PARTICULARITATILE DE VARSTA, MORFO-FUNCTIONALE SI PSIHICE ALE JUNIORILOR (13-15 ani)
Cunoasterea fenomenului deosebit de complex al pubertatii, cu toate manifestarile si transformarile anatomo-fiziologice care preced si insotesc aceste transformari, este deosebit de importanta pentru a urmari evolutia tanarului sportiv in perioada pubertara si mai tarziu.
Dupa A. Demeter pubertatea este o etapa variabila de la individ la individ in care caracterele sexuale primare si secundare sufera un proces accelerat de dezvoltare, cand se produc modificari semnificative in procesul cresterii si dezvoltarii.
accelerarea ingrosarii osoase in dauna alungirii;
accelerarea dezvoltarii sistemului muscular;
cresterea evidenta a trunchiului in comparatie cu cea a membrelor (lucru foarte important pentru natatie unde modelul ideal este un tip longilin cu segmente lungi).
In cadrul modificarilor pubertare, cele doua sexe se diferentiaza tot mai mult. La fete fenomenele complexe ale dezvoltarii pubertare apar mai repede si se incheie in genere mai devreme decat la baieti, diferenta fiind de 1 – 3 ani.
Factorii ereditari, conditiile de mediu (gradul de urbanizare), factorii alimentari, factorii constitutionali influenteaza atat momentul instalarii cat si durata pubertatii.
In general se admite situarea momentului de aparitie primelor semne ale pubertatii in jurul varstei de 10 ani.
Baietii supusi prea de timpuriu unor eforturi mari si prelungite sau constransi la eforturi intelectuale intense se maturizeaza mai greu si mai tardiv decat colegii lor mai putin obositi. De aici, rezulta ca trebuie acordata o mare atentie in dozarea efortului si a intensitatii lui.
Pentru ca evolutia pubertara sa se desfasoare fara incidente, organismul trebuie sa fie destul de robust pentru a suporta si a face fata acestei transformari radicale. Perturbarea unor functii vegetative sau unele dereglari de ordin psihic pot avea consecinte grave in viitor.
Un rol deosebit in functia pubertara necorespunzatoare il joaca alimentatia insuficienta cantitativa si calitativa (lipsa elementelor plastice, aminoacizilor esentiali, lipsa sarurilor minerale si a vitaminelor).
Lipsa de miscare, mai ales asociata alimentatiei abundente, duce la instalarea obezitatii la pubertari avand ca efect intarzierea aparitiei si evolutiei procesului de maturizare sexuala.
De buna desfasurare a perioadei pubertare depinde, in mare masura, viitorul tanarului. Ca atare, aceasta varsta trebuie tratata cu toata raspunderea, cu rabdare, cu intelegere si in cunostinta de cauza, deoarece si cele mai usoare, aparent neinsemnate, tulburari in aceasta perioada pot avea consecinte grave, uneori chiar dramatice daca nu sunt descoperite si tratate la timp.
Profesorul, antrenorul, venind in contract mai ales cu copii in cadrul lectiilor de antrenament, are obligatia de a le acorda toata atentia, calauzindu-le cu mult simt de raspundere pasii in toata aceasta perioada critica, de mari transformari morfo-functionale si psihice, in vederea realizarii unei conduite performante. Aceasta conduita este rezultatul eforturilor intense depuse de antrenor.
Efortul fizic in mod deosebit implica prin actiunea sa sistemul muscular, sistemul energetic, de transmitere si prelucrare a informatiei si determina un anumit nivel de solicitare a organismului ce are ca efect dezvoltarea la diferite niveluri a capacitatii fizice, functional-biochimice si psihice.
Daca in perioada antepubertara cresterea organismului la fete si baieti se desfasoara in paralel, cu acelasi ritm, in perioada pubertara se observa o crestere diferentiala intre fete si baieti. In cadrul ritmului neuniform de crestere si dezvoltare, perioada pubertara se inscrie ca o faza caracterizata printr-un ritm accelerat, atat in privinta organelor, aparatelor si sistemelor din sfera somatica cat si celor din sfera vegetativa.
Din acest punct de vedere toate organele si sistemele pot fi impartite in trei categorii:
2. – organele si aparatele cu o dezvoltare exploziva in perioada pubertara (organele sexuale)
3. – organe care cresc pana la pubertate si apoi involueaza (organele limfoide, timusul).
In perioada pubertara se inregistreaza o faza de accelerare a cresterii taliei si o usoara incetinire a celei ponderale, mai ales la baieti. Accelerarea cresterii taliei se refera in special la dezvoltarea in lungime a membrelor in raport cu trunchiul.
Copilul se lungeste, este subtire si inalt, slab si putin musculos. Mainile sunt mari, neindemanatice; trunchiul ingust, plat, asezat pe membrele inferioare cu aspect de „catalige”; capul este voluminos. Este varsta la care apare piciorul plat, „mersul de rata”, precum si deformarile coloanei.
Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in grosime. Inaintea pubertatii procesele de crestere intereseaza mai ales oasele, iar dupa pubertate masa musculara.
In perioada pubertara depunerea de saruri minerale este mai accentuata si in consecinta devin mai rezistente in defavoarea elasticitatii lor.
La nivelul coloanei vertebrale, intre 13 – 15 ani are loc inchiderea canalului sacral. Mobilitatea activa si pasiva a coloanei vertebrale creste mai intens in perioada pubertara la fete decat la baieti. Mobilitatea segmentului cervical al coloanei vertebrale creste constant pana la 12 – 14 ani, cand se stabilizeaza. Mobilitatea pasiva o depaseste si aici pe cea activa cu 1 – 15 s. Aceasta poate constitui si unul din factorii care explica de ce in jurul varstei de 10 – 12 ani ca medie, fetele inoata mai repede decat baietii.
Toracele se dezvolta lent in prima parte a etapei pubertare si are loc o dezvoltare accentuata spre sfarsitul ei.
In concluzie, maturizarea precoce si avansarea varstei fiziologice ne obliga sa apreciem, conform noii realitati, capacitatea de efort fizic si intelectual al pubertarilor.
SISTEMUL NERVOS SI ANALIZATORII
Greutatea
creierului la 13 ani atinge valori in jur de 1400 –
Din punct de vedere functional, sistemul nervos central la varsta pubertara prezinta unele particularitati ce se impun atat in practica sportului cat si in intregul proces de instruire si educatie.
Aceste particularitati sunt:
A – Marea plasticitate a sistemului nervos central se pastreaza desi mai pierde ceva din eficienta datorita perturbarii hormonale care duce la instabilitati efective si comportamentale.
B – Predominatia excitatiei fata de inhibitie este inca evidenta, dar treptat, se produce o egalizare intre forta si energia celor doua procese corticale, dar nu prin slabirea fortei si energiei ci prin intarirea proceselor de inhibitie. Dezvoltarea inhibitiei interne, in mod special al inhibitiei de diferentiere, favorizeaza activitatea de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, imbunatateste functia de reglare a scoartei si reflexele conditionate si stereotipurile dinamice devin mai stabile. Fixarea lor este usurata si reglarea corticala se manifesta eficient si in directia preciziei si coordonarii miscarilor.
C – Tendinta de iradiere a procesului de excitatie are la baza tot slabirea relativa a inhibitiei, de unde rezulta caracterul neuniform al miscarilor, activitatea motrica a acestor elevi fiind exagerata, excesiva.
Toate aceste particularitati ale sistemului nervos central la elevii de varsta pubertara influenteaza in mod direct asupra vitezei de formare a deprinderilor motrice, favorizeaza aparitia oboselii, slabesc vointa si perseverenta.
SISTEMUL MUSCULAR
Musculatura scheletica se dezvolta in perioada pubertara mai ales prin alungirea fibrelor musculare. In privinta cresterii musculare la elevii pubertari, studiile au evidentiat doua etape si anume:
q intre 10 – 12 ani s-a remarcat o crestere in salturi a fortei musculare, mai ales a extensorilor;
q in cea de-a doua etapa, care coincide cu „manifestarile zgomotoase“ ale pubertatii (13 – 15 ani), cresterea fortei se desfasoara intr-un ritm lent pentru ambele categorii de muschi.
Se recomanda la aceasta varsta exercitiile de forta pentru flexari (lucrul cu palmare in apa, tractiuni la banda elastica etc.).
Sunt contraindicate eforturile maxime de forta.
„FURTUNA VEGETATIVA“ DIN PERIOADA PUBERTARA
Mecanismul neuroendocrin al declansarii si desfasurarii in conditii fiziologice a procesului pubertatii implica intensificarea activitatii fiziologice a trei zone cerebrale: scoarta din regiunea frontala anterioara, unele structuri subcorticale, precum si hipotalamusul anterior lateral.
Aparitia pubertatii se datoreaza modificarilor functionale care duc la instalarea unui echilibru functional nou intre diferitele mecanisme de control neurohormonale ale secretie gonadice.
Zonele hipotalamice emit mesageri spre hipofaza. Aceasta elibereaza cantitati crescute de hormoni gonadotropi care declanseaza si maturizarea glandelor sexuale dand acel impuls initial pubertatii.
APARATUL CARDIO – RESPIRATOR
Dezvoltarea aparatului cardio – respirator este lenta dar continua pe toata durata perioadei pubertare, cu unele deosebiri intre sexe.
Cresterea in volum a inimii si a vaselor sangvine este urmata mai tarziu de imbunatatirea starii functionale a acestora.
