Refacerea dirijata

Refacerea dirijata accelereaza refacerea naturala, adresandu-se acelor substraturi biologice care au fost afectate de efort si care se pot restabili pe cale naturala pana la efortul urmator

Mijloacele folosite in refacerea dirijata se clasifica fie dupa substratul biologic asupra caruia actioneaza cu prioritate, dintre care:

cardiorespirator

neuromuscular

endocrino-metabolic s.a.

fie dupa apartenenta:

mijloace hidro-fizo-balneoclimaterice

dietetice

psihice

farmacologice

odihna activa

odihna pasiva s.a.

Din punct de vedere practic abordam refacerea intr-un antrenament, dupa antrenament, intr-un ciclu cotidian, dupa o etapa, intr-un ciclu anual, olimpic sau precompetitional, competitional si postcompetitional.

Refacerea farmacologica, metabolica ramane conditionata de prescrierea si supravegherea medicala, de particularitatile refacerii naturale si sunt dirijate in functie de:

varsta

sex

factori de mediu

de succes sau insucces in competitie.

Refacerea dirijata se aplica unor organisme sanatoase afectate de efort in timp ce recuperarea se aplica unor organisme bolnave, handicapate morfologic sau functional refacem oboseala dupa efortul sportiv, insa recuperam o suprasolicitare sau o leziune musculara.

Stereotipul de refacere trebuie format in cadrul zilei de antrenament si de concurs.

Obiectivizarea refacerii

Obiectivizarea refacerii se realizeaza in mod obligatoriu in teren si trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

comportament

apetit

dispozitia de antrenament

randamentul si starea de astenie

oboseala dupa efort

somnul din punct de vedere calitativ si cantitativ

curba clino-ortostatica

curba ponderala dimineata dupa desteptare, inainte si dupa efort

indicele de refacere Dorgo

testul de urina incluzand si mucoproteinele urinare cantitativ si calitativ

reactia Donaggio

dinamometria si miotonometria

viteza de reactie

apneea inspiratorie si expiratorie

capacitatea vitala

sorica si ureea sorica

lactatul capilar s.a.

Accesibilitatea, caracterul continuu, sistematic si gradat, folosirea unor mijloace intensive, optimizate, toate aceste principii seamana cu cele ale antrenamentului sportiv.

Aprecierea refacerii in laboratoare stiintifice presupune evaluarea starii de sanatate, de dezvoltare fizica si a starii de nutritie, a starii functionale cardiorespiratorii, hepato-renale, neuropsihice, neuromusculare, endocrino­-metabolice etc. si a capacitatii de efort aerob, anaerob alactacid si lactacid etc.

Metodologia si controlul medico-sportiv al refacerii

Continutul si metodica refacerii depind de parametrii biologici solicitati cu prioritate in diferite ramuri si probe sportive, de clasificarea mijloacelor de refacere dirijata, de modelele orientative ale lectiilor de refacere pe grupe sportive dupa energogeneza.

Printre practicile metodologice des folosite, se impun:

implementarea refacerii dirijate in regimul zilei de antrenament si de concurs

continuarea preocuparilor specialistilor pentru optimizarea ei

gasirea de noi mijloace, in concordanta cu evolutia pe plan pedagogic a procesului de antrenament

valorificarea exercitiului fizic odihna activa, efortul fizic si psihic din antrenament

valorificarea climatului submontan 600 - 800 m in refacerea de etapa sau ciclul anual.

Nu ramane decat ca echipa sportiv, antrenor, medic etc. sa aplice in antrenamente aceste solutii care asigura cresterea randamentului sportiv si imbunatatirea starii de sanatate.

La sariturile in lungime, parametrii de solicitare biologici sunt:

neuromuscular

neuropsihic

endocrinic-metabolic.

Curba refacerii

S-a remarcat faptul ca dinamica refacerii este curba si nu liniara, descrescand cu 70% in prima treime (faza "umplerii" muschiului cu combustibil avand durata intre 30 min. - 6 ore), cu 20% in a doua treime (faza "umplerii" intregului organism cu combustibil intr-un interval cuprins intre 6 - 24 ore) si cu 10% in cea de-a treia (faza de recuperare pentru sistemul nervos SNC + A + B sau 24 ore). (Florescu, Dumitrescu si Predescu, 1969).

Figura 5.1. Evolutia curbei recuperarii

Sursa: T. O. Bompa

Pentru a se afla in ce faza de refacere se afla sportivul, in vederea intrarii in varf de forma sportiva, sunt utilizate tehnici de monitorizare invazive si noninvazive. Prin diferite metode de monitorizare antrenorul are posibilitatea stabilirii valorilor bazale pentru sportiv, evaluarii corecte a formei sportive (varf de forma). Prin reactiile fiziologice si psihologice la efort ale sportivului antrenorul poate deduce cat lucru poate tolera sportivul in vederea realizarii supracompensarii si determinarii ritmului individual de refacere pentru formele specifice de pregatire, inaintea instalarii oboselii pe termen scurt sau ca efect al supraantrenamentului.

