Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca el nu e tradus prin abstractizarea vietii el este viata însasi, daca ne gândim ca prin dans ne putem exprima liberi, fara constrângeri. Nu are limite, nu are bariere pur si simplu se simte si se exprima.

Dansul din Antichitate

La indienii antici, dansul însemna geometria ideala a formei. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, era considerat sursa oricarei activitati, dar si Printul suprem al dansului. Cele 108 stiluri inventate de el s-au transmis pâna la învatatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri despre dans, poezie si teatru).
Numeroase forme de rafinament a cunoscut dansul si în rândul grecilor antici. Românii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Unul dintre cele mai cunoscute dansuri era cel practicat în cursul lunii martie, odata cu sarbatorirea lui Marte, zeu al razboiului. Aristotel explica originea ritmului prin functile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bataile inimii, metronomul perfect. Dansul înseamna emotie, dar înseamna si cucerirea spatiului sau curajul de a depasi mobilitatea. Mallarme spunea: "... orice emotie ar pleca de la noi largeste un spatiu ce se napusteste asupra noastra si-l încorporeaza".

Dansul european

Acesta datoreaza mult curtilor regale. La început dansurile de palat erau forme ale dansurilor de la sate. De exemplu "Bramb", unul dintre ele, a fost transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocratii vremii. Cu timpul însa, dansurile au evoluat. Astfel, în secolul al XVI-lea, la anumite dansuri de palat precum "Pavano" sau "Galiardul" au fost adaugati pasi complicati sau mici sarituri. Daca pâna atunci exista tendinta "dansului în gr 23323y241x up", în spectacolele de palat a aparut cuplul femeie-barbat, spre deosebire de practica din celelalte culturi. Unul dintre aspectele dansului era erotismul, sugerat cu finete în "Menuet", dans din secolul al XVIII-lea ce simula un fel de duel amoros.
În urma revolutiei sociale din secolul al XVIII-lea, clasa mijlocie s-a îmbogatit si au aparut sali de bal si alte localuri publice dedicate divertismentului. Daca pâna atunci dansatorii formau perechi numai cu cei apropiati ca rang social, acum devenise ceva obisnuit "fuziunea" între aristocrati si cei de rang mediu. La sfârsitul secolului a aparut un nou dans, care le-a întrecut pe celelalte - Valsul. Aparitia lui a fost una revolutionara si, desi moralistii au fost scandalizati, valsul a ramas si a fost apoi urmat de viguroasa polca sau alte dansuri de perechi.
Între timp, dansul de palat a dus la aparitia dansatorilor profesionisti, care evoluau în fata spectatorilor si a ajuns ca la începutul secolului al XX-lea sa devina dans sportiv, împartit pe doua sectiuni: standard si latino-american.

Dansul in Romania

Pe vreamea cand in strainatate se organizau conferinte in cadrul carora dansurile erau standardizate si concursuri in care se puneau in practica aceste standarde, in Romania se desfasura primul concurs de dans de societate, in 1984, la Pitesti, sub titulatura Dansul Florilor, organizat fiind de Viorel Nastase, unul dintre fondatorii F.R.D.S. Acestui concurs i-au urmat altele sub aceeasi titulatura de "dans de societate", urmand ca din 1991, odata cu infiintarea F.R.D.S. sa se treaca la denumirea moderna de "dans sportiv".
La un an de la infiintare, pe 1 ianuarie 1992, F.R.D.S. s-a afiliat la I.D.S.F., devenind membru cu drepturi depline. Federatia Romana a pornit timid la drum cu doar 9 cluburi de dans inscrise oficial, din cateva orase ale tarii. Evolutia anilor urmatori a fost fulminanta si spectaculoasa, in doar 13 ani Federatia inregistrând sub cupola ei peste 90 de cluburi cu peste 2500 de dansatori activi.
Staff-ul federatiei a fost preocupat permanent de crearea unei lumi specifice a dansului sportiv romanesc care trebuia sa-si cucereasca un loc alaturi de alte discipline consacrate ale sportului romanesc.
Chiar din primul an de la infiintare, Federatia a organizat, în colaborare cu TVR, primul concurs international de dans sportiv din Romania. Drumul era deschis tinerilor dansatori romani care bateau la portile afirmarii, astfel incat la Campionatul Mondial de la Singapore din 1992 a fost prezenta si perechea romaneasca: Virgil Grigore / Maria Batea.
In 1993, perechea V. Radulescu / Melania Istrate s-a calificat în finala concursului international de la Alasio, Italia ocupand un merituos loc VI. Anul 1996 a insemnat pentru F.R.D.S. si consacrarea primilor arbitri internationali: Virgil Nastase si Valeria Mangra.
Din 1995 federatia a obtinut si personalitate juridica. Din 1996 si pâna azi, Romania a ajuns sa aiba la dans sportiv si vicecampioni mondiali - perechea Sergiu Rusu / Mirona Gliga, de la clubul "Dansul Viorilor" din Reghin, si o calificare in finala Cupei Europene la 10 dansuri in 2005 - prin perechea Mihai Petre / Elwira Duda, de la clubul "Pas in Doi" din Bucuresti, care alaturi de alte perechi din tara noastra au reprezentat Romania cu cinste la campionatele si concursurile din lumea internationala a dansului sportiv.

