11.1. A doua parte a secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o accentuata dezvoltare a sportului. La început în Anglia, tara în care s-a cristalizat ca activitate de sine statatoare, cu conceptii proprie si scopuri bine definite, apoi în Europa si întreaga lume. Sportul, ca activitate fizica îndreptata spre obtinerea unor performante si manifestare a dorintei de depasire a unor limite nu a fost îmbratisata cu entuziasm egal de catre personalitatile timpului. Au existat destule opinii critice referitoare la primejdia pe care o reprezinta latura sportiva a culturii fizice. Într-o forma violenta s-a manifestat aceasta atitudine critica în Franta, unde cei doi reprezentanti ai curentelor din educatie fizica: P.Tissié si G. Hébert, au trecut peste adversitatea lor traditionala pentru a se opune la raspandirea sportului. Acesta era criticat de catre specialistii din domeniul educatiei fizice pentru ca ei considerau miscarile care formau fondul motric al disciplinelor sportive, nefiziologice si daunatoare pentru organism. Dorinta de depasire a adversarilor si a propriilor limite era cotata ca un adevarat pericol, pentru ca în dorinta de obtinere a unor performante deosebite organismul uman face eforturi care determina dezechilibrarea lui. Era aspru criticata si tendinta spre specializare si profesionalism, ambele considerate fenomene dezastruoase din punct de vedere moral si social. Adversarii sportului din afara domeniului, condamnau sportul pentru ca îl considerau incompatibil cu activitatea intelectuala, iar practicarea în exces a sportului era vazuta ca cea mai sigura cale spre decaderea culturala a generatiilor tinere.
În ciuda acestor pozitii critice, care au sustinut niste idei pe care evolutia ulterioara a fenomenului le-a infirmat în mare masura, sportul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa. Anul 1893 marcheaza un eveniment foarte important în evolutia activitatii sportive, fiind anul în care a avut loc la Londra primul meci international de rugby, între o echipa din Franta si una reprezentand Anglia. Seria întalnirilor de acest fel continuate în anii urmatori la Oxford, apoi la Paris, reprezinta începuturile activitatii sportive internationale.
Ideea internationalizarii si de fapt a universalizarii sportului si a întrecerilor sportive îsi va gasi reflectarea în ideile curentului de reînviere a Olimpismului de sorginte greceasca, al carui reprezentant a fost în Franta, baronul Pierre de Coubertin. Devenit un sustinator al ideii de restaurare a Jocurilor Olimpice într-o forma moderna, dupa o vizita în Grecia, realizata cand avea 26 de ani, coubertin îsi va dedica întreaga viata si energie acestui scop: renasterea si mai apoi dezvoltarea olimpismului în forma lui moderna.
Descoperirea în anii 1875-1881 a ruinelor Olimpiei de catre expeditia arheologica germana condusa de Ernst Curtius, a contribuit la cresterea numarului celor care considerau ca timpurile moderne si activitatea sportiva în plina dezvoltare au nevoie si merita o astfel de competitie.
11.1.1.Nu vom trece la prezentarea evenimentelor care au condus spre decizia de restaurare a Jocurile Olimpice, înainte de a-l prezenta pe cel care înaintea lui Pierre de Coubertin a sustinut ideea de renastere olimpica, cetateanul roman, Evanghelie Zappa, (1800-1865).
Întemeietorul olimpiadelor moderne s-a nascut în comuna Lampobo din provincia otomana Epir, actualmente în Albania. A emigrat în Ţara Româneasca, între 1830-1835 si s-a ocupat cu comertul de cereale si cu agricultura, arendând terenuri, apoi cumparându-le. A introdus în practica agricola metode moderne si a obtinut venituri fabuloase. A devenit cetatean roman prin anul 1859, iar prin atitudinea sa de "mecena" fata de romani, greci, dar si albanezi, s-a comportat ca adevarat cetatean al Balcanilor. Sprijinirea ideii de renastere a Jocurilor Olimpice nu a fost singura actiune de "mecenat" cultural în care s-a implicat E. Zappa. În februarie 1860 el a oferit domnitorului Alexandru Ioan Cuza donatia de 3000 de galbeni, din care 2000 pentru întocmirea unui dictionar românesc, 200 pentru o gramatica si 800 pentru realizarea unor traduceri din autori clasici. A donat 50.000 de galbeni pentru înzestrarea armatei române cu o baterie de tunuri si pentru construirea Atheneului Român si alti 10.000 de galbeni pentru a tiparirea unor carti albaneze cu caractere latine si pentru primul ziar în limba albaneza.
Daca ne referim la ideea restaurarii Jocurilor Olimpice, trebuie spus ca înca din 1836, un grup de eruditi si entuziasti greci au propus ministrului de interne Ioan Coletti organizarea annuala a Jocurilor olimpice la 25 martie (Ziua nationala a Greciei) la Atena, Tripoli, Missolonghi si Idra, pentru a reaminti eliberarea de sub jugul otoman. În anul urmator, consiliul orasului Pirgos (în circumscriptia caruia se afla si Olympia) si-a arogat succesiunea antica, dând publicitatii chiar o hotarâre în acest sens. Dar ruinele Olympiei, acoperite de noroi, erau improprii organizarii unor competitii sportive.
În prima jumatate a anului 1856, E. Zappa trimitea din Bucuresti, regelui Otto de Bavaria al Greciei si guvernului, propunerea reînfiintarii Jocurilor Olimpice la Atena. El dadea asigurari ca va pune la dispozitie fondurile necesare si propunea începerea jocurilor în 1859. Regele a transmis scrisoarea ministrului de Externe, Alexandru Rangabe. Acesta a intrat în corespondenta cu Zappa, însa a tergiversat luarea unei hotarâri, deoarece intentiona ca jocurile sa nu fie pur sportive. În 1858, Zappa se adresa din nou regelui, aratând ca este gata sa cedeze 400 de actiuni la Societatea elena a vapoarelor, în vederea constituirii unui capital din care sa fondeze, la Atena, o institutie care sa se ocupe de organizarea jocurilor. Mai oferea pentru început, înca 3.000 de galbeni. Pe 15 august 1858, regele a emis decretul prin care primea darul lui E. Zappa si se însarcina cu organizarea Olimpiilor (concursuri si expozitii).
Prima editie a jocurilor initiate de Evanghelie Zappa a avut loc la mijlocul lui noiembrie 1859, la Atena. Au fost incluse probe de alergare de 200, 400 si 800 de metri, sarituri, aruncari, întreceri hipice, dar si concursuri literare si folclorice. Au mai fost organizate expozitii cu premii pentru produse industriale si agricole. Manifestarile s-au desfasurat în pietele Ludovic, Libertatii, a teatrului (Kogia), a primariei etc. cu participarea a peste 300 de concurenti. Pe lista învingatorilor s-au numarat Dimitrie Atanasiu, încoronat în proba de viteza (probabil alergare 200 de metri) si Constantin Cristu la aruncari, posibil din România, dupa nume. Au mai participat, la calarie, un ministru si doi atasati de la ambasada Marii Britanii la Atena. Competitia a avut un modest caracter international. Au fost acordate premii în bani, asa cum a dorit Evanghelie Zappa.
În 1862, Evanghelie Zappa a mai facut un demers în vederea popularizarii ideii Jocurilor Olimpice moderne, prin publicarea la Bucuresti a unei publicatii "Societatea Olimpica Româna". Jocurile au fost reluate în 1870, în conditii mai bune si apoi organizate din 5 în 5 ani. Dar Grecia acelor ani era o tara mica si saraca, asa ca eforturile lui Zappa nu au avut un ecou prea mare în lumea sportului din Europa.
Evanghelie Zappa a stipulat în testamentul sau, construirea unei cladi 222f56c ri destinate ca stabiliment olimpic. Prin legea din 30 noiembrie 1869, guvernul grec a dispus constructia cladirii. Denumita "Zappeion" cladirea a fost inaugurata în 1888.
11.1.2. Baronul Pierre de Coubertin (1 ianuarie 1863-2 Septembrie1937), istoric si pedagog, s-a nascut la Paris într-o familia aristocratica. Contactele sale cu colegiile britanice si americane îi releva importanta pe care educatia fizica su sportiva o are în dezvoltarea personalitatii tinerilor. Se implica în organizarea si conducerea unor asociatii sportive din Franta, ajungand în pozitia de scretar general al "Uniunii societatilor franceze pentru sporturile atletice".
Dupa o vizita în Grecia, realizata pe cand avea 26 de ani (1889) se alatura grupului de sustinatori al ideii de renastere a vechii competitii antice, Jocurile Olimpice, într-o forma moderna adecvata timpurilor si oamenilor din secolul al XX-lea care se apropia.
Pentru a-si sustine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice, Pierre de Coubertin foloseste ocazia creata de organizarea sub egida U.S.F.S.A, la Sorbona, Paris, în luna iunie a anului 1894, a unui Congres International pentru studierea si propagarea principiilor amatorismului, la care participa delegati din 49 de tari. La 16 iunie, în fata Conferintei, el propune reînfiintarea J.O. Cei 79 de delegati prezenti la acea data la Sorbona accepta si sustin ideea lui Pierre de Coubertin de a organiza la fiecare patru ani, pe rand în diferite tari, Jocurile Olimpice, care sa cuprinda toate formele de exercitii fizice folosite în lumea civilizata. La 23 iunie 1894, ia fiinta primul Comitet International Olimpic, format din 15 membri reprezentand 13 tari, presedinte fiind ales grecul Demetrius Vikelas, iar secretar-general Pierre de Coubertin. Acest organism avea ca sarcina pregatirea primei editii a J.O moderne, care urma sa se desfasoare în anul 1896 la Atena.
La jocuri puteau lua parte sportivi din toate tarile indiferent de religie, rasa sau convingeri politice, dorindu-se dupa cum spunea creatorul lor, ca ele sa devina cel mai important mijloc prin care sportul sa contribuie la dezvoltarea armonioasa a omului si la construirea unei societati umane superioare.
Daca prima editie a putut fi considerata un succes, urmatoarele au fost organizate cu mari eforturi si nu au reusit sa capteze atentia opiniei publice. Dar, pentru Pierre de Coubertin, devenit presedinte al Comitetului Intenational Olimpic nici unefort nu era prea mare pentru a reusi sa impuna în fata lumii ideea olimpismului. De la editie la editie, în ciuda unor evenimente care au franat adesea evolutia normala a societatii umane în general (primul si al doilea razboi mondial, razboiul rece, apartheid-ul, divizarea lumii în blocuri de orientari diferite, globalizarea, terorismul, etc) miscarea olimpica s-a dezvoltat ajungand sa fie astazi reprezentanta celui mai important eveniment sportiv al lumii, care mobilizeaza forte si energii din cele mai diverse sfere de interes ale societatii.
Pierre de Coubertin a detinut functia de presedinte al C.I.O pana în anul 1924, cand a fost înlocuit de belgianul Henri de Baillet-Latour, pastrandu-si însa pana la moarte functia de presedinte de onoare al miscarii olimpice. S-a stins din viata în anul 1937, la Geneva în Elvetia, fiind înmormantat la Lausane, unde s gaseste sediul C.I.O, iar conform dorintei sale, inima sa a fost îngropata separat, în Grecia chiar în mijlocul ruinelor antice ale Olimpiei.
Pe langa activitatea sa de organizator si conducator al miscarii olimpice Pierre de Coubertin nu a încetat sa pledeze pentru introducerea ideii de olimpism în educatie, considerand ca acesta actioneaza asupra echilibrului interior si exterior al omului, formand caractere.
