Procedele metodice generale folosite in procesul de instruire si antrenament a jucatorilor de fotbal seniori

Procedeele metodice folosite in cadrul procesului de invatare si perfectionare a jocului de fotbal sunt cele a pedagogiei generale, adaptate la particularitatile jocului de fotbal.Acestea reprezinta caile concrete de abordare a factorilor de joc, cu rolul de a trasa directiile principale pedagogice, fiziologice si psihologice ale activitatii de instruire, conferindu-le un cadru corespunzator de realizare a obiectivelor propuse.

Metodele utilizate in pregatire se conditioneaza reciproc, fiid utilizate in orice lectie de instruire si antrenament si la orice forma, ponderea lor fiind data de caracterul lectiei.

Metoda explicatiei

Reprezinta prezentarea verbala a materialului care trebuie invatat in scopul de a forma executantilor o imagine, o intelegere si o atitudin 21421w226v e despre si fata de problemele abordate.Forme de realizare :

- xplicatii in scopul invatarii deprinderilor tehnico-tactice;

- explicatii in scopul pregatirii lectiilor de antrenament;

- explicatii in scopul analizei lectiei de antrnament si joc;

- explicatii in scopul prezentarii unor teme teoretice sau practice, in vederea accelerarii intelegerii de catre jucatori.

2)Metoda demonstratiei

Consta in prezentarea practica in fata jucatorilor a materialului motric care trebuie invatat.Forme de realizare :

demonstrarea elementelor si procedeelor tehnice de catre antrenor sau de catre un jucator foarte bun al echipei;

demonstrarea prin asistare la antrenamentele si jocurile altor echipe

demonstrarea cu ajutorul materialelor intuitive(fotografii, kinograme, filme)

In folosirea acestei metode vom avea grija sa accentuam momentele cheie ale actului motric supus invatarii.

3)Metoda exersarii

Reprezinta efectuarea practica creatoare si constienta a deprinderilor tehnico-tactice prin care se urmareste automatizarea lor, in vederea aplicarii in joc.Eficienta acestei metode este data de :

continuitate si esalonare ritmica a materialului motric;

exersarea deprinderilor tehnico-tactice sa se desfasoare concomitent cu dezvoltarea calitatilor motrice

4) Metoda repetarii

Din punct de vedere metodic reprezinta prelungirea exersarii.

Utilizarea ei se face pe doua cai :

exersarea deprinderilor in conditii identice, avand ca scop insusirea mecanismelor de baza ale acestora, automatizarea lor;

exersarea deprinderilor in conditii mereu variate, impuse de joc;

Conditiile care concretizeaza repetarea :

schimbarea continua a marimii spatiului de repetare

modificarea vitezei de lucru

alternarea partenerilor

alternarea distantei dintre parteneri

diversificarea opozitiei adversarului

integrarea deprinderii in actiuni de joc

5) Metoda modelarii

Consta in realizarea concordantei, intre continutul antrenamentului si al jocului, deci antrenamente in conditii de joc sau apropiate de joc.In acest sens pentru aplicarea acestei metode se tine seama de urmatoarele recomandari didactice :

se va elabora pentru fiecare jucator si compartiment in parte modele de comportament tehnico-tactic individual si colectiv pentru atac si aparare;

se vor elabora diferite procedee de combinatii tactice speciale jucatorilor si echipei;

in cadrul jocurilor de verificare vom aplica integral metode modelarii la nivelul intregii echipe.

6) Metoda observarii

Trebuie sa aiba un caracter constient si activ pentru jucatori, sa poata sesiza aspectele pozitive din cadrul jocului si antrenamentului, ca apoi sa le adauge propriului bagaj de deprinderi si cunostinte.

7) Metoda perfectionarii si dezvoltarii calitatilor individuale

Se poate realiza in cadrul antrenamentelor individualizate dar si in antrenamentele colective.Se va avea in vedere indicare unui comportament corespunzator de pregatire individual fiecarui jucator in parte.

8) Metoda cercetarii deprinderilor deficitare

Impune corectarea unor deficiente mai mari sau mai mici in ceea ce priveste insusirea unor deprinderi tehnico-tactice.Corectarea necesita uneori timp indelungat, fiin necesara invatarea de la inceput in mod corect a deprinderilor respective.

