Prevenirea si corectarea greselilor in invatarea exercitiilor de atletism
Problemele invatarii gresite, a corectarii greselilor dar mai ales a prevenirii instalarii lor, prezinta o mare importanta si totusi, majoritatea lucrarilor de specialitate cu caracter metodic, neglijeaza abordarea acestor aspecte. Greseala tehnica in atletism se poate defini ca & 828h73i quot;abatere' de la mecanismul de baza prin denaturarea formei miscarii, amplitudinii, a directiei, a ritmului, dupa cum si introducerea unor miscari suplimentare inutile (parazitare) sau disproportia eforturilor musculare, si nu in ultimul rand, crisparea partiala sau generalizata. Aceste mari categorii de abatere de la mecanismul de baza le vom regasi sub forme particulare, foarte concrete in tehnica exercitiilor de alergari, sarituri si aruncari.
In general se considera ca greselile de tehnica se pot clasifica in urmatoarele categorii:
greseli tipice si greseli netipice;
greseli principale (esentiale) si greseli secundare (derivate);
greseli neautomatizate si greseli automatizate;
greseli spontane si greseli permanente.
Greselile tipice sunt considerate cele cu o frecventa relativ mare, care apar, de regula in prima parte a invatarii motrice, dar pot insoti procesul invatarii si perioade mai largi, avand o persistenta in timp.
Aceste greseli sunt deja cunoscute si ca atare sunt inventariate in lucrarile cu caracter metodic. Cunoasterea acestor tipuri de greseli, in cazul fiecarui exercitiu de atletism in parte, ofera profesorului avantajul ca pot fi depistate precoce si corectate la timp sau pot fi chiar prevenite.
Greselile netipice au o frecventa mult mai mica au caracterul de 'inedit' si se depisteaza mai tarziu si se pot automatiza. De altfel si cele tipice daca sunt neglijate se pot automatiza.
Greselile principale sunt cele legate de fazele 'cheie' ale exercitiului respectiv si se concretizeaza prin: denaturarea formei miscarii, abateri mari de la directia miscarii, alterarea ritmului general al miscarii, privind mecanismul de baza sau unele faze premergatoare abaterii prin exces sau diminuare de la amplitudinea normala a miscarii.
Greselile secundare (derivate) sunt efectele greselilor principale dar pot si deveni greseli de sine statatoare.
Greselile automatizate sunt greseli 'cronicizate' prin repetarea multipla si care sunt instalate sub forma deprinderilor gresit insusite. Aceste greseli se corecteaza foarte greu si exista si pericolul ca in conditii mai dificile, subiectul sa recada in vechea deprindere, cea gresita. Astfel, greseala devine permanenta.
Greseli neautomatizate: sunt greselile depistate precoce si care astfel nu au ajuns la stadiul de deprindere.
Greselile spontane sunt greselile care apar numai o data in urma intervenirii in cadrul invatarii deprinderii, diverse stari 'anormale' ale organismului atletului.
Cauzele greselilor
Abaterile de la nivelul motric stabilit sunt numeroase si pot fi grupate in mai multe categorii. Propunem urmatoarele variante privind cauzele greselilor in invatarea ex. de atletism:
Cauze care apartin profesorului
Slaba pregatire metodica a profesorului duce la:
- nerespectarea etapelor invatarii;
- nu verifica elevii daca au inteles corect sarcina motrica;
- demonstratie gresita, explicatie incompleta sau gresita, nu foloseste materiale iconografice, video;
- nu porneste procesul invatarii de la conditii usurate, exercitii pregatitoare (fundamentale), exercitii de perfectionare (suplimentare);
- sistem de mijloace cu eficienta slaba;
- exercitiul este prea dificil in raport cu varsta sau pregatirea elevului- in ceea ce priveste complexitatea sau conditiile de practicare;
- nu individualizeaza procesul de instruire;
- nu utilizeaza metode de stimulare a interesului elevilor fata de exercitiul in curs de invatare;
- nu tine cont de experienta motrica anterioara a elevilor, de insuficientele manifestate pe acest plan;
- nu dirijeaza, nu orienteaza observatia elevilor in timpul demonstratiei sau a folosirii materialelor intuitive.
