Prevederile programei scolare privind deprinderea de alergare pentru invatamantul primar, gimnazial si liceal

Prevederile programei scolare privind deprinderea de alergare pentru invatamantul primar, gimnazial si liceal

1.Invatamantul primar, clasele I-IV:

-alergarea de viteza se programeaza pe doua cicluri tematice: primul de 8-10 lectii, la inceputul semestrului I, care se termina cu evaluare, al doilea ciclu tematic de 4-6 lectii, dupa unii autori, la sfarsitul semestrului II, abordeaza alergarea de viteza ca proba atletica sub forma de intrecere;

-alergarea de durata este, de asemenea, abordata pe doua cicluri tematice: a) primul are la baza unitatea de invatare principala destinata initierii in tehnica pasului lansat in tempo moderat, startul de sus, formarea unui ritm optim de alergare si insusirea ritmului respirator; aceasta unitate de invatare se intinde pana la 8 lectii, se planifica in a doua jumatate a lunii octombrie si precede unitatea de invatare destinata calitatii motrice rezistenta; b) al doilea ciclu tematic corespunde unitatii de invatare de tip secundar formata din acelasi numar de lectii, (iar dup&# 313c25d 259; Scarlat, 2000, 5-7 lectii) urmeaza unitatii de invatare destinata dezvoltarii calitatii motrice rezistenta si se incheie cu proba de evaluare.

2.Invatamantul gimnazial, clasele V-VIII:

In cadrul procesului de invatare motrica, deprinderile motrice specifice atletismului sunt insusite cu mici diferente de la un an de studiu la altul. Astfel, alergarea de viteza ca deprindere motrica dar si ca proba atletica se realizeaza atat cu start de sus cat si de jos, pe distanta de 50m. La baza invatarii acestei deprinderi stau insusirea pasului accelerat de viteza, a pasului lansat de viteza, a startului de sus si de jos, a lansarii de la start precum si finisul si sosirea.

Toate acestea se programeaza intr-un ciclu sau sistem de lectii in numar de 8-10 pentru clasa a V-a (luna septembrie, octombrie) si se incheie cu evaluare fie prin proba de 50m cu start de sus, 7-9 lectii pentru clasa a VI-a (luna mai) si se incheie cu evaluare fie prin proba de 50m cu start de jos, 6-7 lectii pentru clasa a VII-a (septembrie, octombrie) incheindu-se cu evaluare fie prin proba de 50m cu start de jos si 4-6 lectii pentru clasa a VIII-a (luna mai) si se termina cu evaluare prin proba de 50m cu start de jos. Proba de naveta poate inlocui 50m cand nu exista conditiile necesare desfasurarii probei de 50mp. Proba de control se desfasoara sub forma de intrecere pe grupe de cate doi elevi sau individual, separat fete, baieti.

Notele se vor acorda conform scalei de evaluare prezenta in Sistemul National de Evaluare sau cea fixata de cadrul didactic aprobata in comisia metodica a catedrei.

Alergarea de rezistenta ca deprindere motica se planifica intr-un ciclu tematic (de regula oct.- nov.) cu 7 lectii pentru clasa a V-a ce se termina cu autoevaluare. La clasa a VI-a sunt 11 lectii si se termina cu autoevaluare (oct.-nov.), la clasa aVII-a sunt programate 9 lectii, ultima fiind de autoevaluare (nov.) si la clasa aVIII-a sunt 4 lectii principale si 4 secundare toate in luna aprilie, cele secundare avand ca tema dezvoltarea rezistentei.

Dezvoltarea calitatii motrice rezistenta, in clasa a V-a se dezvolta in al doilea ciclu tematic care este secundar si se desfasoara in luna aprilie in 5 lectii care se termina cu evaluarea distantei de 600m pentru fete si 800m pentru baieti. La clasa a VI-a ciclul tematic secundar se desfasoara in luna martie –aprilie cu 10 lectii plus 7 lectii cu teme secundare cand exercitiile se practica separat pentru fete si baieti. Se incheie cu evaluarea distantei de 600m la fete si 800m la baieti. La clasa a VII-a al doilea ciclu tematic are loc in luna martie-aprilie cu un numar de 10 lectii cu tema principala - dezvoltarea rezistentei si 5 lectii cu tema secundara ce se incheie cu evaluarea probei de 800m fete si 1000m baieti.