11.1.3. Olimpismul cuprinde ideile privind modalitatile cu care se actioneaza pentru a aseza sportul în slujba dezvoltarii armonioase a omului.
Pierre de Coubertin a definit olimpismul prin sintagma: "Ceea ce este cultura pentru umanitate este olimpismul pentru sport". Nu este singura definitie pe care cratorul J.O. moderne a gasit-o pentru a sublinia valoarea morala mai ales, a acestei competitii sportive. Preluand mesajul celor douasprezece secole de civilizatie pe care Grecia antica le-a oferit si prin Jocurile Olimpice, Pierre de Coubertin considera olimpismul "un element ce tinde sa întruneasca într-un manunchi luminos toate principiile care contribuie la perfectionarea omului". Pentru el, olimpismul este "o scoala de noblete si puritate morala, o religie a sportului. (Banciulescu, 1964)
Miscarea olimpica este formata din totalitatea organizatiilor si a persoanelor din domeniul sportului care-si desfasoara activitatea respectand principiile olimpismului. Întreaga miscare olimpica îsi desfasoara activitatea sub patronajul Comitetului International Olimpic. Aceasta are rolul de a conduce si promova olimpismul, organizeaza si coordoneaza competitiile sportive, asigura desfasurarea regulata a Jocurilor Olimpice, lupta împotriva discriminarii de orice fel care ar putea afecta miscarea olimpica, militeaza pentru spiritul de fair-play si împotriva folosirii sportivilor în scopuri comerciale sau politice.
Primul COMITET INTERNAŢIONAL OLIMPIC s-a constituit cu doi ani înaintea primei editii a Jocurilor Olimpice la Paris, ca organism de conducere a miscarii olimpice. La el au aderat la început 13 tari. Din primul Comitet Olimpic au facur parte Dimitrios Vikelas (Grecia), ales presedinte, ca un omagiu adus tarii care initiase cu aproape 3 milenii în urma jocurile, iar secretar general era Pierre de Coubertin, initiatorul si sufletul Jocurilor Olimpice Moderne. În ordine cronologica presedinti ai C.I.O au fost: Demetrius Vikelas, Pierre de Coubertin, Henri de Baillet-Latour, Sigfrid Edström, Avery Brundage, Lord Killanin, Juan Antonio Samaranch si Jacques Rogge în prezent.
Din anul 1915, sediul Comitetului International Olimpic este la Lausane (Elvetia), iar misiunea sa este de a conduce miscarea olimpica în conformitate cu carta olimpica.Organele cele mai importante ale Comitetului International Olimpic sunt:
SESIUNEA - organul suprem al Comitetului International Olimpic care adopta, modifica si interpreteaza Carta Olimpica, accepta membrii, se reuneste cel putin o data pe an în sesiune ordinara sau la cererea presedintelui în sesiune extraordinara cu cel putin o treime din membrii;
COMISIA EXECUTIVĂ - se compune din 4 vicepresedinti si 6 membrii. Acestia sunt alesi prin vot secret si vegheaza la respectarea Cartei Olimpice. Aceasta comisie asigura organizarea interna si administrarea Comitetului International Olimpic;
PREsEDINTELE - ales prin scrutin secret pe o perioada de 8 ani, poate fi reales pentru perioade succesive de 4 ani, conduce toate activitatile C.I.O si îl reprezinta permanent. Limbile oficiale ale C.I.O sunt: engleza si franceza. La toate sesiunile traducerea simultana se face în germana, spaniola, rusa si araba.
În legatura cu resursele finaciare, trebuie mentionat ca C.I.O poate accepta donatii, mosteniri sau orice alte resurse care sa-i permita îndeplinirea obiectivelor. De asemenea el percepe încasari care provin din exploatarea de drepturi care-i revin din celebrarea Jocurilor Olimpice sau drepturi de televiziune. Aceste încasari pot fi acordate Federatiilor Internationale si Comitetelor Olimpice Nationale. Orice beneficiu ce provine din celebrarea Jocurilor Olimpice revine Comitetului International Olimpic ti va fi utilizat în folosul miscarii olimpice.
Comitetul International Olimpic acorda ajutor Comitetelor Olimpice Nationale recunoscute prin:
Jocurile Olimpice sunt competitii între sportivi, în probe individuale sau pe echipe si nu între tari. Sportivii sunt selectionati în echipele olimpice nationale de Comitetul Olimpic National Olimpic a tarii respective, în conformitate cu regulamentele proprii.
Jocurile Olimpice se compun din jocurile olimpiadei si jocurile de iarna. Ambele au loc la fiecare patru ani. Termenul de Olimpiada se refera la perioada de patru ani consecutivi care debuteaza cu jocurile olimpiadei si se termina cu jocurile olimpiadei urmatoare. Olimpiadele se socotesc din 1896 când a avut loc prima editie a Jocurilor Olimpice Moderne.
Daca din anumite motive Jocurile Olimpice nu se desfasoara, olimpiada expira dupa patru ani din ziua începerii sale, data la care începe o noua olimpiada.
Pierre de Coubertin a acordat o mare atentie organizarii ceremonialului si simbolurilor olimpice deoarece fara aceste simboluri întrecerile ar fi simple, lipsite de semnificatii, fara substanta. Ele dau jocurilor o valoare estetica si o atmosfera de înalta frumusete si emulatie si fac posibila comunicarea între popoare. Simbolurile au facut din Jocurile Olimpice un capitol al istoriei universale. Ele au depozitat în decursul anilor o imensa forta spirituala si traditionala. Cele mai cunoscute simboluri olimice sunt:
Comitetul Olimpic Român este o asociatie autonoma organizata în baza principiilor Cartei Olimpice si este recunoscut oficial de Comitetul International Olimpic din anul 1914. Data înfiintarii COR nu este cunoscuta cu exactitate. Din unele documente se poate deduce ca fondarea a avut loc în luna martie sau aprilie a anului 1914 (Maroti, 2000), iar la 19 mai a fost trimisa scrisoarea adresata Comitetului International Olimpic prin care se facea cunoscuta înfiintarea acestui organism si componenta nominala a COR.
Principalele obiective a Comitetului Olimpic Român sunt:
Organele de conducere a Comitetului Olimpic Român sunt: ADUNAREA GENERALĂ, COMITETUL EXECUTIV, BIROUL COMITETULUI EXECUTIV.
Mijloacele financiare al Comitetului Olimpic Român provin din subventii din partea statului, organizatii, persoane particulare, donatii, fonduri rezultate din actiuni sportive organizate sub egida Comitetului Olimpic Român, timbre, comercializarea emblemelor si publicatiilor, fonduri rezultate din sponsorizare.
În anul 1961, la sugestia lui Jean Ketseas, Carl Diem si a Comitetului Olimpic Elen a fost creata ACADEMIA OLIMPICĂ INTERNAŢIONALĂ (A.O.I.), ca o institutie culturala însarcinata cu studiul ideilor olimpice si pregatirea unor specialisti care sa orienteze olimpismul în concordanta cu evolutia societatii.
Înfiintata la 22 martie 1991, în baza hotarârii adunarii generale a Comitetului Olimpic Român, Academia Olimpica Româna reprezinta un centru românesc a olimpismului, a spiritului si principiilor olimpice. Obiectul de studiu al Academiei Olimpice Române îl constituie studierea aspectelor istorice, pedagogice si sociologice ale miscarii olimpice nationale si internationale. A.O.R. contribuie la formarea specialistilor în educatie fizica si sport în spiritul idealurilor olimpice, promoveaza spiritul de fair-play, lupta împotriva violentei si dopajului în sport.
Celebrarea Jocurilor Olimpice are loc în cursul primului an al Olimpiadei. Începând cu anul 1994, la editia a XVII-a Jocurile Olimpice de iarna, acestea vor avea loc în cursul celui de-al doilea an al Olimpiadei. Gazda Jocurilor este aleasa de Comitetul International Olimpic prin comisia sa executiva care supune spre aprobare alegerea orasului gazda.
Organizarea Jocurilor Olimpice este încredintata de C.IO. si Comitetul Olimpic National al tarii gazda. În acest scop Comitetul National Olimpic constituie Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice (C.O.J.O.). care are obligatia sa dirijeze toate activitatile sale conform Cartei Olimpice, îsi asuma responsabilitatea financiara a organizarii Jocurilor Olimpice, colaboreaza cu C. I.O. si primeste instructiuni de la aceasta.
Pentru a asigura conditii de reunire în acelasi loc a tuturor concurentilor, oficialitatilor si personalului echipei, Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice amenajeaza un sat olimpic ce cuprinde localuri si instalatii pentru Federatiile internationale care coordoneaza disciplinele sportive incluse în programul Jocurilor Olimpice.
Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice organizeaza si un program de manifestari culturale care are menirea de a promova relatii de prietenie si solidaritate între participanti.
Orice sportiv poate participa la Jocurile olimpice cu conditia sa se conformeze cartei olimpice si sa fie înscris de Comitetul sau olimpic pe baza unor criterii de admitere stabilite de Federatia Internationala.
11.1.4. Editiile Jocurilor Olimpice moderne:
Editia I - 1896 - Atena, Grecia În program au fost incluse 9 discipline sportive cu 43 de probe numai masculine de alergari, sarituri, aruncari, gimnastica (care includa halterele si tragerea frânghiei), scrima, lupte, tir, sporturi nautice (natatie, polo pe apa, canotaj, yachting), ciclism si calarie. Au participat 285 de sportivi (numai barbati) din 13 tari: Anglia, Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, S.U.A., Suedia, Ungaria si binenteles Grecia. Cursa de maraton a fost poate cea mai spectaculoasa. Ea a fost câstigata de grecul Spiridon Louys, care a parcurs distanta de la Marathon la Atena în 2 h si 48 de minute.
Editie a II-a 1900 - Paris, Franta Editia a fost numita simbolic "Olimpiada lui Coubertin". Jocurile au coincis cu organizarea "Expozitiei Universale" iar din motive financiare ele au facut parte din programul acestei manifestari. Pentru a raspunde cerintelor impuse de organizatori, competitia olimpica s-a desfasurat prin întreceri diverse care au avut loc prin toate colturile Parisului si care au durat mai mult de trei luni (20 mai- 28 octombrie). La start au fost prezenti 1066 de sportivi din 21 de tari, iar din acestia, 6 au fost femei participante la întrecerile de tenis si golf. Este prima participare a femeilor la întrecerile olimpice. În program au fost incluse 18 discipline sportive cu 86 de probe. Aceasta editie înseamna pentru Romania prima participare a unui sportiv la J.O., prin persoana lui George Plagino care a concurat la tir, în proba de talere, unde s-a clasat al XIII-lea din 51 de concurenti.
Editia a III-a - 1904, Saint-Louis - S.U.A. Americanii au castigat cinstea de a organiza J.O datorita comportarii lor deosebite la primele editii. Dar si de aceasta data jocurile sunt umbrite de organizarea în aceeasi perioada a "Expozitiei Universale", iar din cauza distantelor mari participarea sportivilor din Europa si din alte parti ale lumii a fost slaba. Jocurile s-au desfasurat în perioada 1 iulie- 23 noiembrie. La ele au participat sportivi din 21 de tari, iar numarul disciplinelor sportive a fost de 15, cu 87 de probe. Pentru prima data au fost incluse ca sporturi olimpice boxul si baschetul.