Liceul cu Program Sportiv s+a alaturat familiei dansului sportiv in 2002 cu 10 perechi.

Dansurile standard

Valsul lent este un dans de origine engleza, aparut în anul 1874 într-un club select din Anglia. Prima data se prezenta ca un dans importat din S.U.A., numit "Boston".
- Tango-ul a avut ca predecesor "Milonga", un dans din Brazilia. I-a fost schimbat numele de "Milonga" deoarece aducea aminte de ghetourile Buenos Aires-ului. Înca din anul 1900 s-a încercat introducerea tango-ului si în Europa.
- Slowfox-ul este înaintasul "Foxtrot-ului", dans aparut la începutul anilor '20. Multe dintre figurile acestuia, adaptate sau nu, au fost introduse ulterior si în valsul lent. Paternitatea "Foxtrot-ului" este atribuita unui actor american de vodevil, Henry Fox. Unii cred ca s-a numit "Slow Fox" dupa numele lui. Altii sunt de parere ca, de fapt, asemanarea cu mersul vulpii (eng. - fox) i-ar fi dat denumirea.
- Quick-step-ul s-a dezvoltat în timpul primului razboi mondial în suburbiile New York-ului. A aparut la sfârsitul anilor `20.

Dansurile latino-americane

Samba îsi are originile în Africa, însa a fost descoperita în Brazilia, devenind cu timpul dans national.
- Cha-cha este o figura a "Mambo-ului". Pâna la începutul anilor `50, aceasta a schitat un nou dans, "Cha-Cha-Cha".
- Rumba este un termen generic ce acopera o mare varietate de nume ale unei muzici sau ale unui dans din vestul Indiei.
- Paso-doble este singurul dans care nu-si are originea în cultura "Negro", fiind originar din Spania. A început sa câstige popularitate în jurul anilor 1920, punctul culminant fiind anul 1926.
- Jive-ul este un dans adus din America, dar tot cu origini africane. Muzica de "Jive" s-a dezvoltat în perioada anilor '50-`60 prin ritmuri saltarete si melodii placute.
Asadar, dinamismul este caracteristica tuturor acestor dansuri. Daca aceasta a fost o introducere, vor mai urma articole care vor explica, în cele mai mici detalii, evolutia fiecarui dans si caracteristiciile specifice fiecaruia.

Capitolul II.Importanta alegerii temei

In toate ramurile de sport pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare importanta. Ea consta in insusirea exercitiilor fizice specifice prin care se realizeaza performanta propriu-zisa. In zilele noastre pregatirea tehnica a capatat un profund continut stiintific, dar fiind faptul ca ea se bazeaza pe o serie de stiinte si, in special, pe biomecanica. Ignorarea acestui lucru, când performantele sunt atât de înalte, înseamna sa muncesti la întâmplare.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu intensitate corespunzatoare.

Toate exercitiile fizice, energia sportului si perfectionarea deprinderilor motrice trebuie orientate spre rezolvarea cerintelor tehnicii. La rândul ei pregatirea tehnica presupune legatura strânsa cu pregatirea fizica.

Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor exercitiilor fizice trebuie facuta intr-o asemenea succesiune, încât sa duca la o tehnica perfecta.

Alegerea temei este importanta pentru a stii cum sa ne pregatim atât fizic cat si tehnic organismul in vederea executarii corecte a elementelor si miscarilor in timpul dansului. Astfel ne ferim de accidente neprvazute. In toate ramurile sportive pregatirii tehnice i se acorda cea mai mare importanta. Ea consta in insusirea deficientelor miscari ce alcatuiesc exercitiile fizice prin care se realizeaza performanta. In zilele noastre pregatirea tehnica a devenit o problema stiintifica, dat fiind faptul ca ea se bazeaza pe o serie de stiinte si, in special, pe biomecanica, pentru a-si explica corect principalele componente ale tehnicii. A o ignora, când performantele performantele sunt atât de înalte, înseamna a face munca la întâmplare. Toate exercitiile fizice, energia sportului si deprinderile sale motrice trebuie orientate in directia cerintelor tehnici pe care el urmeaza sa le insuseasca. Pregatirea tehnica trebuie sa fie legata si îmbinata in mod organic cu pregatirea fizica.

Tinand seama de specificul fiecarui sport, sistematizarea tuturor exercitiilor fizice trebuie facuta intr-o asemenea succesiune, încât sa duca la o tehnica perfecta.

In dansul sportiv nu se poate vorbi despre o scoala proprie. Avem 7 categorii sportive (de la copii pana la maiestri), nu posedam inca un material de studiu propriu, complex, sistematizat si esalonat pe vârste, in afara de programul de clasificare, pe care orice dansator sau dansatoare de performanta sa-l parcurga in mod obligatoriu, in cadrul fiecarei categorii sportive.