3. Invatamantul liceal, clasele IX-XII

La clasa a IX-a dezvoltarea vitezei ca unitate de invatare secundara se planifica in perioada 15 sept.-15 nov. si trebuie sa contribuie la realizarea celor doua unitati de invatare ce au la baza efortul de viteza: alergarea de viteza si saritura in lungime.

La terminarea acestei unitati de invatare urmeaza unitatea de invatare specifica alergarii de rezistenta tot ca unitate secundara sub aspectul duratei de timp alocat care creste de la o lectie la alta. La clasele a X-a, a XI-a, a XII-a, programarea activitatii se va realiza pe baza optiunilor elevilor dar si a ofertei profesorului, in functie de conditiile materiale ale scolii. Abordarea temelor de lectii se va face pe grupe valorice sau individualizat. Dezvoltarea vitezei se realizeaza prin mijloace specifice care sunt programate la sfarsitul incalzirii si in veriga a IV a. Dezvoltarea rezistentei are loc in perioada 21 martie-15 iunie si se finalizeaza cu evaluare. Unitatea de invatare - unitate de tip principala - alergarea de rezistenta se planifica in 8-10 lectii la sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie.

Scoala sariturii

Sarcini:

-formarea deprinderii de desprindere unilaterala;

-educarea indemanarii si a echilibrului in zbor dupa realizarea unei batai eficiente cu scopul de a transforma viteza orizontala intr-o viteza ascensionala pentru a parcurge in zbor o distanta cat mai lunga sau cat mai inalta in functie de tipul sariturii (lungime, inaltime);

-formarea deprinderii de aterizare amortizata;

-formarea simtului elanului.

Mijloace:

#sarituri de pe loc cu desprindere de pe doua picioare:

sarituri de pe loc cu desprindere pe verticala;

-sarituri de pe loc cu diferite sarcini de realizat in timpul zborului-forfecare, departarea picioarelor;

-saritura in lungime fara elan (formeaza si deprinderea de aterizare lunga).

#sarituri de pe loc cu desprindere de pe un picior;

#sarituri de pe obstacole in adancime cu aterizare elastica pe doua picioare incepand cu 20-40cm pana la 80-100cm (pentru gimnaziu, respectiv liceu).

#sarituri pe obstacole cu desprindere de pe un picior:

-pe un obstacol;

-pe obstacole asezate in serie, cu alergare de 3-5 pasi;

-pe obstacole in serie asezate in «urcare» (inaltimi din ce in ce mai mari, prima cutie de lada de gimnastica, doua cutii, trei cutii, capra de sarituri, cal de gimnastica asezat transversal, saritura peste stacheta, aterizare amortizata pe doua picioare pe saltele).

sarituri peste obstacole cu desprindere de pe un picior si aterizare pe celalalt (obstacole asezate in serie cu inaltimea in functie de varsta elevilor).

- sarituri simple in lungime cu elan 3-7 pasi cu intoarcere in zbor spre partea piciorului de bataie (intoarcere de 90s, 180s).

sarituri peste stacheta joasa cu bataie pe un palier, trecere in ghemuit si aterizare elastica (se executa cu bataie si pe piciorul mai putin indemanatic).

- sarituri peste o bara a carei inaltimi creste gradat, elan perpendicular, aterizare elastica pe doua picioare.

Pasul saltat

Pasul saltat formeaza la elevi:

- deprinderea de desprindere unilaterala cu sarcina de transformare a vitezei orizontale in viteza verticala (pentru invatarea desprinderii la saritura in inaltime);

- deprinderea de avantare, in timpul bataii, a segmentului liber si bratul opus acestuia;

- deprinderea de a derula talpa succesiv calcai-varf, pentru a intensifica impulsia si avantarea segmentelor libere.