Editia a IV-a - 1908 - Londra, Marea Britanie S-a desfasurat tot în cadrul unei expozitii, de data asta franco-britanica, dar cu toate acestea a fost mult mai bine organizata decat cele anterioare. A fost construit chiar un nou stadion care pe langa întrecerile de atletism putea gazdui: curse cicliste, întreceri de înot, lupte, box, gimnastica, tir cu arcul. Au luat parte 2034 de sportivi din 22 de tari. Deschiderea întrecerilor s-a desfasurat cu mult fast, marcand începuturile instaurarii adevaratului ceremonial olimpic. Atletul clujean stefan Somodi care a participat la aceasta editie a reusit clasarea pe locul al II-lea la saritura în înaltime cu 1,88 metri.
A V-a editie - 1912 - Stockholm, Suedia Întrecerile s-au desfasurat în perioada 5 mai - 22 iunie si au cuprins întreceri la 15 discipline si 102 probe. Organizarea a fost foarte buna, întrecerile s-au desfasurat dupa regulamente deja precis stabilite de C.I.O., nivelul tehnic fiind de asemenea ridicat. Boxul a fost scos din programul deoarece legile suedeze interziceau practicarea lui, în schimb au aparut pentru prima data întrecerile pe aparate de gimnastica. Acestea au fost amplasate chiar în incinta stadionului olimpic. A fost reintrodusa calaria, absenta la Londra si pentru prima data pentatlonul modern, creat la initiativa baronului Pierre de Coubertin pentru a continua traditia vechiului pentatlon antic grecesc. A fost construit un stadion nou si un bazin de înot unde pentru prima data s-au întrecut si femeile.
Atletismul a fost disciplina sportiva care a dominat prin nivelul performantelor si al dramatismului întrecerilor aceasta editie. S-a remarcat atletul american Jim Thorpe, indian Sioux, care a castigat pentatlonul atletic si decatlonul cu rezultate deosebite. Dar dupa o scurta perioada de timp, medaliile olimpice i-au fost retrase pe considerentul ca atletul american a fost cu cativa ani mai înainte jucator profesionist de baseball. Acest fapt era contrar regulilor de atunci ale olimpismului care impuneau ca la aceasta competitie sa ia parte numai sportivii amatori. Desi sanctiunea era foarte aspra si chiar nedreapta, avand în vedere ca Jim Thrope a participat la J.O la alta disciplina sportiva decat cea pe care o practicase ca profesionist, abia dupa 70 de ani a fost reparata, cand C.I.O. a restituit medaliile olimpice urmasilor acestui mare atlet.
Editia suedeza a mai avut parte si de alte episoade dramatice, printre care meciul de lupte dintre un luptator rus si unul finlandez care a durat 11 ore, terminandu-se la egalitate, sau acela al cursei de maraton în care un sportiv portughez a murit de insolatie.
În probele de natatie protagonisti au fost germanii, suedezii si australienii, iar la tir, suedezii si americani. La canotaj, conform unei vechi traditii, cei mai buni au fost sportivii englezi, iar la yahting s-au impus sportivii nordici. Tot în spiritul traditiei, suedezii au dominat concursul de gimnastica la aparate.
Aceasta editie a J.O., prima dupa cea inaugurala care nu s-a desfasurat sub patronajul vreunei expozitii universale, a fost impecabil organizata de gazde si a contribuit decisiv la afirmarea J.O. si a olimpismului.
A VI-a editie, a J.O era programata sa se desfasoare în anul 1916, la Berlin, dar din cauza declansarii primului razboi mondial nu a mai avut loc.
A VII-a editie a J.O. 1920 - Anvers, Belgia Reluarea atat de prompta a jocurilor, imediat dupa încetarea primului razboi mondial a demonstrat lumii întregi ca ideea olimpismului era deja stabilizata si puternica în mintea si inima tineretului din întreaga lume. Organizarea J.O. de la Anvers nu a fost usoara din nici un punct de vedere: financiar cheltuielile nu au putut fi suportate în întregime de guvernul belgian care a apelat la concursul unor sponsori, iar pentru recuperarea fondurilor alocate a stabilit preturi mari la biletele de intrare, astfel ca numarul spectatorilor nu a fost cel asteptat. Ceremonia de deschidere a avut loc în data de 14 august, desi întrecerile începusera la 20 aprilie si au durat pana la 12 septembrie. Pentru prima data este arborat drapelul olimpic, creatie a lui Pierre de Coubertin si se rosteste pentru prima data juramantul olimpic. În randurile sportivilor care au defilat nu sunt prezenti reprezentantii tarilor învinse si nici cei ai proaspetei Uniuni Sovietice.
Competitia olimpica la care s-au întrecut 2066 de sportivi din 29 de tari, din care 63 de femei, a cuprins 23 de sporturi cu 158 de probe, din care 8 erau feminine. Toate recordurile anterioare privind numarul tarilor participante, a concurentilor, a disciplinelor si probelor sportive au fost depasite la aceasta editie. Cu toate ca întrecerile au avut loc în conditii materiale aproape rudimentare, s-au obtinut si cateva rezultate sportive remarcabile. S-au stabilit recorduri mondiale si 13 recorduri olimpice. Cei mai buni s-au dovedit a fi la atletism, americanii, dar si spre surpriza tuturor, sportivii din Finlanda care au cucerit aurul olimpic în probele de aruncari si alergari pe distante lungi prin Kolehmainen si Paavo Nurmi. La înot au dominat americanii, la calarie si pentatlon modern suedezii, iar la canotaj englezii au fost învinsi de aceiasi neobositi sportivi americani. La scrima aproape toate medaliile au fost castigate de doi frati italieni: Nedo si Aldo Nadi.
A VIII-a editie - 1924 - Paris, Franta Dorinta exprimata de presedintele C.I.O., Pierre de Coubertin era de a reabilita editia din 1900. Dar si de data aceasta autoritatile franceze au alaturat jocurilor si alte manifestari sau serbari fapt ce a dus la extinderea perioadei de desfasurare a J.O. la aproape trei luni, din 4 mai pana la 27 septembrie. Un fapt benefic pentru buna desfasurare a jocurilor a fost construirea pentru prima data a unui asezamant special pentru sportivii participanti, satul olimpic, devenit de atunci un simbol al acestei manifestari sportive universale. Numarul tarilor participante a fost un nou record: 44, iar sportivii de asemenea au fost în numar foarte mare: 3075, dintre care 136 de femei. S-au desfasurat întreceri la 18 discipline sportive cu 126 de probe din care 10 feminine.
Atletismul a prilejuit din nou dispute spectaculoase si noi recorduri obtinute de sportivii americani si de cei finlandezi. Printre acestia se detasa ca o figura aparte, Paavo Nurmi. Castigator a patru probe: 1500 m, 5000 m, cros si 3000 m pe echipe, a fost numit de ziaristi "finlandezul cu chipul de piatra", "miracolul curselor de alergare" sau "omul cronometru".
La natatie au fost doborate toate recordurile olimpice si cateva dintre cele mondiale. Celebrul Johny Weissmuller a castigat trei probe: 100, 400, si 4x100 de metri, iar Franta a castigat turneul de polo pe apa.
Romania este de aceasta data reprezentata si ea de o adevarata delegatie sportiva formata din 51 de sportivi numai barbati, care au concurat la patru probe: rugby, fotbal, tenis si tir. Echipa de rugby se claseaza pe locul al III-lea (e drept ca din tot atatea echipe participante) obtinand si prima medalie de bronz din istoria olimpica a Romaniei.
Pentru prima data la ceremonia de închidere sunt înaltate trei drapele: al Frantei, al Greciei si al Olandei, viitoarea organizatoare, spre cinstirea în egala masura a trecutului, prezentul si viitorul J.O.
A IX-a editie a J.O - 1928 - Amsterdam, Olanda C.I.O. a luat de data asta din timp masuri pentru buna organizare si desfasurare a competitiei, limitand durata desfasurarii la 15 zile si reducand numarul disciplinelor sportive la aceiasi cifra, 15. Organizatorii olandezi au amenajat un complex olimpic care cuprindea un stadion cu pista de 400 de metri pentru alergari si una de 500 de metri pentru întrecerile de ciclism. Alaturi se gaseau bazine de înot, sali de lupta si de scrima.
La aceasta editie mai apare un element care va intra în simbolistica olimpica de aici înainte: flacara olimpica, care va arde într-o cupola imensa pe toata durata jocurilor.
Au participat 46 de reprezentative nationale, 2971 de sportivi din care 290 au fost femei. Ca si la editiile precedente, întrecerile atletice au fost dominate de americani si finlandezi, primii la probele de sarituri si aruncari, iar ceilalti la alergarile de durata si la decatlon. Istoria olimpica consemneaza la aceste întreceri un gest deosebit de sportivitate si spirit olimpic a marelui atlet Paavo Nurmi, care în proba de 3000 obstacole si-a ajutat adversarul (pe francezul Duquesne) sa se ridice din groapa cu apa în care cazut, trecand împreuna cu el umar la umar, linia de sosire.
La natatie, americanul de origine romana J.Weissmuller domina din nou întrecerile, alaturi de concurenti din Japonia si Germania.
Echipa olimpica a Uruguayului cucereste titlul la fotbal, iar cea a Indiei la hochei pe iarba. Reprezentantii Elvetiei sunt protagonistii concursului de gimnastica, iar la box italienii si argentinienii îi înving pe americani si pe englezi care erau cotati ca favoriti.
Ţara noastra a luat parte la aceasta editie cu o echipa formata din atleti si scrimeri, avand 26 de componenti, dintre doua erau femei. Clujul sportiv a avut o contributie importanta la formarea echipei olimpice prin atletii Peter Ladislau, Tiberiu Rus si Berta Jikely, care au reprezentat onorabil culorile sportului romanesc desi rezultatele lor nu au fost remarcabile.
A X-a editie a J.O. - 1932 - Los Angeles, S.U.A În ciuda dificultatilor economice prin care trecea S.U.A. ca urmare a crizei economice din anii 1929-1930, americanii au reusit organizarea în conditii destul de bune a jocurilor. J.O. au debutat la 30 iulie si au durat pana la 14 august. 38 de tari, cu 1331 de sportivi (127 de femei ) s-au întrecut la probele cuprinse în cele 15 discipline olimpice.
Atletismul a fost ca de obicei "sportul rege", întrecerile fiind urmarite de un numar mare de spectatori, iar sportivii reusind sa doboare nu mai putin de 25 de recorduri olimpice si 16 recorduri mondiale.
La natatia s-au impus de aceasta data sportivii japonezi, iar la canotaj medaliile le-au împartit echipajele tarilor cu traditie în acest sport: Anglia si S.U.A. Surprinzatoare a fost însa victoria americanilor la gimnastica în dauna unor tari care porneau favorite: Italia si Ungaria. Întrecerile hipice au fost dominate de sportivii francezi. Romania nu fost reprezentata la aceasta editie a J.O..
A XI-a editie a J.O. - 1936 - Berlin, Germania Alegerea locului de desfasurare a jocurilor olimpice devenea o problema din de în ce mai dificila pentru membrii C.I.O., din cauza numarului mare de orase care doreau sa aiba onoarea de a le organiza. De data aceasta alegerea s-a facut dintre orasele Alexandria, Barcelona, Buenos Aires, Roma si Berlin. A castigat Berlinul, în ciuda protestelor unor tari care nu vedeau cu ochi buni organizarea acestei competitii care se vroia un simbol al pacii, de catre o tara în care militarismul si autocratia erau în plina ascensiune. Dupa obtinerea dreptului de organizare autoritatile germane au depus eforturi deosebite pentru a crea conditii cat mai bune de desfasurare a jocurilor în care ei vedeau si un prilej de crestere a influentei mondiale a Germaniei.