9) Metoda convorbirii

Ofera antrenorilor posibilitatea de a propune si dezbate cu jucatorii, probleme de joc si antrenament, de a le analiza si interpreta intr-un cadru mai intim, care sa permita crearea unei punti sincere si directe intre antrenor si jucator.Dintre problemele principale care pot face obiectul acestor convorbiri enumar :

perspectivele evolutiei sportive a jucatorului

calitatile si deficientele fizico-tehnico-psihice ale jucatorului

probleme de igiena individuala sportiva

MIJLOACELE DE PREGATIRE(EXERCITIILE)

Toate mijloacele de antrenament sunt bune daca indeplinesc cerinta calitatii si eficientei in realizarea obiectivului instructional vizat.In acelasi timp, toate mijloacele de antrenament isi maresc eficienta atunci cand intra intr-o combinatie fericita cu metoda si materiale de antrenament.

Principalele mijloace utilizate in pregatirea fotbalistilor seniori sunt :

a)     Exercitiile de baza, care se impart :

exercitii pentru pregatirea fizica generala, multilaterala si specifica;

exercitii pentru pregatirea tehnica;

exercitii pentru pregatirea tactica: individuala, colectiva si de echipa;

exercitii combinate in care se stabilesc relatii intre : pregatirea fizica - pregatirea tehnica - pregatirea tactica;

pregatirea psihica si teoretica sunt implementate in celelalte 4 categorii de exercitii consemnate anterior.

b)    Jocul propriu-zis

jocul cu tema

jocul scoala

jocuri amicale, traditionale, demonstrative

jocul de verificare si control

▪ jocul oficial

c)     Mijloace asociative

factori igienici : regimul alimentar, igiena locului de antrenament, a conditiilor de viata, alternarea efortului cu odihna, somnul, petrecerea placuta a timpului liber, igiena vestimentara;

▪ factori naturali de calire si intarirea sanatatii(soare, aer, apa)

d)    Mijloace de refacere dupa efort

e)     Alocutiunile teoretice, lectiile teoretice, sedintele de pregatire si analiza a jocurilor

2.4 Metode si Mijloace folosite in pregatirea fizica la nivelul echipelor de seniori

Mijloacele pregatirii fizice in fotbal sunt in general preluate din atletism si din gimnastica si folosite aproximativ sub aceeasi forma pentru pregatirea fizica generala si modificate conform cerintelor jocului pentru pregatirea fizica specifica.

Diferitele componente ale pregatirii fizice sant dezvoltate prin metode diferite, dar subliniem caracterul corelat sau interferat al mijloacelor si efectelor lor. Oricare indice al dezvoltarii unei componente fizice se rasfrange si influenteaza pozitiv si numai rareori in sens negativ celelalte componente. De fapt, metodica pregatirii fizice cere ca, in vederea obtinerii unor efecte ridicate de instruire, sa fie utilizat un complex de metode, selectionate si imbinate optim, conform particulariatilor echipei si a jucatorilor.

Principalele metode de pregatire fizica, cele mai multe consacrate in antrenamentul de fotbal, unele rezultate din cerintele actuale ale dezvoltarii jocului, altele apartinand unor scoli metodice si unor specialisti afirmati pe plan international.

Metodele pregatirii fizice generale

Pregatirea fizica generala consta din dezvoltarea capacitatilor morfologice si functionale, organice si motrice ale individului.

In jocul de fotbal ea se manifesta interferata cu celelalte componente fizice, astfel ca forma ei pura se modifica. Odata dezvoltata, aceasta constituie suportul fiziologic si conditia de realizare a celorlalte componente fizice, fiind la randul ei amplificata de ele.