Se executa sub forma de:

-imitarea actiunii segmentelor de pe loc si din deplasare (brat si picior opus);

-deplasare printr-o succesiune de pasi de alergare, un pas saltat;

-pas saltat, deplasare de 2-3 pasi de alergare, pas saltat;

-pas saltat la trei pasi de alergare;

-succesiuni de pas saltat pe distante precizate specificand numarul pasilor saltati;

Se perfectioneaza prin exercitii suplimentare care contribuie la dezvoltarea detentei:

pas saltat atingand cu piciorul de atac diferite inaltimi;

-pas saltat cu desprindere peste diferite obstacole de diferite inaltimi.

Pasul sarit

Pasul sarit formeaza la elevi:

-deprinderea de desprindere unilaterala cu sarcini de transformare a vitezei orizontale, prin intermediul bataii, in viteza ascensionala in scopul de a parcurge in zbor o distanta lunga pe orizontala, pregatind bataia pentru saritura in inaltime si triplu salt.

Se executa prin imitarea pasului sarit pe sol (fandare inainte) pentru ca elevul sa-si reprezinte intai imaginea segmentelor din aer pe sol;

-alergare sarita pe semne pentru invatarea gradata;

-alergare sarita peste obstacole foarte joase;

-pasi sariti in serie cu caracteristica de «zbor planat», adica lung si razant, cu contactul cu solul pe toata talpa. Se perfectioneaza prin exercitii suplimentare ca:

-repetari de pasi sariti succesiv pe distante de 10-15-20-25m;

-plurisalturi: triplusalt, pentasalt, decasalt etc., cu plecare de pe loc de pe doua picioare sau cu elan de 3, 5, 7 pasi de alergare.

5. Scoala aruncarii

Sarcini:

-formarea deprinderii de angajare a intregului corp in aruncare, introducand in actiune fortele puternice ale corpului, apoi restul fortelor in ordine descrescanda, succesiv si fara intrerupere;

-formarea deprinderii de accelerare a miscarii, respectiv, de actionare asupra obiectului, in timpul executiei (in stransa legatura cu punctul 1) cu cat mai multe forte, introducandu-se succesiv in actiune, pe un drum cat mai lung si cu intensitate progresiva;

-in timpul actionarii asupra obiectului de aruncat sa se formeze deprinderea cu sprijin dublu pe sol (pe doua picioare);

-in aruncarile lansate, azvarlite, formarea deprinderii de depasire a obiectului ; in timpul aruncarii de tip 'impingere' trunchiul ramane inapoia obiectului aruncator.

Mijloace

A. Aruncari cu doua maini cu mingi umplute de 1-3kg:

a)impingerea mingii cu doua maini de la piept, din stand usor departat:

-cu picioarele la acelasi nivel;

-cu un picior in fata.

b) aruncari cu doua maini, de jos inainte sus, din stand usor departat, lateral, cu picioarele flectate din glezna, genunchi (tripla flexie in tripla extensie);

c) aruncari cu doua maini de jos inapoi peste cap din stand usor departat, cu angrenarea picioarelor in aruncare;

d) aruncarea mingii umplute cu doua maini din azvarlire inainte sus:

-cu plecare, cu bratele tinute inalt inapoia capului;

-cu bratele flectate, mingea la ceafa;

e) aruncarea mingii umplute, cu doua maini in plan lateral peste cap, fara rasucirea trunchiului, din stand departat;

f)aruncarea mingii umplute de 1kg in 'carlig', din stand departat.

B. Aruncari cu o mana, cu mingi umplute de 1-3kg:

a)impingerea cu un brat de la umar:

-din stand departat mingea sprijinita de bratul nearuncator, impingeri cu fata spre directia de aruncare;

-din stand cu un picior in fata, cu fata spre directia de aruncare;

-din stand cu un picior in fata, cu flectarea piciorului si rasucirea trunchiului spre partea bratului de aruncare.

C. Azvarlirea mingii mici (de oina) cu un brat:

-de pe loc la perete (cu piciorul opus bratului aruncator, inainte);

-de pe loc la tinta (cu piciorul opus bratului aruncator, inainte).