Pentru prima data flacara olimpica este aprinsa de la soarele Olimpiei, iar torta ajunge la Berlin purtata prin stafetele care de acum înainte vor face parte din ceremonialului olimpic.
Au participat 4069 de sportivi (328 de femei) din 49 de tari, întrecerile desfasurandu-se în perioada 1-16 august. Sporturile incluse în program au fost în numar de 20.
Întrecerile de atletism au fost dominate de sportivii americani de culoare, spre disperarea organizatorilor germani. Eroul acestei editii a fost Jesse Owens, care a cucerit patru medalii de aur la: 100, 200 si 4x100 metri si la saritura în lungime.
Sportivii germani au dominat întrecerile de gimnastica si cele hipice, iar japonezii si americanii pe cele de natatie. În schimb la probele feminine de înot sportivele din Olanda au castigat aproape toate probele.
Pentru prima data este inclus în program jocul de handbal în 11 jucatori, competitie la care participa si o echipa din tara noastra.
Pe langa jucatorii de handbal, Romania a mai fost reprezentata de sportive care au luat parte la întrecerile de gimnastica, calarie, box, scrima, lupte, atletism. Cele mai bune rezultate ale delegatiei formata din 71 de sportivi romani au fost locul V obtinut de handbalisti si medalia de argint a lui Henri Rang la calarie.
O medalie inedita a fost castigata la aceste jocuri, nu sportivi, ci de parcul sportiv "Regele Carol" din Cluj ( astazi, Parcul sportiv universitar Dr. Iuliu Hatieganu, und îsi are sediul Facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca). Creatie a Prof.dr. Iuliu Hatieganu, ajutat de arhitectul Bell si inginerul Iuliu Kovacs, parcul a fost inaugurat în anul 1935, iar planurile si fotografiile care au luat parte la concursul denumit "Pentatlonul Muzelor", sectiunea arhitectura si constructii sportive au fost apreciate cu medalia de bronz.
Urmatoarele doua editii, cea de a XII-a si a XIII-a, programate pentru anii 1940 si 1944 la Tokio si respectiv Helsinki nu s-au desfasurat din cauza celui de al doilea razboi mondial.
A XIV-a editie a J.O. - 1948 - Londra, Marea Britanie Dupa 40 de ani, natiunii engleze greu încercata de razboiul abia încheiat i se încredinteaza pentru a doua oara cinstea de a organiza J.O. Conditiile de desfasurare au fost modeste, alimentele erau rationalizate, satul olimpic a fost amenajat în foste cazarmi militare. Cu toate acestea 58 de natiuni ale lumii si-au dovedit înca odata atasamentul fata de olimpism, participand cu 4062 de sportivi (358 de femei) la întrecerile olimpice. Pentru doua saptamani, 29 iulie-14 august, stadionul "Empire Stadium" a devenit templul sportului amator din lume. Numarul de discipline sportive a fost stabilit la 18.
Atletismul ca de obicei a fost în centrul atentiei, editia londoneza consacrandu-l pe alergatorul ceh Emil Zatopek, "omul locomotiva", care s-a remarcat prin usurinta cu care a castigat doua probe de mare fond: 5000 si 10.000 de metri.
La natatie majoritatea probelor atat masculine cat si feminine au fost castigate de sportivii americani. Acestia au mai cucerit laurii olimpici si la baschet. Ciclistii au adus medalii olimpice Frantei si Italiei, canoistii Cehoslovaciei, scrimerii Italiei si Ungariei, boxerii Argentinei. Romania nu participa nici la aceasta editie.
A XV-a editie a J.O. - 1952 - Helsinki, Finlanda La fel ca si la editia din anul 1912 din Suedia, popoarele nordice demonstreaza ca în aceasta parte a lumii exercitiile fizice si sportul se bucura de toata atentia si pretuirea. Finlanda a pregatit pentru aceasta ocazie un stadion cu o capacitate de 70.000 de locuri, alaturi de care se gaseau bazinul de înot si sali pentru sporturile de interior. Sportivii au fost gazduiti în trei sate olimpice, iar pentru ca numarul lor era foarte mare, o parte au fost cazati în casele unor cetateni care si-au pus locuintele proprii în folosul organizatorilor J.O.
Participarea a fost numeroasa, 5867sportivi, dintre care 573 de femei, din 70 de tari. Pentru prima data participa la întrecerile olimpice U.R.S.S, cu o echipa numeroasa si bine pregatita. S-au obtinut rezultate sportive bune, stabilindu-se 49 de recorduri olimpice si 15 recorduri mondiale.
La atletism eroul întrecerilor a fost din nou cehul Emil Zatopek, care si-a învins detasat adversarii la probele de 10.000, 5.000 si maraton. Sotia sa, Dana, a castigat si ea o medalie olimpica de aur, la proba de aruncare a sulitei. Atletele sovietice au dominat copios aproape toate probele, iar dintre atletii romani s-au remarcat Ioan Soter, la saritura în înaltime si Lia Manoliu la aruncarea discului, ambii clasati pe locul al VI-lea.
La natatie, probele masculine au fost dominate de americani iar cele feminine de sportivele din Ungaria. Sportivii sovietici au fost protagonistii principali ai întrecerilor de haltere, box, lupte, gimnastica, baschet si tir.
Ţara noastra a fost reprezentata de o delegatie numeroasa de 83 de sportivi, care au luat parte la aproape toate disciplinele sportive. Cel mai bun rezultat a fost obtinut la tir, unde sportivul Iosif Sarbu, a cucerit prima medalie olimpica de aur pentru Romania în proba de pistol viteza. O medalie de argint a obtinut boxerul Tita Vasile, iar Fiat Gheorghe la box si Lichiardopol Gheorghe la tir, au obtinut cate o medalie de bronz.
Dintre sportivii clujeni care au luat parte la aceste jocuri olimpice putem aminti atletele Emma Konrad si Alexandra Taifas-Sicoe, boxerul Ferenc Ambrus, gimnastele Olga Gollner si Ileana Gyarfas, scrimerii Adalbert Gurath si Zoltan Uray.
Prima prezenta postbelica a Romaniei la J.O. a fost încununata de trei medalii, iar în clasamentul neoficial pe natiuni delegatia noastra s-a clasat pe locul 23 din 43 de tari participante.
A XVI-a editie a J.O.- 1956 - Melbourne, Australia O lege autohtona interzicea cu strictete intrarea cailor straini pe teritoriul Australiei. Din acest motiv C.I.O. a decis ca întrecerile hipice din programul olimpic al anului 1956 sa se desfasoare în Suedia, la Stokholm. Aceasta derogare organizatorica de la regulamentul de organizare al întrecerilor olimpice a fost singular în istoria J.O. moderne.
La întrecerile de calarie din Suedia au participat reprezentativele nationale din 29 de tari, în timp ce la Melbourne numarul tarilor participante a fost de 67. Cei 3539 de sportiv dintre care 533 erau femei au fost gazduiti în satul olimpic special amenajat, format din 841 de casute. Întrecerile s-au desfasurat pe stadionul "Melbourne Cricket Ground", iar probele de natatie în piscina din Olympic Park, care era marea mandrie a australienilor. În program au fost incluse 18 discipline sportive care au cuprins 151 de probe, dintre care 26 erau pentru participantele de gen feminin.
Publicul australian a participat cu destul interes la spectacolul sportiv, dar din cauza cunostintelor reduse despre sportul international, entuziasmul lor nu s-a manifestat decat atunci cand protagonistii concursurilor erau compatrioti de ai lor.
În întrecerile atletice, probele de sprint au fost castigate de atletul american Robert Morrow, demn urmas a lui Jesse Owens. În întrecerile feminine, sovieticelor care au dominat concursul li s-au adaugat si doua sportive australience castigatoare a probelor de alergare pe distante scurte.
Natatia a fost sportul unde gazdele au monopolizat succesul, castigand 8 titluri olimpice din 13. La gimnastica masculina editia australiana a prilejuit lansarea în arena a sportivilor sovietici, care au cucerit 15 medalii.
Pentru Romania episodul Melbourne este una dintre cele mai frumoase pagini de istorie olimpica. Sportivii nostri au cucerit 13 medalii dintre care 5 de aur prin: canoistii Leon Rotman (2), Alexe Dumitru si Ismailciuc Simion, boxerul Nicolae Linca si stefan Petrescu la tir. Celelalte medalii de argint si de bronz au fost cucerite la box, scrima, gimnastica feminina, lupte greco-romane. În clasamentul final neoficial, tara noastra a ocupat locul 11 între natiuni.
A XVII-a editie, 1960 - Roma, Italia Prin tot ce s-au straduit sa organizeze, italienii au dorit sa demonstreze ca alegerea lor ca gazde a J.O. nu a fost întamplatoare. Ei au reusit sa creeze un cadru si o atmosfera unica pentru manifestarile olimpice prin desfasurarea întrecerilor la cele 18 discipline olimpice. Valorificand la maximum frumustea si maretia vechilor constructii antice ei au organizat întreceri chiar în spatiul oferit de aceste vestigii: Termele lui Caracalla, sau zidurile Bazilicii lui Maxentiu. Un moment de apogeu al întrecerilor a fost cursa de maraton desfasurata pe via Apia si încheiata la lumina tortelor în apropierea Colisseumului, sub arcul lui Constantin.
Flacara olimpica, aprinsa cu tot ceremonialul antic la Olimpia în Grecia, a ajuns la Roma în 24 august, iar a doua zi ea a fost dusa pe stadionul olimpic marcand deschiderea oficiala a editiei "romane" a jocurilor.
Participarea a întrecut toate asteptarile: delegatiile a 84 de tari, cuprinzand aproape 6000 de sportivi si-au disputat întaietatea la cele 150 de probe, iar rezultatele au fost si ele pe masura. Este greu de desemnat vreun erou al acestei editii. S-au stabilit 73 de recorduri olimpice si 31 de recorduri mondiale.
Atletismul, ca de obicei a fost sportul rege al jocurilor, iar unii dintre atleti au intrat în legenda. Printre ei: maratonistul etiopian care a alergat descult Bikila Abebe sau atleta numita "gazela neagra", Wilma Rudolph care a castigat proba da 100 m cu timpul 11,0 secunde. Ca de obicei, atletii sovietici obtin rezultate d exceptie atat la întrecerile masculine, cat si la cele feminine.
Romania s-a întors acasa cu un bilant bun: 3 medalii de aur castigate de: Iolanda Balas la saritura în înaltime, Dumitru Parvulescu la lupte greco-romane si Ion Dumitrescu la tir. S-au mai cucerit o medalie de argint si 6 medalii de bronz la atletism, box, gimnastica, lupte, scrima si canoe. Delegatia formata din 109 sportivi a reusit sa se claseze pe locul 10 în clasamentul natiunilor participante.
A XVIII-a editie - 1964 - Tokio, Japonia Poporul nipon s-a dovedit a fi o gazda atenta care pe langa competitiile sportive, a avut grija sa organizeze si o serie de alte manifestari, mai ales culturale. Doza de inedit a acestei editii a fost sporita de conditiile geografice si climatice naturale ale Japoniei: taifunul Wilda care si-a facut simtita prezenta sau miscarile seismice care au mutat locuintele din satul olimpic.
Aceasta editie a programat întreceri la 20 de discipline sportive, cele mai noi sporturi intrate în familia olimpica la aceasta editie fiind voleiul si judo-ul.
