aparatorii trebuie sa incerce sa faca opusul actiunilor care se fac la introducere. Drept urmare, trebuie sa-si organizeze angajamentul astfel incat cele trei momente sa fie momente distincte si nu un singur moment. Acest lucru va strica ritmul echipei adverse. De asemenea nu trebuie sa se grupeze rapid, reusindu-se astfel obtinerea timpului necesar organizarii apararii.
In al doilea rand stalpul stang ar trebui sa-si impinga adversarii pentru a intoarce tragatorul advers, facandu-i dificila misiunea de a talona balonul. In acest demers trebuie sa fie ajutat si de catre stalpul drept.
In cazul in care gramada din aparare poate face acest lucru, mijlocasul la gramada ar trebui sa se aseze pe partea mijlocasului atacant. In aceasta pozitie, balonul poate fi urmarit si pasarea lui gresita poate fi exploatata pentru recastigarea posesie.
In momentul in care gramada s-a terminat, primul jucator care se desprinde din gramada ar trebui sa fie tragatorul. Pentru a efectua acest lucru legarea tragatorului trebui sa fie facuta pe sub umerii stalpilor.
Stalpii ambelor echipe vor putea sa intarzie regulamentar intrarea in joc. Cand apararea intarzie deliberat aceasta intrare in joc, isi va crea un important avantaj, deoarece atacul va avea mai putini jucatori de sprijin. Pentru a reusi in acest demers, atacul trebuie sa se miste inapoi pentru a castiga timp si spatiu. Acest lucru va ceda teren apararii. Cand stalpii lor sunt liberi, vor trebui sa se retraga pentru a se alatura liniei de atac, in timp ce stalpii din aparare se vor alatura foarte usor coechipierilor lor fiindca linia de aparare va fi avansata.
Mijlocasul la gramada ar trebui sa se aseze in cea mai buna pozitie. Daca partea deschisa este pe partea dreapta a echipelor defensive, este lipsit de sens ca jucatorul sa fie pe partea stanga a gramezii, mai ales ca gramada va avea tendinta de a se roti in sensul acelor de ceasornic.
In mod specific, tragatorul va putea parasi rapid gramada ordonata deoarece nu va fi legat de adversar. In cazul unei gramezi ce se va desfasura pe partea dreapta tragatorul poate sa se apere pe partea inchisa.
7.2.1.2. Margini
In aparare, in margine pot fi folositi patru jucatori. Cei doi inaintasi din margine ce vor contesta posesia, tragatorul si mijlocasul la deschidere. Responsabilitatea tragatorului este de a apara fata marginii, iar a mijlocasului spatele marginii.
O alta optinune e aceea de a angaja mai putin aparatori in margine daca amenintarea este mai mare in alta parte.
Cand e pierduta posesia, purtatorul de balon aflat in apropiere ar trebui placat imediat si posesia ar trebui imediat contestata.
In cazul in care balonul este eliberat in joc deschis, participantii la margine trebuie sa se alature imediat apararii.
La rugby in 7, optiunea e aceeasi ca si la rugby-ul in XV, adica sa contesti posesia in saritura sau sa cedezi posesia in saritura si sa contesti in momentul in care purtatorul de balon va fi placat. Daca balonul contestat nu este castigat, atunci angajarea ambilor inaintasi poate da ca rezultat un numar mai mic de aparatori. Daca balonul va fi castigat, echipa adversa se va confrunta cu aceeasi situatie. Drept urmare optiunea de a sari si a contesta posesia, poate fi combinata cu o strategie defensiva in cazul in care balonul nu este castigat. Experienta indica faptul ca este mai bine sa cedezi posesia si sa aplici presiune defensiva. Pentru a asigura apararea, tragatorul si mijlocasul la gramada, nu trebuie sa plece imediat pentru ca pot fi pusi in situatia de a placa decisiv purtatorul de balon. Intarzierea cauzata de acest lucru, va da timp si inaintasilor sa se alature modelului de aparare. Daca balonul nu va fi contestat, atunci inaintasii vor fi deja parte integranta din modelul de aparare.