Metodele de pregatire fizica generala pot fi toate cele utilizate pentru dezvoltarea calitatilor motrice, indeosebi a celor care vizeaza rezistenta si forta, precum si cele pentru dezvoltarea fizica si motricitate.Cele care determina insa efecte generale, de baza, ar putea fi urmatoarele :

Metoda efortului de durata

Efortul de durata reprezinta sustinerea prelungita, cu tendinta de crestere, a unui lucru fizic, in special a alergarilor, menit saasigure un grad ridicat de adaptare la efort a marilor functiunu ale organismului.Efectele efortului de durata, mai ales a celui realizat prin alergari, sunt multiple si ele determina ameliorari ale potentialului fizic, functional si organic si, in acelasi timp, prin intensificarea metabolismului general si al celui periferic, favorizeaza procesele de refacere, de eliminare a substantelor toxice rezultate din efortul global de antrenament si de joc.Regulile principale care conditioneaza aplicarea metodei sunt :

-lucrul de durata se realizeaza in etape succesive;

-lucru de durata creste progresiv ;

-curba cresterii duratei este in general ascendenta, dar este marcata ritmic si de eforturi cu o durata descendenta;

-alergarile de durata, folosite pentru mentinerea rezistentei generale, in perioade competitionale au un volum si un tempo moderat, impus de cazurile particulare ;-intre doua sau mai multe eforturi de durata se introduc pauze potime de compesatie ;

Mijloacele prin care se efectueaza eforturile de durata sunt diverse, dar practica pregatirii fotbalistice le evidentiaza pe urmatoarele :

-alergari de tempo uniform pe teren plat ;

-alergari de tempo uniform pe teren variat ;

-mers-alergare pe schiuri ;

-mers, ascensiuni montane.

Cadrul cel mai propice stabilirii unor efecte psihice si fizice favorabile ar fi efectuarea alergarilor si mersului de durata in mediul natural si relaxant pe care il ofera padurea, muntele, parcurile. Acestea ar putea compesa monotonia alergarilor in jurul terenurilor care, din cauza unor rezerve ale jucatorilor fata de aceste mijloace, reduc considerabil efectele lor psihice.

In cadrul acestei metode, elementele de progresie, adica acei factori care determina cresterile de ordin morfologic si functional, sunt date de volumul de efort si de pauzele optime dintre seriile de lucru, tinzand in general spre un volum ascendent.

Metoda folosirii exercitiilor de dezvoltare generala

Exercitiile de dezvoltare generala, preluate din gimnastica de baza, au ca scop dezvoltarea fizica proportionala si multilaterala a tuturor partilor si segmentelor corpului.

Sarcinile principale pe care trebuie sa le realizeze in pregatirea fotbalistilor sunt multiple ; din acestea enumeram :

-dezvoltarea partilor si segmentelor superioare ale corpului care sunt solicitate si prin aceasta sunt mai putin dezvoltate prin jocul de fotbal ;

-dezvoltarea generala si specifica a segmentelor direct implicate in practica jocului;

-educarea coordonarii generale neuromotorii care sa serveasca efectuarea desprinderii specifice;

-dezvoltarea compensatoare a grupelor musculare care nu sunt solicitate in koc;

-dezvoltarea analitica,segmentara a grupelor musculare efectuarii desprinderilor specifice;

-dezvoltarea mobilitatii articulare generale si indeosebi speciale, necesare executarii unor desprinderi tehnice.

Exercitiile pot avea un caracter si o forma de efectuare analitica si se adreseaza pe rand diferitelor segmente ale corpului, brate, umeri, trunchi, solduri, picioare, genunchi, sau complexe care cuprind concomitent actiuni ale mai multor segmente si articulatii. Antrenamentul de fotbal a consacrat, in arsenalul mijloacelor sale, unele exercitii analitice sau complexe, care sunt pregatitoare pentru insusirea desprinderilor tehnice. Acestea deseori conribuie la imbunatatirea corectitudinii de executie a unor elemente de joc ca :loviturile din vole, fentele, deposedarile prin alunecare etc. Astfel, de exemplu, pentru perfectionarea procedeului de deposedare prin alunecare, care solicita o mare amplitudine articulara la nivelul soldului si genunchiului, se utilizeaza exercitii pregatitoare ca : fandari frontale si laterale, pendulari de picior in toate planurile, indoiri de trunchi cu genunchi intinsi etc.