S-au întrecut 5586 de sportivi (732 de femei) din 90 de tari. Pe drept cuvant editia japoneza a fost numita, editia recordurilor, pentru ca au fost stabilite 76 de noi recorduri olimpice si 45 de recorduri mondiale. Cei mai reprezentativi sportivi au fost americanul Don Hollander cu cele 4 medalii de aur cucerite la înot, maratonistul etiopian Bikila Abebe, dar si romanca Iolanda Balas care a cucerit din nou titlul olimpic, stabilind si un nou record olimpic la saritura în înaltime. Cea de a doua medalie de aur a delegatiei romane a fost cucerita de o atleta în varsta de numai 17 ani, Mihaela Penes.
Bilantul olimpic romanesc a fost unul foarte bun, cele 12 medalii (2 de aur, 4 de argint si 6 de bronz) situand tara noastra pe locul 12 în clasamentul general.
A XIX-a editie a J.O. - 1968 - Ciudad de Mexico, Mexic Încredintarea spre organizare a întrecerilor olimpice unui oras situat la o altitudine de 2260 de metri, a fost un act de mare curaj din partea C.I.O. Multe voci si-au exprimat convingerea ca altitudinea ridicata va constitui un impediment serios în organizarea si buna desfasurare a întrecerilor. Contrar parerii pesimistilor, aceasta editie s-a dovedit una în care performantele deosebite si recordurile au fost foarte numeroase. Mai mult chiar, unele dintre ele s-au mentinut decenii în sir.
Pentru desfasurarea concursurilor gazdele au pregatit numeroase baze sportive moderne: un stadion pentru întrecerile de atletism cu o capacitate de 80.000 de spectatori cu pista de alergare acoperita cu nou aparutul material sintetic "tartanul", piscina acoperita, sala de jocuri numita "Gimnaziu olimpic", Palatul sporturilor, sala de arme, velodromul olimpic, stadionul "Azteca" pentru fotbal si un sat olimpic construit pe "verticala".
Au participat 6626 de sportivi (768 de femei ) din 113 tari, care au reusit la aceasta editie sa doboare un numar dublu de recorduri mondiale fata de editia precedenta.
La atletism, americanii s-au impus la sprint, dar alergarile pe distanta lungi au fost dominate de atletii etiopieni si kenieni. Probele de sarituri s-au desfasurat în general sub auspiciile recordurilor, dar performanta cea mai uluitoare a fost cea a lui Bob Beamon, la saritura în lungime cu 8,90 metri. Acest record va fi doborat abia dupa un sfert de veac. La saritura în înaltime, americanul Dick Fosbury introduce o noua tehnica, cea cu rasturnare dorsala, care va fi cunoscuta sub denumirea de "flop" si va fi adoptata de tot mai multi atleti în viitorii ani, înlocuind clasica saritura "ventrala".
Concursurile de lupte greco-romane au fost dominate de sportivii din Ungaria, Bulgaria, Germania. În probele de caiac-canoe si canotaj, sportivii romani, unguri si sovietici au fost printre protagonisti.
În fruntea clasamentului general s-a situat reprezentativa S.U.A. urmata de cea a U.R.S.S., Romania clasandu-se pe locul 10. Cele mai bune rezultate ale sportivilor romani au fost realizate la urmatoarele discipline sportive:
A XX-a editie a J.O. - 1972- Munchen, Germania Capitala Bavariei s-a pregatit minutios pentru acest mare eveniment sportiv. Au fost construite baze sportive noi care s-au înglobat complexului Oberwiesefeld, iar pentru ca toate aceste baze se gaseau aproape una de alta, editia müncheneza a fost numita "olimpiada distantelor scurte". Complexul sportiv cuprinde stadionul, palatul sporturilor, bazinul de înot, velodromul si sala de box.
J.O s-au desfasurat în perioada 26 august - 11 septembrie. Au fost prezenti 7894 de sportivi (1171 de femei ) din 123 de tari, care si-au disputat întaietatea la 21 de discipline sportive, mai precis la 195 de probe din care 43 au fost pentru femei.
Editia aceasta a fost din pacate marcata si de un eveniment care nu ar fi trebuit sa aiba loc si care a însemnat anularea oricarui spirit olimpic: atacul terorist din satul olimpic al unui comando arab îndreptat împotriva sportivilor din Israel, soldat cu rezutate tragice.
Pe plan sportiv, în competitia atletica s-a remarcat sovieticul Valeri Borzov castigator al probelor de sprint si atletii din Finlanda care au castigat alergarile de semifond si fond. La femei, atletele germane au dominat net toate probele. Luptele au adus satisfactii sportivilor din delegatia romana care s-a numarat printre castigatorii medaliilor de aur alaturi de sportivii din U.R.S.S. si Bulgaria. Concursurile de caiac-canoe au fost dominate de sportivii sovietici si de cei romani. Întrecerile de scrima s-au disputat între polonezi, unguri, sovietici si italieni. La gimnastica feminina toate medaliile au revenit sportivelor sovietice si germane, dar prezenta romancelor s-a facut si ea simtita. La masculin, gimnastii japonezi care au introdus în exercitiile lor elemente originale si dificile, au devenit campioni olimpici. La natatie, eroii au fost americanul Mark Spitz si australianca Shane Gould.
Turneele de jocuri sportive au avut drept castigatori: echipa Yugoslaviei la handbal (Romania clasandu-se pe locul al III-lea, cea a U.R.S.S la baschet, reusind sa detroneze reprezentativa S.U.A. castigatoare a tuturor editiilor precedente, iar la fotbal echipa Poloniei.
Romania cu delegatia sa formata din 169 de sportivi (39 de femei) a reusit sa obtina 16 medalii si locul 12 în clasamentul general pe natiuni. Rezultatele de exceptie au fost realizate de : Gheorghe Berceanu si Nicolae Martinescu la lupte si Ivan Patzaichin la canoe, campioni olimpici. Medalii de argint au obtinut atleta Argentina Menis, canoistul Serghei Covaliov, caiacistii Atanasie Sciotnic, Roman Vartolomeu, Aurel Vernescu si Mihai Zafiu. Medalii de bronz au fost aduse acasa de catre sportivii de la caiac si canotaj, de la lupte greco-romane si libere, scrima si handbal.
A XXI-a editie a J.O.- 1976 - Montreal, Canada Natiunea canadiana a demonstrat la superlativ modul de organizare a unei manifestari sportive de asemenea amploare. Peste 100.000 de persoane, colaboratori permanenti sau temporari ai C.I.O. au fost implicate în reusita acestei editii a J.O.. Organizatorii au pus la dispozitia competitorilor baze sportive ultramoderne si mijloace de transport rapide, iar ziaristii au avut parte de un sistem informational de foarte modern si bine pus la punct.
Flacara olimpica a fost transmisa din Grecia spre continentul american printr-o modalitate inedita. A fost aprinsa la Atena, în incinta stadionului Averoff unde a avut loc prima editie moderna a jocurilor. Printr-un sistem special cu raze laser a fost transmisa prin satelit în Canada, la Quebec. Aici, flacara olimpica s-a aprins în creuzetul construit pentru aceasta ceremonie si a fost apoi dusa la Montreal, de un baiat si o fata, reprezentand cele doua natiuni conlocuitoare ale Canadei (engleza si franceza).
Întrecerile olimpice s-au desfasurat în perioada 17 iulie - 1 august 1976, avand o larga participare: 6189 de sportivi (1274 de femei) care au reprezentat 88 de tari. Competitiile s-au desfasurat la 21 de discipline sportive cu 198 de probe, din care 49 feminine.
La cele 37 de probe atletice au participat aproape un sfert din numarul sportivilor prezenti la întrecerile olimpice, surprizele fiind produse mai ales de atletii si atletele din R.D.G. care au obtinut 11 medalii de aur, 7 medalii de argint si 9 de bronz. Atletii americani au cîstigat doar 4 titluri olimpice. Surprizele nu a lipsit nici la alte discipline sportive. Poloistii sovietici, campioni olimpici la editia precedenta nu s-au calificat la turneul final cîsigat de Ungaria. Echipele sovietice de volei nu au reusit sa devina campioane olimpice, cedand în finale în fata echipei japoneze la feminin, respectiv în fata polonezilor la masculin.
Pentru delegatia Romaniei formata din 166 de sportivi dintre care 59 femei, cele 27 de medalii, care le-au adus locul al VI-lea în clasamentul general pe natiuni au fost obtinute de:
A XXII-a editie a J.O. - 1980 - Moscova, U.R.S.S. Este pentru prima data cand J.O se desfasoara într-o tara socialista. Organizatorii au depus eforturi deosebite pentru amenajarea bazelor sportive si a satului olimpic, dar din pacate "razboiul rece" era înca în plina desfasurare. În semn de protest pentru invadarea Afganistanului de catre armatele sovietice tarile democratice ale lumii nu vor lua parte la aceasta editie a J.O.
Cu toate ca au lipsit multi dintre sportivii de mare valoare ai momentului au fost stabilite 76 de recorduri olimpice si 36 de recorduri mondiale. si numarul spectatorilor a fos unul record, cele 203 probe pentru care s-au organizat întreceri la 21 de discipline olimpice au fost urmarite de peste 5 milioane de spectatori.
La atletism s-au înregistrat 7 recorduri mondiale si 16 olimpice. Întrecerile de caiac-canoe si canotaj i-au adus în prim plan pe sportivii romani care au concurat de la egal cu cei din R.D.G. si U.R.S.S. si la lupte, box si scrima sportivii romani au fost printre protagonistii întrecerilor, alaturi de bulgari, sovietici si cubanezi. Natatia a fost dominata categoric de sportivele est germane si de înotatorii sovietici.
Jocurile sportive au dat ocazia unor turnee echilibrate si de buna valoare. La handbal, dupa ce a depasit într-un meci dramatic echipa U.R.S.S. nationala Romaniei a cedat în finala în fata Yugoslaviei, iar echipa de volei masculin a reusit sa obtina medaliile de bronz.
La gimnastica, desi au avut probleme deosebite cu arbitrajul care le-a fost total ostil, sportivele noastre si-au demonstat valoarea. Nadia Comaneci a obtinut doua medalii de aur si una de argint, Emilia Eberle o medalie de argint, iar echipa s-a clasat pe pozitia doua în clasament.
În total delegatia Romaniei formata din 239 de sportivi, dintre care 76 de femei, a reusit sa cucereasca 25 de medalii, clasandu-se pe locul al VI-lea în clasamentul general.
A XXIII-a editie - 1984- Los Angeles, S.U.A Dupa 52 de ani, "orasul îngerilor" are pentru a doua oara onoarea de a gazdui marea manifestare sportiva mondiala. Din nou se dovedeste ca olimpismul modern nu mai are aceleasi valente ca si cel antic, iar sportul nu se poate desparti de politica. Ca raspuns la boicotul editiei moscovite, tarile din sistemul socialist nu participa la aceasta editie, cu exceptia Romaniei si a Yugoslaviei.
Din punct de vedere organizatoric, americanii nu se dezmint. Permisiunea acordata de C.I.O. de a folosi publicitatea, o schimbare în principiile si regulile olimpismului motivata de costurile din ce în ce mai mari de organizare, a creat posibilitatea implicarii financiare a marilor firme în efortul gazdelor de a crea conditii materiale perfecte pentru competitori, ziaristi si spectatori. În interiorul marelui stadion "Los Angeles Memorial Coliseum", complet refacut si modernizat s-a instalat un adevarat "creier electronic", care putea oferi date despre viteza si directia vantului, timpii intermediari si de sosire, iar camerele de vederi care împanzeau stadionul înregistrau "finisul" cu 100 de imagini pe secunda. Transmisiile de televiziune au dat posibilitatea urmaririi întrecerilor în toate colturile lumii.