Volumul inimii la varsta pubertara creste mai lent la fete, ramanand mult in urma fata de cel al baietilor.
Dimensiunile cordului cresc
si ele in perioada pubertara, lungimea ajungand in medie la
Arterele au un diametru mai mare decat la adult. Sistemul arterial si venos al partii superioare a trunchiului este mai bine dezvoltat decat cel al extremitatii inferioare.
Sistemul limfatic este bogat la copii pubertari.
Ganglionii axilari si subclaviculari, in special, se dezvolta intens in perioada pubertara.
Frecventa cardiaca este la 90 – 100 batai/minut la inceputul perioadei pubertare.
Volumul sistolic la 13 ani este in medie de 45 ml la baieti si 40 ml la fete, iar la 14 ani valorile sunt de 60 respectiv 45 ml.
o la 12 ani: 2,5 l/min la fete si 3 l/min la baieti;
o la 14 ani: 3 l/min la fete si 3,6 l/min la baieti;
o la 15 ani: 3,2 l/min la fete si 4,2 l/min la baieti.
In timpul efortului fizic debitul cardiac la pubertari poate ajunge la 15-20 l/min la baza mariri frecventei cardiace si a volumului sistolic.
Tensiunea arteriala este
inca mica, cea sistolica fiind de 90 –
In concluzie, dezvoltarea aparatului cardiovascular este in curs de desfasurare atat la nivelul miocardului cat si la cel al vaselor periferice. Functional, aparatul cardiovascular prezinta o labilitate pronuntata, adaptarea lui la cerintele impuse de efortul intens, si de lunga durata fiind deficitara.
Aparatul respirator
In perioada pubertara se realizeaza o dezvoltare morfologica insemnata a tuturor verigilor aparatului respirator.
Aparatul respirator propriu-zis, care asigura substratul morfologic al functiei respiratorii externe, cunoaste o dezvoltare rapida si continua pe toata durata varstei pubertare.
Cea de-a doua veriga a functiei respiratorii, transportul gazelor, este indeplinita de sange si de aparatul cardiovascular.
Ultima si cea mai importanta veriga a functiei respiratorii este indeplinita la nivelul tisular, celular si subcelular unde se asigura utilizarea oxigenului procurat si transportat de cele doua verigi anterioare.
Plamanii se dezvolta intens atat in greutate cat si ca volum. In aceasta perioada au loc cele mai importante modificari anatomice ale plamanului.
Respiratia externa sau ventilatia pulmonara creste.
In prima parte a perioadei pubertare toracele continua sa se dezvolte lent. In a doua parte a perioadei, capacitatea vitala se dezvolta rapid, sporul anual de 14-15 ani atinge valori de 400-450 ml; in medie, capacitatea vitala la sfarsitul perioadei pubertare se ridica la 3500 ml.
In concluzie, eforturile de rezistenta la copiii de varsta pubertara raman inca mult sub posibilitatea adultilor.
Particularitatile psihice ale varstei pubertare
Pubertatea se caracterizeaza prin trecerea spre maturizare si integrare in societatea adulta.
Tipul fundamental de activitate pentru perioada pubertatii ramane invatarea si instruirea, teoretica si practica. Tipurile de relatii se complica progresiv in aceasta perioada, copilul integrandu-se tot mai mult in generatia sa prin exprimarea identitatii proprii si prin exprimarea identitatii fata de adulti.
Tanarul incepe sa-si descopere atitudini, abilitati, forta fizica si spirituala, incepe sa-si construiasca lumea interioara a aspiratiilor, intereselor si idealurilor. Astfel se dezvolta atitudini, conceptia despre lume si viata, au loc manifestari de creativitate si se contureaza idealurile ca structuri psihice prospective si de tensiune ale personalitatii.
In aceasta etapa conduita generala capata caracteristici de alternanta intre momentele de oboseala, apatie, lene. Conduitele copilului se incarca de stari conflictuale care determina admonestari atat in familie cat si in scoala.
Puberul incepe sa se simta din ce in ce mai confortabil in grupul care-l securizeaza si accepta stilul sau galagios, exuberant si uneori agresiv. Sub influenta cresterii experientei, a realismului ce preseaza dinspre viata de zi cu zi, ca si confruntarii cu puseul de crestere, puberul incepe sa se simta nelinistit, nesigur pe sine, agitat, cautand solutii de impacare a cerintelor ce se manifesta fata de el, considerand ca dominante cerintele grupului.
La 11 ani copilul incepe sa aiba initiative, largindu-si el insusi regimul de independenta, crescand si integrarea in grupul de copii de aceeasi varsta (colegi) in care el se simte nu numai securizat, dar si puternic, plin de initiative.