De obicei prinzatorul paseaza direct mijlocasului la gramada care paseaza apoi conducatorului de joc pentru a construi jocul de atac. Fara a fi in afara de joc, inaintasii pot placa mijlocasul advers. Daca balonul este pasat coordonatorului de joc aflat in adancime, atunci inaintasii se pot alatura modelului de joc.
7.2.1.3. Apararea la loviturile de pedeapsa si libere
Cum acestea pot fi efectuate rapid, jucatorii trebuie sa fie atenti. Acest lucru va implica retragerea cu 10 m a unui jucator, pentru ca acesta sa se poata apara imediat. Jucatorii aflati in 10 m trebuie sa se retraga fara a se implica in joc. Ei trebuie sa se retraga, fugind cu spatele, astfel incat sa poata vedea ce se intampla. Pentru ambele lovituri, ultimul jucator (sweeper-ul), trebuie sa fie atent si sa urmareasca optiunile de atac.
7.2.1.4. Apararea la lovitura de reincepere (22 m)
Pentru a se apara, echipa care primeste se afla in pozitia de a contracara toate pozitiile de atac.
Aceasta formatie are jucatori intre linia 10 si 15 m. de la linia de 22 m. pe flancul stang si drept si jucatori mai buni asezati mai in adancime pe centrul terenului. Aceasta pozitie permite atat contestarea loviturii, cat si prinderea sau urmairea unei lovituri lungi. Desigur, cunoscand formatia, in timpul meciului pot surveni diferite situatii. Aceste situatii pot aparea, deoarece timpul pentru asezare este foarte scurt intre culcarea balonului si lovitura.
In aceste circusmstante este mai usor sa contesti lovitura de picior, daca cel care va suta va fi marcat. Astfel se va intarzia declansarea loviturii, obtinandu-se timpul necesar asezarii in teren. Primii jucatori care se vor pozitiona vor acoperi intrvalele libere, permitand coechipierilor care vor sosi mai tirziu sa completeze echilibrul realizat de cei care sunt deja in pozitie.
7.2.2. DIMINUAREA SPATIULUI
7.2.2.1. Fortarea deciziei adversarului
Prin inaintare, apararea diminueaza spatiul atacului si, totodata, timpul necesar luarii unei decizii cat mai bune. Totusi, fiindca exista mai mult spatiu in jurul jucatorilor, aparatorii ce avanseaza individual pot fi evitati in situtatii unu contra unu. Deci, apararea trebuie sa inainteze in conformitate cu modelul ales.
Apararea poate obtine un avantaj daca ritmul in care avanseaza este variat. Modelul ales va fi unul asemanator cu 'presiunea puternica' exercitata in baschet, care este foarte eficienta. Acest lucru se intampla, in special, cand atacul se retrage, pentru a obtine spatiu si cand acesta isi pierde adancimea.
Fiecare jucator trebuie sa identifice ce adversar direct va marca si sa comunice acest lucru coechipierilor. Jucatorii in aparare trebuie sa se alinieze, astfel ca sa poata vedea jocul care se desfasoara in teren. De asemenea, nu trebuie sa se cedeze spatiu, in momentul in care balonul va fi pasat jucatorului direct marcat.
7.2.2.2. Din interior in exterior
Aparatorii ar trebui sa se alinieze in interiorul purtatorului de balon advers, astfel incat sa se poata apara din interior, impingandu-l pe atacant spre exterior. Prin apararea din interior spre exterior, aparatorii asigura departarea balonului de jucatorii de suport din interior. Acest lucru permite apararii sa previna pasa data la interior purtatorului de balon. Daca jucatorii se vor apara din exterior in interior, se creaza spatiu, fiindca jucatorul care urmeaza sa placheze trebuie sa intre in interiorul terenului. Purtatorul de balon poate apoi pasa in spatiul lasat liber de catre aparatorul ce a plecat penrtu a placa.
