SCURT ISTORIC PRIVIND ORGANIZAREA ATLETISMULUI
Date din domeniile istoriei, etnografiei, sociologiei etc., duc la concluzia ca alergarile, sariturile si aruncarile se practicau din cele mai vechi timpuri de popoarele nedezvoltate in scopul pregatirii adultilor, dar si a copiilor pentru vanatoare si pentru lupta. Apogeul exercitiilor de atletism practicate sub forma competitiei agoniste este cunoscut in perioada Greciei antice, in cadrul Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice), stralucirea cea mai mare revenind J.O. care, incepand cu anul 776 i.d.Hr., (socotit anul de debut al acestora), s-au desfasurat fara intrerupere, din 4 in 4 ani, pana in 393 d.Hr., cand imparatul Teodosius le-a interzis. Dintre exercitiile cele mai cunoscute mentionam:
a. alergarile - desfasurate intr-o arena speciala, cu sol nisipos, lunga de o 'stadie' (de aici si denumirea de stadion), aproximativ de 192 m si lata de 3o m; sunt cunoscute 4 distante de concurs:
-dromos(1stadie) - proba de
viteza;
-diaulos (2 stadii) - proba prelungita;
-hippichos (4 stadii) –proba de semifond;
-dolichos (8-10 stadii, maxim 24) - proba de fond.
b. sariturile cu elan - in lungime si in inaltime - precum si diverse sarituri fara elan (de pe loc) folosite ca exercitii pregatitoare.
c. aruncarile cu discul si sulita;
d. pentathlonul - proba combinata - format din saritura in lungime cu elan, alergarea de viteza (dromos), aruncarea discului, aruncarea sulitei si lupta in doi. La distantele de mii de kilometri din Greci 656i87g a, in aceeasi etapa istorica indepartata, irlandezii din perioada celtica organizau intreceri la alergari, sarituri si aruncari, care insa nu au ajuns nicicand la frumusetea si importanta celor din Grecia.
Atletismul modern, numit de englezi 'athletic sport', iar de americani 'track and field', apare si se constituie ca sport in Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, unele exercitii fiind mostenite de la celtii care au trait pe teritoriul Irlandei.
Primele structuri organizatorice iau fiinta pe langa Colegii si Universitati (primul Club Atletic este constituit pe langa Universitatea din Oxford, in 1850). In aceasta perioada se stabilesc primele norme privitoare la organizarea si desfasurarea intrecerilor in scopul reglementarii unitare a activitatii - embrion al Regulamentului atletic.
Standardizarea dimensiunilor terenurilor, materialelor tehnice etc., s-au facut pe baza unitatilor de masura si a simbolurilor engleze din acea vreme (yard, tol, mila, picior, pfund etc.); aceste standarde, odata cu transferarea atletismului pe continent, au fost evaluate (convertite) in unitati de masura europene si practic sunt pastrate si oficializate pana in zilele noastre in Regulamentele concursurilor de atletism (de exemplu, linia culoarului si lungimea pragului de 1,22 m corespund cu 4 picioare - 1 picior = 0,3048 m), distanta intre garduri 9,14 m corespunde cu 10 yarzi, greutatea ciocanului si a bilei de aruncat de 7,257 kg corespunde cu 16 pfunzi - 1 pfund =0,45359kg.).
In anul 1896 atletismul face parte din programul primei editii a J.O. moderne (Atena). El cuprindea 12 probe (6 alergari, 4 sarituri si 2 aruncari), cu participarea reprezentantilor sportivi (atleti) din 12 tari. Atletismul ramane prezent la toate editiile J.O. care au urmat dupa 1896. Federatia Internationala a Asociatiilor de Atletism (I.A.A.F.) ia fiinta in 17 iulie 1912, la Stockholm, cu prilejul primului Congres constituit la care au participat delegati din 17 tari (13 europene, 3 americane, una africana). In 1913, Congresul I.A.A.F. decide ca atletismul, la acea data numai masculin, sa cuprinda 30 probe, iar J.O. sa fie 'singurele campionate mondiale de atletism'. De asemenea, cu acest prilej este emis 'Regulamentul tehnic pentru concursurile internationale', care ulterior este adoptat de tarile afiliate la I.A.A.F. pentru concursurile interne. In 1921 este fondata 'Federatia Sportiva Internationala a Femeilor' (F.S.I.F.), iar in 1923 atletismul feminin este acceptat in I.A.A.F. Femeile participa pentru prima data la J. O. in 1928 (Amsterdam) la patru probe din atletism (doua alergari, o saritura si o aruncare).