In activitatea scolara se creeaza o distantare intre fete si baieti, precum si o competitie, incarcata de forme usoare de rivalitati intre acestia, de obicei fetele fiind mai disciplinate.
Intensitatea ritmului de crestere duce la aparitia de momente mai numeroase de neatentie ce au tendinta de a se exprima prin mai putina disciplina si tendinte de reverie, distragere, abdicarea temporala de la mici sarcini familiale sau scolare.
El incepe sa fie din ce in ce mai absorbit de petrecerea timpului liber cu prietenii si colegii sai, iar influentele si sistemul de cerinte al vreunuia dintre membrii familiei se devalorizeaza, relativ, pentru copil in aceasta perioada.
In aceasta perioada apar numeroase stari de disconfort, acestea fiind legate de cresterea si maturizarea puberului, care incepe sa fie interesat de aspectul sau general, descoperindu-si in acelasi timp, anumite simturi ce le vrea mai degraba camuflate.
Tabloul disconfortului psihic este suplimentat de cresterea gradului de stangacie in miscari si reactii, determinata de neajustarea miscarilor la proportiile modificate ale corpului aflat in crestere intensa.
La putin timp dupa atingerea punctului culminat al pubertatii, baietii manifesta o schimbare in conduite, adeseori intra in faze de exagerare, impertinenta in substrat sexual, cu o agresivitate marcata in conduite si in vocabular.
Caracteristici ale limbajului
La puber persista in fluxul vorbirii numeroase aspecte necontrolate ale exprimarii, cuvinte parazite, excese de exclamatii, de superlative, de expresii sablon si clisee verbale, dar si vulgarisme uneori voite. Este evidenta si transportarea, uneori dezordonata, a ideilor din limbajul interior in cel exterior, ca si organizarea inca imperfecta a gandirii.
Schimbarea vocii, mai accentuata la baieti si mai lejera la fete creeaza la primii un disconfort de comunicare. La aceste varste cresc capacitatile de creatie in domeniile literaturii, personalitatea puberului fiind suficient de relaxata, sensibila si de capabila de stari intelectual-afective intense si complexe, care se centreaza pe ceea ce se denumeste prin termenul de „inspiratie“.
Activitatea intelectuala
Ceea ce caracterizeaza activitatea intelectuala a puberilor dupa 10-11 ani este modificarea ei structurala prin constructia aparaturii logice-formale, fenomen ce se pune in evidenta in reactivarea curiozitatii (evidenta la 13-14 ani), spre explicarea complexa a fenomenelor.
Intre 10-12 ani deschiderea spre lume se stabilizeaza definitiv, iar intre 12-14 ani, perioada de crestere eclipseaza, pentru moment, produsele inteligentei. Observarea generala este in mare crestere, tinerii de 12-14 ani putand sa enumere foarte multe lucruri de care sunt direct interesati.
J. Piaget (1980), in sistemul sau teoretic, semnaleaza ca o prima caracteristica faptul ca dupa 10 ani gandirea are tendinta de a genera si explora sistematic toate solutiile si ipotezele posibile, ceea ce inseamna ca gandirea devine complicata si extensiva.
A doua caracteristica a gandirii ar fi aceea a trecerii spre operatia abstracta in care se folosesc combinatii de structuri complexe ce confrunta argumente. A treia caracteristica, care este legata de celelalte doua, consta in utilizarea formelor de reversibilitate, mentionand doua feluri: - simpla, primara, ce se exprima prin inversiune si prin negatie si - complexa, subtila, ce opereaza prin simetrie si reciprocitate. A patra caracteristica se refera la organizarea unor mecanisme sistematizator, a folosirii „figurilor logice“, ca instrumente complexe ale gandirii (clasificarea, scrierea, deductia si inductia).
In esenta, gandirea logica se realizeaza prin constientizarea surprinderii caracteristicilor realului.
Caracteristicile afectivitatii
De la 10 – 12 ani viata afectiva este extrem de mobila si complexa, desi instabilitatea este evidenta. Spre 14 ani se complica trairile emotionale (emotii intelectuale). Trairea succesului si esecului se nuanteaza.
In relatiile cu parintii starile afective actioneaza mai acut, cu o tensiune mai mare la pubertate scazand apoi in adolescenta.
In relatiile cu sexul opus se manifesta o oarecare distantare, mai ales in momentul culminant al maturizarii biologice. In schimb, prieteniile cu cei de acelasi sex sunt, la fete, foarte afectuoase, usor capricioase, iar la baieti afectuoase, stranse si acaparante.
Dragostea se contureaza in aceasta perioada ca traire tainica nelinistitoare si adesea ea este idilica, inaccesibila si incarcata cu trairi imaginare fantastice. Ea are functii importante de coeziune nu numai a fortelor afective si intelectuale ale personalitatii, dar si de modelare a caracterului si a structurilor mai profunde psihice.
|