Ceremonia de deschidere a fost un spectacol impresionant care a marcat debutul întrecerilor desfasurate în perioada 27 iulie - 12 august, cu participarea sportivilor din 140 de tari.
Sportul rege al întrecerilor olimpice, atletismul a fost la el acasa, întrecerile fiind dominate de atletii tarii gazda, urmati de cei din Marea Britanie, R.F.G. si Italia. Reprezentantele noastre, atletele Doina Melinte, Maricica Puica, Anisoara Cusnir, Mihaela Loghin, Vali Ionescu, Florenta Craciunescu, Cristiana Cojocaru si Fita Lovin au fost si ele la mare înaltime, cucerind 10 medalii olimpice.
La canotaj si caiac-canoe, alaturi de sportivii din S.U.A, romanii au fost protagonistii întrecerilor, cucerind 4 medalii.
Gimnastica, mai ales cea feminina este din nou autoarea unui mare succes: cucerirea titlului olimpic în proba pe echipe si a medaliilor de aur la sol, sarituri si barna prin Ecaterina Szabo, precum si înca 2 medalii de argint si 2 de bronz.
Halterele au adus celor 10 sportivi romani 8 medalii: 2 de aur, 5 de argint si una de bronz. La lupte sportivii nostri au cîstigat 5 medalii. Scrimerele au ajuns în finala unde au cedat în fata sportivelor din R.F.G., iar echipa de sabie a castigat medaliile de bronz.
La probele de natatie s-au stabilit 10 recorduri mondiale si 37 olimpice, nare parte dintre ele de catre sportivii americani. Pentru prima data în programul olimpic a fost inclusa si proba de înot sincron.
Handbalistii romani au avut din nou ocazia sa devina campioni olimpici, dar eterna lor rivala, echipa Yugoslaviei i-a învins din nou, fiind obligati sa se multumeasca cu medaliile de bronz.
La încheierea întrecerilor olimpice, delegatia tarii noastre formata din 127 de sportivi a avut un palmares format din 53 de medalii, din care 20 de aur, 16 de argint si 17 de bronz, clasandu-se pe locul al II-lea pe natiuni dupa echipa S.U.A. Acest rezultat, cel mai bun din istoria olimpica a încununat cei 60 de ani care trecusera de la prima participare oficiala a Romaniei la J.O., din anul 1924.
A XXIV-a editie a J.O.- 1988- Seul- Coreea Spre surprinderea multora, participantii la aceasta editie organizata "la capatul lumii" au descoperit o metropola moderna în care locuitorii se bucurau de un foarte bun nivel de trai, cu cladiri, sosele, baze sportive impresionante prin modernismul lor.
Editia J.O. de la Seul a fost un eveniment care a anuntat sfarsitul "razboiului rece" si începutul unei noi perioade din istoria multor tari. Dupa multa vreme nu este o editie boicotata, iar C.I.O numara în randurile sale mai multe tari membre tari Organizatia Natiunilor Unite. La întreceri se aliniaza 161 de tari, dar numarul sportivilor este mai mic decat la editiile anterioare, 1626 de sportivi, datorita restrictiilor impuse de C.I.O. în efortul de a controla fenomenul de gigantism al jocurilor.
La aceasta editie, desi media de varsta a sportivilor a fost una dintre cele mai scazute, s-au înregistrat performante sportive de valoare exceptionala.
J.O. de la Seul au facut din atletii Florence Griffity-Joyner, Jan Zelezni si Carl Lewis, adevarati "zei" ai sportului. În acelasi timp au fost propulsati spre ierarhia mondiala si Marlene Ottey, Gwen Torrence, Paula Ivan, Heike Drechler, Alina Astafei, Stefka Konstandinova. Editia de la Seul a fost si editia cu cel mai rasunator caz de dopaj, cel la canadianului Ben Johnson, recordman mondial al sprintului. Descoperit pozitiv la analizele efectuate acesta a fost suspendat pe viata din activitatea sportiva.
La gimnastica feminina s-a relansat disputa olimpica dintre echipele U.R.S.S., S.U.A. si Romania. Au castigat de data asta gimnastele sovietice urmate de cele din echipa Romaniei.
Numarul sporturilor olimpice a crescut si la aceasta editie, tenisul reintrand dupa 64 de ani în familia olimpica.
Pentru sportul din Coreea, întrecerile olimpice au însemnat o adevarata lansare pe drumul marilor performante, locurile fruntase pe care s-au situat echipele de handbal masculin (medalia de aur) si feminin (medalia de argint), medaliile obtinute de judocani si boxeri, constituind rezultate deosebit de valoroase.
Delegatia putin numeroasa a tarii noastre, formata doar de 63 de sportivi a obtinut un total de 24 de medalii, dintre care 7 de aur, 11 de argint si 6 de bronz. Trei medalii de aur a cucerit gimnasta Daniela Silivas, iar cate una, atleta Paula Ivan, luptatorul Vasile Puscasu, canotoarele Rodica Arba si Olga Homeghi, precum si Sorin Babii la tir. Medaliile de argint au fost obtinute la înot, de Noemi Lung, de echipa feminina de gimnastica si de Daniela Silivas la individual compus, de sportivii de la canotaj si caiac-canoe: Elisabeta Lipa, Veronica Cogeanu, Dimitrie Popescu, Ioan Snep, Valentin Robu, Vasile Tomoioaga, Danut Dobre, Doina Balan, Veronica Nicula, Mihaela Armasescu, de halterofilul Nicu Vlad si boxerul Daniel Dumitrescu. Medaliile de bronz au fost castigate la gimnastica si canotaj. Cu acest bilant Romania s-a clasat pe locul al VIII-lea în clasamentul general al natiunilor participante.
A XXV-a editie a J.O - 1992 - Barcelona, Spania În seara zilei de 21 iulie, în incinta imensului stadion catalan, peste 150.000 de spectatori au urmatit deschiderea editiei cu numarul 25. Ceremonia a fost un spectacol al dansului, muzicii, sportului si prieteniei. Peste 15.000 de artisti printre care unii de faima mondiala si-au dat concursul pentru reusita spectacolului: Montserat Caballe, Placido Domingo, Josse Carreras, Freddy Mercury. În tribuna un public la fel de celebru: regele Juan Carlos si familia regala, sefi de state, ministri.
Flacara olimpica care a parcurs cei 5000 de km. dintre Olimpia si Barcelona purtata de stafete ale tinerilor, este aprinsa prin tragerea cu arcul de catre fostul arcas spaniol Antonio Rebolo.
Desi congresul C.I.O care a precedat J.O. a hotarat reducerea numarului de concurenti pentru a nu se depasi posibilitatile satului olimpic, la aceasta editie numarul participantilor este imens, 10.570 de sportivi reprezentand 173 de tari. Unele dintre delegatiile tarilor africane erau la prima participare olimpica.
Întrecerile atletice au fost ca de obicei viu disputate, iar numarul mare de sportivi cu rezultate bune a facut ca întrecerile sa ramana deschise oricarui rezultat. Englezul Linford Christie a castigat proba de 100, specialitate americana pana atunci. Probele de semifond si fond au fost monopolizate de atletii din Kenya si Etiopia. Editia "catalana" i-a consacrat pe atletii Javier Sotomayor, Marlene Ottey, Marie Jose Perec, Sully Gunnel. Se spera ca duelul saritorilor în lungime Carl Lewis si Mike Powell va duce la depasirea legendarului record a lui Bob Beamon datand din anul 1968, dar nu a fost asa, cei doi reusind doar 8,07 si 8,64 m. În general la atletism a fost o editie a marilor surprize, adesea sportivii consacrati nereusind sa urce pe podium.
La natatie s-au înregistrat 10 recorduri mondiale, protagonistii fiind sportivii americani, maghiari, si ca o noutate, cei chinezi. Acestia din urma se pare ca profitau din plin de cunostintele din toate domeniile, inclusiv cel "farmaceutic' al antrenorilor din fosta R.D.G. care se ocupau de pregatirea lor.
Gimnastica feminina le are în prim plan pe romanca Lavinia Milosovici, americana Shanon Miller, maghiara Henriette Onodi si chinezoiaca Li Lu. La baieti eroul este gimnastul bielorus, Vitali Scherbo, castigator a 6 medalii de aur, iar la tenis întrecerile olimpice aduc în arena cei mai buni jucatori ai momentului: Jim Courier, Arantxa Sanchez, Andre Agassi, Steffi Graf. La volei feminin echipa CSI (fosta U.R.S.S) a fost întrecuta de cea a Cubei cu 3 - 1, iar finala masculina s-a disputat între echipele Braziliei si Olandei, meciul terminandu-se cu scorul de cu 3 - 0 în favoarea primei.
Dupa trei reprize de prelungiri, Italia a învins echipa Spaniei în turneul de polo cu 9 - 8. La handbal masculin, echipa fostei URSS a câstigat finala cu Suedia, iar pe locul al III-lea s-a situat echipa Frantei.
Delegatia Romaniei s-a întors de la Barcelona cu 18 medalii: 4 de aur, 5 de argint si 8 de bronz. Medaliile de aur au fost cucerite de gimnastele Lavinia Milosovici si Cristina Bontas, de canotoarea Elisabeta Lipa si echipajul masculin de canotaj 4+1. Medalii de argint au obtinut: atleta Alina Astafei, echipa de gimnastica feminina, echipajele masculine si feminine de canotaj, iar medalii de bronz, halterofilul Traian Ciharean, luptatorul Grigoras, boxerul leonard Doroftei, echipa feminina de floreta, tragatorul Sorin Babii si canotorii din proba de doua persoane.
A XXVI-a editie a J.O. - 1996 - Atlanta, S.U.A. Editia jubiliara care marcheaza trecerea unui veac de cand Jocurile Olimpice ele au fost reînfiintate a fost încredintata spre organizare S.U.A., desi lumea sportiva a fost umanim de acord ca C.I.O. trebuia sa acorde aceasta onoare orasului Atena care-si depusese si el candidatura. Dar puterea financiara a orasului Atlanta, capitala Georgiei si a concernului Coca-Cola, a primat înaintea traditiei si a respectului pentru poporul care a dat lumii conceptul de "Kalos kai agatos" si Jocurile Olimpice antice.
Organizarea întrecerilor a constituit o adevarata provocare pentru orasul Atlanta, dar toata lumea a recunoscut ca întrecerile olimpice, organizate de acest oras american, s-au desfasurat pe cele mai moderne baze sportive din lume, cu dotari de exceptie. Capacitatea satului olimpic amenajat aici a fost de 15.000 de locuri, cea mai mare din istoria J.O.
La competitia desfasurata în perioada 19 iulie- 4 august, au participat echipele olimpice din 197 de tari, care s-au întrecut în 270 de competitii organizate pentru 33 de discipline sportive. În total au luat parte la întreceri 10.305 sportivi (6809 barbati si 3496 de femei). Rezultatele obtinute la aceasta editie au evidentiat evolutia fara precedent a performantelor sportive, ca rezultat al noilor tehnologii si metodologii aplicate în procesul de pregatire.
Romania a participat cu o delegatie de 168 de sportivi. Canotajul si gimnastica si-au facut din nou datoria. La canotaj s-au obtinut 2 medalii de aur prin echipajele feminine la proba de 2 vasle si proba de 8+1. La gimanstica s-a castigat o medalie d aur, 4 de argint si 5 de bronz.
