PROCEDEE FOLOSITE
ÎN ACIVITĂŢILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ
Educatoare: DAN ANA
G.P.P. Nr. 3, SEBEs
Educatia fizica în învatamântul prescolar vizeaza cu prioritate obiective specifice acesteia dar care se integreaza unitar în continutul activitatii instructiv-educative din gradinit 727c22h a de copii. Din cele mai vechi timpuri educatia fizica a fost practicata de om cu scopul de a-si mentine sanatatea, vigoarea fizica si psihica.
A face miscare la vârsta prescolara înseamna a oferi conditii pentru libertate în actiunile copiilor a crea oportunitati pentru manifestarile specifice etapei de dezvoltare. Organismul uman este supus multor modificari pe parcursul dezvoltarii sale care sunt vizibile mai ales în prima parte a vietii, când ritmul de crestere si dezvoltare este mai intens. Conditiile de viata precum si mediul înconjurator influenteaza ritmul de crestere si dzvoltare a copilului. Astfel, se pot observa diferente între copiii din mediul urban-rural, câmpie-munte, conditii social materiale foarte bune - precare, etc.
În cazul în care climatul educational din familie nu este favorabil, gradinita este institutia în care copilul poate sa-si satisfaca dorinta de miscare, locul unde se realizeaza compensarea necesara dezvoltarii fizice a copilului. La începutul vârstei prescolare copilul desfasoara o activitate fizica spontana. Frecventând gradinita, copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltarii si cresterii lui. Activitatea de educatie fizica constituie forma de baza care întruneste toate conditiile pentru a stimula interesul copiilor în vederea participarii constiente si active la dezvoltare fizica generala într-o atmosfera de buna dispozitie. Este regretabil ca educatiei fizice în gradinit 727c22h a îi este alocata doar o singura activitate obligatorie pe saptamâna. De aceea noi, educatoarele, apropiindu-ne cu caldura de copii, cunoscându-le preferintele, reusim sa le trezim interesul si placerea de a practica exercitiul fizic si jocurile de miscare.
Exercitiul fizic are la orice vârsta, dar mai ales în perioada de crestere, un puternic rol educativ. Prin repetarea unui exercitiu se ajunge sa se stapâneasca perfect o miscare, se elimina miscarile necontrolate si se stapînesc cele necoordonate. Toate acestea se întâmpla la începutul vârstei prescolare, când copilul desfasoara o activitate fizica spontana pentru ca nu are o reprezentare clara a schemei corporale.
De aceea sunt necesare exercitii care sa-l faca pe copil sa-si coordoneze miscarile, constientizând actiunile si sa-si perceapa corect corpul, nu fragmentar (arata-mi mâna, nasul, ochii, etc.). Aceasta este etapa cunoasterii corporale. Aceasta etapa faciliteaza trecerea de la o activitate spontana la o activitate integrata, dirijata, constienta. Acum el raspunde la comenzi verbale "Fugi la iepuras", "Sari ca broscuta", etc. În paralel cu cunoasterea corporala, are loc orientarea spatio-corporala, când se pune accent pe exersarea diverselor pozitii corporale. Acum copilul are capacitatea de a exersa toate posibilitatile corporale si poate executa exercitii de echilibru, de orientare, exprimând cu ajutorul corpului sentimente, actiuni, dar si atitudini si comportamente ale diferitelor personaje.
Exercitiul fizic trebuie sa creeze copilului buna dispozitie, recurgându-se la copiii de nivel întâi la procedeul povestirii, aceasta desfasurându-se concomitent cu miscarea. Alteori exercitiile fizice au fost însotite de versuri, cântece cunoscute de copii, care indica miscarea. Exemplu: "ceasul", "greierasul", "leaganul" etc.
Un alt procedeu pentru executarea cu placere a exercitiilor fizice si creeare bunei dispozitii este executarea acestora pe muzica imprimata pe banda, mai ales la copiii de nivel 2, unde siguranta în miscare este mai precisa si sincronizarea mai sigura. Executia pe fond muzical da rezultate eficiente pe tot parcursul desfasurarii activitatii.
Procedeul prezentat mai sus este valabil si cu rezultate bune si în predarea dansurilor populare, dansurilor tematice, gimnasticii ritmice. Dansurile populare care pe lânga pasii de dans învatati (suita de dansuri populare) permit schimbari de ritm, orientare spatiala, pozitia corpului, linie melodica, marcheaza legatura dintre miscare si inteligenta inter si intra personala. În executarea pasilor de dans, miscarile au un grad mai ridicat de dificultate, de aceea trebuie respectate particularitatile individuale si de vârsta.
Începând cu partea pregatitoare (variatiile de mers), mersul în cadenta se poate executa pe cântec ritmat, cadentat (mergem ca soldatii). Jocurile de miscare, grupare, regrupare, se pot desfasura cu rezultate bune folosind stegulete, esarfe sau semne individuale (de exemplu mersul sau alergarea se executa în ritmul melodiei sau dupa batai de palme). La comanda vizuala (semn facut de educatoare) sau auditiva (semnal de fluier, batai de palme), copiii se grupeaza conform ecusonului colorat din piept sau conform semnalului.
Jocurile de miscare au o deosebita valoare formativa si educativa. Ele antreneaza în miscare toate segmentele corpului, reunesc deprinderi motrice, influenteaza functiile organismului, calitatile motrice, calitatile psihice, contribuie la dezvoltarea fizica armonioasa, la formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, reprezinta oferta pentru timpul liber cu rol recreativ, deconectant.
Jocurile de miscare trebuie sa se desfasoare pe cât posibil (pe timp frumos) în aer liber iar în timpul iernii fiind înlocuite cu jocuri cu zapada, concursuri cu saniute, constructii cu zapada, initiere în patinaj de catre un specialist.
Placerea miscarii este o nevoie naturala a copiilor, care trebuie directionata si valorificata în scopul dezvoltarii motrice a organismului, prin asocierea cu factorii naturali.
Bibliografie:
Ministerul Educatiei Nationale, Programa activitatilor instructiv-educative în gradinit 727c22h a de copii, Editura V&I INTEGRAL, Bucuresti, 2000.
Bota, I. Modele de joc si pregatire, Ed. Sport- Turism, Bucuresti, 1989
Dragan, I. Sport si sanatate, Bucuresti, 1990
|