Intr-o programa complexa de invatare esalonata de la categoria cea mai mica la cea mai înalta, toate exercitiile fizice trebuie sa fie alcatuite si sistematizate in asa fel, încât cele cuprinse intr-o anumita categorie sportiva sa reprezinte elemente pregatitoare pentru cea urmatoare, acest lucru garantând trecerea dintr-o categorie in alta in mod firesc, cu usurinta.

CAPITOLUL III. Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile standard

VALS LENT

Masura muzicala este de ¾ (trei patrimi intr-o masura muzicala).

Tempoul este de 29-30 de masuri pe minut.

Pozitia in vals lent este aceeasi ca in deschiderea generala despre dansurile standard. Sunt folosite in timpul executiei combinatiile din valsul lent, atât PI, cat si PP, PE d si PE s, bineinteles cu specificul pe care dansul îl confera.

Deplasarile in vals lent sunt înainte, înapoi, diagonal înainte, diagonal înapoi, lateral, lateral usor înainte, lateral usor înapoi, si se subordoneaza biomecanicii deplasarii corpului omenesc. Valsul lent prezinta in deplasare un caracter aparte datorat ridicarilor si coborârilor.

Specific valsului lent sunt ridicarile si coborârile in deplasare. Astfel corpul începe urcarea pe a doua jumatate a timpului 1 muzical, continua inaltarea pe timpul 2 muzical, este sus pe prima jumatate a timpului 3 muzical si coboara pe a doua jumatate a acestuia, continuând coborârea si pe prima jumatate a timpului 1 muzical din masura precedenta. Majoritatea figurilor deschise se subordoneaza acestei caracteristici a valsului lent.

In valsul lent deplasarea înainte pe primul pas si timpul 1 muzical se face la contactul cu solul, cu rularea talpii de la calcai la vârf, in mod natural. Ridicarea corpului in deplasarea înainte pe timpul 1 muzical se realizeaza si cu ajutorul talpii, prin specificul rularii acesteia de la calcai la vârf. In deplasarea înapoi, pe acelasi timp, ridicare se face fara ajutorul talpii, numai din articulatia genunchiului. Când pasul este facut cu urcarea corpului, pe timpul 2 muzical atunci el este facut de regula pe vârf. Coborârea pe timpul 3 muzical se face de pe vârf pe calcai.

In valsul lent primul pas se face cu o usoara contramiscare, aceasta si datorita coborârii pe a doua jumatate a timpului muzical precedent, cat si pregatirii întoarcerii ce urmeaza a fi facute ulterior.

In pozitiile exterioare avem de-a face cu o pasire in pozitie de contra miscare, lucru întâlnit la toate dansurile când se danseaza in pozitie exterioara.

Contramiscarea, prin natura ei, ajuta in valsul lent in deplasare si mai ales in întoarcerile executate dupa folosirea sa. In deplasarea exterioara, pasirea in pozitia de contra miscare este obligatorie.

Elemente de clasa D:

-Open Natural Turn

-Weave from PP

-Closed Telemark

-Open Telemark

-Cross Hesitation

-Open Telemark and Cross Hesitation

-Wing

-Open Telemark and Wing

-Open Impetus

-Outside Spin

-Turning Lock

-Drag Hesitation

TANGO

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.

Caracterul dansului este dat de miscarile sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare masura de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.

Este un dans plin de personalitate, cu multa traire interioara care invaluie publicul cu parfumul sau.

Elemente de clasa D:

-Walk

-Progressive Link

-Proressive Side Step

-Closed Promrnade

-(Natural) Rock Turn

-Open Reverse Turn Lady Outside

-Open Reverse Turn Lady in Line

-Back Corte

-Progressive Side Step Reverse Turn

-Open Promenade

-Rocks Back on Right Foot

-Rocks Back on Left Foot

-Natural Twist Turn

-Natural Promenade Turn

-Whisk

-Back Whisk

-Open Natural Turn

-Promenade Link

-Four Step

-Back Open Promenade

-Outside Swivel

-Reverse Outside Swivel

-Fallaway Promenade

-Four Step Change

-Outside Spin

-Reverse Pivot

-Open Telemark

VALS VIENEZ

Masura muzicala este de ¾ (trei patrimi dintr-o masura).

Tempoul este de 60 de masuri pe minut.

Pozitia este deschisa, fara sa sufere modificari precum la tangou.

In vals vienez deplasarea se bazeaza mult pe ciclicitatea miscarii si repetitia figurii Natural si Reverse Turn. Caracterul valsului vienez este imprimat de muzica vioaie si rapida, precum si de inaltarile, coborârile si înclinarile corpului dansatorilor, care sunt asemanatoare cu ale unui pendul.

Elemente de clasa D:

-Natural Turn

-Forward Change Reverse to Natural

-Forward Change Natural to Reverse

-Backward Change Natural to Reverse

-Backward Change Reverse to Natural

-Reverse Turn

QUICKSTEP

Masura muzicala este de 4/4 (patru patrimi intr-o masura)

Ritmul este de 50 masuri pe minut.