Jucatorii ar trebui sa identifice jucatorul pe care trebuie sa il marcheze. Prin numarea jucatorilor de pe partile laterale, acest jucator poate fi identificat. In unele modele de aparare jucatorii de pe exterior vor fi asezati inaintea celor din interior. Scopul lor este acela de a repozitiona purtatorul de balon in interior, unde aparatorii vor avea cei mai buni jucatori. Acest lucru necesita experienta si se bazeaza pe presupunerea ca balonul nu va fi sutat in spatele aparatorilor de pe exterior. Se va risca foarte mult, insa acest model este foarte eficient.
A Ultimul jucator (Sweeper)
La rugby-ul in 7, dat fiind ca posesia este foarte importanta, echipele sunt foarte retinute in sutarea balonului. Acest lucru permite aparatorilor sa se concentreze in placarea purtatorului de balon si sa nu-si faca probleme in legatura cu spatiul din spatele lor. Totusi, o echipa eficienta va dori exploatarea acestui spatiu pin efectuarea unei lovituri de picior care sa poata fi recuperata, exact in spatele apararii. Pentru a contracara acest lucru, trebuie sa existe un ultim jucator (sweeper) desemnat. Acesta poate fi un jucator de pe exterior, care se afla pe partea opusa atacului.
In mod alternativ, echipele pot avea o linie defensiva de 6 jucatori, care se vor sprijini permanent pentru a acoperi zonele in care se vor suta baloanele, asigurandu-se astfel a doua linie de aparare. Linia de aparare redusa trebuie sa-si ajusteze apararea in timpul desfasurarii atacului, astfel incat sa se poata face fata atacului supranumeric. O alta alternativa ar fi aceea de a face aceasta ajustare de la 7 la 6 jucatori in prima linie de aparare, in momentul in care atacul are posibilitatea de a suta. Acest lucru se va intampla in momentul in care atacantii se vor retrage catre propria linie de tinta, dorind sa castige spatiu pentru declansarea atacului. Aceasta retragere va avea drept rezultat perturbarea sistemului de atac, jucatorii fiind la acelasi nivel. Deoarece prea putini jucatori pot accelera pentru a ataca, ei vor fi nevoiti sa suteze si sa urmareasca balonul.
Cand va fi mai putin spatiu pentru a suta, jucatorii pot forma o singura linie de aparare, avand jucatorii de pe partile exterioare retrasi. Rolul ultimului jucator este foarte dificil, pentru ca el trebuie sa se aseze astfel incat sa acopere atat suturile lungi cat si cele scurte sau sa placheze purtatorul de balon care a penetrat. In cazul unor suturi lungi exista riscul ca acesta sa se izoleze de coechipieri. Acest lucru face dificilia desemnarea unui aparator drept ultim jucator. In cele mai multe cazuri, cel mai talentat din echipa este desemnat ca ultim jucator.
O metoda de aparare mai complexa este aceea de a forma 2 linii, prima linie frontala formata din 5 jucatori si o a doua linie formata din 2 jucatori. Cea de a doua linie va fi asezata la aprox. 15m in spatele primei linii. Atat timp cat linia frontala se poate adapta la schimbarea pozitiei balonului, cei 2 jucatori din cea de-a doua linie sunt disponibili pentru a placa, pentru a recupera balonul sutat si a intra in linie in cazul contra-atacurilor.
O alta optiune este aceea de a avea 3 linii de aparare, prima linie frontala formata din 4 jucatori, cea de- a doua din 2 jucatori, asezata la 15 m de prima, iar cea de a treia formata din ultimul jucator (sweeper).
Exista optiuni care pot fi eficiente, in cazul in care avem jucatori experimentati, care au capacitatea de a se adapta atacului, astfel incat penetrarea sa nu aiba loc.