In 1934, la Tarino, are loc editia inaugurala a Campionatelor Europene (C.E.) in aer liber. C.E. se desfasoara la patru ani odata, la mijlocul intervalului olimpic (in anii pari). Incepand cu anul 1966 se organizeaza, in fiecare an, C.E. de sala (in primii patru ani sub denumirea de Jocuri Europene de Atletism), iar din anul 1990, la doi ani o data in anii pari. In 1983, la Helsinki, are loc prima editie a Campionatelor Mondiale (C.M.) in aer liber in anul premergator J.O. Pana in 1993 C.M. se desfasurau o data la patru ani, din 1993 acestea au loc o data la doi ani, in anii impari.
In anul 1985 se inaugureaza C.M. de sala, care se desfasoara din doi in doi ani, in anii impari.
Structurile organizatorice ale I.A.A.F.
Ca urmare a dezvoltarii sistemului competitional pe plan mondial, continental si continental-regional, in special, dupa cel de-al doilea razboi mondial, I.A.A.F. ia hotararea sa infiinteze noi structuri organizatorice si de conducere a atletismului, Asociatii Continentale, integrate in I.A.A.F. Acestea sunt: Confederatia Sud Americana (1968); Confederatia Africana de Atletism Amator (C.A.A.A.- 1968); Asociatia Europeana de Atletism (A.E.A. - 1969); Asociatia Grupului Regional din Oceania (1972); Asociatia Asiatica de Atletism Amator (A.A.A.A - 1974; Asociatia de Atletism din America de Nord si Centrala (1989).
I.A.A.F. este formata din Federatii Nationale, recunoscute oficial in tarile din care provin, care accepta si aplica prevederile statutului si reglementarile I.A.A.F. In anul 1998 I.A.A.F. are 209 Federatii Nationale afiliate (membri I.A.A.F.). Activitatea curenta a I.A.A.F. este coordonata si condusa de un Consiliu format din 27 membri: patru vicepresedinti, un trezorier, cate un reprezentant din cele 6 grupe (Asociatii) continentale si 15 membri, 68 atleti sub titlu individual.
Congresul I.A.A.F. cuprinde Consiliul, presedintii si vicepresedintii de onoare si maximum 3 delegati din fiecare tara. Congresul se convoaca o data la doi ani. I.A.A.F. are in subordine 7 Comitete lucrative pe urmatoarele probleme: tehnico-metodice, femei, mars, cros si alergari pe sosea, veterani, medicale. Fiecare comitet este compus din 10-15 membri. Presedintii Consiliului I.A.A.F. de la infiintare pana astazi, in ordine cronologica au fost: Sigfrid Edstrom (Suedia), Marquis d'Exeter (Anglia), Adrian Paulen (Olanda), Primo Nebiolo (Italia) si Lamine Diack.
Sistemul competitional al I.A.A.F. - A.E.A.
I.A.A.F. tine evidenta si omologheaza recordurile mondiale de la competitiile in aer liber la 68 probe (37 la barbati si 31 la femei), de la competitiile de sala (23 la barbati si 23 la femei) si de la competitiile in aer liber ale juniorilor, la 46 de probe (23 la barbati si 23 la femei). E.A.A. tine evidenta si omologheaza recordurile europene realizate la competitiile in aer liber si la competitiile de sala, precum si la competitiile in aer liber ale juniorilor, la acelasi numar de probe si la aceleasi probe mentionate la I.A.A.F. La competitiile de mare anvergura in aer liber (J.O., C.M., C.E.) numarul probelor este de 48 (24 pentru barbati si 24 pentru femei).
Competitiile I.A.A.F. sunt:
Seniori: C.M. in aer liber (in anii impari);
C.M. de cros (anual);
C.M. de alergare pe sosea - C.M. ekiden (in anii pari);
C.M. de sala (in anii impari);
C.M. de semi-maraton (anual);
Cupa Mondiala de mars (in anii impari);
Finala de Grand Prix (anual);
Cupa Mondiala (in anii pari dintre J.O.)
Juniori:
C.M. in aer liber (in anii pari);
C.M. in aer liber - pentru cadeti sub 23 ani (din 1999);
C.M. de cros (in anii pari).
Competitiile E.A.A.