Cauze care apartin elevului
Vom prezenta aceste cauze in ordinea frecventei si a importantei lor in procesul de invatare motrica:
a. nivel scazut al pregatirii fizice multilaterale, global sau numai privind anumite aspecte: forta locala a diferitelor grupe musculare, viteza de accelerare si de deplasare sub nivelul scazut al detentei, rezistenta redusa la efort fizic, lipsa mobilitatii articulare ca urmare si a elasticitatii musculare;
b.slaba capacitate de invatare motrica, ca urmare a unor praguri reduse a informarii senzoriale, slaba memorie motrica;
c.lipsa reprezentarii corecte a modelului motric ca urmare a labilitatii atentiei cu efect asupra calitatii observatiei, a unei capacitati de intelegere redusa;
d.transferul negativ al deprinderilor cu caracter specializat;
e.anumite particularitati de ordin afectiv printre care teama de inaltime a gardurilor sau a stachetei, stiind ca emotiile pot dezorganiza comportamentul motor;
f.o cauza deloc neglijabila este 'oboseala' care se instaleaza ca urmare a excesului de exersare cu efort crescut (poate fi pusa si pe seama profesorului – dozare in exces).
Alte cauze
1. conditii nefavorabile pentru executarea corecta a actiunii motrice (vant, ploaie, frig, caldura);
2. starea pistei, a sectoarelor de sarituri si aruncari;
Corectarea greselilor, respectiv a deprinderilor gresit insusite este un proces dificil, uneori de lunga durat si nu de putine ori cu o finalitate incerta. Cu perioada varstei scolare precoce si a varstei scolare secundare am acoperit ciclul primar si primele doua clase (a V-a si a VI-a) din ciclul gimnazial.
Claselor a VII-a si a VIII-a le corespunde perioada varstei 'primei faze puberale' de la 11-12 la 13-14 ani (f .) si de la 12-13 la 14-15 ani.
In prima faza puberala are loc a doua mutatie morfologica marcata prin modificarile impetuoase ale existentei fizice, eruptia sexuala, modificarile evidente ale proportiilor. Dupa unele date cresterea anuala a inaltimii poate ajunge la 10 cm, iar sporirea greutatii pana la 9,5kg. Pe plan psihic se observa o sensibilitate, labilitate cauzata si de instabilitatea hormonala. Se poate instala o discordanta intre vointa si putinta. Este posibila si o scadere a interesului pentru activitatea sportiva. Consecintele pentru practica predarii exercittiilor de atletism sunt multiple.
Astfel, puternica crestere in inaltime si greutate produce o deteriorare a raportului greutate-forta si care la randul ei, determina o scadere a capacitatii coordinative, precizia conducerii gestuale se deplaseaza si apar miscarile 'aberante'. Pe de alta parte, varsta puberala si in particular prima faza reprezinta varsta antrenabilitatii capacitatilor conditionale. Aceasta prima perioada restrange activitatea tehnica in favoarea celei polivalente. Revenind la problematica corectarii greselilor, primul demers ar trebui sa fie depistarea cu precizie a cauzei si apoi stabilirea acelui continut al instruirii care poate sa conduca la suprimarea cauzei.
O prima masura ar putea fi corectarea reprezentarii despre miscare, proba in curs de invatare, prin reluarea demonstratiei, prin completarea explicatiei cu unele detalii care apar ca fiind necesare si folosirea in completare a unor materiale intuitive sugestive si de buna calitate.
Se impune apoi ameliorarea pregatirii fizice acordand atentie mai ales urmatoarelor aspecte:
prelucarea analitica a fortei principalelor grupe musculare implicate, paralel cu imbunatatirea elasticitatii musculare si a mobilitatii articulare;
dezvoltarea detentei, capacitate motrica absolut necesara la alergarile de viteza si la sarituri;
- formarea simtului accelerarii si dezvoltarea capacitatii de accelerare, in primul rand la alergari dar si la sarituri si aruncari;
dezvoltarea capacitatii aerobe pentru cresterea capacitatii de munca si de refacere, preocuparea sistematica pentru educarea relaxarii;
dezvoltarea, dupa necesitati a celorlalte capacitati motrice ca: viteza de deplasare, viteza de executie, a fortei, a capacitatilor coordinative.
Un alt grup de masuri, demersuri de ordin metodic, care pot conduce la corectarea greselilor sunt urmatoarele:
exersarea suplimentara a fazelor 'cheie' sau reluarea exercitiilor fundamentale in succesiunea in care au fost predate, gasirea secventei de unde a inceput instalarea greselii si corectarea secventei, mai ales pe fondul executiilor globale cu accent pe secventa respectiva;
corectarea pozitiilor de plecare, mai ales la aruncari, la startul de jos sau corectarea elanului la sarituri ca unghi, ca forma (I.R.D.de ex.) ca viteza, ca ritm, ca distanta (nr. de pasi), modificarea distantei intre garduri (micsorarea sau cresterea distantei) modificarea inaltimii gardurilor (ridicarea sau coborarea), masuri pentru eliminarea fricii (teama de stacheta sau de stinghia gardului, folosind alte instalatii sau materiale adecvate).
|