Cand apararea este eficienta, atacantii vor suta sau vor ataca prin spatiul dintre doi jucatori. Scopul lor va fi acela de a atrage un aparator in intervalul creat. Prin miscarea catre dreapta se creaza spatiu catre stanga si invers. Apararea este nevoita sa se aseze atat pe partea dreapta, cat si pe partea stanga a purtatorului de balon. Drept urmare, in afara de alinierea fata de coechipieri si fata de purtatorul de balon, fiecare jucator trebuie sa aiba in grija unul din cele 6 sau 7 culoare de pe teren. Aceste culoare pot fi atat inguste, cat si late, in functie de jocul echipei adverse. Daca balonul trece dincolo de culoar, aparatorul isi va relua pozitia fata de coechipieri. Secretul este acela ca nici un aparator nu trebuie sa urmareasca traseul balonului sau un jucator individual, ci doar sa se ocupe de aceasta actiune in momentul in care jocul se desfasoara in zona de care raspunde. Aceasta actiune va raspandi in mod egal aparatorii pe suprafata terenului si va preveni ingramadirea intr-o singura zona a mai multor aparatori.
In toate modelele de aparare, dar in special in apararea pe culoare, aparatori trebuie sa aiba o pozitie cat mai eficienta putand sa actioneze atat asupra atacantului, cat si asupra balonului. Este esential ca un jucator sa fie rapid, sa poata comunica eficient si sa aiba o vedere periferica foarte bine dezvoltata.
7.2.3. PLACAJUL PURTATORULUI DE BALON
In momentul contactului, cel placat trebuie sa fie indepartat fata de linia de aparare. Daca purtatorul de balon poate pasa, linia de aparare poate fi penetrata. Placajul recomandat, ar fi drept urmare, placajul decisiv deoarece acesta va preveni pasarea balonului. Problema care ar putea sa apara, ar fi aceea ca un placaj inalt, decisiv, asupra purtatorului de balon poate fi evitat usor.
Pentru a recastiga posesia, cel care placheaza sau un coechipier trebuie sa elibereze balonul sau in momentul placajului sa actioneze astfel incat sa blocheze balonul. Este dificil sa plachezi un jucator puternic sau unul care schimba foarte rapid directia. Pentru a realiza acest lucru este esential sa se placheze din interiorul purtatorului de balon, dandu-se o singura directie de alergare si impingandu-l spre exterior pe atacant.
7.2.4. RECASTIGAREA POSESIEI
Posesia poate fi recastigata prin capacitatea de a smulge balonul de la purtator, prin recuperarea balonului sutat sau interceptia unei pase. Poate fi deasemeni recuperat prin fragmentarea jocului si castigarea balonului in momente fixe.
Cum in joc pot ne putem intalni cu o multitudine de situatii, in care balonul nu este controlat, jucatorii trebuie sa fie atenti pentru a recastiga posesia si a declansa atacul.
La rugby-ul in 7, e surprinzator cum presiunea defensiva poate duce la greseli care duc la o rasturnare de situatie si la marcarea de puncte. Acest lucru se intampla in special cand echipa care ataca isi pierde alinierea si adancimea, in timp ce este impinsa aproape de propriul teren de tinta. Pentru ca sunt mai putini jucatori pe teren e mai multa spatiu pe langa jucatori.
Drept urmare cand apare o fragmentare, va exista atat timp cat si spatiu pentru a juca avantajul. Acest lucru poate forta un jucator sa treaca din statutul de aparator in cel de atacant sau invers, dand posibilitatea de a exploata situatia. Aceasta situatie este mai des intalnita la rugby-ul in 7.
CAPITOLUL 8
GRESELI FRECVENTE
Cele mai frecvente erori care apar in rugby-ul in 7 sunt :
A Alinierea cu o adancime insuficienta, astfel incat jucatorii trebuie sa incetineasca si sa se intoarca pentru a primi pasa.
A Suportul lateral mai numeros decat in ax.
A Lipsa de disciplina tactica sub presiunea adversarului care are drept consecinta perturbarea modelului de joc.