Quickstep este dansul care are specific inaltarile si coborârile asemanatoare foxtrotului dar sunt mai mici, iar contactul cu solul, de asemenea cea mai mica întrecând si valsul vienez pe primii pasi rapizi. Contactul cu podeaua se face printr-o presiune menita sa proiecteze corpul in directia si pe pasul urmator.

Elementele de clasa D

-Quick Open Reverse

-Fishtail

-Running Right Turn

-Four Quick Run

-V6

-Open Impetus

-Closed Telemark

-Open Telemark

-Outside Spin

-Running Cross Chasse

Capitolul IV:Pregatirea din punct de vedere tehnic in dansurile latino

SAMBA

Dans cu o actiune viguroasa, sugerata in muzica de anumite elemente de percutie care accentueaza diferitii timpi muzicali din masura.

Masura muzicala este de 2/4, cu predominante accente pe al doilea timp.

Tempo-ul este de 50-52 de masuri pe minut. Exista si aranjamente muzicale mai rare (48 de masuri pe minut) sau mai rapide (pana la 56 de masuri pe minut).

Elementele de clasa D:

-Natural Roll

-Argentine Crosses

-Volta Movements ( Shadow Travelling Volta , Shadow Circular Volta, Continuous Volta Spot Turn to R or to Left- Maypol)

-Promenade Botafogos (PP to CPP- ASTD)

-Same Foot Botafogo

-Open Rocks to R and L

-Backward Rocks on RF and LF

-Plait

-Foot Changes (ISTD/IDTA)

CHA CHA CHA

Masura muzicala este de 4/4

Caracteristic muzicii este accentul pe timpul 1 al fiecarei masuri

Dansul trebuie început facând primul pas pe timpul 1 din masura

Ritmul este de 28-30 de masuri pe minut.

Muzica este construita astfel, încât fiecare al 4- lea timp din masura este impartit in doua ½ egale. In plus al treilea pas al Chasse-uluim este facut pe primul timp muzical din urmatoarea maura muzicala.

Modul de pasire înainte in cha-cha-cha este asemanator rumbei. Contactul cu podeaua se face întâi pe vârf. Când se ajunge pe pingea, se executa o presiune in podea, datorita începerii transferului de greutate. Coborârea calcaiului este aproape simultana cu întinderea completa din genunchi a piciorului. Aceasta trecere vârf - pernite - calcai este denumita , ca la toate dansurile latino - "Contact Progresiv"

Pasul înapoi este facut întâi pe pingeaua piciorului care executa miscare sau pe vârf. In final, calcaiul coboara atunci când greutatea este transferata pe piciorul in extensie. La finalul pasului, piciorul fara greutate se ridica natural de pe podea, întâi cu calcaiul. De regula, piciorul care ramane fara greutate, pe timpii muzicali 1 si 3 are o linie mai pronuntata, cu vârful in contact cu podeaua.

Elementele de clasa D:

-Reverse Top

-Opening Out from Reverse Top

-Aida

-Open Hip Twist

-Cross Basic

-Cuban Break

-Chase

-Foot Changes

-Fan Development

RUMBA

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 25-27 masuri pe minut

Senzuala, subtila si pasionanta, rumba este numita "perla dansurilor latino-americane", fiind un dans al iubirii si suferintei. Se caracterizeaza prin miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale bratelor, avand o melodicitate lirica, poate chiar un anumit melo-dramatism.

Astazi multe din figurile de baza au pastrat vechea poveste pasionanta de dragoste in care femeia incearca sa domine barbatul cu ajutorul farmecului sau feminin. In coregrafiile reusite va exista intotdeauna un element de "tachinare si fuga", barbatul fiind ispitit si apoi respins.

Pentru partenera miscarile cele mai atractive sunt cele de bazin, in timp ce partenerul isi foloseste intregul trup pentru a-si impresiona si domina partenera. Din pacate, la finalul dansului el nu reuseste niciodata.

Rumba a fost si a ramas spiritul si sufletul muzicii si dansului latino-american. Ritmurile fascinante si expresivitatea corpurilor facand din Rumba unul din cele mai populare dansuri latino-americane.

Elemente de clasa D:

-Basic Movements

-Progressive Walks Forward and Backward

-Side Step

-Cucarachas

-Fan

-Alemana

-Hockey Stick

-New York

-Spot Turn

-Switch Turn

-Under Arm Turn

-Shoulder to Shoulder

-Hand to Hand

-Natural Top

-Natural Opening Out Movement

-Close Hip Twist

-Reverse Top

-Opening Out From Reverse Top

-Open Hip Twist

-Opening Out to Right and Left

-Spiral

-Curl

-Aida

-Cuban Rocks

JIVE

Dansul Jive este tot un dans static, in timpul dansului neexistand multa deplasare. Timpii accentuati sunt timpii 2 si 4. In competitie Jive-ul dureaza intre 1,5-2 minute, numarul de batai pe minut fiind de 44. Muzica are un ritm de 4/4, cu tempoul de 42-44 masuri pe minut.