Secvential are loc refacerea pentru diversi parametri si substante biologice. Astfel, frecventa cardiaca si tensiunea arteriala revin la normal intr-un interval de 20 - 40 min. scurse de la incheierea efortului; pentru refacerea glicogenului sunt necesare 10 - 48 ore dupa incetarea efortului aerob si intre 5 - 24 ore dupa activitatea anaeroba intermitenta; pentru proteine sunt necesare 12 - 24 ore, iar pentru grasimi, vitamine si enzime peste 24 de ore.

Tehnicile de refacere in momente specifice inainte, in timpul si dupa antrenamente si competitii sunt aplicate in vederea refacerii fiziologice si psihologice la varf de forma. In cazul in care sportivul ia masuri speciale pentru refacere intr-un interval de 6 - 9 ore sau chiar mai putin, este facilitata supracompesarea si crescuta capacitatea lui de efort (Noakes 1991; Talzshev 1977). Ignorarea unei regenerari adecvate are o influenta negativa asupra supracompensarii intrucat o intarzie sau chiar o anihileaza.

In functie de oboseala reziduala acumulata de pe urma antrenamentelor anterioare, de sistemul energetic angajat, de momentul zilei sunt alese tehnicile de refacere. Astfel, daca antrenamentul (competitia) s-a incheiat seara tarziu se utilizeaza doar tehnici care nu interfereaza cu somnul sportivului, in schimb, a doua zi se pot folosi tehnici care nu au fost practicate in seara anterioara.

Refacerea specifica sportului

Capacitatea de efort si performanta sportiva poate fi compromisa in timpul unor antrenamente si competitii, iar daca organismul nu se reface rapid se ajunge la incapacitatea sportivului de a se antrena, de a executa sarcina de lucru planificata si de a atinge performanta asteptata. Pentru evitarea acestei situatii trebuie aplicate urmatoarele tehnici de refacere (Dragan 1978; Bucur 1979):

relaxarea psihotonica, exercitiile yoga, Trager, presopunctura, terapia cu oxigen, aeroterapia, balneoterapia, masajul si chemoterapia - in cazul sferei neuropsihologice;

balneoterapia, masajul, relaxarea psihotonica, yoga, Trager, presopunctura, un regim alimentar bogat in alimente alcaline si minerale, chemoterapia - pentru sistemul neuromuscular;

terapia cu oxigen, antrenamentul psihotonic, masajul, presopunctura, kinoterapia, chemoterapia si un regim alimentar bogat in minerale si substante alcaline - in cazul sferei endocrino-metabolice;

terapia cu oxigen, balneoterapia, masajul, relaxarea psihotonica, presopunctura, chemoterapia si un regim alimentar bogat in substante alcaline - pentru sistemul cardiorespirator.

Tabel

Parametrii biologici solicitati in antrenament in diferite sporturi

Sursa: T. Bompa -

Refacerea dupa exercitiul fizic

Pentru refacerea combustibililor furnizori de energie ca ATP-PC, glicogenul intramuscular este nevoie de timp.

Boala, deshidratarea, scaderea drastica a glicogenului impiedica refacerea combustibililor furnizori de energie si separarea produsilor lor secundari.

Tabelul

Timpii de refacere dupa un efort epuizant (compilat pe baza datelor din Fox, 1984)

Refacerea fosfagenului (ATP-PC)

Pentru refacerea rezervelor de ATP este necesara energie obtinuta din oxigen, prin metabolismul hidratilor de carbon (CHO) si grasimilor. O parte din ATP-ul produs de organism se descompune pentru formarea portiunii de PC a ATP-CP, iar cealalta parte se stocheaza direct in muschi (Fox 1984).

In primele 20 - 30 secunde fosfagenul se reface in proportie de 50-70% , iar restul in 3 minute.

Datorita arderilor metabolice mari, explozive, intermitente, in baschet si hochei, spre exemplu, sunt necesare perioade diferite de refacere intrucat o parte din energie este anaeroba. Spre deosebire, probele scurte (sprint) necesita perioade diferite de reface al fosfagenului. Pentru un efort cu o durata mai mica de 10 secunde fosfagenul utilizat este minimal, pentru 30 secunde se utilizeaza 50%, pentru 60 sec. - 75%, pentru 90 sec. - 87%, pentru 120 sec. - 93%, pentru 150 sec. - 97% si pentru 180 sec. - 98% (Hultman si colab. 1967 citat de Fox 1984).

Refacerea PC necesita pana la 10 minute pentru revenire, 2 minute pentru 85%, 4 minute pentru 90% si 8 minute pentru 97%.

Clasificarea mijloacelor si metodelor refacerii dupa directia de actionare

1. Mijloace si metode care accelereaza refacerea neuropsihica:

psihoterapia care se aplica prin:

demonstratie

desensibilizare

detensionare

activare

convorbiri

sugestie

tehnici de relaxare neuropsihica

autosugestia

antrenamentul psihosomatic sau taining atogen

medicatie neurotropa etc.

acupunctura, presopunctura

oxigenarea si aeroionizarea negativa naturale sau artificiale

odihna activa si pasiva

hidroterapia calda 38 - 40 ºC dus sau cada in care se pot adauga saruri de Bazna, frunze de tei., nuc, flori de musetel, iodura de potasiu 1

masaj

medicatie la indicatia medicilor, glucoza, vitamine, lecitina, glicol, hipnosedative etc.