D. Alte aruncari (care solicita musculatura spatelui):

a) din sezand departat cu picioarele usor flectate:

-impingerea cu doua maini de la piept;

impingerea cu o mana din fata umarului;

-azvarlirea cu doua maini, dinapoi inainte, sus, peste cap;

-azvarlire cu o mana, cu mingea de oina si cu mingea umpluta de 1kg;

b) aruncare cu doua maini de deasupra capului prin ridicarea trunchiului spre verticala;

-aruncare cu mingea tinuta la piept cu doua maini.

Tipuri de aruncari

In atletism se cunosc urmatoarele tipuri de aruncari:

A- impingere (aruncarea greutatii);

B- azvarlire (sulita, mingea de oina);

C- lansare (disc, ciocan).

La aruncarea tip impingere, forta atletului este aplicata obiectului sub forma unei presiuni dinapoi inainte si de jos in sus. Mana aruncatorului este situata in permanenta inapoia si dedesubtul obiectului.

La aruncarea tip azvarlire, forta atletului este aplicata obiectului sub forma unei tractiuni rectiliniare dinapoi inainte, lucru ce determina ca bratul sa se afle inaintea obiectului aruncat.

La aruncarea tip lansare, forta atletului este aplicata obiectului tot sub forma unei tractiuni dinapoi inainte, dar pe o traiectorie curbilinie, iar bratul aruncator intins se afla inaintea obiectului pana in momentul eliberarii.

Traiectoria descrisa de obiect este sub forma de parabole. Elementele acestor traiectorii sunt: inaltimea si lungimea aruncarii. Lungimea aruncarii se exprima astfel: L=Vo˛sin2a/g

Vo =viteza initiala a obiectului (cu care paraseste mana aruncatorului);

a = unghiul de lansare;

g = acceleratia gravitationala = 9,8m/s˛;

Sin 2 α =2(sin α cos α).

Teoretic, unghiul de lansare este de 45ss(in conditii de aruncare in vid), dar in realitate, unghiul este mai mic de 45s.

V₀ este determinata de urmatorii factori:

-numarul fortelor puse in actiune in timpul miscarii;

-compunerea fortelor;

-lungimea pe care fortele isi exercita actiunea lor;

-intensitatea fortelor.

Inaltimea de eliberare determina lungimea zborului astfel:

-lungimea zborului este direct proportional cu inaltimea lui;

-unghiul al carui varf se afla pe punctul de cadere al obiectului, avand o latura orizontala dusa pe sol pana la picioarele aruncatorului si cealalta latura dusa dupa punctul de lansare al obiectului se numeste 'unghi de teren';

-rezistenta aerului se opune sensului aruncarii.

Actiunea ei se exercita asupra sectiunii dominante a obiectului care este de fapt suprafata care rezulta din proiectia obiectului pe un plan perpendicular pe tangenta traiectoriei zborului. Rezistenta opusa de aer este direct proportionala cu marimea suprafetei sectiunii dominante. Rezistenta aerului creste proportional cu patratul vitezei de zbor.

Aruncarile atletice cuprind doua faze principale:

a. elanul;

b.efortul final sau aruncarea propriu-zisa.

Elanul este determinat de tehnica tipurilor de aruncare, astfel, distingem:

-elan sub forma de saltare (la aruncari de tip impingere);

-elan sub forma de piruieta (la aruncarile de tip impingere si lansare);

-elan sub forma de alergare (la aruncarile de tip azvarlire).

Cerintele elanului:

-momentele fara sprijin pe sol sa fie cat mai scurte (deplasari razante si rapide);

-deplasarea trenului inferior cat mai rapida .

Efortul final consta din compunerea vitezei, dobandita de obiect in faza elanului, cu o noua viteza pe care i-o va imprima atletul in efortul final al aruncarii

Efortul final este determinat prin exprimarea celor trei forme principale de miscare:

1. de ridicare, in care masa corpului si a obiectului trec din pozitie joasa in pozitie inalta;

2. de translatie, in care masa corpului se deplaseaza de pe piciorul drept pe piciorul stang;

3. de rotatie, in care axa bazinului si axa umerilor se rotesc de la dreapta spre stanga.

Caracteristica esentiala a efortului final este aceea ca miscarea finala are caracter exploziv.