Mai trebuie adaugat ca acest dans contine atat pasi de chasse, cat si kick-uri si piruete rapid realizate. De multe ori aceste lucruri se succed intr-un mod foarte complicat, si de accea trebuie ca cei doi parteneri sa ramana foarte concentrati pentru nu a pierde ritmul muzical. In cadrul competitiilor, partenerii sunt de multe ori punctati in functie de energia pe care o manifesta, dar mai ales de corectitudinea si estetica executiei pasilor pe ritmul melodiei. Flick-urile si kick-urile nu trebuie sa fie doar pura decoratie artistica, fiind cateva elemente foarte importante in redarea ritmului si tempoului, precum si alte gesturi ce pot fi realizate. Elementul central al dansului este priza palmelor, care trebuie sa se afle intr-o continua presiune. Sa fie foarte ferma. Un alt element essential este coordonarea dintre cei doi parteneri, mai ales in momentele in care se executa intoarceri rapide si schimbari complicate ale prizei mainilor.

Versiunea actuala de jive are pasii de baza formati din chasse-uri realizate in mod sincop, adica lateral, apropiat, lateral; conduceri laterale cu corpul stanga dreapta, urmate de un pas de rock realizat in spate cu revenire spre in fata. Soldurile se misca cu o jumatate de bataie dupa fiecare pas, iar greutatea este mentinuta in permanenet catre in fata, adica pe pernita talpii. In timpul chasse-ului, datorita faptului ca se tine piciorul care conduce sus, formand un unghi de 90 de grade cu corpul, iar piciorul care urmeaza aparent inactiv, creaza iluzia optica a ceea ce se numeste "moonwalk" sau mersul pe luna, conferind dansatorului o prezenta interesanta de imponderabilitate.

Un lucru foarte interesant este asocierea acestui dans si mai ales a muzicii si stilului libertin de exprimare cu tinerii. Acest lucru nu este intamplator, deoarece tinerii au asimilat instantaneu crezul timurilor de atunci, iar cei mai inaintati in varsta au ramas mult timp reticenti la schimbare, criticand vehement inclinatiile nesanatoase ale tinerilor.

Elemente de clasa D:

-Change of Places Right to Left With Double Spam

-Change of Places Rignt to Left Overturned

-Double Cross Whip

-Throwaway Whip

-Fallaway Throwaway

-Over Turned Fallaway Throwaway

-Ball Change

-Simple Spin

-Miami Special

Capitolul V:Pregatirea artistica

Pregatirea artistica. Caracteristici. Componente.

Teoria generala a antrenamentului sportiv de mare performanta impune pentru sporturile tehnico-combinatorii urmatorii factori : pregatirea tehnica, artistica, fizica, teoretica, tactica si biologica .

Pregatirea artistica este din ce in ce mai nominalizata si capata un rol din ce in ce mai important in dansul sportiv.Aceasta componenta a antrenamentului sportiv este prezenta numai la acele ramuri de sport ,la care stabilirea intaietatii se realizeaza in principal pe baza maiestriei executiei procedeelor tehnice si artistice specifice si a gradului lor de dificultate.

Pregatirea artistica impune utilizarea unor mijloace coregrafice, muzicale,de stimulare a creativitatii si expresivitatii motrice. Rezultatele pregatirii artistice se concretizeaza in efectuarea deprinderilor motrice cu un inalt grad de expresivitate , capabile sa transmita un mesaj spectatorilor si juriului pentru obtinerea unor mai performante inalte .

In dansul sportiv legatura intre pregatirea tehnica si cea artistica este atat de stransa incat adeasea cele doua forme de pregatire se intrepatrund.In acest context, se considera ca pregatirea tehnica trebuie privita ca un factor complex,alcatuit din mai multe componente. Fiecare din aceste componente prezinta particularitati si modalitati de lucru specifice , care contribuie in proportii bine precizate la realizarea maiestriei tehnice.

Pregatirea coregrafica

Obiectivul principal priveste pregatirea coregrafica si foloseste o serie de figuri impuse de FRDS in dansul sportiv.

Obiectivele intermediare urmaresc :

-formarea tinutei si executiei artistice ;

-formarea "stilului" in executia motrica ;

-educarea capacitatii de a armoniza miscarile cu muzica si de a le executa expresiv (referirile privesc si pregatirea ritmico-muzicala) ;

-insusirea de deprinderi si priceperi specifice dansului.

Pregatirea coregrafica ,de multe ori este integrata in pregatirea tehnica deoarece intre aceasta exista o stransa legatura,ele completandu-se reciproc.

Pregatirea artistica trebuie sa se realizeze in stransa concordanta cu educatia estetica tehnica si coregrafica.