La floreta feminin Laura Badea a devenit Campioana Olimpica, iar echipa de floreta s-a clasat pe locul al II-lea, aceasta disciplina sportiva obtinand cel mai bun rezultat din istoria participarii sale la întrecerile olimpice.
Atleta Gabriela Szabo si gimnastul Marius Urzica au obtinut medaliile de argint, în timp ce la box au cucerit doua medalii de argint Leonard Doroftei si Marian Simion. Sportivii de la caiac-canoe au obtinut o medalie de bronz, la fel ca si halterofilul Nicu Vlad.
La finalul întrecerilor, sportivii nostri au ocupat locul al 19-lea în clasamentul pe puncte, al 13-lea în cel pe medalii si al 20-lea în ierarhia alcatuita pe baza medaliilor de aur obtinute.
A XXVII-a editie a J.O. - 2000 - Sydney, Australia Dupa 44 de ani de la editia desfasurata la Melbourne, Australie este din nou gazda Jocurilor Olimpice, ultimele ale mileniului al doilea.De aceasta data onoarea i-a revenit orasului Sydney, renumit port al emisferei sudice, asezat pe coasta estica a Australiei, capitala Statului New South Wales.
La aceasta editie desfasurata în perioada 15 septembrie - 1 octombrie, au fost prezente delegatii din toate cele 199 de tari invitate de catre C.I.O. Numarul sportivilor a fost de trei ori mai mare decat cel de la precedenta editie australiana (Melbourne, 1956), ridicandu-se la impresionanta cifra de 11.084 de sportivi, dintre care 4254 de femei, reprezentand 38 la suta din numarul participantilor. S-au organizat 300 de competitii la 37 de discipline sportive.
Delegatia pe care Romania a deplasat-o la antipozi a fost alcatuita din 156 sportivi ( 76 barbati si 80 femei) care au concurat la 16 discipline sportive.
Gimnastica si-a afirmat înca o data valoarea incontestabila. La feminin echipa formata din Andreea Raducan, Simona Amanar, Maria Olaru si Claudia Presecan s-a clasat pe primul loc, castigand în fata traditionalelor sale adversare. La individual compus podiumul castigatoarelor în finala probei de individual compus a fost exclusiv romanesc pe el urcandu-se Andreea Raducan, Simona Amanar si Maria Olaru. Chiar daca dupa incidentul bizar în care gimnasta Andrea Raducan a fost depistata ca "dopata" cu Nurofen si i s-a retras medalia de aur, în memoria noastra Campioana Olimpica la individual compus ramane Andrea Raducan. Gimnastele au mai obtinut 2 medalii de argint si una de bronz. Pentru prima data în istoria jocurilor si gimnastica masculina are un Campion Olimpic, în persoana lui Marius Urzica. Acesta a castigat finala în proba de cal cu manere, dupa o evolutie exceptionala.
Canotajul feminin a confirmat din nou ca este cel mai bun din lume, castigand trei medalii de aur prin echipajele:
La natatie, Diana Mocanu, înotatoarea de numai 15 ani a uimit pe toata lumea castigand doua medalii de aur, primele din istoria natatiei romanesti, în probele de 100 si 200 m spate. Succesul a fost completat de Beatrice Caslaru, care a ocupat locul al doilea, intrand in posesia medaliei de argint la proba 200 m mixt si a medaliei de bronz la proba de 400 m mixt.
La atletism, Gabriela Szabo reuseste sa castige medalia de aur în proba de 5000 m, la care adauga o medalie de bronz în proba de 1500 m. Proba în care Violeta Beclea - Szekely s-a clasat pe locul al II-lea. Lidia simon cucereste medalia de argint în proba de maraton.
În întrecerile de canoe echipajul Florin Popescu - Mitica Pricop la C - 2 M, 1000 m, devine Campion Olimpic, iar pe distanta de 500 m se claseaza pe locul al III-lea. La caiac, Sanda Toma, Mariana Limbau, Andreea Ionita si Elena Radu au cucerit de asemenea o medalie de bronz la proba de K - 4 M / 500 m.
Scrima a adus din nou un titlu de Campion Olimpic, de data asta la proba de sabie, prin Mihai Covaliu, iar boxul a contribuit la palmaresul olimpic prin medaliile de argint si de bronz cucerite de fratii Simion. Alte medalii de bronz au mai obtinut Iulian Raicea la tir si Simona Richter al judo.
Dupa
o comportare remarcabila, echipa olimpica a Romaniei s-a clasat pe
locul al XI-lea în ierarhia olimpica cu 26 de medalii, dintre care 11 de
aur.
A XXVIII-a editie a J.O. - 2004 -
Atena, Grecia Prin acordarea
dreptului de organizare a acestei editii orasului Atena, C.I.O a
oferit o reparatie morala poporului grec, creatoruljocurilor olimpice
antice. La 108 ani de la prima editie
din timpurile moderne, întrecerile olimpice s-au reîntors acasa.
Organizatorii greci au avut de parcurs multe încercari grele pe care le-au
trecut-o cu bine. Pentru prima data condus de o femeie, Comitetul de
organizare al jocurilor a reusit în ciuda pronosticurilor pesimiste sa
termine la timp (chiar daca pe ultima suta de metri) constructiile
si amenajarile necesare desfasurarii la un nivel
corespunzator al întrecerilor olimpice. Pregatirile pentru competitia
mondiala a schimbat "fata" capitalei elene, transformand-o într-o
metropola cu o infrastructura moderna, care valorifica din
plin farmecul sau caracteristic. Un efort suplimentar a fost necesar
pentru asigurarea protectiei participantilor si preîntampinarea
evenimentelor neplacute, în contextul unei situatii politice în care
"armistitiul olimpic" nu mai este demult decat o pretioasa amintire.
Competitia olimpica s-a desfasurat în perioada 13 August 2004 - 29 August si la ea au participat echipe reprezentand 202 tari. Numarul disciplinelor sportive si al competitiilor nu s-a modificat fata de editia precedenta: 37 de discipline si 300 de competitii. Numarul total de participanti a fost mai mic decat la Sydney, ca urmare a reglementarilor C.I.O. de stopare a fenomenului de gigantism: 10.500 de sportivi (6200 barbati si 4300 femei).
Romania a deplasat la Atena un lot de 112 sportivi care au fost înscrisi la competitiile organizate pentru urmatoarele discipline sportive: atletism, box, canotaj, calarie, ciclism, gimnastica, haltere, înot, judo, kaiac-canoe , lupte, sarituri în apa, scrima, tenis, tenis de masa si tir. La încheierea întrecerilor s-au obtinut un numar de 19 medalii: 8 de aur, 5 de argint si 6 de bronz.
La fel ca la celelalte editii din ultimele decenii, gimnastica a oferit cele mai mari satisfactii contribuind la bilantul olimpic cu 9 medalii: 3 de aur, 3 de argint si 3 de bronz. În apropierea gimnasticii s-a aflat canotajul cu 3 medalii de aur. Celelalte discipline sportive care au contribuit la zestrea olimpica a delegatiei au fost: atletismul cu 2 medalii de argint si 1 medalie de bronz, natatia cu 1 medalie de aur si 1 medalie de bronz si boxul cu 1 medalie de bronz. Cu acest bilant Romania s-a clasat pe locul 14 in clasamentul general pe medalii.
Medaliatii olimpici ai editiei Atena 2004 sunt în ordine:
Medalii de aur: Camelia Potec (natatie 200 m liber), Georgeta Damian Andrunache, Viorica Susanu (canotaj 2 rame), Angela Alupei, Constanta Burcica (canotaj, 2 vasle categoria usoara), Rodica Florea, Aurica Barascu, Doina Ignat, Viorica Susanu, Ioana Papuc, Elisabeta Lipa, Liliana Gafencu, Georgeta Damian Andronache, Elena Georgescu (canotaj 8 + 1), Catalina Ponor, Silvia Stroescu, Oana Ban, Daniela Sofronie, Monica Rosu, Alexandra Eremia (echipa feminina de gimnastica), Catalina Ponor (gimnastica sol), Monica Rosu (gimnastica sarituri), Catalina Ponor (gimnastica barna);
Medalii de argint: Marian Dragulescu (gimnastica sol), Marius Urzica (gimnastica cal cu manere), Marian Oprea (atletism triplusalt), Daniela Sofronie (gimnastica sol), Ionela Ţarlea Manolache (atletism 400 m);
Medalii de bronz: Marius Urzica, Marian Dragulescu, Ioan Suciu, Daniel Potra, Razvan selariu, Daniel Popescu (echipa de gimnastica), Razvan Florea (natatie 200 m spate), Marian Dragulescu (gimnastica, sarituri), Alexandra Eremia (gimnastica barna), Gheorghe Ionut (box), Maria Cioncan (atletism 1500 m).
11.1.4.1 Jocurile Olimpice de Iarna - Istoria lor este de data mai recenta, prima actiune de crearea a unei competitii internationale ample, rezervata sporturilor de iarna care sa fie încadrata în miscarea olimpica, dateaza din anul 1900. Atunci au fost înfintate Jocurilor Nordice, concepute ca anexe ale J.O de vara. În perioada 1901-1926, aceasta competitie s-a organizat din patru în patru ani, întrecerile se desfasurau în Suedia pentru disciplinele sportive practicate cu precadere în tarile nordice, iar sportivii participanti erau în exclusivitate numai cei care apartineau acestor tari.
Dezvoltarea sporturilor de iarna si în alte tari din Europa si în S.U.A si succesul înregistrat de probele de patinaj desfasurate cu ocazia la J.O de la Londra din anul 1908, la sesiunea C.I.O. din 1911, a determinat crearea unui curent de opinie care dorea universalizarea acestei competitii. La sesiunea C.I.O din anul 1911, reprezentantul Italiei propune ca Jocurile Nordice sa fie transformate în J.O. de iarna. Propunerea este respinsa din cauza opozitiei tarilor scandinave, care nu doreau sa-si piarda suprematia în acest domeniu.
Rediscutata în anul 1914, C.I.O. accepta sa fie introduse în programul olimpic al Jocurilor Olimpice de la Berlin din anul 1916, patinajul, schiul si hocheiul. Editia respectiva nu mai are loc din cauza primului razboi mondial.
Preocuparile pentru înfiintarea J.O. de iarna sunt reluate în anul 1919, în conditiile în care opozitia nordica nu mai are puterea dinainte de razboi. La sesiunea C.I.O. anul 1921 se ia în discutie propunerea reprezentantilor Frantei, Canadei si Elvetiei care cer promovarea J.O. de iarna. În ciuda dezacordului norvegienilor si suedezilor, C.I.O. decide sa patroneze "Saptamana internationala a sporturilor de iarna" o mare competitie ce urma sa aiba loc în anul 1924, la Chamonix, ca un preludiu la J.O. care urmau sa se desfasoare în acel an la Paris. Prin aceasta hotarare, sporturile de iarna au intrat în familia olimpica, chiar daca asta nu a însemnat înca înfiintarea oficiala a Jocurilor Olimpice de iarna.
Abia dupa ce "Saptamana" de la Chamonix s-a desfasurat cu mare succes obligand si persoanele cele mai refractare sa-si revizuiasca parerile si sa tina cont de marea raspandire a sporturilor de iarna, a fost posibila adoptarea hotararii de a se institui un ciclu distinct al J.O. de iarna. La sesiunea C.I.O. de la Praga din anul 1925, aceasta hotarare este adoptata, precizandu-se ca orasul gazda va fi ales odata cu cel pentru J.O de vara. Tot cu aceasta ocazie s-a decis ca "Saptamana internationala a sporturilor de iarna" de la Chamonix sa fie considerata ca prima editie a J.O. Drumul parcurs de aceste jocuri de la înfiintare pana în zilele noastre a marcat a ascensiune permanenta a sporturilor de iarna, dar totodata si o noua victorie a ideii olimpice. Numarul probelor a crescut, iar participarea natiunilor a fost din ce în ce mai mare.
Tocmai din cauza dezvoltarii acestei competitii si din dorinta de a nu aglomera calendanrul olimpic, în anul 1992 C.I.O. a luat hotararea de a desparti din punct de vedere calendaristic cele doua competitii olimpice "surori", urmand ca J.O. de iarna sa aiba loc la mijlocul "olimpiadei, ca sa folosim acest termen în acceptiunea sa antica, adica a ciclului olimpic de patru ani dintre doua editii succsive. Din acest motiv, în anul 1994 avut loc la Lillehamer în Norvegia o editie a Jocurilor Olimpice de iarna la doar doi ani dupa editia precedenta de la Albertville, Franta, urmand ca în continuare sa fie respectata regula celor patru ani.
Cronologic, cele 19 editii ale competitiei olimpice pentru sporturi de iarna au avut loc dupa cum urmeaza:
1924 - Chamonix, Franta La competitie au luat parte 258 de concurenti din 16 tari. Programul saptamanii internationale a sporturilor de iarna a cuprins întreceri de patinaj artistic, patinaj viteza, bob, hochei, schi fond, sarituri si combinata nordica. Eroii au fost sportivii Thorleif Haug (Norvegia) care a castigat 4 medalii la schi fond si Clas Thundberg (Finlanda) la patinaj viteza, castigator a 5 medalii.
1928 - Saint-Moritz, Elvetia Conditiile meteo nu au fost cele mai favorabile, probele de fond desfasurandu-se practic în apa, iar unele probe de patinaj au fost anulate. Din fericire, frigul a revenit atunci cand i-a venit randul sa concureze la patinatoarea din Norvegia Sonia Henie, în varsta doar de 15 ani. Ea a reusit sa entuziasmeze publicul si arbitrajul, cucerind prima sa medalie olimpica. La aceasta editie participa pentru prima data sportivi romani la întrecerile de bob si "patrula militara".
1932 - Lake-Placid, S.U.A. Din cauza distantei mari sportivii europeni au participat în numar redus la competitia olimpica. Conditiile nu au fost nici ele cele mai bune, iar sportivii din tara gazda au castigat cam toate medaliile. A facut exceptie proba feminina de patinaj artistic, la care Sonia Henie a castigat pentru a doua oara titlul de Campioana Olimpica.
1936 - Garmisch-Partenkirchen Germania La aceasta editia s-a introdus în program si schiul alpin, iar Sonia Henie a cucerit al treilea titlu olimpic.
1948 - Saint-Moritz, Elvetia La trei ani dupa încetarea razboiului, jocurile au loc din nou în Elvetia. Germania si Japonia nu sunt invitate.
1952 - Oslo, Norvegia Aceasta editie a însemnat pentru nordici o întoarcere acasa a sporturilor de iarna. Norvegienii s-au si clasat pe primul loc în clasamentul pe natiuni.
1956 - Cortina D'Ampezo, Italia Jocurile din statiunea italiana din muntii Dolomitilor a doborat toate recordurile de participare. A fost o editie a premierelor, s-a folosit pentru prima data cronometrajul electric si s-au realizat transmisii televizate în direct. Prima astfel de transmisie televizata nu a fost fara incidente: purtatorul ultimului schimb al Flacarii olimpice, patinatorul de viteza Guido Coreli s-a împiedicat si a cazut peste un cablu de televiziune întins pe gheata la câtiva metri de cupa unde urma sa fie aprins focul sacru. Schiorul austriac Toni Sailer cîstiga trei medalii de aur, devenind cel mai mare schior al tuturor timpurilor.
1960 - Squay Valley, S.U.A. Datorita omului de afaceri Alex Cushing, proprietarului acestui loc din vestul S.U.A., aceasta editie s-a bucurat de conditii de organizare foarte bune. Au fost introduse ca discipline olimpice biatlonul si patinajul viteza feminin.
1964 - Innsbruck, Austria La aceasta editie a început sa se faca simtita tendinta de "gigantism". A crescut numarul de probe si numarul de participanti.
1968 - Grenoble, Franta La 24 de ani dupa prima editie, Franta organizeaza din nou jocurile. Schiorii francezi se dovedesc a fi cei mai puternici la probele alpine iar Jean Claude Killy intra si el în legenda. Italianul Franco Nones obtine titlul olimpic la schi fond, fiind primul Campion Olimpic la aceasta proba care nu apartine tarilor nordice.
La aceasta editie, echipajul de bob format din sportivii Panturu Ion si Neagoe Nicolae s-a clasat pe locul al III-lea, obtinand prima (din pacate si singura) medalie la J.O. de iarna pentru Romania.
1972 - Sapporo, Japonia Întrecerile olimpice s-au desfasurat pe o zapada moale si sarata. La întrecerile de schi au dominat sportivii elvetieni, iar la sarituri cei mai buni s-au dovedit a fi japonezii.
1976 - Insbruck, Austria Aceasta editie trebuia sa aiba loc la Denver, S.U.A., dar din cauza protestelor organizate de miscarea ecologista care se opunea distrugerii padurilor, americanii au declinat organizarea. stafeta organizatorica a fost imediat preluata de statiunea austriaca. Schiul alpin a fost sportul care a consacrat o noua vedeta, de data asta o femeie, austriaca Rosi Mittemaier. Pentru prima data în programul olimpic la patinaj artistic este inclusa si proba de dans.
1980 - Lake-Placid, S.U.A A fost o editie desfasurata în tensiune politica internationala, cauzata de invazia Afganistanului de catre U.R.S.S. si anuntarea boicotului american pentru J.O. de vara care urmau sa se desfasoare la Moscova. Totusi întrecerile sau desfasoara normal, fiind consemnata prezenta în premiera a achipei olimpice a Chinei. Patinatoarea sovietica Irina Rodnina a cucerit cel de al treilea titlu olimpic la patinaj artistic.
1984 - Sarajevo, Iugoslavia Organizata pentru prima data într-o statiune din blocul comunist si în ciuda timpului capricios care a obligat concentrarea tuturor probelor alpine în a doua saptamana, editia iugoslava a fost un mare succes. A intrat în istorie cuplul de patinatori englezi Jayne Torvill - Christopher Dean, care în proba de dans evoluand pe muzica piesei "Bolero" de Ravel, au obtinut nu mai putin de 9 note maxime, într-un program în care arta si sportul s-au împletit genial.
1988 - Calgary, Canada Organizate pentru prima data de Canada, jocurile au durat 16 zile, iar vedetele au fost italianul Alberto Tomba si elvetianul Vreni Schneider care au cucerit cate trei titluri olimpice.
1992 - Albertville, Franta Cu trei editii organizate Franta egaleaza S.U.A. Pentru prima data schiorii nordici obtin trei titluri la schi alpin, prin norvegienii Jagge si Aamodt si suedeza Pernilla Wyberg. Germania unificata termina în fruntea clasamentului pe medalii, înaintea C.S.I. (fosta U.R.S.S.).
1994 - Lillehammer, Norvegia Chiar daca timpul avut la dispozitie de pentru organizarea editiei "suplimentare" a fost redus, competitia olimpica norvegiana desfasurata într-un decor feeric a fost una dintre cele mai reusite. Cresterea impactului jocurilor asupra publicului si implicit a mediilor de afaceri este demonstrat prin faptul ca de dragul participarii la J.O. o serie de patinatori profesionisti au revenit la statutul de amator. Printre ei faimosul cuplu de dansatori britanici J. Torvill si C. Dean, eroii jocurilor din '84, clasati de data asta în finala doar pe locul al III-lea.
1998 - Naganno, Japonia La aceasta editie au participat echipele olimpice din 72 de tari, cu un numar de 2302 sportivi (1488 barbati si 814 femei) care s-au întrecut în 68 de competitii la 7 disciplice olimpice: patinaj artistic, patinaj viteza, sanie, schi alpin, schi fond, biatlon si bob. Romania a participat cu o echipa formata din 13 sportivi si 5 sportive.
2002 - Salt Lake City, S.U.A. Cea de a patra editie americana a jocurilor olimpice de iarna a fost o reusita a locuitorilor din statul Utah, care au facut eforturi desosebite pentru a reusi sa realizeze fara subventii de la stat toate constructiile necesare bunei desfasurari a competitiei. A fost o editie cu atat mai speciala cu cat nu trecusera decat cateva luni, de la atentatele teroriste din 11 septembrie care au zguduit S.U.A si lumea întreaga. Comitetul International Olimpic (CIO) a acceptat ca drapelul american care a fost gasit în ruinele World Trade Center sa fie arborat pe "Stadionul Olimpic" din Salt Lake City, în cadrul ceremoniei de deschidere, iar în cadrul unui spectacol care a avut loc inaintea ceremoniei de deschidere s-a adus un omagiu victimelor atentatelor. din 11 septembrie. Masurile de securitate care s-au luat au fost impresionante: 3.500 de soldati din Garda Nationala, 7.000 de ofiteri de politie si peste 5.000 de membri ai Comitetului de Organizare au fost implicati în asigurarea securitatii. La aceasta editie au obtinut primele medalii olimpice de aur din istoria acestor jocuri, sportivi din tari ca Australia, China si Croatia. A impresionat asistenta sportivul Patrick Singleton, port-drapelul si în acelasi timp unicul membru al delegatiei Insulelor Bermude, care a defilat doar în sort la ceremonia de deschidere, desfasurata la o temperatura de multe grade sub zero. Sportivii romani care au alcatuit echipa olimpica au demonstrat ca din pacate ca la disciplinele de iarna nu suntem competitivi pe plan mondial. Evolutia sportivei Eva Tofalvi, considerata principala speranta pentru o clasare buna, a dezamagit, ea situandu-se pe pozitia a 52-a în final probei de biatlon. În finala probei de sanie masculin, romanii s-au clasat pe locurile 32 si 34, boberii Florian Enache si Adrian Duminicel pe locul 25, schioarea Alexandra Munteanu pe locul 29 în proba de super-G, iar patinatoarele de viteza Andreea Jakab si Daniela Oltean au ocupat si ele pozitii modeste în clasamentele probelor la care au concurat.
ÎNTREBĂRI
Enuntati cateva dintre motivele care au determinat restaurarea Jocurilor Olimpice în varianta moderna.
Ce stiti despre Evangelie Zappa ? Dar despre Pierre de Coubertin ?
Cu ce ocazie, unde si cand s-a decis reînfiintarea J.O. ?
Cum poate fi definit "olimpismul", dar "miscarea olimpica" ?
Care este structura miscarii olimpice ?
Cand s-a înfiintat Comitetul Olimpic roman ?
La care editie a participat pentru prima data un reprezentant al tarii noastre ? Dar echipa Romaniei ?
Unde a fost castigata prima medalie olimipica pentru Romania ? Dar prima medalie de aur ?
La care discipline sportive au obtinut sportivii romani cele mai bune rezultate la J.O.? Explicati de ce credeti ca nu se obtin rezultate si la alte discipline sportive.
Care dintre sportivii romani sau straini reprezinta pentru voi un "olimpionike" al timpurilor moderne ? De ce?
Cate olimpiade s-au derulat în perioada 1896-2004 si cate editii ale J.O moderne s-au desfasurat ?
Cate medalii au cucerit sportivii romani la editiile de iarna ale J.O ?
|