Metodica efectuarii acestor exerciti impune incadrarea exersarii in limitele catorva cerinte si anume :

-exercitiile au o pondere marita in perioadele pregatitoare, conform obiectivelor specifice ale acestora ; in perioadele de jocuri ele se efectueaza in special pentru incalzire inainte de antrenament sau joc ;

-in cadrul lectiilor de antrenament, exercitiile se efectueaza, de obicei, in prima parte a acestora, care este destinata pregatirii fizice si angrenarii in efort. Ele constituie mijloace importante ale incalzirii dinaintea jocurilor ;

-dozarea exercitiilor trebuie sa fie optima, intrucat exagerarea efectuarii lor ar putea determina o anumita motricitate nespecifica, precum si o muscularizare rigida, potrivnica coordonarii specifice ; exersarea insuficienta si formala n-ar asigura stabilirea unor efecte pozitive de antrenament ;

-selectionarea exercitiilor trebuie sa aiba loc conform particularitatilor de varsta ale jucatorilor, a caracteristicilor somatice, a perioadei de antrenament, nuvelului insusirii deprinderilor tehnice ;

-pentru ca aceste exercitii sa poata determina influente favorabile asupra dezvoltarii musculare, asupra amplitudinii articulare si asupra pregatirii fizice generale sau specifice, ele vor fi selectionate conform criteriilor anterioare, reunite intr-un sistem stabil si aplicate continuu intr-o anumita etapa aproximativ 3-4 saptamani ; elementul de progresie in acest caz poate fi dat de marimea vitezei de lucru si a numarului de repetari ;

-deoarece efectuarea exercitiilor de dezvoltare generala solicita predominant calitatea forta, chiar daca ele nu sunt concepute in acest sens, se cere intercalarea intre seriile de repetari a unor actiuni relaxatoare, de genul scuturarilor, pozitiilor culcate si decontractate.

Elementele de progresie care stabilesc efecte favorabile de instruire sant reprezentate de continutul si structura exercitiilor si de dozarea optima.

METODELE DEZVOLTARII VITEZEI

Viteza reprezinta rapiditatea reactiei de raspuns la stimulii mediului inconjurator si ea are urmatoarele forme de manifestare (dupa C. Florescu si colab.) :

Viteza reactiei motrice sau viteza de reactie, definita ca raspuns la solicitarile externe.

Viteza miscarilor separate, definita ca viteza de executie a deprinderilor tehnice.

Frecventa miscarilor in unitate de timp sau viteza de deplasare.

Calitatea motrica viteza este prezenta masiv in continutul jocului actual, fiind un atribut principal al sau. Aceasta se manifesta in forma ei generala, combinata cu forta, rezistenta, precum si cu elementele tehnice si actiunile tactice.

In timpul uni joc se efectueaza aproximativ 50-160 actiuni de viteza in deplasare, variind intre 20-30-40m, care insumeaza o distanta intre 500-2 000 m ; la aceasat se adauga, fara a putea fi masurata, viteza de executare a elementelor si actiunilor tehnice si cea de reactie la diversi stimuli de joc.

In conditiile actualei evolutii a fotbalului, a cresterii dinamismului sau, consecinta in primul rand a competivitatii sale marite, viteza adevenit si continua sa se constituie ca un factor complex fizico-tehnico-tactic esential pentru obtinerea initiativei in joc.

Dintre principalele caracteristici ale metodicii dezvoltarii vitezei :

-viteza este calitatea fizica cea mai putin perfectionabila, datorita urmatoarelor cauze : caracterul innascut al proceselor nervoase care stau la baza manifestarii ei ; interferenta cu forta si rezistenta peste anumite limite ale dezvoltarii acestora ; stabilirea continua a stereotipurilor dinamice nou create, care franeaza imbunatatirea ei ;

-dezvoltare vitezei este legata de o corespunzatoare dezvoltare afortei si rezistentei, dar numai pana la un anumit nivel, dupa care acestea au o influenta negativa. De aici decurge importanta metodica a unei corelari optime a exercitiilor de viteza-forta si viteza-rezistenta ;

-dezvoltarea vitezei are loc in conditii corespunzatoare, numai daca jucatorii stapanesc corect tehnica de alergare in formele ei rationale ;

-in exercitiile pentru dezvoltarea vitezei au o umportanta deosebita elementele de intrecere, care de fapt reprezinta mobilul manifestarii acestei calitati ;

-in vederea dezvoltarii vitezei specifice se pot utiliza jocuri dirijate metodic in acest sens, de xemplu : jocuri pe teren mic cu numar redus de jucatoi, cu mingi de rezerva, care sa o inlocuiasca pe cea pierduta, delimitarea timpului de atac sau de aparare etc. ;

-intre exercitiile de viteza intervalele de odihna trebuie sa aiba o durata corespunzatoare, care sa permita reluarea efortului in conditiile refacerii suficiente a organismului ;

-asupra calitatilor forta si rezistenta, viteza actioneaza pozitiv sau neutru, in nici un caz negativ.

Metoda repetarii actiunilor de joc

Metoda repetrii actiunilor de joc duce la dezvoltarea vitezei specifice fotbalului si se realizeaza prin mijloace tehnico-tactice ale acestuia. Caracterul specific al metodei este determinat de :

-efectuarea eforturilor de viteza pe distante specfice ;

-efectuarea eforturilor de viteza prin executarea actiunilor tehnico-tactice ;

-efectuarea eforturilor de viteza in combinatie cu exercitii pentru dezvoltarea rezistentei si fortei specifice;

-efectuarea eforturilor de viteza cu durata si pauza variabile ;

-efectuarea eforturilor de viteza prin diferite jocuri pregatitoare.

Grupele principale de mijloace, care pot fi exersate in cadrul metodei repetarilor, sant de ordin general si special si ele se pot realiza fara si cu minge :

-alergari-conduceri liniare pe distante intre 5-50 m ;

-alergari-conduceri liniare 'dus-intors ' pe distante intre 5-30 m ;

-alergari-conduceri liniare, laterale si inapoi, pe distante intre 5-30 m ;

-alergari -conduceri in zigzag, pe distante intre 10-30 m ;

-alergari-conduceri cu fente, pe distante intre 10-30 m ;

-alergari in sensuri si directii alese spontan de jucatoro.

METODELE DEZVOLTARII REZISTENTEI

Calitatea motrica - rezistenta exprima capacitatea organismului de a desfasura un efort de o anumita intensitate timp mai indelungat. Elementul psihic, functional si organic care limiteaza aceasta capacitate este oboseala. La baza efectuarii eforturilor de rezistenta stau capacitatea morfofunctionla a organismului, motivele si interesele pentru activitatea depusa, precum si gradul de dezvoltare a proceselor volitive ale individului.

Teoria si practica antrenamentului sportiv sistematizeaza rezistenta in mai multe forme de manifestare. Iata care sant acestea :

-rezistenta generala, reprezentata de capacitatea organismului de a desfasura eforturi diverse pe o durata mai lunga. Ea constituie una dintre conditiile dezvoltarii rezistentei specifice ;

-rezistenta specifica, care inseamna capacitatea individului de a presta timp indelungat un anumit gen de efort, cu un continut si o structura specifice.

Interferenta pozitiva a rezistentei cu viteza si forta determina aparitia unor calitati combinate, cu pondere pe rezistenta si anume : rezistenta de viteza si rezistenta de forta.

Relatia dintre rezistenta si celelalte calitati motrice se manifesta si in sens invers, rezistenta constituind calitatea in regimul careia se manifesta viteza si forta.

In fotbal, rezistenta isi pierde oarecum din claritatea formelor de manifestare. Ea nu mai este generala ; nu apare in mod evident decat sub forma combinarii cu viteza sau cu forta si datorita solicitarilor complexe si variate ale jocului se structureaza in forma particulara, specifica. In fotbal rezistenta inseamna capacitatea jucatorului de adesfasura eforturi de joc, pe toata durata acestuia si, in acelasi timp, a momentelor sale active. Bineinteles, procesul metodic de dezvoltare a rezistentei uzeaza de toate mijloacele cunoscute si indeosebi de cele care dezvolta rezistenta generala, aceasat reprezentand substratul morfofunctional al rezistentei de joc.

Marea varietate a situatiilor de joc impune evidentierea calitatii rezistenta specifica in urmatoarele cazuri si situatii :

-rezistenta la durata globala a jocului ;

-rezistenta de alergare pe parcursul duratei de joc, care cuprinde distante intre 5-12 jm ;

-rezistenta la solicitarile fizice, tehnice si tactice ale unei actiuni de joc ;

-rezistenta la solicitarile mai multor actiuni corelate ;

-rezistenta la eforturi prelungite sau repetate de viteza ;

-rezistenta la eforturi repetate de forta ;

-rezistenta la solicitarile psihoafective ale jocului.

Rezistenta, dupa cum se observa, actioneaza, prin unele forme ale sale, in momentele active de joc, care apar intermitent, cu pauze variabile de refacere ; prin altele, asupra deprinderilor tehnico-tactice, apoi asupra vitezei si fortei, precum si asupra tuturor acestor componente, incadrate in durata jocului.

Calitatea rezistentei, in oricare dintre formele ei de manifestare, este una dintre calitatile motrice cele mai perfectabile, datorita faptului ca este determinata de dezvoltarea marilor functiuni, de tipul constitutional, de cunostintele relativa avansate ale specialistilor in metodica abordarii ei.

METODELE DEZVOLTARII FORTEI

Forta reprezinta capacitatea organismului, a aparatului sau neuromuscular de a-si manifesta anumite valori de forta, cu tendinta de a invinge diferite rezistente exterioare sau greutatea propriului corp.

Din punct de vedere al interactiunii cu celelalte calitati motrice, forta reprezinta baza si conditia lor de manifestare, fiind la randul ei influentata de anumite forme de viteza si de rezistenta. Totodata, forta reprezinta conditia si substratul fizic al executarii elementelor si actiunilor tehnice.

In fotbal, forta are un continut si o forma de exprimare diferite de manifestarea ei generala, deoarece se coreleaza cu celelalte calitati motrice si cu deprinderile specifice, intr-un raport pe care il apreciem ca fiind de subordonare. Aceasta afirmatie se refera la faptul ca in fotbal forta nu se foloseste pentru invingerea rezistentei intalnite in joc, ci numai legata de executarea elementelor tehnice si tactice.Aceste considerente ne determina sa afirmam ca notiunea de forta in fotbal are caracter specific.

Forta specifica este mult solicitata in etapa actuala a dezvoltarii fotbalului, fenomen determinat de cresterea cerintelor in privinta vitezei si rezistentei de joc, al caror substrat il reprezinta forta, de perfectionarea actiunilor tehnice, desfsurate tot mai mult in lupta directa cu adversarul, de evolutia actiunilor tactice, bazate pe ample si continue miscari in teren, in cadrul carora loviturile de la distanta sant frecvente.

Formele fortei specifice sant urmatoarele :

-forta de lovire a mingii, care reprezinta taria si viteza cu care se loveste obiectul de joc. Acestea sant strans corelate cu precizia si oportunitatea loviturii ;forta de lovire depinde de volumul masei musculare, de viteza de aplicare a loviturii, viteza de sosire a mingii, precum si de corectitudinea tehnicii de executie ;

- forta de depasire a adversarului, realizata in lupta pentru castigarea mingii si care de obicei este data de volumul si puterea masei musculare, precum si de tehnica de efectuare a acestei lupte ;

-forta de invingere a greutatii proprii, care in fotbal reprezinta viteza de deplasare a jucatorului, desprinderea sa de pe sol, intoarcerile si schimbarile de directie, toate efectuate in conditii de teren si de timp optime sau nefavorabile.

In metodica dezvoltarii fortei la jucatorii de fotbal, indicatiile si regulile generale sufera unele modificari impuse de caracterul specific al jocului, de necesitatea ca forta sa nu constituie o dominanta fata de continutul fizic si tehnic,ci sa reprezinte conditia discreta dar permanenta a efectuarii actiunilor de joc.

Indicatii metodice privind dezvoltarea fortei :

-forta se dezvolta cu precadere in perioadele pregatitoare ale ciclului anual, cu prelungiri ritmice, reduse si adecvate in cele competitionale ;

-in jocul de fotbal, cele trei tipuri de contractii musculare care dezvolta forta, si anume cele izotonice, intermediare si izometrice, se folosesc intr-o impletire in care predomina contractiile izotonice ;

-in antrenamentul de forta, marimea efortului se face pe seama cresterii incarcaturii, folosind halterele, ganterele si alte greutati ;

-in perioadele pregatitoare, dezvoltarea fortei trebuie sa se faca respectand regula metodica de baza a formarii acestei calitati si anume : »Un exercitiu are caracter dominant de forta numai atunci cand incarcatura depaseste 2 /3 din posibilitatile maximale ale individului, este executat intr-o viteza mijlocie si intr-un numar redus de repetari « (C. Florescu, V. Dumitrescu, A. Predescu)