Pentru a realiza o buna pregatire coregrafica trebuie utilizate urmatoarele cai si mijloace :

-vizionarea unui numar cat mai mare de evolutii in cadrul antrenamentului sportiv cat si in cadru competitional,prin participarea la un numar cat mai mare de concursuri cat si prin materiale didactice ce apartin acestei ramuri de sport.

-invatarea intregii game de exercitii cu caracter coregrafic si repetarea acestora in grup si independent, pe fondul unor fraze muzicale diferite ;

-organizarea de auditii muzicale variate,cu punctarea unor fraze din piesele muzicale audiate , care se potrivesc pe anumite secvente ale compozitiilor coregrafice ;

-efectuarea de "studii individuale" , pe muzica ,care sa stimuleze creativitatea dansatorilor, ce au ca rezultat realizarea unei noi miscari sau legaturi originale de elemente.

Caracteristicile tinutei artistice

La nivelul intregului corp:

atitudine corporala trebuie sa fie eleganta,in care trunchiul are o permanenta tendinta de inaltare;

curburi normale ale coloanei vertebrale

capul ridicat cu barbia la nivelul unei linii imaginare paralela cu solul ;

umerii coborati cu omoplatii stransi , pentru a degaja linia gatului ;

muschii abdominali se mentin permanent intr-un tonus controlat ;

muschii fesieri in contractie , bazinul usor proiectat inainte.

La nivelul membrelor inferioare :

musculatura este stransa in jurul axului vertical si inaltata ;

- picioarele rasucite usor in exterior din articulatiile coxo-femurale ;

- glezna este bine intinsa ,in flexie plantara, cand piciorul se in pozitii mentinute .

La nivelul membrelor superioare :

- tinuta bratelor in diferite pozitii creeaza o imagine de plutire si lejeritate ;

- bratele rotunjite si plasate sub linia umerilor in pozitiile mentinute ; mana in prelungirea antebratelor, iar palma priveste spre sol ;

- degetele relaxate dar controlate, au o tinuta specifica cu policele alaturat palmei spre interior si aratatorul usor ridicat fata de celelalte degete.

Caracteristicile executiei artistice

Executia artistica - implica urmatoarele cerinte in efectuarea tuturor actiunilor motrice :

- bratele rotunjite in realizarea actiunilor libere, cu intarzierea mainilor in miscare pentru a oferi impresia de prelungire a miscarilor in spatiu;

- urmarirea cu privirea prin miscari estetice ale capului a tuturor actiunilor bratelor , pentru intregirea expresiei artistice;

- intarzierea capului in actiunile trunchiului pentru a realize prelungirea miscarilor in spatiu;

- efectuarea actiunilor motrice ce implica membrele inferioare cu varful piciorului rasucit in exterior si care se desprinde ultimul de pe sol, revenind primul ( cu exceptia situatiilor in care constructia miscarilor impune alta pozitie a varfului piciorului) ;

- plasarea corecta a segmentelor corpului in planuri si directii precise ;

plasarea si transimiterea corecta a greutatii corpului pe suprafetele de sprijin;

- executia libera naturala a tuturor actiunilor motrice si in concordanta cu toate particularitatile acompaniamentului muzical (trairea emotionala) .

Aceste componente se formeaza prin exersarea unor structuri motrice executate izolat si in combinatii la nivelul tuturor segmentelor corporale .

Ritmicitatea motrica este o calitate nativa, perfectabila, ce consta in capacitatea de a executa diferite actiuni motrice repetabile la anumite intervale organizate precis in timp si spatiu. In dans, ritmicitatea motrica reprezinta capacitatea de a percepe si a transmite prin intermediul miscarilor, particularitatile acompaniamentului muzical din punct de vedere al succesiunii timpilor dintr-o fraza muzicala.

Aptitudini si Talent

Aptitudinile sunt rezultatul interactiunii predispozitiilor ereditare cu conditiile educative de formare a acestora si activitatea fizica efectiva a dansatorului. Cunoasterea structurii aptitudinilor s-a realizat prin calculul corelatiilor dintre rezultatele obtinute de dansatori la testele de aptitudini. Unele dintre elementele de structura sunt variabile, iar altele sunt stabile. Gradul de stabilitate depinde de o serie întreaga de factori, cum sunt stabilitatea sarcinilor pe care dansatorul trebuie sa le îndeplineasca, potentialitatile editare pe baza carora aptitudinile se formeaza, masurile in care structurile se constituie pe baza unui model creat in filogeneza, motivatia dansatorului in activitatea respectiva etc.

Structura aptitudinilor se modeleaza dupa sarcina, dar odata modelata se poate fixa intr-o masura mai mare sau mai mica.

La vârste mai mari apar aptitudini specializate, modelate dupa anumite preocupari si in acelasi timp se limiteaza posibilitatea de a constitui alte structuri cu totul diferite. Cu alte cuvinte cu cat omul exerseaza timp mai îndelungat o singura activitate cu atât mai greu ii va fi mai târziu sa modeleze aptitudini necesare pentru o alta preocupare. O pregatire multilaterala, o activitate echilibrata, cu preocupari in mai multe directii poate duce la existenta mai multor structuri variate care intra in functiune succesiv si astfel se poate contribui la cresterea eficientei factorilor primari prin asigurarea posibilitatilor mai mari de restructurare a configuratiei lor.