A Pregatirea precara astfel incat nu exista un model de raspuns pentru cele mai frecvente situatii.
A Aglomerarea in atac pentru suportul purtatorului de balon ce va facilita atacul pe flancuri.
A Avansarea individuala si izolarea jucatorilor.
A Angajarea prea multor jucatori in incercarea de a castiga posesia in gramezi spontane si moluri.
CAPITOLUL 9
RESPONSABILITATILE POSTURILOR SI SELECTIA
La rugby-ul in XV, jucatorii trebuie sa identifice si sa-si indeplinesca rolurile pe care le vor ave de-a lungul partidei. La rugby-ul in 7 exista putine posturi care se pot compara cu cele din rugby-ul in XV. Aici jucatorii trebuie sa recunosca situatia si sa reactioneze pentru a completa reactia colectiva a coechipierilor. Ca exemplu putem da rolul ultimului jucator (sweeper) in aparare. Rolul acestuia este explicat mai sus, asa cum sunt explicate si cele ale aruncatorului, prinzatorului si jucatorilor de sustinere in margine si a celor din linia I-a din gramezile ordonate.
9.1. MIJLOCAS LA GRAMADA/LA DESCHIDERE
Rolul mijlocasiilor este unul specializat.
In aparare acest jucator sta in spatele gramezii astfel incat, el sa se poata misca pe partea laterala, de obicei pe partea pe care e introdus balonul, cealalta parte fiind lasata libera in lipsa liniei a III-a.
Aceasta asezare poate varia daca gramada ordonata e capabila sa exercite o presiune mai mare. In acest sens mijlocasul la gramada va putea profita de avantajul asezarii in spatele liniei centrale pe partea dreapta a gramezii ordonate initial.
Odata ce balonul este introdus el va delimita linia de ofsaid pentru mijlocasi, atata timp cat el nu se va departa de gramada. Problemele create de rasucire si tragerea balonului, face ca aceasta pozitie sa fie cea mai avantajoasa.
In atac, viteza cu care balonul iese din gramada, necesita din partea mijlocasului rapiditate, agilitate si atentie la asezarea mijlocasului advers.
Daca acest jucator sta pe partea dreapta, la introducereva exista un spatiu liber in aparare pe partea stanga care poste fi exploatat imediat.
Daca mijlocasul din aparare sta in spatele gramezii ordonate, atunci se va crea timpul necesar recuperarii balonului. Cum mijlocasul advers va fi la o oarecare distanta de balon, mijlocasul propriu va avea timpul sa inainteze. Acest lucru va permite inaintasilor, care se vor elibera din gramada, sa intre in joc mai devreme.
9.2. TRAGATOR
Chiar daca in partidele de rugby in 7, gramezile ordonate nu sunt atat de des intalnite, tehnica individuala a tragatorului (tragerea in gramezi ordonate si aruncarea in margini a balonului ) trebuie sa fie bine insusite, dar si celelelte aspecte ale jocului nu trebuiesc neglijate.
9.3. SELECTIA ECHIPEI
La rugby in 7, toti jucatorii trebuie sa aiba indemanarea necesara unei tehnici individuale pentru a putea reactiona in orice situatie.
Fiecare deprindere trebuie sa fie executata cu o schimbare rapida de ritm, pentru a fi exploatat imediat spatiul creat.
Pentru a selecta jucatori pentru rugby in 7, trebuie sa fie cunoscute 'Planul de joc' si modelele de joc conform carora trebuie sa joace o echipa. Aceasta cunoastere va permite o cizelare a echipei astfel incat rolurile generale cat si responsabilitatile in asezare care sunt comune majoritatii echipelor.
9.4. CARACTERISTICI GENERALE
Spre deosebire de rugby-ul in XV, specificarea pozitiei nu e chiar atat de importanta. Selectia pentru rugby in 7 se bazeaza pe viteza de deplasare, viteza de reactie, tehnica individuala a jucatorilor. Dintre cele mai importante deprinderi putem enumera pasa, culegerea si placajul. Viteza de deplasare, de reactie, curajul nu pot fi inlocuite cu nimic altceva. In echipa un aparator slab nu fi selectionat de vreme ce un placaj ratat este echivalent cu o incercare.
In plus jucatori trebuie sa dispuna de o viziune periferica excelenta si de constientizarea a spatiului creat. Acestea, combinate cu puterea de decizie da antrenorilor intreaga complexitate a unui sportiv implicat in rugby-ul in 7. Un bun sportiv (atlet) este un bun jucator de rugby in 7. Polivalenta este un alt avantaj al jucatorilor pentru ca le da posibilitatea de a trece rapid din statutul de aparator in cel de atacant sau din cel de inaintas in cel de jucator de treisferturi si invers.
Fiecare echipa trebuie sa aiba cel putin doi coordonatori de joc. Acesti jucatori trebuie sa dispuna de o buna vedere periferica si o mare putere de decizie. Mai mult decat orice lat jucator ei trebuie sa fie cat mai implicati in desfasurarea 'Planului de joc' propriu sau in aplicarea modelelor de joc alese.
Aceasta implicare ar trebui sa-i cointereseze in deciziile luate de antrenor si de capitan. Astfel ei ar trebui sa fie membrii obisnuiti ai echipei cu o bogata experienta si care sa aiba un simt inascut pentru rugby in 7. Aceste caracteristici pe care trebuie sa le posede coordonatorii de joc, pot fi reglate prin exersarea mopdelelor de joc alese.
Jucatorii potriviti pentru acest rol sunt jucatorii care indeplinesc rolul mijlocasilor din rugby-ul in XV. Totusi ei trebuie sa indeplineasca si alte sarcini atribuite jucatorilor de rugby in 7. Daca nu le vor indeplini, risca sa fie izolati si urmariti cu preponderenta de catre adversari. Implicarea lor individuala in joc poate fi atat de mare incat nu-si vor putea indeplini rolul de coordonator de joc.
In atac, coordonatorul de joc are ca atributie principala, alegerea schemei de joc si trebuie sa-i lase pe ceilalti jucatori sa o execute, astfel avand timp suficient pentru a decide urmatoarea schema de joc.
Este esential de asemenea, ca o echipa sa aiba unul sau mai multi jucatori capabili sa poata transforma sau sa execute loviturile de incepere si reincepere.
Formatul competitonal pentru rugby-ul in 7 este turneul. Echipele trebuie sa fie suficient de bine pregatite pentru a face fata intregului turneu. Pentru a reusi acest lucru, multe echipe adopta o tactica speciala de conservare a energiei, odata ce a fost castigat un meci in grupe. Regulile turneului permit cunoasterea viitorului adversar, inainte de terminarea meciuri din grupe, asa ca o echipa poate adopta o politica inteligenta referitoare la folosirea optiunilor de sutare, folosirea schimbarilor de jucatori sau la pastrarea posesiei chiar si in cazul unei patrunderi.
CAPITOLUL 10
CONCLUZII
Acesta este sfarsitul primei editii a Manualului Antrenorului de rugby in 7, totusi, de indata ce alte materiale vor fi disponibile, vor urma si alte editii care sa adauge un nou continut sau sa aduca modificari acestei editii.
Produsul final al acestor materiale ar putea constitui o serie de manuale pe 3 nivele, dupa modelul dat de rugby-ul in XV.
Acest material teoretic insa, nu va fi valabil daca nu este pus in practica de catre cei carora le este adresat, antrenorilor.
Materialele scrise, principiile, factorii cheie, modelele de joc, tacticile adoptate, au valoare doar daca ii sunt de ajutor antrenorului, echipei in general si jucatorilor in particular.
Aceste informatii vor conduce la o imbunatatire a jocului de rugby in 7 si va crea baza teoretica pentru specialistii din viitor care vor putea astfel sa-l dezvolte.
|