C.E. in aer liber (in anii pari dintre J.O.);
C.E. de sala (in anii pari);
C.E. de cros (anual);
C.E. de mars (anual);
C.E. de tineret in aer liber (in anii impari);
C.E. de juniori in aer liber (in anii impari);
Cupa Europei, pe echipe (anual).
Organizarea atletismului in Romania
In Romania, atletismul apare ca sport la sfarsitul secolului XIX, in acest sens un rol insemnat revenind studentilor romani care studiau in tari occidentale (in special in Germania, Franta si Austria) care, in timpul vacantelor, raspandeau ideile atletismului si contribuiau la organizarea de intreceri sub forma alergarilor, sariturilor si aruncarilor.
Un rol important in inceputurile atletismului, ca de altfel si al altor sporturi, l-a avut Legea instructiei din 1864, urmata de cea din 1879, ambele cu referiri anume la introducerea obligatorie a gimnasticii (educatia fizica) in scoli si in armata. Adevaratul organizator si reformator al educatiei fizice scolare a fost omul de stiinta, ministrul Instructiei, Spiru Haret. Primul concurs organizat se desfasoara in Bucuresti, pe velodromul de la sosea, in 1882, la care participa elevi de la liceele 'Sf. Sava' si 'Matei Basarab'.
In 1882 ia fiinta 'Societatea romana de alergari pe jos', care insa, numai dupa 3 ani, se desfiinteaza. In acelasi an (1882) se organizeaza o cursa cu semnificatie legendara, Bucuresti - Pitesti - Bucuresti (cca. 220 km), care atrage la start un numar mare de concurenti, cei mai multi abandonand; castiga un soldat dintr-un regiment de munte, pe nume Ilie Gheorghe, in 48 de ore si 4 minute. In aceasta perioada L. Molnar publica la Miercurea Ciuc o carte intitulata 'Atletismul' (1875), iar la Cluj, in 1879, lucrarea 'Exercitii atletice'. In 1893 se organizeaza concursul de alergari din Cismigiu, apoi in 1896, pe velodromul de la sosea din Capitala elevii de la liceul 'Gh. Lazar' se intrec la alergari, saritura in inaltime si aruncari. In 1905 are loc prima competitie pe criterii de varsta, tineri pana la 16 ani si peste 16 ani.
In perioada 1906-1912, cu prilejul sarbatorilor scolare, se organizeaza intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din Bucuresti, Ploiesti, Craiova si Galati.
In 1912, in cadrul Federatiei Romane a Societatilor Sportive (F.R.S.S.) se infiinteaza 'Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri', in fapt, F.R.A., a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F. Tot in 1912 se infiinteaza la Bucuresti mai multe societati sportive scolare pe langa liceele in care se practica atletismul (Sf. Sava, Gh. Lazar, M. Viteazul s.a.), precum si cluburile 'Atheos' si 'Maraton' pentru alergarile de fond. In vara acelui an, in incinta hipodromului de la Baneasa, se organizeaza prima editie a Campionatului interscolar (exclusiv pentru baieti).
Performantele (modeste) realizate sunt considerate primele recorduri nationale (13,5 la 100 m, 57,5 la 400 m, 1,10 m la saritura in inaltime, 9,92 m la aruncarea greutatii etc.).
Primele Campionate Nationale ale Romaniei se organizeaza in 1914, la 16 probe, numai pentru barbati. Primul teren de atletism se inaugureaza la Bucuresti in 1915, pe locul care ulterior devine 'Stadionul Tineretului' (actualul Stadion „Yolanda Balas”). In 1919, un grup restrans de atleti romani a participat la Paris la o serbare internationala sportiva, singurul rezultat notabil fiind locul VI la stafeta 200+400+800+1600 m.
Dupa 2 ani, in 1921, saritorul in inaltime Iosif Stefan castiga un concurs in Slovenia, cu 1,71m. In 1922, la Brasov si la Cluj se organizeaza primele concursuri feminine, la probele de 60 m, lungime, inaltime, greutate, disc, sulita si saritura cu prajina. In 1925, la Brasov, primele Campionate nationale feminine - la 7 probe si, in acelasi an, primele Campionate ale juniorilor. La Belgrad, in 1922, discobolul roman Rudolf Uitz, cu o aruncare de 44, 38 m obtine un rezultat de valoare internationala (recordul mondial era de 47, 85 m), in cadrul primului meci international Yugoslavia - Romania. In anul urmator, la Timisoara, se organizeaza primul triunghiular international: Romania - Cehoslovacia - Yugoslavia, castigat de atletii romani. In anul 1926 se inaugureaza 'Stadionul ANEF', care va deveni 'Stadionul Republicii', gazda de mai tarziu, incepand cu 1948, a celor mai importante concursuri internationale de atletism din Romania. Tot in 1926 este semnalata performanta remarcabila de 46,46m, obtinuta la Viena de discobolul Ion David.
In anul 1927 se stabileste primul record mondial pentru Romania de catre Ana Cicanici, la 3000m, care insa nu a putut fi omologat deoarece aceasta proba, la acea data, nu era oficializata la I..A.A.F. In 1928, la J.O. (Amsterdam), o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie. Tot in acest an se inaugureaza prima editie a Campionatelor Universitare in Romania. In 1930, la Atena, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice (J.B.), atletii romani se claseaza pe locul II, dupa Grecia. In 1934, la editia inaugurala a C.E., participa 4 atleti romani. In 1937, F.R.A. organizeaza la Bucuresti, pentru prima data, Jocurile Balcanice (J.B.). In 1948 se deschide la Bucuresti seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, care au devenit traditionale si nelipsite din Calendarele anuale ale F.R.A.. In acelasi an, in fosta sala a Spitalului 303 (actuala sala de jocuri sportive a ANEFS), are loc primul concurs pe teren acoperit.
Atleti cu rezultate remarcabile (dupa numarul recordurilor nationale de seniori obtinute) in perioada premergatoare celui de-al Doilea Razboi Mondial si imediat dupa acesta: sprinterul Ion Moina (15), fondistul Dinu Cristea (13), sprinterul Ludovic Peter (12), semifondistul Stefan Kabat (12), ciocanarii Lazar Badea (10) si Dumitru Constantin (7), triplusaltistul Ferdinand Calistrat (8), prajinistul Zeno Dragomir (6), semifondistii Dumitru Talmaciu (6) si Victor Firea (6), marsaluitorul Dumitru Paraschivescu (6), sprinter-lungistul Ion Wiesenmayer (6), semifondista Edith Treybal (18), sprinterele Luiza Ernst (11) si Claudia Ruse (5).
Incepand cu anul 1951 se acorda titluri de 'Maestru al Sportului', 'Maestru Emerit al Sportului' si 'Antrenor Emerit'. Pana in anul 1998 s-au acordat 790 titluri de MS, 54 MES si 80 AE. Incepand cu anul 1952 atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene.
Primii medaliati ai C.E. in aer liber: Iolanda Balas inaltime - loc II (Berna 1954), loc I (Stocholm 1958 si Belgrad 1962); Maria Diti-Diaconescu - sulita - si Zoltan Vamos - 3000 m obstacole - loc II (Belgrad 1962); Mihaela Penes - sulita - loc II (Budapesta 1966). Primii finalisti olimpici la Helsinki 1952: Lia Manoliu (disc), Ion Söter (inaltime), Dumitru Paraschivescu si Ion Baboie (mars) s-au clasat pe locurile VII si VIII. Primele medalii olimpice: Lia Manoliu (bronz) si Iolanda Balas (aur), la Roma 1960.
F.R.A. (Federatia Romana de Atletism)
Fondata in 1912, afiliata la I.A.A.F. in 1923, Federatia Romana de Atletism (F.R.A.) este organul reprezentativ al tuturor sectiilor de atletism din cluburile si asociatiile sportive din tara noastra. F.R.A. este persoana juridica, care isi desfasoara activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. Ea urmareste: organizarea, indrumarea si conducerea activitatii de atletism din Romania, afilierea tuturor sectiilor de atletism din cluburi si asociatii sportive, promovarea atletismului romanesc in competitiile internationale sub egida I.A.A.F., A.E.A.
F.R.A. are atributii in strategia participarii atletilor romani la competitii internationale oficiale (J.O., C.M., C.E. etc.), sprijina buna organizare si dezvoltare a Centrelor olimpice, elaboreaza calendarele competitionale si regulamentele concursurilor nationale, alcatuieste loturile nationale la toate categoriile de varsta, indruma, controleaza si acorda sprijin metodic, tehnic, organizatoric si material sectiilor din cluburi si asociatii sportive, precum si Asociatiilor judetene de atletism, stabileste si intretine relatii cu Federatii de atletism din alte tari, cu I.A.A.F., A.E.A., Asociatia Balcanica de Atletism, participa la conferinte si congrese organizate de acestea etc.
|