In sport întâlnim urmatoarele categorii de aptitudini sportive: aptitudini sportive generale si aptitudini specifice practicarii unei ramuri de sport.

Aptitudinea fizica are o arie întinsa de cuprindere, indicând in sens larg, capacitatea de a efectua o activitate fizica armonios, cu o cheltuiala eficienta de energie. Este determinata progresiv printr-o serie de factori.

Talentul este o treapta superioara a aptitudinii, caracterizat in esenta prin creatia originala. El se poate manifesta mai devreme sau mai târziu. Acesta fiind in strânsa dependenta de influenta educativa exercitata asupra dansatorului, de momentul exercitarii acestei influente precum si de modul in care ea a fost condusa.

Talentul este nu numai inteligenta deosebita, ci el se mai caracterizeaza si printr-o pasiune pentru munca, prin daruire totala fata de dans.

In dansul sportiv spre deosebire de sporturile cu o tehnica mai simpla, ca pedalatul, vâslitul etc., fiecare element dintr-un exercitiu are tehnica lui. Fortele care conditioneaza executarea lor se împart in doua: externe si interne. Din gruparea fortelor externe fac parte: gravitatia, inertia, fortele de frecare etc., iar fortelor interne le corespund contractiile musculare, tendoanele, articulatiile si calitatile psihice. In diversele faze ale unei miscari au preponderenta atat fortele externe, când cele interne. Interactiunile rationale dintre aceste 2 forte bazate pe legi ale mecanicii constituie conditiile esentiale pentru realizarea executie tehnice si artistice corecte. Calitatile psihice sustin întreaga activitate. In unele tari, o anumita esalonare a exercitiilor fizice, de la primii pasi in dans si pana la consacrare, a dus la o tehnica speciala, cu rezultate remarcabile, a creat "scoli". In prezent se cunosc rezultatele, scolii de dans romanesti, sovietice si japoneze.

In dansul sportiv romanesc se poate vorbi despre o conceptie si o "scoala" proprie. Avem categorii sportive (de copii pana la maiestri); detinem un material de studiu propriu, complex, sistematizat si esalonat pe vârste, un program de clasificare pe care orice dansator sau dansatoare de performanta îl parcurge in mod obligatoriu in cadrul categoriilor sportive.

Intr-o programa complexa de invatare, esalonata de la categoria cea mai inferioara de clasificare la super maiestru, toate exercitiile fizice, trebuie sa fie alcatuite si sistematizate in asa fel, încât cele cuprinse in categoria sportiva anterioara sa reprezinte elementele pregatitoare pentru urmatoarea, realizându-se pe acesta cale trecerea fireasca dintr-o categorie in alta.

Continutul programei diverselor categorii sportive sau de vârsta trebuie sa asigure in acelasi timp pregatirea fizica si tehnica, astfel încât sportivul sa corespunda intru totul cerintelor tehnice ale categoriei care o parcurge. Intre o vârsta si alta, intre o categorie sportiva de clasificare si alta, nu trebuie sa existe discontinuitatea exercitiilor.

Dansul sportiv este o disciplina cu o tehnica foarte bogata si variata. Pentru a usura insusirea miscarilor, specialistii din diferite tari, dar si din tara noastra au impartit miscarile si pozitiile in diferite grupe structurale. Fiecare grupa structurala are un continut vast, începând cu elementele cele mai simple pana la cele mai complexe, miscarile sau pozitiile din aceeasi familie semanând intre ele structural. Specificul miscarilor sau pozitiilor este determinat si de particularitatile aparatelor. Astfel, in miscarile cu structura de rotare se distinge momentul inertiei, care sufera modificari in concordanta cu pozitiile corpului si actiunile dansatorului care departeaza sau apropie centrul sau de greutate de axa de rotatie. Modificarea momentului de inertie depinde de variatia vitezei de rotatie a corpului. Momentul vitezei este invers proportional cu viteza de roatie a corpului: cu cat este mai mic, cu atât viteza de rotatie este mai mare. Cresterea sau micsorarea vitezei de rotatie a corpului, care se realizeaza prin modificarea corpului, constituie unul din mecanismele fundamentale ale tehnicii de executie a exercitiilor in dansul sportiv.

Continutul bogat al fiecarei grupe structurale se caracterizeaza prin particularitatile fazei actiunilor principale, care intr-o masura mai mare sau mai mica, se manifesta in fiecare element component al grupei structurale respective. Una din sarcinile importante ale antrenorului este ca in cadrul fiecarei categorii de clasificare sa predea o serie de elemente din fiecare grupa structurala, începând fireste cu cele mai simple, respectând principiul gradarii dificultatii, totodata o atentie deosebita elementelor de baza.

Este considerat element de baza al unei grupe structurale acela care poate avea o eficienta metodica mare si asigura transfer pozitiv in insusirea unui numar cat mai mare de elemente mai dificile, foarte grele sau originale.In cadrul pregatiri tehnice orice exercitiu se descompune in elementele sale componente, fiecare element fiind o veriga dintr-un lant.

Elementele componente trebuie sa se inlantuie in ordinea fireasca, in care cel dinainte sa fie pregatitor pentru urmatorul. Aceasta operatie bazata pe o corecta analiza biomecanica ajuta la stabilirea unei succesiuni logice in insusirea materialului de studiu. In lantul de elemente, o parte din verigi corespund anumitor etape de vârsta sau categorii sportive din planul de perspectiva, impartirea fiind întotdeauna adecvata posibilitatilor fiziologice si psihice ale executantilor. Astfel verigile pregatitoare trebuie alcatuite pentru fiecare element de dans sportiv, daca dorim sa realizam o pregatire tehnica metodica. Problema care ii preocupa pe antrenori si oameni de stiinta este modul in care trebuie predate exercitiile fizice adolescentilor pentru a le forma o pregatire fizica multilaterala buna, pentru a-i invatat sa-si dirijeze in mod controlat actiunile motrice proprii. Practicarea diferitelor exercitii de dans sportiv nu este un scop in sine, ci este orientata in vederea rezolvarii sarcinilor educatiei fizice in intelesul cel mai larg al cuvântului. Aceasta se va putea realiza numai daca viitorul dansator este pregatit multilateral din punct de vedere fizic, daca stapaneste tehnica actuala de executie a elementelor, daca poate sa-si aprecieze actiunile motrice pe care le efectueaza in spatiu, in timp si in functie de gradul de încordare musculara pretins si daca stapaneste procedee corespunzatoare pentru a-si autoaprecia evolutia proprie. Rezolvarea acestor sarcini impune cautarea celor mai multe si rationale metode de predare a exercitiilor de dans sportiv. Dansul în activitatile de tip educatie fizica si sport se situeaza între lumea artei,lumea sportului si cea a scolii. Miscarea si inventivitatea se adreseaza personalitatii dansatorilor si se fondeaza pe o practica condusa in functie de necesitatile interne ale acestora.

Educatia estetica se realizeaza prin :

- forma plastica ,eleganta a miscarilor artistice si fondul emotional al acestora,deci formarea sensibilitatii artistice;

- utilizarea acompaniamentului musical (genuri variate), pentru a contribui la educarea simtului muzical si la formarea unei culturi generale a dansatorilorlor,care sa patrunda sensul, continutul de idei al piesei muzicale si apoi sa-l transpuna in miscare corporala excesiva;

- formarea unui bagaj motric cat mai complex,conturarea personalitatii artistice a executantilor prin intermediul miscarilor de expresie, avand ca fond sensibilitatea artistica muzicala si particularitatile psiho-fizice ale acestora;

-dezvoltarea simtului artistic al imaginatiei creatoare si a expresivitatii miscarilor

Miscarile din dansul sportiv se exexuta intr-o maniera specifica, ce implica notiuni legate de estetica gestului. Gestul motric capata astfel caracter de dans, este expresiv, artistic, elegant, prezentand caracteristici specifice de plasticitate, expresivitate si abilitate motrica.

Capitolul VI: Concluzii

Obtinerea unor performante inalte in dansul sportiv pretinde un volum de munca extrem de mare in cadrul lectiilor de antrenament sportiv atat tehnic cat si artistic, o complexitate sporita a eforturile psihice si fizice, cu multa perseverenta si seriozitate deosebita in pregatirea dansatorilor, inca de la o varsta mica.

BIBLIOGRAFIE

1. Grigore.V-Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv,

Editura Semne,Bucuresti,2001.

2. Visan,A. - Dansul pentru educatia corporala,Editura Cartea Universitara,Bucuresti,2005

3. Prof. univ. dr. Dragnea,A.,Lect. univ. dr. Bota,A.,Lect. univ. dr. Iancu,H. Lect. univ. dr. Stanescu,M. - Teoria Educatiei fizice si sportului, Editura Fest Bucuresti, 2002

4. Carstea Gheorghe Teoria si metodica antrenamentului sportiv, ANEFS,

1993

5. Dragnea Adrian Teoria antrenamentului sportiv, ANEFS, 1990

6.Alexe,N-Antrenamentul sportiv modern,Editura Editis,

Dragnea, A., Bota, A., - Teoria activitatilor motrice, Bucuresti, Edit.

Didactica si Pedagogica, 1999.

Bucuresti,1993.

8.Levieux, F. si J-P., - Expression corporelle, Edit. Revue EPS, Paris, 1985

9.Visan, A., - Educarea expresiei corporala in educatia fizica scolara, premisa

si pentru expresivitate corporala in G.R., referat de doctorat,

1999.

10.Badian, S., - Expresie si imporivzatie scenica, Bucuresti, 1977.

Document Info

Accesari: 18875
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare